Caracterizarea lui Zoe Trahanache

In epoca marilor clasici se fundamenteaza in literatura romana dramaturgia

nationala, al carei intemeietor este considerat I.L.Caragiale prin comediile: ,,O
noapte furtunoasa”, ,,Conu Leonida fata cu Reactiunea”, ,,D’ale Carnavalului”, ,,O
scrisoare pierduta” etc.

O ilustrare a personajului comic, in varianta feminina este Zoe Trahanache,

tipul cochetei si al adulterinei, al femeii voluntare, o ,,domina bona” (doamna
buna), ,,o femeiecare este idolulbarbatilor” G.Calinescu.

Zoe este personaj principal, deoarece este prezenta in aproape toate

momentele subiectului, genereaza conflictul principal, iar profilul ei nu se poate
contura in afara triunghiului amoros pe care il formeaza alaturi de Trahanache si
Tipatescu. Aceasta este caracterizata atat in mod direct prin didascalii,
autocaracterizare, cat si in mod indirect prin relatia cu celelalte personaje,
limbaj, comportament, nume.

Pozitia si statutul personajului apar in ,,lista persoanelor”, unde aflam ca Zoe

este ,,sotia celui de mai sus”. Aici apare confuzia, deoarece apare atat numele lui
Trahanache, dar si numele lui Tipatescu in topul listei. Criza din casnicie este
marcata nu doar prin scrisoarea de dragoste ci si prin apelativul ,,nene” prin care
Zoe se va adresa sotului ei.

Venerabila doamna Trahanache apare indirect inca din prima scena cand
Tipatescu o mentioneaza in discutia sa cu Pristanda despre steaguri. Ulterior,
pentru a introduce personajul, Caragiale apeleaza la pantonima, cand Zoe apare
intr-o scurta secventa pentru al chema pe Pristanda.

Aparitia efectiva a personajului se face abia mai tarziu, cand Zoe ,,dezolata
si inecata” ii confirma lui Tipatescu nenorocirea, pierderea scrisorii.

In finalul primului act, Zoe face prima demonstratie de teatralitate si trece

imediat de la atitudinea de perfecta mobilizare (,,Ce-ai facut Ghita?”, ,,Ai fost la
Catavencu?”) la o serie de lamentatii, cazand lesinata in bratele lui Trahanache.
De la acest personaj se ramifica viata afectiva (spre Pristanda si Catavencu),
precum si viata politica (spre Farfuridi, Branzovenescu, Catavencu). Asadar, Zoe
reprezinta varful piramidei, adevarata autoritate din piesa.

Nae Catavencu o desemneaza ca fiind singura cu, care ar vrea sa stea de

vorba dupa violarea domiciliului de catre politaiului Pristanda. Aceasta se
dovedeste a fi ,,doamna de fier a judetului” (Mircea Iorgulescu), are capacitatea
de a sesiza gravitatea situatiei in plan politic, fapt ce il va face pe Farfuridi sa o

11
includa in ierarhia partidului pe primul loc: ,,adica partidul nostru: madame
Trahanache, dumneata nenea Zaharia, noi si ai vostrii”.

Zoe este cameleonica, de la femeia voluntara, calculata, rece, devine brusc

fragila, sensibila, plange, mimand lipsa de aparare si masca femeii-copil: ,,am fost
o copila, am facut o nervozie fara seaman”.

Cand Tipatescu ii propune sa fuga impreuna Zoe refuza si se gandeste la

imaginea sa care va fi distrusa in fata lumii.

In scena tratativelor cu Catavencu, Zoe curajoasa ii promite acestuia un vot

la care, legal nu are acces, fapt ce confirma inca odata puterea ei de manipulare
asupra barbatilor.

Prin tehnica qui-pro-quo-ului Dandanache il confunda pe Tipatescu cu sotul lui

Zoe, ceea ce reconfirma inca odata relatiile din cadrul triunghiului amoros.

Faptul ca Nae Catavencu a pierdut scrisoarea repune in scena femeia lider,

iar in momentul in care Cetateanul turmentat ii aduce scrisoarea, Zoe devine
iertatoare: ,,Zoe razand”, ,,cu ton aspru”, ,,cu diginitate”, iar Catavencu ,,umilit si
rusinat”. Aceasta ii ofera generoasa o lectie si ii da sansa reabilitarii prin
organizarea organziarea serbarii in cinstea lui Dandanache.

Finalul piesei ii confirma eticheta de ,,doamna buna” atribuita de Cetateanul

turmentat.

Comportamental, Zoe oscileaza undeva intre coleric si sangvinic, in functie de

localizarea scrisorii compromitatoare.

Avand in vedere tipul personajului, mijloacele de caracterizare, reiese ca Zoe

Trahanache este un personaj reprezentativ pentru comedie.

12