Caracterizarea personajului Ghita

(Moara cu noroc)
In epoca marilo clasici, nuvela este o specie literara exemplara prin
diversitate tematica si estetica: ,,Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu nuvela
romantica-fantastica, ,,In vreme de razboi” de I.L.Caragiale nuvela naturalist-
psihologica al carei intemeietor este considerat Ioan Slavici.

Personajul principal al nuvelei ,,Moara cu noroc” este Ghita, astfel atentia

cititorului cade asupra actiunii. De asemenea, personajul genereaza un conflict
interior. In creionarea personajului se impletesc tehnica contrastului (eroul este
sfasiat intre doua atitudini extreme, cumintenie si viciu) si tehnica detaliului
semnificativ.

Ghita este personaj principal deoarece este prezent in toate momentele

subiectului, celelalte personaje graviteaza in jurul sau, genereaza conflictul
principal si transmite mesajul operei.

Eroul se situeaza la granita dintre realism (prin faptul ca banii castigati usor
il modifica moral si intr-o anumita masura este victima mediului in care alege sa
se stabileasca) si romantism (este sfasiat intre doua extreme, stie ca greseste,
dar traieste placerea imbogatirii).

Ghita este caracterizat atat in mod direct de catre narator, personaje,

autocaracterizare cat si indirect prin gesturi, atitudini, limbaj, comportament.

La inceput Ghita este cizmarul sarac, nemultumit de conditia sa sociala, care

aspira spre bunastare. Caracterizat indirect prin dialogul cu soacra sa din
incipitul nuvelei, isi asuma responsabilitatea mutarii familiei intr-un loc aparent
benefic. Curajos si intreprinzator, ia o decizie aproape aventuroasa si isi asuma
toate riscurile. Infrange opozitia soacrei, ia decizii in numele sotiei, careia nu i
se acorda dreptul la replica. El reprezinta factorul decisiv in familie si are iluzia
deplinei libertati de a voi.

Pentru scurt timp afacerea lui Ghita prospera, imblanzeste locurile si

transforma hanul intr-un loc cautat.

Harnic, bland cu Ana si copiii, caracterizat direct de catre narator ,,era

mereu asezat si pus pe ganduri, se facuse ursuz, se aprindea pentru orice lucru
de nimic, nu mai zambea ca inainte”, schimbarea este datorata intalnirii cu Lica,
personaj negativ care dirijeaza decaderea acestuia. In antiteza cu Lica, Ghita
este privit tot timpul din interior, amanuntit pana la dezmembrare, nu va fi
descris fizic. Vulnerabil din cauza familiei, Ghita poate fi manipulat cu usurinta
de Samadau, care ii impune un contract stapan-sluga, prin care personalitatea lui
Ghita este anulata.

Carciumarul este barbatul ocrotitor, sotul si tatal tandru, iubitor si trebuie

sa ramana asa in ochii comunitatii, insa alierea cu Lica ii distruge aceasta
imagine.

Tensiunile sufletesti care ii modeleaza sau mutileaza eul sunt trei: iubirea
fata de familie, oglindirea in fata comunitatii si castigul de tip aventura. Cea mai
puternica se dovedeste cea din urma si il transforma in sluga lui Lica, se simte
compromis, dar nu renunta la aventura.

Treptat, sotia si copiii ii par lui Ghita adversari tacuti, refuza sa ofere
lamuriri soacrei despre afacerile cu Lica, cearta slugile, devine violent, ii plac
jocurile crude si primejdioase devine brutal cu Ana care ii pare o straina.

Pentru a rezista asediului lui Lica, initial Ghita cumpara pistoale si 2 caini, il
angajeaza pe Marti. Ana este martora schimbarii sotului si ii pare ca de la un
timp nu mai tine la ea si la copii.

Ghita decide sa se alieze cu jandarmul Pintea, penduleaza inca intre lacomia

pentru bani indusa de Lica si dorinta de razbunare. El este invins din nou in
momentul in care o lasa o noapte pe Ana cu Lica, caci a crezut ca femeia va
rezista puterii de seductie a acestuia, insa cedeaza si isi caracterizeaza direct
sotul ca fiind ,,o muiere imbracata in haine barbatesti”. Isi ucide sotia pentru a o
scapa din imensul chin al pierderii individualitatii prin care trecuse el insusi si
este ucis de Raut la comanda lui Lica.

In concluzie, Ghita este un personaj indecis care vrea sa pastreze pentru Ana
aparenta barbatului tare si sigur pe el, il uraste si il vinde pe Lica, dar joaca fata
de el, comedia complicitatii subordonate.