Moara cu noroc (cometariu)

de Ioan Slavici
In epoca marilor clasici, nuvela este o specie a genului epic, exemplara prin
diversitate tematica si estetica: nuvela romantica, fantastica ,,Sarmanul Dionis”
de Mihai Eminescu, nuvela naturalist-psihologica ,,In vreme de razboi” de
I.L.Caragiale; nuvela realist-psihologica al carei intemeietor poate fi considerat
Ioan Slavici.

Nuvela este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii care

prezinta o actiune cu un singur fir narativ, cu un conflict unic, iar atentia
cititorului este focalizata mai mult asupra personajelor decat asupra actiunii.

In categoria nuvelelor se incadreaza si ,,Moara cu noroc” deoarece are

trasaturi specifice, cum ar fi: teme reprezentative (frica, obsesia,
dezintegrarea eului sub presiunea unei forte devastatoare), amplificarea
conflictului interior pentru motivarea celui exterior, complexitatea sufletelor
simple (taran, jandarm, targoveti), protagonistul se contureaza prin plurispectiva
si apar mijloace de investigatie psihologica (dialogul, monologul interior, notatia
gesticii, mimicii si trairii personajelor).

Titlul, element de paratextualitate, are o structura nominala si fixeaza un

spatiu simbolic. Moara reprezinta un loc malefic, situat la rascruce de drumuri,
un suprapersonaj, un loc al pierzaniei. Substantivul ,,de noroc” implica cel putin
doua sensuri: pe de o parte fericire, bunastare, iar pe de alta parte soarta,
destin. In finalul nuvelei moara devine gura a iadului purificata prin foc.

Temele importante ale nuvelei sunt: dezumanizarea provocata de castigul

necinstit (nuvela sociala), dezintegrarea eului sub presiunea unor forte
devastatoare (nuvela psihologica), destinul (nuvela tragica).

Nuvela este alcatuita din 17 capitole. Se incepe cu vorbele soacrei, astfel se

insereaza tehnica circularitatii specifica relismului. Se expun termenii unui
conflict incheiat, intre generatii si mentalitati diferite. Ghita doreste
schimbarea, iar batrana este pentru pastrarea traditiei si recomanda o teza
morala, astefl se insereaza in text tehnica punctului de vedere. Replica ,,omul sa
fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale
te face fericit”. Poate reprezenta un avertisment ignorat de cei tineri, astfel ei
vor ajunge inevitabil la finalul tragic. Batrana poate simboliza o prorocita sau o
Casandra autohtona.
 Replica finala apartine soacrei ,,Asa le-a fost data”, o teza morala si se
observa inceputul si finalul. Deznodamantul este unul tragic, nefericit.

In expozitiune familia lui Ghita se muta la carciuma de la Moara cu noroc si

imblanzesc locurile care emana un duh strain si primejdios. Apar cateva semne
rele: trunchiul de copac pe jumatate ars, corbii si cele 5 cruci.

In intriga sosesc porcarii la carciuma si refuza sa plateasca consumatia. Nu

dupa mult timp, soseste adevaratul stapan al locuitorilor, Lica Samadaul.

Conflictul nuvelei este complex si se bazeaza pe infruntarea dintre Ghita si

Lica. Identificam un conflict moral (lupta dintre bine si rau), un conflict social
(generat de infruntarea a doua lumi cu mentalitati diferite: lumea mic burgheza
ilustrata de Ghita si familia sa si cea a lotrilor din care fac parte Lica si oamenii
sai), un conflict psihologic, interior, ilustrat de zbuciumul launtric al lui Ghita.

Desfasurarea actiunii include: incercarea lui Ghita de a se apara de Lica

(cumpara arme, 2 caini si il angajeaza pe Marti), imbogatirea lui Ghita si
instrainarea lui de Ana, violarea intimitatii familiei lui Ghita de catre Lica,
jefuirea arendasului si moartea suspecta a femeii in negru si a pruncului ei,
procesul impotriva lui Lica in care Ghita depunde marturie falsa, carciumarul
decide sa se asocieze cu jandarmul Pintea pentru a se razbuna pe Lica.

Sacrificarea Anei, victima a fortei diabolice de seductie al lui Lica,

reprezinta punctul culminant.

Deznodamantul implica moartea anei ucisa de Ghita, carciumarul este omorat

de Raut, iar lica se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui copac. Gestul lui
Ghita poate fi interpretat drept un gest motivat de iubire prin care sotul
incearca sa isi scape sotia din imensul chin al pacatelor, al pierderii identitatii,
prin care trecuse el insusi.

Personajul principal masculin al textului este Ghita care a fost vazut de

critica literara fie ca un om slab, incapabil sa ia hotarari la momentul potrivit,
fie ca pe un individ puternic care a avut ghinionul de a se confrunta cu un tip
inflexibil precum Lica.

Initial cizmarul sarac, nemultumit de conditia sociala, care aspira la

bunastare si, curajos, isi asuma consecintele mutarii intr-un loc strain. Ulterior,
devine violent, ursuz si se indeparteaza de familia sa.

Avand in vedere cele de mai sus, reiese ca textul ,,Moara cu noroc” de Ioan
Slavici are toate trasaturile specifice nuvelei realist-psihologice.