Tema 15 . Marketingul în transporturi.

15.1 Conţinutul marketingului în transporturi. Domeniile specializării.

15.2 Piaţa întreprinderilor de transport. Cererea de capacităţi de transport.
15.3 Politici de marketing în domeniul transporturilor.

15.1 Conţinutul marketingului în transporturi. Domeniile specializării.

În relaţiile de piaţă, activitatea întreprinderilor de transport este exprimată
prin intermediul serviciilor prestate, care apar sub formă de ofertă.
Aplicarea la nivel macroeconomic, presupun redefinirea locului şi rolului
Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei drumurilor în economie. Aceasta
reprezintă organismul specializat al Guvernului, prin care se realizează intervenţia
statului în domeniul transporturilor.
Cadrul în care acţionează Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei
drumurilor este definit de următoarele componente:
- beneficiarii de transporturi
- prestatorii de servicii în transport
- Guvernul şi Parlamentul
- organismele de sinteză (Ministerul Finanţelor, bănci)
- organisme internaţionale de transporturi.
Marketingul apare ca instrument care realizează legătura ministerelor cu
aceste componente. Marketingul este utilizat în rezolvarea corectă a următoarelor
aspecte:
- orientarea ofertei de servicii în direcţia satisfacerii cererii, prin politica de
impozite şi taxe de investiţii publice, acordarea de împrumuturi;
- sincronizarea ofertei de capacităţi de transport cu tendinţele manifestate pe
plan internaţional, în special prin racordarea reţelei naţionale la cea internaţională;
- protecţia industriei naţionale de capacităţi de transport.
Aplicarea marketingului la nivelul întreprinderilor de transport
(micromarketing) presupune:
- desfăşurarea cercetărilor vizând cunoaşterea completă a mediului
economico-social;
 - adaptarea ofertei de servicii transportate la modul de existenţă şi
manifestare a cererii.
Domeniile specializării marketingului de transport:
- marketingul transporturilor de marfă şi de călători;
- marketingul transporturilor de marfă auto;
- marketingul transporturilor de marfă calea ferată
- marketingul transporturilor de marfă aeriene şi navale.
15. 2. Piaţa întreprinderilor de transport. Cererea de capacităţi de transport.
Piaţa întreprinderilor de transport – relaţiile vânzare-cumpărare în
domeniul transporturilor ca sferă a confruntării cererii de servicii cu oferta de
capacităţi de transport.
Oferta de servicii – ansablul prestaţiilor prin intermediul cărora se realizează
deplasarea mărfurilor, călătorilor dintr-un loc în altul. Oferta include:
- transportarea propriu-zisă,
- infrastructura corespunderii (factori exogeni)
Oferta este influenţată de factori:
- producţia de mijloace de transport
- importul şi exportul de servicii de transport
- cererea
- preţurile practicate la cumpărarea mijloacelor de transport
- măsurile adoptate de stat
- nivelul şi calitatea personalului.
Indicii de bază utilizaţi în determinarea capacităţii ofertei:
- capacitatea materialului de tracţiune motor
- capacitatea materialului tractat
- capacitatea terminalelor de încărcare-descărcare
- capacitatea de reţea
- capacitatea parcului de locomotive şi vagoane
Cererea de capacităţi de transportare – nevoile de transportare. Pot
fi operate 2 segmentări în funcţie de obiectul activităţii de transportare:
1. transportarea mărfurilor;
2. transportarea de călători (persoane).
Cererea în transporturi este influenţată de o serie de factori specifici, care
diferă pe cele două mari categorii de forme:
- cererea de transportare a mărfurilor
- cererea de transportare de persoane.
Cererea de transportare de mărfuri depinde:
- categoria de nevoi pe care o exprimă
- volumul transporturilor efectuate cu mijloacele proprii (autoconsum)
- formele, perioadele, structura, natura, caracteristicile mărfurilor
transportate
Cererea de transportare de persoane depinde de:
- nivelul veniturilor băneşti
- oferta de mijloace de transport
- nivelul preţurilor şi tarifelor
- gradul de înzestrare cu mijloace de transport
- factorii psihologici, sociologici, sezonieri, naturali climaterici
- repartizarea populaţiei pe vârste, categorii socio-profesionale.
Oferta de capacitatea de transport determină nivelul şi structura cererii, prin:
- volum (numărul de unităţi)
- gradul de noutate
- diversificarea serviciilor

15.3. Politici de marketing în domeniul transporturilor.

Politica de produs – produsele în transportare apare ca un produs global,
alcătuit din o serie de componente:
- elemente materiale necesare prestaţiei: infrastructura, mijloacele de
transport, dotările din staţii, gări, aeroporturi;
- personalul în contact şi elementele sale materiale: conducătorii auto,
controlorii de bilete, stewardesele;
 - locul de contact cu clientul: staţiile, aerogările.
Produsul este definit de o serie de elemente calitative specifice:
- durata transportului
- confortul
- respectarea orarului
- serviciile suplimentare prestate pe durata transportului
Strategia de produs la nivel macroeconomic:
- dezvoltarea
- modernizarea
- înlocuirea
- conservarea.
La nivelul microeconomic, strategiile de produs au o sferă mai largă de
cuprindere:
- dimensiunile gamei de servicii (diversificare, stabilitate, selecţie)
- nivelul calitativ al serviciilor
- gradul de înnoire a serviciilor.
Politica de distribuţie – ansamblul activităţilor prin care sunt vândute
prestaţiile. În cazul transportării mărfurilor, distribuţia se realizează:
1. direct: prin canale de tipul P-C (prestator-client)
2. indirect: prin intermediari de tipul Prestator - Întreprindere – Client
Specificul distribuţiei este aici determinat de faptul, că procesul se
declanşează la iniţiativa beneficiarului de prestaţii, care solicită ofertă de capacitate
pentru transportarea mărfurilor.
În transportarea de călători, distribuţia se realizează:
1. direct
2. indirect

Specific: distribuţia prestaţiilor se realizează anticipat, clientul primind un

tichet de călătorie care are valoare de contract şi pe baza căruia se realizează
prestaţia
 Procesul distribuţiei este definit de următoarele elemente:
a) reţeaua de unităţi de vânzare a prestaţiei (agenţii, case de bilete)
caracterizată de amplasarea şi dotările aferente;
b) formele de vânzare practicate (bilete unice, dus-întors, abonamente,
locuri rezervate);
c) perioadă de timp în care poate fi procurată prestaţia (tichetul);
d) modul de rezervare a prestaţiei (prin telefon, direct, fax);
e) modalităţi de contramandare a prestaţiei;
f) volumul mărfurilor transportate gratuit ori cu plată.
Politica de preţ – modul în care sunt stabilite tarifele şi prin strategiile şi
tacticile utilizate.
Particularităţi în formularea politicii de preţ:
a) tarifele sunt relativ stabile în timp,
b) tarifele practicate sunt oferite clienţilor prin intermediul unor cataloage,
c) tarifele au un grad ridicat de diversitate.
Ex. în cazul transportului auto se practică următoarele tarife: tarife etalon pe
cantitate, tarife etalon pe autovehicule, tarife pentru transportări efectuate cu
autoremorci, tarife pentru transportări efectuate cu taxicamioane.
Politica de promovare – se realizează prin adoptarea mijloacelor
promoţionale la specificul transporturilor.
Obiectivele: strategiilor promoţionale sunt:
- atingerea unor performanţe pe linia informării
- şi creării unei atitudini favorabile pentru serviciile prestate
Mijloacele utilizate:
- promovarea la locul vânzării (prin afişaj, panouri, semnalizare specifică)
- promovarea vânzărilor (reducerea tarifelor)