I.

Bunicul, tata și nepotul

Sunt interesante relațiile dintre copii și părinți dar sunt și mai
interesante când alături sunt și buneii. Vă propunem o situație
dintre BUNIC, TATĂ și NEPOT.
 Vin toți 3 și se așază pe scaune;
 Aruncă undițele și le pun jos;
 Întind piciorul, scot țigări din buzunare;
 Se fac că pun țigările în gură și că aprind chibritele;
 Tușesc
Bunicul și tata (spre fiii lor): Fiule, tu fumezi????!
Nepotul și Tata ( către tații lor): Nu, Tată!!! (bunicul îl trage de ureche
pe tata, tata pe fiu)
(Nepotul se supără, își pune căștile pe urechi)
Tata: Ia, iar și-a aninat șarmanca asta...
Bunicul: Ce tineret?! Ce tineret?!
Nepotul (își scoate căștile și către Bunic): Eiiii?!
Tata (cu indignare): Tu cum vorbești cu bunel-tu???! (și îl trage de
ureche), (fiul plânge)
Bunicul: Nu striga la fiu!? Tu m-ai văzut Macar o dată să strig la fiu????!
Slabule, (bunicul îl trage de ureche pe tata)
Tata: Slab?!!! Tu, pur și simplu, nu m-ai văzut niciodată cum eu mă bat
(se ridică și arată mușchii și îl apucă spatele, începe să plângă, se așază),
(îl trage de ureche pe fiu): Slabule! (tata și fiul plâng)
Bunicul: Așaaa, jucăm în orașe! Cine pierde face flotări! Începem!
Tata: (cu bucurie și entuziasm): Briceni!!!
Fiul se ridică
Încearcă să spună,
Nu știe,
Începe să plângă
Face flotări!
Se ridică, plânge: Ce ai început cu de peste hotare?!
Bunicul: Rușine, nepoate! Puteai măcar să spui...., cel puțin..... ÎÎÎ...(nu
știe și face flotări)
Se închină, iau scaunele și pleacă
 II. Mama si fiul
Vă propunem o situație dintre mama și fiul acesteia. În copilărie cel mai strașnic
nu era atunci când mama striga, dar când vorbea cu o tonalitate ca aceasta:
Mama: (răsuflă greeeeu, adânc, nervoasă) Vină încoace!
Fiul: Ce?!(cu frică)
Mama: Vină, încoace!
Fiul: Da, ce-am făcut iar, a-a-a?
Mama: Nu vrei!... Bine!...Las’că vorbim noi acasa! (se întoarce, adică se duce
acasă),
Fiul: (încearcă să de ducă după mama) Mămic, a-a-a, mămic?!
Mama: Vină încoace, că va fi mai rău!
Fiul: Aruncă varga! (mama aruncă varga)
Mama: (îl apucă de ureche)ia spune-mi, tu unde trebuia să fii?
Fiul: Pe terenul sportiv...!
Mama: Dar tu unde ai fost?
Fiul: la capătul terenului sportiv...
Mama: da de când, mă rog, capătul terenului la noi este la iazul din margina
satului, a-a-a????
Fiul: Da, știi, mam, acolo, pur și simplu, băieții erau...
Mama: Băieții, iar băieții?!Cine ți-a permis să mergi cu băieții?
Fiul: Tata!?(cu frică)
Mama: Tata?! Ești liber!
Mama: Bărbate, bărbate?!
Tata: Ce?!(cu neîncredere, cu frică)
Mama: Vină încoace
Tata: Da, ce-am făcut iar, a-a-a?!
Mama: (se apleacă după vargă)- Vină încoace! (se pornește după tata)
 III. Mama și fiul la școala de muzică

Să ne imaginăm o situație la școala de muzică.

Directorul vine pe scenă.
Mama: (îl târâie pe fiu): Noi, ca atare, am venit cu treabă aici! Bună
ziua, dvs sunteți directorul?
Directorul: Da!
Mama: (scoate cutia cu ouă)Vasilică, ia ține ouăle, mamă! (îl bate pe
director) : Dvs, ce, a-a-a? Ce faceți, a-a-a? Ce faceți?
Director: Doamnă, de ce mă bateți?
Mama: da de ce, dvs, mi-ați dat afară băiatul de la școala de muzică, a-
a-a?
Director: Pentru că pe fiul dvs l-a călcat ursul pe-o ureche! ( cu
indignare)
Mama: Ursul!!!... Pe-o ureche!!! Ia arată-mi urechea! ( Scoate cutia cu
ouă, i le dă fiului, îl bate pe director)
Dvs, ce, a-a-a? Eu de 20 de ani lucrez la piață, m-am uitat o
dată la dvs, da deja v-am cântărit de 2 ori și v-am înțeles ce poamă sunteți!
(pune ouăle în geantă).
Mama: dar cel mai interesant, dar cel mai interesant este că în fiecare
lună vă dau câte 50 de lei pentru strune. Dar voi îl alungați pe fiul meu de
la școala de muzică????
Director: Care strune, doamnă. Fiul dvs este tobari!!!!
Mama: ( scoate ouăle și i le dă directorului) Ia țineți, vă rog!
Mama (îl bate pe fiu): Tu ce, a-a-a? Tu ce faci???
Director: Doamnă, ce faceți? Nu se poate să bateți copiii!
Mama: Aha! Înseamnă că nu se poate să bat copilul, da? Înseamnă că
sunt o mamă rea, da? Înseamnă că nu știu să-mi educ copilul, da? (scoate
cutia cu ouă i le dă fiului).
Mama: (îi dă geanta directorului): Țineți! Pedepsiți-mă!
Director: NUUU!
Mama: Aha, nu! Atunci, o voi face singură(își dă cu geanta peste
picioare)
Directorul: Doamnă, ce faceți? Pur și simplu, trebuie să înțelegeți că
muzica nu este pentru el! Puteți să-l dați, de exemplu, la box?!
Mama: La care box?! Vreți cineva să-i rupă capul copilașului meu?!. Nu-
ți roade unghiile! Vă rog, mai dați-i o șansă, permiteți-i să încerce?! Vă
rog, a?!
Director: Eiii, bine, bine! Hai să încerce!! Să ... cânte ... un cântec!
Mama: (bucuroasă): eii, Așa putem noi! Hai , Vasilică, cântă!
Mama: ÎNCEPE!!!.....HAI!!!!!....CE STAI???
Fiul: Antoșka! Antoșka!
Mama: taci o dată, deam. Nici cântecul nu-i acela! Să mergem, să te duc
la box!
Se închină, ies.