La scurt timp dupa descoperirea lui Ceres, ea a dispărut în spatele Soarelui, dar a fost redescoperit

pe hârtie de către Carl Friedrich Gauss, care a elaborat o metodă de calcul a orbitei unui obiect
ceresc din doar trei măsurători din puncte precis poziţionate. La 1 ianuarie 1802, ea afost mutată de
către Heinrich Wilhelm Olbers în poziţia calculată de Gauss. Olbers avea să descopere, mai târziu,
asteroizii Pallas şi Vesta.
Ceres face parte din centura principală de asteroizi dintre Marte şi Jupiter si orbitează în jurul
Soarelui având o perioadă de revoluţie de 4.6 ani. Diametrul ei este de 955 km şi este abia vizibilă
cu ochiul liber, dar uşor de văzut cu binoclul.
Ceres este şi cea mai mare dintre cei patru asteroizi, alături de Palas, Vesta şi Junona, lucru care s-a
constatat atunci când statutul ei a fost reclasificat şi trecută din rândul asteroizilor în rândul
planetelor mici, ceea ce ar face din ea o planetă, cel puţin, la fel de importantă ca şi Pluto în tema
astrală, deoarece ambele planete sunt pitice.
În mitologie, Ceres era cunoscută şi sub denumirea de Marea Mamă. Atât în cea romană, cât şi în
cea greacă, Ceres/Demeter a fost Zeiţa Agriculturii şi a recoltelor şi simboliza cultivarea
pământului, solul fertil care alimentează ca o condiţie pentru dezvoltarea omenirii. A fost venerată
ca mamă care îşi hrăneşte pruncii. Ciclul naturii ceresiene este revelat de mitologie, mamă singură,
îşi creşte cu grijă fiica, pe Khore/Persefona de care se îndrăgosteşte Pluto/Hades şi bineînţeles, o
răpeşte. Întristată şi furioasă de această pierdere, nu se mai interesează de recolte şi belşugul naturii
este secat. Conflictul dintre ea şi răpitor este mediat de Jupiter/Zeus, care i-a fost şi soţ pentru o
scurtă perioadă de timp, moment în care au conceput-o pe Khore/Persefona şi care în calitate de zeu
suprem şi în particular, de tată, decide ca Khore/Persephona să stea jumătate de an cu mama şi
jumătate de an cu cel care îi devenise soţ. Odată revenită în braţele mamei, primăvara, natura şi-a
reintrat în drepturi, seminţele au încolţit şi florile au înflorit, iar roadele au fost pe măsură dărniciei
acestei zeiţe.
Din aceste mituri antice, a derivat şi semnificaţia psihologică a lui Ceres şi în funcţie de locul
unde se află în horoscop, se poate vedea cum se manifestă Ceres în viaţa personală. Ea este
chintesenţa supravieţuirii prin hrană, este Mama Pământ cea care stabileşte propriile reguli în ce
priveşte hrana, gătitul alimentelor şi nutriţia. Aşa că locul în care apare în tema natală arată cum ne
simţim cel mai bine hrăniţi.  Aceasta este, de asemenea, zona în care ni se poate oferi cu ușurință
dragostea și confortul matern. Deoarece exercită controlul asupra resurselor naturale şi a ciclurilor
anotimpurilor, ea mai este numită şi Zeiţa Naturii, a Mediului Ambiental Natural. În acest sens,
Ceres a devenit o forţă arhetipală care s-a dezvoltat în secolul 21, şi care apare în conştiinţa
colectivă ca o nevoie de a avea grijă de natură, de diminuarea resurselor naturale.
Cei care o au pe Ceres proeminent plasată în horoscop, periodic resimt acut dorinţa de a
participa, la un anumit nivel, la protecţia Pământului şi a resurselor naturale. Acest lucru este valabil
mai ales atunci când Ceres dă evenimentelor un impuls transpersonal fiind conectată, prin aspecte,
la planetele exterioare. Apoi funcţia de îngrijire, simbolizată de Ceres este transferată de la nevoie
de personal pentru copii la hranirea instinctive ale comunităţii şi a mediului.
Femeile au tendinţa de a-şi exprima energia ceresiană mult mai uşor decât bărbaţii, deşi în multe
teme masculine ea poate fi, de asemenea, o forţă. Când Ceres este puternic susţinută astral, relaţia
părinte-copil este adesea o temă centrală. O femeie cu un puternic Ceres doreşte să cultive dragostea
şi să îngrijească familia, un bărbat, cu aceeaşi pozişie, va fi un bun părinte.
Ceres mai simbolizează influența mamei, munca grea, părintele și grădinăritul. Este asociată cu
fertilitatea, uterul şi stomacul. Negativ, ea se manifestă prin sentimente profunde de durere şi de
pierdere mai ales când este vorba despre persoane dragi, probleme la locul de muncă, tulburari de
alimentaţie, probleme cu custodia, fostul soţ de regulă îşi răpeşte copii. Ea poate induce stima de
sine scăzută, teama de abundență, sentimentul de abandon sau de nevrednicie, supra-atașamentul,
posesivitatea, complexul părinte-copil și sterilitatea.
Într-o temă feminină, de exemplu, reprezintă naşterea unui copil, debutul ciclului menstrual,
începutul menopauzei sau momentul în care ultimul copil pleacă de acasă. Într-o societate
patriarhală, aceste schimbări nu au avut relevanţă prea mare, chiar dacă ele sunt cele care stau la
baza gradului de conştientizare a naşterii, morţii şi reînvierii ca şi cunoaştere sacră şi este, intrinsec,
legată de ecologie şi mişcările legate de protecţia mediului.
Cuvinte cheie: iubirea necondiţionată, acceptare, atașamentul, părintele singur și responsabilitatea
creşterii copilului, transformarea, partajarea, eficienţa, muncă, productivitatea, creșterea, cultivarea
sub toate formele ei, energia pământului, relația cu natura, durerea, furia, abandonul, respingerea,
valoarea de sine.