Predicatul nominal

Predicatul nominal- atribuie subiectului o însușire , o identitate sau o calitate și este format
din două componente: un verb copulativ (nu are înțeles de sine stătător, la un mod personal,
exemple: a fi, a afla, a se găsi, a deveni, a însemna, a reprezenta, a se face, a rămâne, a
părea, a se preface (în), a se transforma (în) și un nume predicativ ( exprimat prin diverse
părți de vorbire, ex: Ioana, frumoasa, etc.)

Predicatul nominal răspunde la întrebările: Cum este? Ce este? Cine este?

EXEMPLU: Cartea este frumoasă! ( cum este? Este frumoasă, este- verb copulativ, frumoasă-
nume predicativ)
Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal este ,,a fi,,
Rețineți:
- Fără ajutorul numelui predicativ propoziția nu ar putea avea un înțeles deplin,
deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător.

Cele mai multe predicate nominale au ca verb copulativ verbul a fi, dar există
și alte verbe care pot fi verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna,
a constitui, a reprezenta, a întruchipa, a se arăta, a rămâne, a
părea, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a se preface (în), a
se transforma (în).

Câștigătorul concursului este Ionescu. (este Ionescu – predicat nominal;

este – verb copulativ; Ionescu – nume predicativ)
Mă găseam elev în București. (mă găseam elev – predicat nominal; mă
găseam – verb copulativ; elev – nume predicativ)
Culoarea roșie reprezintă o tendință anul acesta. (reprezintă o tendință
– predicat nominal; reprezintă – verb copulativ; o tendință – nume
predicativ)
Vecinul meu se face aviator. (se face aviator – predicat nominal; se face
– verb copulativ; aviator – predicat nominal)

! Atenție! Verbele enumerate mai sus pot fi și predicate verbale, atunci

când sunt la un mod personal și au înțeles de sine stătător.
Floarea-de-colț se găsește în Munții Carpați. (se găsește – predicat verbal)
El o reprezintă. (reprezintă – predicat verbal)
Prăjitura se face într-o oră. (se face – predicat verbal)

Recunoașterea numelui predicativ

Numele predicativ este elementul predicatului nominal care califică sau
identifică subiectul .

Eu sunt profesor. (profesor – identifică subiectul)

Eu sunt harnic. (harnic – califică subiectul)

! O atenție deosebită trebuie acordată distingerii subiectului de numele

predicativ exprimat prin substantive, numerale sau pronume la N sau
verbe la infinitiv. Analizarea topicii, accentului, intonației și acordului
conduc la identificarea corectă a numelui predicativ.

Defectul ei este viteza. (fără intonație specială și fără accentuare “defectul”

este subiect; viteza – nume predicativ)
Viteza este defectul ei. (viteza – nume predicativ, dacă este intonat special
și accentuat; defectul – subiect)
Colegul este al doilea. (colegul – subiect; al doilea – nume predicativ)
Al doilea este colegul. (al doilea – nume predictiv, dacă este intonat special
și accentuat)
Indicatorul cel mai bun sunt notele ei. (indicatorul – nume predicativ;
notele – subiect, deoarece se acordă în număr și persoană cu verbul
copulativ “sunt”)

Etapele de recunoașterea a predicatului nominal

Uneori găsirea predicatului nominal poate fi dificilă datorită faptului că
verbul a fi poate fi verb copulativ sau predicat verbal.
Pentru o identificare corectă vezi exemplul de mai jos și urmează pașii
descriși:
Ușile dulapurilor sunt de lemn.
– subliniem doar verbul “sunt”, pentru că nu suntem siguri dacă este
copulativ sau predicat verbal și se notează cu P
Ușile dulapurilor sunt (P) de lemn.
– punem întrebarea pentru a afla subiectul: Cine sunt?; răspuns – ușile și-
l notăm cu S
Ușile (S) dulapurilor sunt (P) de lemn.
– pentru a afla predicatul întrebăm subiectul: ce se spune despre ușile?
răspuns – “sunt de lemn”; adică nu se spune că există undeva, ci că au o
caracteristică (de lemn); deci propoziția are un predicat nominal “sunt de
lemn”
– verificare suplimentară: prin eliminarea verbului obținem din numele
predicativ un atribut (“ușile sunt de lemn” → “ușile de lemn”), exact ce
indică numele predicativ, o caracteristică a subiectului; prin urmare, ne-
am convins că verbul “este” nu are înțeles de sine stătător și că are rolul
de a face legătura între subiect și o parte de propoziție care exprimă
caracteristica lui

Acordul predicatului nominal cu subiectul

La fel ca recunoașterea predicatului nominal și acordul acestuia cu
subiectul depinde de părțile lui componente: verbul copulativ și numele
predicativ.