Acceleratul - George Topîrceanu

Peste fagi cu varfuri sure

A cazut amurgul rece.

Inserarea muta trece

Furisata prin padure.

Spre apus abia s-arata

Printre crengi, intunecata,

O vapaie de rubin...

Din frunzisurile grele

De-nnoptate tot mai vin

Glasuri mici de pasarele...

Reci si palide-n senin

Se ivesc deasupra stele.

Si deodata, dintre dealuri

Se desprinde larg un zvon

Departat si monoton,

Ca un murmur lung de ape

Revarsate peste maluri...

Creste-n lunca, mai aproape,

Umple vaile vecine

De rasunet mare...

Vine!...
Fulger negru... trasnet lung

Dus pe aripi de furtuna,

Zguduind pamantultuna,

Zarile de-abia-i ajung...

Parca zboara,

Parca-noata, -

Scuipa foc, inghite drum,

Si-ntr-un valvartej de fum

Taie-n lung padurea toata...

A trecut...

Dinspre campie,

Vuiet greu de fierarie

Se destrama in tacere...

Scade-n departare...

Piere...

Iar in urma-i, din tufisuri,

De prin tainice-ascunzisuri,

Se ivesc pe jumatate,

Pasarele ciufulite,

Alarmate

Si-ngrozite:

-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...

Ciripesc cu glasuri mici

Cinteze si pitulici.

Doar un pui de pitigoi,

Int-un varf de fag pitic

Sta cu penele vulvoi

Si, facand pe suparatul:

-Ce sa fie? Nu-i nimic.

A trecut Acceleratul...