Aristofan

- A doua jumătate a sec V a. Chr. (perioadă de decădere și durere a poporului grec

- Comediile sale reflectă o frescă a vieții politice și sociale din timpul războiului
peloponesiac

1. Acarnienii
Dikaiopolis se hotărăște să ceară pace pe cont propriu, din cauza demagogului Cleon care
poartă război cu spartanii.
- Acarnienii sunt reprezentați de cor și sunt împotriva păcii
Dikaiopolis e atacat de acarnieni, însă îi împrumută costumul lui Telephos (personaj mizer din
Euripide) care prezintă corului nenorocirile primite de război. Îi convinge astfel pe acarnieni
că pacea e mai bună decât războiul.
2. Cavalerii
Cleon este în acest caz un sclav demagog din Paphlagonia.
Demos = demos atenian atotputernic, descris ca un bătrân dezorientat
Demostene și Nicias = sclavi
Agoracritor – cârnățar de la periferia Atenei
argonul = disputa dintre Cleon și Agoracritos (care iese învingător)
În final, Demos defilează cu o femeie tânără și frumoasă: Pacea
3. Norii – carnavalescul, lumea pe dos
Protagonist: Socrate înfățișat ca sofist și înconjurat de discipoli
Streapside merge la Atena unde se căsătorește și îl are pe fiul său Fidipide, care ajunge amator
de curse de cai și își ruinează tatăl.
Streapside apelează la școala lui Socrate pentru a învăța arta vorbirii, dar îl respinge și i-l cere
pe Fidipide. Fiul însă folosește raționamentele sofiste contra tatălui său.
Totul se sfârșește cu țăranul atenian care dă foc școlii sofiste.
4. Viespile
Philocleon și fiul Bdelycleon
Scenă nostimă: doi sclavi transmit publicului că păzesc un bătrân (Philocleon) ce suferă de o
boală gravă: mania de a judeca, boală care se manifestă prin insomnii, gândire obsesivă,
igienă precară. Bdelycleon încearcă toate mijloacele posibile să îl vindece.
Corul = heliaștii – au ghimpe și otravă în vârful buzelor.
Bdelycleon îi aduce un câine care să îl calmeze numit Laches – care fusese acuzat că ar fi
furat brânza din Sicilia.
 5. Pacea
Trigeu – un podgorean îndurerat de suferințele războiului, merge în audiență la Zeus.
Se urcă pe un cărăbuș gigantic
Ajuns la Olimp, află de la Hermes că zeii s-au supărat pe greci (din cauza războaielor) și s-au
dus în sfere mai înalte să îl lase pe Polemos, zeul războiului
Polemos o închise pe Pacea într-o peșteră
agon: între Hermes și Trigeu
Pacea e însoțită de alte două zeițe: Recolta (cu care se căsătorește Trigeu) și Sărbătoarea
6. Păsările – parodie și utopie cu caracter politico-religios
Cetățenii Pisthetairos (sfătuitorul) și Euelpides (speranța cea bună) sunt hărțuiți de procese și
se mută în altă cetate. Cer sfat pupezei care le spune să se stabilească în diverse cetăți
Pisthetairos creează o cetate sacră între cer și pământ, din care exclude soifștii, oratorii
demagogii etc. Numește cetatea Nephelokokkygia (Cetatea-Cucului-din-nouri)
Zeii trimit pe Iris pentru a-și recupera poziția
Triumful atenianului
7. Lysistrata – triumful păcii
Lystrata convoacă femeile la o grevă a dragostei și a sexului, bărbații fiind mereu plecați la
război. Se duc pe acropolele Atenei
Bărbații reveniți acasă nu le găsesc
Soțiile se reîntorc acasa
8. Femei la sărbătorile Demetrei
Femeile sărbătoresc în cadrul ritualului Thesmophoriilor
Ele plănuiesc să se răzbune pe Euripide pentru cum le oglindise în tragediile sale: depravate,
nebune
Euripide îl trimite pe Mnesilochos deghizat în femeie – este prins și legat
Îl salvează prin arcașul scit
Final fericit
9. Broaștele
Două părți:
a. Coborârea inițiatică a unui erou mitologic / zeități în lumea subpământeană a lui
Hades. E vorba de zeul Dionysos – Infern, însoțit de Xanthias (sclavul său) cu gândul
de a-l readuce la suprafață pe Euripide
b. Judecata estetică a valorii operei a lui Eschil și Euripide. Zeul optează pentru Eschil.
 10. Adunarea femeilor
Praxagora și alte femei ateniene pun la cale un complot: de a se infiltra deghizate în bărbați la
adunarea poporului pentru a prelua conducerea cetății
Linii de program: poligamie între societatea femeilor și a bărbaților & comunitatea bunurilor
11. Plutos - belșugul, bogăția
Hremil – un țăran atenian sărac și în vârstă, consultă oracolul lui Apollo de la Delphi fiind
îngrijorat de viitorul fiului său.
Este îndemnat să urmeze primul om care îi iese în cale: Plutos – zeul bogăției
Penia – personificarea sărăciei
Hremil este răsplătit cu bogății și ajunge conducător al cetății