Curs 2

Definiție
Lexicologia este disciplina care studiază lexicul unei
limbi; studiul lexicului poate fi sincronic sau diacronic.
Din lexic fac parte:
- pe de o parte, unitățile fundamentale și independente
ale lexicului: cuvintele și îmbinările stabile de
cuvinte;
- pe de altă parte, unitățile lexicale neindependente,
constitutive ale cuvintelor: afixe (prefixe, sufixe),
afixoide (prefixoide, sufixoide).
Telecomandă gr. tele (adv., „departe, la distanță”)
Hipotensiune gr. hypo (adv., „dedesubt”)
Hipertensiune gr. hyper (adv., „deasupra”)
Macrofermă gr. makros (adj., „mare”)
Transasiatic lat. trans (prep., „peste”)
Francofil gr. philos (subst., „prieten”)
Francofob gr. phobos (subst., „frică, repulsie”)
Francofon gr. phone (subst., „sunet”)
Apometru gr. metron (subst., „măsură”)
Gazoduct lat. ductus (subst., „tub, canal”).
Termenul lexic este preferabil celui de vocabular, unul
din motive fiind acela că el intră, în relație de formă și
sens, cu termeni precum lexicologie, lexicografie,
lexicolog, lexicograf, lexicon, lexem.

Subdisciplinele lexicologiei
1. Etimologia, al cărei obiect de studiu este etimonul
(cuvântul care explică, sub raport formal și semantic,
un alt cuvânt).
Prietenos < prieten
Apă < lat. aqua
Bujie < fr. bougie
2. Lexicografia, care se ocupă cu alcătuirea de
dicționare, glosare, enciclopedii (lucrări
lexicografice), cu analiza și critica acestora.
Dicționarul „tezaur”:
DA Dicționarul Academiei 1913-1948
DLR Dicționarul limbii române 1965-2010
37 de volume, 175000 de cuvinte, 1.300.000 de
contexte
 3. Semantica studiază și explică sensul cuvintelor, dar
și raportul dintre forma și sensul cuvintelor
(omonime, paronime, sinonime, antonime).
4. Onomastica, subdisciplină care include următoarele
ramuri:
• Toponimia, care are următoarele unități de studiu:
⸺ entopicul (termenii generici precum deal, vale, oraș,
sat, munte, râu etc.);
⸺ hidronimul (numele de ape: Siret, Prut, Dunărea,
Lacul Razim, Lacul Roșu etc.);
⸺ oronimul (numele de munți: Ceahlău, Bucegi,
Retezat, Călimani etc.);
⸺ oiconimul (numele de așezări umane: Iași, Botoșani,
Pașcani, Vaslui, Lețcani etc.);
⸺ hodonimul (numele de străzi: strada Primăverii,
bulevardul Carol I, aleea Copou etc.).

• Antroponimia, care studiază numele de oameni.

• Fitonimia, care studiază numele de plante.
• Zoonimia, care studiază numele de animale.
• Cosmonimia, care studiază numele de corpuri cerești
(aștri).

5. Frazeologia, care studiază îmbinările stabile de

cuvinte (frazeologismele).
6. Derivatologia, care se ocupă cu studiul cuvintelor
formate prin derivare.

Relațiile lexicologiei cu alte discipline lingvistice

Relația lexicologiei cu fonetica

Această relație presupune mai multe aspecte.
1. Un prim aspect are în vedere chiar constituenții
acusticofiziologici ai unităților lexicale (sunetele). Nu
există unități lexicale (cuvinte, afixe etc.) în afara
sunetelor vorbirii.
2. Un alt aspect se referă la păstrarea identității cuvintelor
în condițiile variației lor fonetice, identitatea fiind
asigurată de sens și de posibilitățile combinatorii
specifice.
Bine, picior, pe

3. Avem în vedere și clasificările unităților lexicale după

criterii fonetice: număr de sunete, de silabe, accent
(oxiton - popor, paroxiton - carte, proparoxiton -
margine).
4. Observarea neimplicării / implicării accentului la
identificarea cuvintelor: tráfic – trafíc, ántic – antíc,
gíngaș – gingáș / véselă – vesélă; compánie – companíe,
tórturi – tortúri, ácele – acéle etc.
5. Explicarea obiectivă a evoluției istorice a cuvintelor,
prin legi fonetice (lactem > lapte etc.)