Lingvistică

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare (https://ro.wikipedia.org/

Aflați mai mult
 Lingvistică
Lingvistică teoretică
Fonetică
Fonologie
Lexic
Gramatică
Morfologie
Sintaxă
Sintaxa propoziției
Sintaxa frazei
Semantică
Semantică lexicală
Pragmatică
Ortografie
Stilistică
Lingvistică aplicată
Sociolingvistică
Lingvistică computațională
Lingvistică cognitivă
Lingvistică istorică
Lingvistică comparativă
Etimologie
Lingviști

Lingvistica[1] este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau
limba ca sistem comunicațional. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest
studiu.

Etimologie

Termenul românesc lingvistică este împrumutat din franceză linguistique[2], care la rândul său
a fost împrumutat din limba germană[3] Linguistik. Termenul german este un derivat al
cuvântului lingua, din limba latină.

Istoricul lingvisticii
Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani. Cel mai important
gramatician hindus este Pāṇini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe
algebrică, cu numele Aștadhyayii („Cele opt cărți”), operă lăudată în prezent până și de NASA.
Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni care l-au
precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse înainte
de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Pāṇini numește cele cinci categorii de sunete
după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) și împarte fonemele limbii sanscrite
după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a
ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.

În Europa, găsim mărturii ale reflecțiilor asupra limbajului încă din Antichitate, cu filosofi
precum Platon. Totuși a trebuit să se aștepte secolul al XX-lea, pentru a se degaja o abordare
științifică a faptelor de limbă. Ferdinand de Saussure a contribuit mult la descrierea limbajului
și a limbilor, îndeosebi prin influentul său Cours de linguistique générale (1916) care a devenit
clasic în acest domeniu[4][5] și a impus concepția structurală a limbajului, care domină, în
mare măsură, lingvistica contemporană în ciuda conflictelor școlilor.[6] André Martinet a
contribuit și el la această disciplină cu lucrarea sa Éléments de linguistique générale
prezentând diverse fapte de limbă. Se poate cita și Noam Chomsky, care a pus bazele
lingvisticii generative, care este un model printre altele.

Domenii ale lingvisticii teoretice

Lingvistica teoretică este adesea împărțită în domenii separate și mai mult sau mai puțin
independente, care corespund diferitelor niveluri de analiză ale semnalului lingvistic:

fonetica: studiază sunetele sau fonele produse de aparatul fonator uman;

fonologia: studiază sunetele sau fonemele unei limbi date;

morfologia: studiază tipurile și forma lemelor/monemelor;

sintaxa: studiază combinarea monemelor pentru a forma enunțuri sau fraze;

semantica: studiază sensul lemelor, frazelor și enunțurilor;

stilistica: studiază stilul unui enunț literar sau nu (stilul constituie o abatere de la un
standard?);

pragmatica: studiază utilizarea (literală, figurată sau alta) a enunțurilor în actele enunțării ;

coerența: studiul factorilor de coerenă în tratamentul limbajului natural.

Curente lingvistice
Curentul comparatist (Franz Bopp, Jacob Grimm, Rasmus Christian Rask, Wilhelm von
Humboldt etc.)

Curentul naturalist (August Schleicher, Max Müller, Alexandru Lambrior)

Curentul psihologist (Heymann Steinthal, Aleksandr Potebnya)

Curentul neogramatic (Karl Brugmann, Hermann Osthoff, Hermann Paul)

Curentul idealist (Hugo Schuchardt, Karl Vossler)

Curentul neolingvistic (Matteo Bartoli, Giulio Bertoni)

Curentul sociologic (funcțional) (Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Albert Sechehaye,

Henri Frei)

Curentul structuralist (Antoine Meillet, Roman Jakobson, Jan Niecisław Baudouin de

Courtenay, Louis Hjelmslev, Emanuel Vasiliu)

Curentul etnolingvistic (Edward Sapir)

Curentul semanticist (Rudolf Carnap, Chase Stuart)

Curentul latinist (curent în lingvistica română: Timotei Cipariu, Aron Pumnul, George Bariț,
August Treboniu Laurian, Ion C. Massim)

Curentul istorico-popular (curent în lingvistica română: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo,

Nicolae Bălcescu)

Note

1. ^ Rar, se folosește și termenul sinonim, glotologie, care provine din limba italiană:
glottologia

2. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar
universal al limbii române.

3. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et

historique, p. 414.

4. ^ L'actualité du saussurrisme (http://www.revue-texto.net/Saussure/Sur_Saussure/Greima

s_Actualite.html) . Algirdas Julien Greimas à l'occasion du Format:40e de la publication
du Cours de linguistique générale (texte paru dans Le Français moderne, 1956, Nr. 24,
p. 191-203).

5. ^ Gabriel Bergounioux, Cours de linguistique générale, Ferdinand de Saussure (http://ww

w.universalis.fr/encyclopedie/cours-de-linguistique-generale/) , Encyclopædia
Universalis.
6. ^ Jean-Pierre Cometti, Paul Ricœur, « Langage philosophies du » (http://www.universalis.f
r/encyclopedie/philosophies-du-langage/) , Encyclopædia Universalis, consulté le 20
noiembrie 2014.

Bibliografie

Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique générale, (1916), reeditare, 1995 Payot. ISBN
978-2-228-88942-1.

Georges Mounin, Istoria lingvisticii, Ed. Paideia, Seria ISTORII, 1999, 368 pagini. ISBN 973-
9368-59-X

André Martinet, Éléments de linguistique générale, 4e édition, Armand Colin, 1996. ISBN
978-2-200-26573-1.

Noam Chomsky, (1972). Studies on Semantics in Generative Grammar; (1975) Questions de

sémantique, Paris, Seuil;

Alexandru Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura
Științifică, București, 1972.

Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros,

1980

Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et

historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-
03-020210-X

Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar
universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău,
2007. ISBN 978-973-675-307-7

Vezi și

Listă de lingviști

Noam Chomsky

Limbi

Familii de limbi

Filosofia limbajului

Alfabete vechi

Limbă
 Lexicologie

Lexicografie

Omonim

Omograf

Omofon

Argou

Jargon

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Lingvistică&oldid=14735274

Ultima modificare efectuată acum 2 luni de către Lucian GAVRILA.