Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

Umanism          

Mișcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de
gândire și de creație artistică.

  Reprezentati:

 Miron Costin
 Grigore Ureche
 Ion Neculce
 Dimitrie Cantemir    

Iluminism

Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală,

desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei.

Reprezentati:

 Ion Budai-Deleanu,
 Samuil Micu,
 Petru Maior,
 Gheorghe Șincai

Perioada paşoptistă

Paşoptismul este mişcarea de emancipare social-politică, culturală şi naţională dintre 1830 şi

1860, având în centru Revoluţia de la 1848.
Cuvântul paşoptism este format prin derivare, cu sufixul -ism, de la paşopt (pronunţarea
prescurtată a lui patruzeci şi opt).
Paşoptismul este mişcarea politică şi culturală ale cărei obiective social-politice sunt:
 modernizarea societăţii româneşti;
 emanciparea naţională:
 independenţa politică;
 libertatea naţională;
 unirea provinciilor româneşti.
Aceste obiective sunt puse în practică de oameni de cultură şi scriitori care se implică activ în
viaţa socială - mulţi participă la revoluţie - şi culturală, iar în acelaşi timp, alcătuiesc prima
generaţie a literaturii noastre modeme.
În perioada paşoptistă, s-au pus bazele culturii moderne prin dezvoltarea învăţământului, a
presei, a unui teatru naţional, a societăţilor culturale, a literaturii şi a ştiinţelor, prin înfiinţarea
bibliotecilor şi a librăriilor.
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

Clasicism

Curent literar artistic ce apare în Franţa, între sec. al XVII-lea- sec. al XIX-lea.

Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele,

caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira,
comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Harpagon-Avarul, Moliere),
unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de
pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

 Reprezentanți:

 Boileau
 La Fontaine
 Jean Racine

Romantism

Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi

Germania, iar în secolul al XIX-lea în Franţa. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările
lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism si a afirmat specificul naţional, mai ales în
Anglia, Germania, Italia.

Caracteristici:

 Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul,

feericul, precum şi a unor specii literare inedite precum drama romantică,
meditaţia, poemul filozofic şi nuvela istorică.
 Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și
luciditatea.
 Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric.
 Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural
nocturn.
 Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în
meditații.
 Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
 Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun,
precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume;
personajele romantice nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

 Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie

subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
 Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât
în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate
 Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc
artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme
filosofice.
 Puritate absolută ȋn locul rigorii raţionale a clasicismului
 Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
 Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență
antonimiile specifice unei existențe contradictorii
 Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii,
motivelor si limbajelor artistice

Reprezentanti:

 Victor Hugo
 Costache Negruzzi
 Lamartine
 Mihai Eminescu

Naturalism

Naturalismul este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secolului

XIX în Franța și în restul Europei.

Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia

credeau că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul
încearcă doar să descrie subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează
principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.

Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecții au o simbolistică profundă, sunt idealistici

și cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că mediul socio-cultural exercită o influență
absolut covârșitoare în apariția și dezvoltarea personalității umane. De asemenea studiau
elemente umane tarați, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social
viciat.

Reprezentanti:

 Emile Zola,
 Guy de Maupassant
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

 Theodore Dreiser

Parnasianism
Parnasianismul este un curent literar de la sfârșitul secolului XIX apărut ca o reacție (neo-
clasică) la romantism. Cultiva expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată,
raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate
formală (sonet, rondel)Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată – în viziuni
întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul,
rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale
și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea
spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau
lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare).

Reprezentanti:

 Ion Pillat
 Ion Barbu
 Austin Dobson

Simbolism
Apare în Franța în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacție împotriva parnasianismului.
Termenul este impus de Jean Moreas, care în 1886 scrie un manifest literar numit "Le
symbolisme". Precursorul simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul
"Corespondențe".
Trăsături
 utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.
 cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidență stări sufletești vagi,
confuze, de melancolie, plictiseală.
 cultivarea elementului muzical, a sonorității verbale.
 existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive,
vizuale etc.).

Reprezentanti:

 Alexandru Macedonski
 Dimitrie Anghel
 George Bacovia
 Ion Minulescu

Realism
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

Curent literar apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacţie la subiectivitatea,

exaltarea, excesul de reverie a spiritului romantic, reacţie detreminaţă de marile desoperiri
ştiinţifice. Principiul fundametal al realismului este redarea în manieră credibilă, veridică a
realităţii, cu obiectivitate şi spirit de observaţie, pe un ton impersonal, neutru. 
Trăsături:
 pricipiul mimesisului şi al verosimilităţii: inspirată din fapte reale, opera realistă expune
nu fapte care s-au petrecut într-adevăr, ci evenimente fictive, dar prezentate ca şi cum s-ar
fi putut produce, în mod credibil, verosimil;
 prezentarea moravurilor unei epoci, atenţia fiind concentrată asupra detaliilor, iar intenţia
– de a surprinde epoca în complexitatea ei.
 preferinţa pentru o tematică socială
 prezentarea individului în relaţiile sale cu mediul social în care trăieşte, al cărui produs
este: de aceea personajul nu mai este excepţional în situaţii excepţionale (ca la romantici),
ci are o condiţie socială mediocră, astfel încât operele realiste sunt mărturia faptului că
omul simplu are o existenţă la fel de dramatică şi de complexă.
 crearea unor personaje tipice în situaţii tipice, personajele realiste fiind complexe şi
având dinamică interioară; interesat de aspecele realităţii imediate, scriitorul realist alege
ceea ce este reprezentativ pentru epoca aleasă. Exemple: parvenitul, arivistul,
seducătorul, avarul femeia aduterină.
 caracterul de frescă al operelor, monografii ale lumii prezentate
 preferinţa penru un stil sobru şi refuzul celui împodobit, cu scopul prezentării cât mai
fidele a realităţilor
 cultivarea observaţiei în descrierea realităţii sau în portretele personajelor, observaţia
vizând precizia ştiinţifică
 tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile
 preferinţa, la nivel naratologic, penru naraţiunea la persoana a III-a, pentru un narator
obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient, căruia îi corespund o perspectivă
auctorială, o viziune naratologică „din spate” şi focalizarea zero.
 
Reprezentanti:

 Lev Tolstoi
 Charles Dickens
 Gustave Flaubert
 Stendhal
 Ioan Slavici

Traditionalism
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

Curent cultural apărut la începutul secolului al XX-lea, care promovează tradiţia și apără
valorile arhaice de pericolul degradării în contact cu tendințele și valorile modern;
 susține convingerea că literatura trebuie să exprime specificul național, localizat în
lumea rurală;
 dorința conservării factorului autohton este justificată prin ideea că satul tradițional
este un reflex al „sufletului etnic”, producător de cultură și civilizație proprie și
refractar la imitația culturii occidentale, inaderența la civilizația industrial capitalistă,
socotită straină spiritului românesc, și, în plan literar, aversiunea față de modernismul
„decadent”, văzut ca un import cultural neasimilat.
Caracteristici:
 ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat;
 întoarcerea la originile literaturii; istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de
inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
 prezintă universul patriarhal al satului, problematica ţărănească;
 pune accent pe etic, etnic, social;
 proză realistă de factură socială;
 promovează ideea că mediul citadin și valorile moderne sunt periculoase pentru
puritatea sufletelor.
Reprezentanti:

 Vasile Voiculescu
 Cezar Petrescu
 Ion Pillat

Modernism

Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale,

arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de
anii 1910 – 1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și
considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și
culminând cu rigiditatea și „osificarea” academismului secolului al 19-lea.

Trăsături
 Negarea valorilor poetice
 Refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune
 Ruptura de trecut
 Revolta și libertatea de exprimare
 Originalitatea și tendința de a șoca
 starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului
 luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile
 problematica conștiinței nelinistite
 predilecția pentru stări limită:coșmar, halucinație, ridicol, grotesc
 exacerbare a sensibilității, a facultăților perceptive, vederea monstruoasă
 Curente literare (reper teoretic) prof.Stadnic M.

 drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele genezice ale

universului
 aspirația spre regăsirea echilibrului originar

Reprezentanti:

 Lucian Blaga
 Tudor Arghezi
 Ion Barbu
 Franz Kafka
 Marcel Proust

Neomodernismul
Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator  postbelic,
caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică,
de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic
inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Neomodernismul s-a conturat în
doar 7 numere ale revistei „Albatros” editată în 1941 şi condusă de
Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până
prin anii ’60, este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar. Scriitorii neomoderniști doresc să se
despartă de "spiritul veacului", care este cel al războaielor și să recupereze valorile și modelele.

Reprezentanti:
 Gellu Naum
 Nichita Stănescu
 Marin Sorescu