Deontologia evaluării

Deontologia evaluării se raportează la un set de valori esenţiale, dintre care amintim

valorile importante pentru evaluator: diferenţierea diferitelor tipuri de rezultate ale învăţării,
asocierea acestora cu indicatori cantitativi sau calitativi, posibilităţile sau dificultăţile de
interpretare a rezultatelor procesului evaluativ etc.
Din perspectiva celui evaluat, valorile considerate importante sunt recunoaşterea
efortului investit în pregătirea pentru examen, identificarea poziţiei pe care o ocupă într-o
ierarhie, modalităţile prin care rezultatele procesului evaluativ reflectă aspiraţiile celui evaluat.
Codul deontologic al profesiunii de educator include patru principii: angajamentul faţă
de elevi, angajamentul faţă de profesiunea didactică, comportamentul etic faţă de colegii de
profesie, implicarea activă în viaţa şcolii şi a comunităţii locale.
Un cadru didactic competent nu îi va impiedica pe elev să îşi formuleze propriile opinii
şi să exprime diverse puncte de vedere, nu îl va îndepărta de temele sau disciplinele
relevante pentru progresul său, nu se va folosi de poziţia şi statutul profesional pentru a-şi
atrage vreun avantaj personal.
Deontologia evaluării impune profesorului evaluator să nu discrimineze din nici un
punct de vedere (rasă, religie, sex, vârstă, etnie, vederi politice, statut social, etc) vreun coleg
sau elev. Profesorul trebuie să realizeze evaluarea prin intermediul procedurilor profesionale
potrivite, fără a folosi poziţia ocupată la nivel instituţional pentru a obţine câştiguri sau
avantaje personale şi fără a oferi sau primi cadouri sau favoruri pentru a obţine avantaje
personale.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un mijloc de control al cunoştinţelor sau ca
mijloc de măsurare obiectivă, ci şi ca o cale de perfecţionare, atât a evaluatului, cât şi a
evaluatorului. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeţei secvenţelor educative, este
o ocazie de perfecţionare a mijloacelor utitlizate în evaluare şi a procesului de predare-
învăţare. Evaluarea nu reprezintă o simplă colecţie de date, ci trebuie să permită emiterea
unor judecăti de valoare după o scară de valori bine definită, în conformitate cu realităţile
lumii contemporane.
În vederea conceperii şi aplicării adecvate a evaluării pentru creşterea calităţii actului
didactic, este necesară considerarea unor mutaţii de accent survenite în ultima perioadă şi
care au drept consecinţe redimensionarea si regândirea strategiilor evaluative, în consens cu
implicarea în procesul de evaluare şi a alor indicatori decât achiziţiile cognitive, precum
conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori. Totodată,
este necesară deschiderea evaluării spre mai multe rezultate ale spaţiului şcolar (competenţe
relaţionale, comunicarea profesor-elev, disponibilităţi de integrare în realitatea socială) şi
transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare prin autoevaluare,
interevaluare şi evaluare controlată.
Considerăm că în momentul actual se impune reconsiderarea rolului autoevaluării,
întrucât ignorarea demersului autoevaluativ riscă să declanşeze transformarea actului de
evaluare didactică într-un conglomerat apreciativ, disparat de trăirile interioare ale elevului.
În accepţiune modernă, autoevaluarea didactică presupune mai mult decât simpla
autocorectare sau autonotare; demers de un profund caracter formativ, autoevaluarea
conduce nu doar la identificarea obstacolelor cognitive cu care se confruntă elevul, ci oferă şi
psibilitatea aplicării strategiilor acţionale capabile să conducă la depăşirea acestora.
Deşi profesorul apreciază prestaţia elevului din perspectivă multicriterială, precum:
cantitatea informaţională, exactitate, nivel de înţelegere, capacitate de transfer superior,
originalitate, creativitate, calificativul sau nota comunicate elevului nu sunt decât o concluzie
sintetică a tuturor aspectelor menţionate. De aici rezultă dificultatea elevului în decodificarea
notei sau aprecierii verbale a profesorului, respective transpunerea în termini de constatări
diferenţiate şi inteligibile referitoare la realizările şi lacunele specifice propriei sale situaţii
şcolare.
În aceste condiţii, se impune adoptarea unei transparenţe depline referitoare la
criteriile pe baza cărora sunt apreciate performanţele elevilor, respectiv precizarea acestora
prin operaţionalizarea obiectivelor preconizate a fi atinse. Astfel, pe de o parte, profesorul
oferă posibilitatea înţelegerii exacte şi precise a sarcinilor cărora elevul este chemat să le
facă faţă, iar pe de altă parte, elevul are oportunitatea de a-şi valida, pe temeiuri raţionale,
nivelul propriu de pregătire.
Cu toate acestea, simpla cunoaştere de către elevi a criteriilor de apreciere şi notare
nu reprezintă o garanţie a derulării cu succes a actului autoevaluativ. În plus, este necesară
dobândirea unor abilităţi în ceea ce priveşte autoestimarea capacităţilor şi competenţelor,
ceea ce confirmă încă odată necesitatea antrenării şi implicării active a elevilor în actul de
evaluare didactică în scopul reducerii riscului ca notele acordate să nu interfereze cu
interioritatea subiectivă.
 În concluzie, putem spune că evaluarea randamentului şcolar este o latură importantă
şi dificilă a componentelor didacticii speciale a învăţământului. Sporirea ponderii formative a
metodelor de evaluare continuă se îmbină cu perfecţionarea tuturor formelor şi tehnicilor de
verificare a rezultatelor cognitive, afective şi psihomotorii, promovându-se competenţa şi
ierarhizându-se valorile societăţii în spiritul obiectivităţii şi umanismului pedagogic. Se
impune luarea unor măsuri ameliorative privind examinarea, aprecierea şi notarea
rezultatelor şcolare pentru reducerea la minimum a riscurilor de eroare în evaluarea lor.

Bibliografie:
Cucoş, C., Pedagogie Editura Polirom, Iaşi, 1996
Ionescu, M., Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucurşti, 1998
Voiculescu, E., Factorii subiectivi ai evaluării şcolare. Cunoaştere şi control, Editura
Aramis, Bucureşti, 2001
*** Ghid metodologic Aria curriculară “Matematică şi ştiinţe ale naturii”-liceu, Editura
S.C. Aramis Print SRL, Bucureşti, 2002
***Programul naţional de dezvoltare a competenţelor de evaluare ale cadrelor
didactice (DeCeE), suport de curs, 2008.