Cap 4.

Scoruri standardizate și
distribuția normală
Cel mai bun mod de cuantificare a variabilității e prin calcularea abaterii standard.

Semnul + sau – e important la z deoarece îți spune dacă scorul se situează deasupra sau, respectiv,
dedesuptul mediei.

Scorurile z = scoruri standardizate, deoarece nu sunt asociate cu nicio unitate de măsură particulară.

Scorurile z ne ajută să comparăm distribuții care au unități de măsură diferite, prin transformarea
într-o cotă standard.

Scorurile z ne ajută în scopuri descriptive pentru a localiza un scor într-o distribuție. Scorurile z pot fi
folosite și pentru a descrie un grup.

Dacă scorul z=0 atunci e fix pe medie.

Media oricărui set complet de scoruri z va fi întotdeauna 0, deoarece însumând scorurile z de o parte
și de alta a mediei, ele se anulează.

Dacă extragi o constantă din fiecare scor, media va fi egală cu cea de dinainte din care extragem
aceeași constantă ca cea extrasă din fiecare scor.

Abaterea standard pentru un set complet de scoruri z va fi întotdeauna 1. (Scăzând o constantă din
fiecare scor nu va schimba abaterea standard, împărțind fiecare scor cu o constantă vom obține o
abatere standard care va avea valoarea celei dinainte împărțită la acea constantă).

Transformarea unor scoruri brute în scoruri z nu va schimba forma distribuției. Deoarece

transformarea în cote standard z e o transformare liniară.

Scorurile SAT au µ=500 și σ=100.

Cel mai simplu mod de a găsi scorurile SAT e de a transforma scorurile brute în scoruri z și apoi de a
aplica formula următoare:

Scorurile T

Un set complet de scoruri T va avea media 50 și abaterea standard 10.

Media la scorurile IQ e de 100.

Distribuția normală

Distribuția normală e ca o „familie de distribuții”. Fiecare membru al acestei familii se poate deosebi
prin medie sau abatere standard, dar forma e aceeași.

Datorită simetriei distribuției normale, media, modul și mediana cad în același punct.

Tabele ale distribuției normale standard sunt acele table care dau proporțiile distribuției deasupra
sau dedesuptul diferitelor scoruri z.

Este nenecesar să incluzi scoruri z negative în tabel datorită simetriei scorurilor z.

Toată suprafața distribuției normale are propoția de 1.0.

Mărimea unei suprafețe de sub curbă reprezintă proporția scorurilor.

Aproximativ 68% din orice distribuție standard este sub o abatere standard. (fie la stânga, fie la
dreapta de medie).

Aceste porționări sunt importante deoarece ele pot fi traduse în probabilități.

Când ne folosim de distribuția normală presupunem că avem o populație infinită, de aceea ea e

asimptotică.

Probabilitatea unui eveniment poate fi definită ca numărul de șanse ca acesta să poată fi selectat
dintr-un număr infinit de subiecți.

Distribuțiile sunt determinate de ecuații matematice. (? Funcții)

Distribuția normală nu se termină niciodată, ea se distribuie la infinit în ambele direcții. Așa că acele
valori ale proporțiilor date în tabel nu mai sunt atât de precise.

În statistica psihologică nu ne uităm la un individ ci ne uităm la un grup pe care-l vedem ca pe un

individ. Iar dacă luăm o „populație de grupuri” vom observa că va avea forma distribuției normale.

Media, modul și mediana sunt 3 posibilități de caracterizare a tendiinței centrale.

Media eșantionului:

Media tuturor grupurilor va fi întotdeauna aceeași cu media indivizilor (populației).

Eroarea standard a mediei

Asta înseamnă că eșantioanele nu variază atât de mult precum indivizii din populație. (de aceea îi zice
eroare, pentru că am putea presupune în mod intuitiv că cele două (distribuția eșantioanelor și
distribuția indiviziilor) variază la fel)

Mediile eșantioanelor variază mai puțin între ele decât indivizii (decât cele ale indiviziilor).
Grupurile variază mai puțin decât indivizii, asta înseamnă că e nevoie de o abatere mai mică pentru
ca un grup să fie neobișnuit decât ca un individ să fie neobișnuit. (Deci abaterea standard a grupurilor
e mai mică decât cea a populației).

Abatere standard a distribuției mediei eșantionului (? Abaterea standard a distribuției mediilor

eșantioanelor) = eroarea standard a mediei

Formulă care arată cât de mult grupurile tind să varieze:

Din formulă se vede că eroarea standard a mediei tinde să scadă o dată cu creșterea numărului de
subiecți din fiecare eșantion.

Tot din formulă deducem că cu cât indivizii variază mai mult cu atât eșantioanele vor varia mai mult
(dacă sigma crește, atunci și sigma indice x va crește).

O regulă a statisticii: Dacă distribuția populației e normală, atunci și distribuția eșantioanelor mediei
(cred că se referă la distribuția mediilor eșantioanelor) va fi și ea normală.

Teoremă (Teorema limitei centrale): Când distribuția populației nu e normală, distribuția mediilor
eșantioanelor va fi mai apropriată de distribuția normală.

Mediile grupurilor tiind să varieze mai puțin față de media populației în comparație cu indivizii și
grupurile mari tind să varieze mai puțin decât grupurile mici. (Un individ poate varia mai mult față de
media populației decât un grup față de aceeași medie.)

Pentru fiecare „găsire” e nevoie să desenezi o distribuție normală deoarece altfel vei putea greși cu
ușurință.

Găsirea procentului de interpolare liniară

PR (Percetil Rank) e acel procent din distrubuție care se află sub un anumit scor.

Stanford-Binet test = test IQ

Raven test = test IQ

Pentru a transforma o proporție într-un procentaj nu trebuie decât să înmulțim proporția cu 100.

Ex.: Pt. un scor x avem o proporție 0,8345 * 100 => PR=83,45 ceea ce înseamnă că aprox. 83% din
scoruri se află sub scorul acesta.

E bine să desenezi o distribuție normală pe care să reprezinți media când calculezi prin metoda de
mai sus PR pentru a nu omite o parte din proporție (deoarece în tabele proporțiile sunt date
raportate la medie, și poate te interesează ce se află și înainte de medie, ceea ce nu apare în tabel, și
trebuie tu să observi și să însumezi cu proporția din tabel).

În tabele unde scrie Beyond z (după z) se referă la direcția după z înspre cea mai apropriată coadă.
Găsirea suprafeței dintre 2 scoruri z

Ai 2 scoruri. Să zicem unul peste medie și altul sub. Calculezi cota standard z pentru fiecare, și le
însumezi proporția în modul. După care, înmulțești proporția cu 100 și obții procentajul.

Când scorurile se află de aceeași parte, treburile se complică puțin. Aflii z-urile celor 2 scoruri dar NU
le scazi între ele că îți dă eroare (suprafața dintre -1 σ și -2 σ e mai mare decât cea dintre -2 σ și -3 σ,
de aceea nu poți scădea scorurile între ele). Aflii proporția celui mai îndepărtat z față de medie din
tabel, și din aceasta scazi proporția celui mai puțin îndepărtat z față de medie. După care înmulțești
cu 100 și obții procentajul.

Găsirea scorurilor brute corespunzătoare unor suprafețe date

Dacă începi cu o zonă și vrei să aflii un scor anume, procedura e inversă.

Începi să te uiți la zona „beyond z” și vezi ce z are, apoi folosești formula (de calcularea a lui z)

De la scor la distribuție, de la distribuție la scor

Media distribuției eșantioanelor e aceeași cu media populației. (µ)

Eroarea standard a mediei = ? medie a abaterii standard a distribuției eșantioanelor

σ
Eroarea standard a mediei = abaterea standard a populației împărțină la √n (radical din n) ( )
√n

E nevoie ca variabila studiată să se distribuie normal pentru a asuma faptul că și distribuția

eșantioanelor e normală. (oricum, variabilele studiate de psihologi nu urmează o distribuție perfect
normală)

Cu cât un eșantion este mai mare, cu atât el tinde să aibă o distribuție mai apropriată de cea
normală.

E important să nu asumi faptul că distribuția eșantioanelor e normală, dacă distribuția populației e

departe de cea normală și folosești eșantioane mici. (Eșantioane de 30-40 de persoane, sunt cele
adecvate pentru ca eroarea dată de faptul că distribuția nu e normală să fie nesemnificativă)

Selectarea aleatorie a eșantioanelor = fiecare eșantion din populație are probabilitate (șansă) egală,
în comparație cu celelalte eșantioane, de a fi selectat. (fiecare selecție să fie indepedentă de toate
celelalte, probabil se referă la faptul că dacă un eșantion este extras, pt. ca următoarea extragere să
fie perfect aleatorie e nevoie ca acel eșantion să fie reintrodus în populație) (în practică, selecția se
face întotdeauna fără repunere, deoarece probabilitatea de selectare a exact aceluiași subiect e
destul de redusă)

Selectarea aleatorie are 2 condiții:

- Fiecare individ din populație să aibă aceeași sansă de a fi selectat

- Fiecare selecție să fie independentă de celelalte (independent random sampling)
Ne putem folosi de „tabelul lui z” pentru a calcula proporții sau procente atunci când:

- Avem distribuție normală

- Selecția e aleatoare, independentă și eșantioanele sunt egale, ca număr de subiecți, între
ele.