COLEGIUL ECONOMIC „FRANCESCO SAVERIO NITTI”, TIMIȘOARA

Profesor-psiholog: Popescu Adriana Costina

Afectivitatea

Procesele psihice care reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub formă de trăiri, uneori atitudinale,
poartă denumirea de procese afective.

Ansamblul proceselor afective ( afecte, emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni ) constituie afectivitatea.

Particularităţile proceselor afective sunt: subiectivitatea, caracterul apreciativ, valoarea motivaţională,

polaritatea, mobilitatea, intensitatea şi durata.

Formele vieţii afective sunt:

- afectele sunt impulsive, puternice, violente dar de scurtă durată.
Ex: groaza, mânia, frica, spaima, accesele de plâns zgomotos, râsul în hohote, etc...
- emoţiile sunt provocate de însuşirile separate ale obiectelor.
Ex: bucuria, tristeţea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiraţia, dispreţul, speranţa,
deznădejdea, plăcerea, dezgustul, etc...
- dispoziţiile sunt mai vagi, nu au o orientare precisă. Dacă se repetă se pot transforma în trăsături
de caracter adică: firi închise, taciturne, anxioase, mohorâte sau firi bine dispuse, vesele,
entuziasmate, etc...
- sentimentele sunt intense, de lungă durată, relativ stabile şi specific umane. Ex: dragostea, ura,
invidia, admiraţia, îndoiala, etc...
- pasiunile sunt foarte intense, stabile şi de lungă durată. Pot fi pozitive: pasiunea pentru un
domeniu ştiinţific sau artistic, pasiunea de colecţionar, dar şi negative: patima jocurilor de noroc,
alcoolismul, avariţia, gelozia, etc...

Procesele afective se exprimă prin modificări organice, manifestări comportamentale şi trăiri afective.

Rolul proceselor afective:

- favorizează comunicarea,
- susţin energetic activitatea umană,
- realizează adaptarea individului la mediu,
- favorizează cunoaşterea interpersonală, etc...

Bibliografie: Psihologie, manual clasa aX-a, Editura Humanitas Educational

Introducere în psihologie, Mielu Zlate, Editura Polirom