Taxonomia – domeniul cognitiv Bloom

I. Cunoaştere
1. Achiziţia informaţiei
1.1 Date particulare: denumiri, fapte, date, simboluri.
1.2 Moduri de tratare a datelor particulare, fără a le aplica:
convenţii, clasificări, criterii, metode.
1.3 Date universale: principii, legi, teorii.
II. Deprinderi şi capacităţi intelectuale
2. Înţelegerea (comprehensiunea)
2.1 Traducere, transpunere.
2.2 Interpretare: rezumare, explicare.
2.3 Extrapolare: extinderea tendinţelor, generalizare.
3. Aplicarea
4. Analiza
4.1 Căutarea elementelor.
4.2 Căutarea relaţiilor.
4.3 Căutarea principiilor de organizare.
5. Sinteza
5.1 Problema unei lucrări personale.
5.2 Elaborarea unui plan de acţiune.
5.3 Deducerea unui ansamblu de relaţii abstracte.
Introducerea unei reguli.
6. Evaluarea
6.1. Critică internă: a judeca, a decide, a argumenta asupra exactităţii,
erorilor, lacunelor.
6.2. Critică externă: a judeca, a argumenta scopuri, eficienţă, utilitate.
Realitatea in proiectarea unei activități didactice – predare in scoala

Proiect didactic

Partea generală
……

Scenariul didactic

Receptare
Răspunsul

Cognitiv Procese reglatorii Psihomotor

1 Achizitie 3. Valorizare 1.
2.Depr si capacit 4. Organizare 2.
intelect
2.1.Comprehensiune 5.Caracterizare ….
2.2. Aplicare
….

Taxonomia – domeniul proceselor reglatorii (afectiv – Krathwohl)

1. Receptarea (prezenţa)
A face pe elev să devină sensibil la existenţa anumitor fenomene şi a
anumitor stimuli, adică a-l incita să le recepteze sau să le dea atenţie.
1.1 Conştiinţa
Într-o împrejurare corespunzătoare, elevul trebuie să fie conştient de un fapt,
adică să-şi dea seama de o situaţie, de un fenomen sau de o stare de lucruri.
Poate fi vorba de simpla conştiinţă fără discriminare sau de recunoaşterea
specifică a caracteristicilor obiective ale obiectului.
1.2 Voinţa de a recepta
Comportamentul unui individ dispus să accepte un stimul dat şi să nu se
eschiveze.
1.3 Atenţia dirijată sau preferenţială
Diferenţierea - în ceea ce priveşte forma şi fondul - a unui stimul dat, actul
având loc în mod conştient sau semiconştient, sau, mai precis, diferenţierea
aspectelor unui stimul perceput clar ca foarte diferit de impresiile învecinate.
2. Răspunsul
Răspunsuri care apar ca urmare a simplei atenţii acordate fenomenelor.
Dorim ca un elev să fie suficient atras de un subiect, un fenomen sau o
activitate pentru a încerca să le descopere şi să simtă plăcere aprofundându-
le.
2.1 Asentimentul - Elevul dă un răspuns, dar nu a acceptat complet
necesitatea de a face acest lucru.
2.2 Voinţa de a răspunde - Elevul este suficient angajat pentru a-şi afirma
comportamentul, nu din frica de a fi pedepsit, ci prin deplină adeziune, în
mod voluntar.
2.3 Satisfacţia de a răspunde - Răspuns emoţional, în special dat de plăcere,
din entuziasm sau bucurie.

3. Valorizarea
Comportament destul de trainic şi de stabil pentru a lua caracteristicile unei
convingeri sau ale unei atitudini. Elevul manifestă acest comportament cu
destulă coerenţă, în împrejurări corespunzătoare, pentru că apreciază că el
are o valoare. Interiorizarea unui ansamblu de valori specifice ideale.
Comportamentul este motivat nu de dorinţa de a plăcea sau de a se supune,
ci prin adeziunea personală la valoarea fundamentală care determină
comportamentul.
3.1 Acceptarea unei valori - Atribuirea anumitor valori unui fenomen,
unui comportament, unui obiect etc. Valoare sau convingere.
3.2 Preferinţa pentru o valoare - Nivel de interiorizare situat între
simpla acceptare a unei valori şi angajare sau convingere. Angajare
destul de profundă faţă de o valoare, încât individul o caută şi o
doreşte.
3.3 Angajarea - La acest nivel, convingerea implică un grad înalt de
certitudine. Convingere, certitudine fără umbră de îndoială,
sinceritate, lealitate faţă de un punct de vedere, un grup sau o cauză.

4.Organizarea
Organizarea valorilor în sistem, determinarea relaţiilor care există între ele,
stabilirea valorilor dominante şi mai profunde.
4.1 Conceptualizarea unei valori
Abstragere sau conceptualizere care permite individului să vadă cum
se leagă o valoare de cele pe care le posedă deja sau de cele pe care le
va poseda.
4.2 Organizarea unui sistem de valori
 Elevul adună un ansamblu de valori, probabil disparate, şi stabileşte o
ordine între ele.

5.Caracterizarea
Caracterizarea printr-o valoare a unui sistem de valori. Fiecare valoare are
loc în ierarhia valorilor individului; acestea sunt organizate într-un fel de
sistem intrinsec coerent. Ele au reglat destulă vreme comportamentul
individului, încât acesta li s-a adaptat.
5.1 Dispoziţie generalizată
Ansamblul este acela care dă o logică internă sistemului de atitudini şi
de valori în orice împrejurare.
5.2 Caracterizarea
Concepţia despre univers, filosofia vieţii, viziunea lumii,
Weltanschaung
Taxonomia – domeniul psihomotor, J. Simpson

Capacitate de a decupa după contur dat

1. Percepţia- luarea in posesia a modelului

1.1 Stimularea senzorială (efectul unui stimul asupra unuia
sau mai multor organe de simţ).
1.2 Selecţia indicilor (semnalelor).
1.3 Traducerea indicilor (stimulilor).
2. Dispoziţia (pentru săvârşirea unui anume act motor)
2.1 Dispoziţia mintală
2.2 Dispoziţia fizică
2.3 Dispoziţia emoţională (afectivă).
3. Răspunsul ghidat (dirijat)
3.1 Imitaţia
3.2 Încercări şi erori
4. Răspunsul automatizat (automatismul)
5. Răspunsul manifest complex
5.1 Înlăturarea nesiguranţei
5.2 Performanţa automata
4. Răspunsul automatizat (automatismul)
6. Adaptarea
7. Creaţia