DIDACTICA EDUCATIEI TEHNOLOGICE

Abilităţile practice la învăţămîntul primar şi preprimar si didactica acestora

Lect. Dr. Elena Seghedin

Tematica activităţilor tip curs:

1. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea deprinderilor, abilităţilor
şi atitudinilor şcolarului mic. Obişnuirea elevilor cu respectarea
unor norme de protecţie a muncii
2. Specificul dezvoltarii abilităţilor practice. Conţinutul activităţilor
practice/lecţiilor de abilităţi practice
3. Tipologia lecţiilor de abilităţi practice. Structura de bază a unei
activităţi/lecţii de formare si exersare a abilităţilor practice
4. Proiectarea unei lecţii de abilităţi practice. Modul de pregătire –
metodic şi tehnic – pentru o lecţie de abilităţi practice. Procesul
tehnologic. Proiectul de lecţie
5. Opţionalul transdisciplinar cu parte de abilităţi practice
6. Evaluarea abilităţilor practice. Probe, criterii, descriptori de
performanţă. Teste de evaluare iniţială şi sumativă.

Propunătorul trebuie să-şi selecteze executarea cu elevii a unui număr minim de lucrări (obiecte)
care să asigure însuşirea procedeelor de lucru prevăzute de programa disciplinei, la clasa
respectivă (ex. îndoire, împăturire, rupere, tăiere cu foarfeca, lipire...)

Cursurile 1 şi 2. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea deprinderilor, abilităţilor şi

atitudinilor şcolarului mic. Obişnuirea elevilor cu respectarea unor norme de protecţie a
muncii

Teme de reflecţie pentru studenţi:

Legătura cu Psihologia educaţiei
Sarcini de lucru pt studenţi, pentru a valorifica activităţile didactice de psihologia educaţiei din
anii anteriori:
- Din lecturile dvs. de psihologia educaţiei sintetizaţi caracteristicile vârstei şcolare mici!
- Care ar fi setul de nevoi de formare ale şcolarului mic cărora răspunde această disciplină
curriculară?
- De ce lucru manual sau abilităţi practice??? Ce rol au acestea? Doar formativ?
- Legat de tema motivaţiei pentru învăţare, ce rol pot avea aceste teme de abilităţi practice?
- selectaţi din capitolul Deprinderi, din cursul de Psihologie generală, condiţiile de reuşită în
formarea unor deprinderi bune.

Legătura cu Teoria instruirii , Teoria curriculum-ului şi Teoria evaluării:

Sarcini de lucru pt studenţi, pentru a valorifica activităţile didactice din anii anteriori:
- Amintiţi-vă cursul despre Principii didactice şi răspundeţi temei: Aplicarea principiilor
didactice în predarea abilităţilor practice
- Selectaţi dintre cursurile anterioare elementele semnificative pentru a realiza o prezentare în
faţa colegilor sub titlul: Metodologia specifică predării abilităţilor practice. Predarea, controlul şi
aprecierea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor.
- Rolul taxonomiilor în operaţionalizarea obiectivelor unei lecţii. Taxonomia psihomotorie.
Proiectarea curriculară – inter-, trans şi crosscurricular.
Evaluarea formativă devine cea mai indicată pentru formarea unor deprinderi corecte, dat fiind
faptul ca o pricepere, un automatism se formează prin multă exersare!!!
- Căutaţi descrierile celor mai eficiente modalităţi de a forma capacitatea
autoevaluativă la elevii mici!
- Găsiţi cele mai adecvate metode de evaluare pentru discipline practice!
- Reamintiţi-vă definiţiile pentru: descriptori de performanţă, criterii de evaluare,
norme de apreciere şi notare, calificative
- Redactaţi o jumătate de pagină despre evaluarea activităţile de grup; valorificaţi
orice lucrare din bibliografia dată la cursul de Teoria şi practica evaluării

Curs 3. Conţinutul activităţilor practice/lecţiilor de abilităţi practice

În literatura pedagogică există diverse moduri de a clasifica lecţiile de abilităţi practice. Din
perspectiva activităţii la clasă, cea mai potrivită perspectivă de a taxonomiza aceste lecţii este
următoarea:
1. Prelucrarea materialelor flexibile
2. Prelucrarea materialelor maleabile
3. Activităţi gospodăreşti
Considerăm această clasificare mai utilă deoarece are la bază categoria materialelor folosite şi
implică aceleaşi operaţii de lucru, ceea ce susţine o mai bună înţelegere şi executare a acestora
din urmă. În cadrul fiecărei categorii de materiale, elevul va fi nevoit să-şi însuşească cunoştinţe,
să exerseze deprinderi şi priceperi, dar odată executate pe o categorie de materiale pot fi uşor
transferabile, cu scopul de a le dezvolta.
Fiecare dintre aceste teme (1,2,3) cuprinde mai multe subteme.

Astfel, pentru categoria materialelor flexibile, programele şcolare includ subtemele:

a. Lucrări din hârtie, carton şi mase plastice
Principalele procedee de lucru utilizate la această subtemă sunt: mototolirea, netezirea, ruperea,
tăierea/decuparea, conturarea, îndoirea, lipirea, împăturirea, întrepătrunderea
Subiecte/produse: năframa, batista, paharul coiful, coşuleţul, bărcuţa, solniţa, porumbelul etc.
b. Lucrări din fire şi materiale textile
Aceasta subtemă cuprinde mai multe forme de activitate:
b.1. cusutul (şerveţelul cu puncte de cusături, semnul de carte, pernuţa de ace etc.);
b.2. ţesutul (se învaţă operaţii premergătoare ţesutului: urzitul, rostul, iţele, baza legată şi
operaţii de bază – ţesutul propriu-zis). Subiecte: covoraşul din fire, covoraşul din resturi de fire
b.3. împletituri din fibre textile se realizează cu ajutorul unor instrumente speciale:
croşeta, andrelele. În această formă de activitate se vor învăţa punctele principale de croşetat
(lănţişorul, picioruş simplu/dublu, festonatul - subiect: rozeta) şi punctele principale de tricotat -
subiect: fularul păpuşii)
b.4. împletituri diverse – din sfoară (coarda, biciul, papuci de casă), din pănuşi de porumb
sau papură (coş, geantă, ştergător, păpuşa). Operaţii de bază: împletitul
c. Lucrări din lemn
Principalele operaţii de lucru: măsurarea, trasarea, îmbinarea pieselor din lemn, finisarea.
Subiecte: cuţitaşul, scăunelul, căsuţa etc.
 d. Lucrări cu materiale din natură şi materiale recuperabile
Sunt recomandate astfel de lucrări deoarece nu sunt costisitoare. Materialele pot fi procurate
chiar de către elevi, parte din gospodărie, parte din natură. Materiale de lucru: frunze şi flori
presate, seminţe, coji de nucă, ghinde, coji de ouă, castane, conuri, deşeuri de hârtie, staniol etc.
Subiecte: compoziţii aplicative – felicitări, tablouri
Pentru prelucrarea materialelor maleabile apar următoarele subteme:
a. lucrări din plastilină;
b. lucrări din argilă;
c. lucrări din cocă de hârtie
d. lucrări din ipsos
e. lucrări din sârmă
Operaţia de bază este modelajul.

Activităţile gospodăreşti cuprind ca tematică:

a. pregătirea şi întreţinerea îmbrăcămintei, încălţămintei, a accesoriilor şcolare, a jucăriilor;
reguli de igienă corporală
b. Lucrări de menaj: spălarea/curăţarea fructelor şi legumelor; aranjarea unei mese;
pregătirea micului dejun; spălarea veselei; întreţinerea interioarelor şi a locurilor de joacă
c. Activităţi de îngrijire a plantelor de apartament şi de grădină
d. Activităţi de îngrijire a păsărilor şi animalelor mici
e. Activităţi de colectare a plantelor medicinale
f. Activităţi pentru protecţia consumatorului
g. Activităţi de îngrijire şi păstrare a mediului înconjurător

!!!!Pentru fiecare tip de activitate se vor avea în vedere normele de protecţie a muncii cu scopul de a
evita accidentele.

După actuala programă şcolară, clasificarea acestui tip de activităţi este:

a. Activităţi cu materiale din natură
b. Activităţi cu materiale sintetice
c. Activităţi gospodăreşti.
Acestea sunt intitulate drept unităţi de învăţare.
Pentru Activităţi cu materiale din natură, apar ca teme:
Aranjamente florale. Compoziţie
Împletituri
Lucrări din lemn
Lucrări din lut, argilă, aluat etc
Pregătirea materialelor pentru lucru: presarea, uscarea
Activităţi cu materiale sintetice, temele:
1. Lucrări din hârtie: tehnica Origami, tehnica Tangram, conturări, decupări, asamblări şi
lipiri; plierea şi ţeserea benzilor de hârtie, ruperea şi mototolirea
2. lucrări din fire şi materiale textile: cusutul, confecţii, împletitul – tricotat, croşetat, ţesut
3. construcţii din mase plastice
Activităţi gospodăreşti (aceeaşi tematică ca mai sus)