CUPRINS

Introducere ........................................................................................................................2
Capitolul 1.
Noțiuni de anatomie a stomacului și duodenului..............................................................4
1.1. Anatomia stomacului........................................................................................4
1.2. Anatomia duodenului.......................................................................................7
Capitolul 2.
Ulcerul gastro-duodenal....................................................................................................11
2.1. Generalități......................................................................................................11
2.1.1. Ulcerul gastric............... ........................................................................11
2.1.2. Ulcerul duodenal....................................................................................12
2.2. Cauzele apariţiei ulcerului gasto-duodenal………………………...……...13
2.2.1. Infecția cu Helicobacter pylori...............................................................14
2.2.2.. Consumul de antiinflamatoare nesteroidiene .......................................16
2.3. Simptome..........................................................................................................16
2.4. Analize și investigații.......................................................................................17
2.5. Complicațile ulcerului gastro-duodenal.........................................................18
2.6. Tratament.........................................................................................................22
Capitolul 3.
3.1. Statistici............................................................................................................23
3.2. Studiu de caz...................................................................................................
Concluzii............................................................................................................................
Bibliografie..........................................................................................................................

1
 INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei

Bolile digestive (ulcerul gastro-duodenal) sunt boli de largă raspândire în
populaţie, ocupând un loc important în morbiditatea generală. Ponderea mare pe care o au
aceste boli în patologia generală, potenţialul mare invalidant al unora din ele, interacţiunile
lor cu factorii de mediu şi de alimentaţie, fac necesară cunoaşterea lor în stadiile cât mai
incipiente pentru tratarea şi prevenirea complicaţiilor lor.
Ulcerul gastric și cel duodenal continuă să fie o problema medicală majora, fiind o
boală destul de frecventă (15% din populaţie).Caracterizat prin pierdere de substanţă,
afectând mucoasa, submucoasa şi stratul muscular ale teritoriilor tubului digestiv supuse
acţiunii peptice a sucului gastric, are ca localizare în primul rând, duodenul, apoi stomacul,
mai rar partea inferioară a esofagului şi intestinul subţire (de obicei după o operaţie pentru
o complicaţie imporatntă a ulcerului gastro-duodenal). În etapa actuală cauzele ulcerului
sunt incomplet elucidate, dar se ştie că este vorba despre interacţiunea dintre factorii
clorhidropeptici şi factorii de apărare ai mucoasei gastroduodenale. Boala are caracter
ereditar; evoluţia se întinde pe o perioada îndelungată până la 40 de ani sau chiar mai mult,
manifestându-se în puseuri sezoniere dureroase ritmate de mese, zilnice, însoţite uneori de
vărsături. Durerea este caracteristică sub formă de foame dureroasă, ce dispare la ingestia
de alimente, sub forma de durere nocturnă, ce se linişteşte la ingestia de bicarbonat de
sodiu sau lapte. Reapariţia durerii are loc la 30 de minute după mese la ulcer gastric, la 2-3
ore la cel duodenal. Durerea este epigastrică, cu iradieri în hipocondrul drept şi stang şi
uneori este însoţită de fenomene dispeptice necaracteristice, cu modificări de apetit,
senzaţie de arsuri retrosternale, eructaţii, greţurii, constipaţie. Vărsăturile nu sunt
obligatorii, caracterizând stenoza pilorică, una din complicaţiile ulcerului.
Pe măsură ce boala înaintează în vârstă, îşi pierde aspectul caracteristic, se
învecheşte şi se complică. Când caracterul ulceros cu fenomenele inflamatoare

2
supraadăugate cuprinde straturile profunde ale regiunii afectate, apare stenoza sau
obstrucţia pilorului, caracterizate prin vărsături tardive, slăbire în greutate.

Motivația alegerii acestei teme

Am ales acest subiect pentru proiectul meu de certificare deorece în urma unor
studii la nivel mondial s-a constat ca tot mai mulți oameni suferă de ulcer, chiar și copii.
Acest lucru se datorează diverșilor factori care provoacă această boală: fumatul, abuzul de
alcool; stresul fizic determinat de o boală severă sau accident grav (traumă majoră,
dependența de un aparat de ventilație sau intervenția chirurgicală), stresul psihologic,
adăugat la alți factori de risc, poate crește șansele de a dezvolta un ulcer peptic.
Pacienții cu ulcer consideră adeseori boala lor drept o afecțiune minoră. Când încep
să simtă arsuri gastrice înghit câteva comprimate antiacide sau beau un pahar cu lapte. Nu
își dau seama că ulcerul poate deveni o boală foarte gravă.
Bineînțeles că orice boală este neplăcută, putând fii greu de suportat, având în
multe cazuri semne și simptome de-a dreptul insuportabile (în special a durerii generate de
boala respectivă și nu numai).
Ulcerul gastric și cel duodenal continuă să fie o problema medicală majoră, fiind o
boală destul de frecventă (15% din populaţie), iar netratat la timp şi corespunzător, duce la
o serie de afecţiuni.
Motivul alegerii temei a fost faptul ca în tratarea acestei boli asistentul medical
joacă un rol important în refacerea și însănătoșirea pacientului, deoarece se ocupă de acesta
pe parcursul internării lui, avându-l sub observație.

3
 Capitolul 1
Noțiuni de anatomie a stomacului și duodenului

Aparatul digestiv (fig. 1.1) cuprinde un grup de organe a căror funcție principală
este digestia. Segmentele tubului digestiv sunt: cavitatea bucală, faringele, esofagul,
stomacul, intestinul subțire colon și rect. Pe lângă aceste segmente, aparatul digestiv
cuprinde și o serie de glande anexe, ale căror secreții ajută la digestia și absorbția
alimentelor: glandele salivare, ficatul şi căi biliare, splină şi pancreas.Tractul digestiv sau
gastro-intestinal seamănă cu un tub, ale cărui porțiuni diferă ca mărime, structură și
funcție.

Fig. 1.1. Aparatul digestiv

Tubul digestiv poate fi divizat în trei porțiuni:
- porțiunea ingestivă, deasupra stomacului, servind doar la transportul alimentelor;
4
 - porțiunea digestivă, formată din stomac și intestinul subțire, unde alimentele sunt
pregătite pentru a fi absorbite;
- porțiunea ejectivă, formată din intestinul gros pe unde resturile digestive sunt
eliminate.

1.1. Anatomia stomacului

Stomacul (fig. 1.2) este un organ abdominal al tubului digestiv, situat între esofag
și duoden. Este așezat în etajul superior al cavității abdominale, între diafragm, ficat, colon
transvers și peretele abdominal, ocupând loja gastrică.

Fig. 1.2. Stomacul

Zona de proiecție a stomacului la peretele abdominal ocupă o parte din epigastru și

cea mai mare parte a hipocondrului stâng. În ortostatism, la examenul radiologic, stomacul
are forma de cârlig cu o porțiune lungă, verticală și o porțiune scurtă, orizontală, orientată
spre dreapta.
Stomacul este alcătuit din:
 două fețe: anterioară și posterioară, orientate în plan frontal;
 două margini: – marginea dreaptă sau mica curbură;
5
 – marginea stângă sau marea curbură;.
 două extremități: – extremitatea superioară sau orificiul cardia
– extremitatea inferioară sau orificiul piloric prin care se continuă cu
duodenul.
Anatomo-functional, stomacul are 2 porțiuni:
 verticală sau digestivă. Aceasta porțiune se împarte în:

- fundul sau fornixul stomacului, situat deasupra planului orizontal care trece prin
cardia. Această poțtiune din stomac reprezintă camera cu aer, care nu se umple
cu alimente;
- corpul stomacului – până la incizura angulară;
 orizontală sau de evacuare care cuprinde: - antrul piloric;

- canalul piloric.
Separația dintre cele două porțiuni este indicată de incizura angulara și depresiunea
dată de sfincterul antrului.
Structura stomacului cuprinde cele 4 tunici (fig. 1.3) întâlnite la tubul digestiv:
 tunica seroasă – reprezentată de peritoneul visceral;
 tunica musculară – formată din fibre musculare netede dispuse în 3 straturi:
longitudinal, extern, circular, mijlociu, care la nivelul pilorului formează sfincterul
piloric si oblic, intern;
 tunica submucoasă – care conține reteaua vasculonervoasă a stomacului și plexul
nervos vegetativ Meissner;
 tunica mucoasă – care căptușește fața internă a stomacului, având o grosime de
aproximativ 2 mm.

6
 Fig. 1.3. Tunicile stomacului

Mucoasa formează numeroase cute sau plici mucoase, care sunt mai accentuate
când stomacul este gol sau când se contractă.
În raport cu regiunile stomacului, glandele gastrice diferă ca structură
morfofunctională, astfel se definesc:
 glande fundice - la nivelul fornixului, formate din trei tipuri de celule:
- principale sau zimogene care secretă pepsinogenul (profermentul pepsinei), se
găsesc și la nivelul corpului stomacului;
- parietale care secretă HCl;
- accesorii, care secretă factorul intrinsec Castle sau antianemic;
 glande cardiale - care secretă mucus, la nivelul orificiului cardia;
 glande pilorice - care predomină la nivelul micii curburi și a canalului piloric, secretă
mucus;
 glande Brunner - asemănătoare celor din duoden.
Stomacul este cel mai bogat vascularizat segment al tubului digestiv.
În principal, circulația arterială este asigurată de trunchiul celiac prin artera
hepatică, splenică și gastrică stângă.
Inervația stomacului este realizată pe cale intrinsecă și extrinsecă.

7
 1.2. Anatomia duodenului

Duodenul reprezintă prima porțiune a intestinului subțire, este fixat de peretele

posterior al abdomenului. Este cuprins între sfincterul piloric și unghiul duodenojejunal
(fig. 1.5).

Fig. 1.5. Sistemul digestiv și anatomia duodenului

Spre deosebire de segmentele următoare ale intestinului subțire, duodenul este fixat
la peretele abdominal, aderența acestuia fiind dobândită secundar, înca din stadiile inițiale
ale dezvoltării ontogenetice, prin intermediul mezoduodenului.
Duodenul măsoara aproximativ 20-25 cm lungime, descriind un arc de cerc, cu
concavitatea orientată spre stânga ce cuprinde capul pancreasului și portiunile terminale ale
ductelor hepato-pancreatice. Calibrul său variază, micșorându-se progresiv pe măsură ce
trecerea catre jejun este realizată. Limita de separație dintre stomac și duoden este redată
de șanțul duodenopiloric, în care se plasează inconstant vena prepilorică, iar limita
distală este indicată de unghiul duodenojejunal, duodenul situându-se astfel în întregime
8
supraombilical. La acest nivel este menținut în poziție de presă abdominală, exercitată de
pereții abdominali prin contracția muschilor constituienți, precum și prin intermediul
peritoneului, mezocolonului transvers și dispozitivului hepato-pancreatic, formațiunilor
neurovasculare și mușchiului suspensor al duodenului.
Conform traiectului său, duodenul este subîmpartit în patru segmente (fig. 1.6).
1. porțiunea superioară;
2. porțiunea descendentă;
3. porțiunea orizontală sau prevertebrală;
4. porțiunea ascendentă sau lateroaortică;

Fig. 1.6. Secțiunea celor patru porțiuni a duodenului

Structura duodenului este reprezentată de cele patru tunici caracteristice tractului

digestiv abdominal: seroasa, musculara, submucoasa, mucoasa (fig. 1.7). Acestea se
prezintă la nivelul duodenului identic stuctural și funcțional cu restul intestinului subțire.
Particularitățile sunt evidențiate de tunica seroasă, denumită și peritoneul duodenului, care
se comportă diferit în raport cu situația traiectorială a duodenului și tunica submucoasă, în
care sunt prezente glandele Brunner, ce conferă acestui segment esențialitatea histologică.

9
 Fig. 1.7. Tunicile duodenului

Glandele Brunner descresc numeric de la nivelul papilei duodenale mari. Acestea

sunt formate din celule mucoase și prezintă câte un canal excretor care traversează
mucoasa pentru a se deschide într-o glanda Lieberkuhn.

10
 Capitolul 2.
Ulcerul gastro-duodenal

2.1. Generalități

Ulcerul gastro-duodenal este o boala caracterizată prin apariția unor ulcerații la

nivelul mucoasei esofagiene, al stomacului și duodenului (fig. 2.1). Clinic se manifestă
prin sindrom ulceros, boala interesând întreg organismul. Afectarea mucoasei stomacului
se numește ulcer gastric, iar, lezarea mucoasei duodenului produce ulcerul duodenal.

Fig. 2.1. Tipuri de ulcere

Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20 - 50 de ani în

funcție de tipul de ulcer. Se poate totuși intâlni și sub vârsta de 20 de ani și la cei peste 50
de ani. Este mai frecvent la bărbați decât la femei, raportul fiind de 3/1.

2.1.1. Ulcerul gastric

11
 Ulcerul gastric (Fig. 2.2.), localizat la nivelul stomacului, este o boală cronică
digestivă caracterizată prin apariția de eroziuni la nivelul mucoasei gastrice. Este cea mai
întâlnită formă de ulcerație digestivă.

Fig. 2.2. Ulcerul gastric

Prevalența acestei boli în România este de 8-10 %. Raportul bărbați/femei este de

1,5 pentru ulcerul gastric. Ulcerul gastric apare cel mai frecvent la vârsta de 30 - 50 de ani.
În ulcerul gastric, durerea apare la scurt timp după masă, când stomacul e încă plin.
Simptomele cele mai frecvente sunt crampele dureroase care apar în zona
stomacului, dar pot să iradieze în spate sau spre partea dreaptă a abdomenului. Durerile au
periodicitate dublă:
12
  mica periodicitate, durerile apărând la aproximativ patru ore după masă;
 marea periodicitate, durerile apărând în perioade de crize primăvara și toamna.
Cel mai bun examen pentru depistarea și stabilirea tipului de ulcer este endoscopia
gastro-duodenală, care poate fi efectuată în secțiile de gastroenterologie ale spitalelor.

2.1.2. Ulcerul duodenal

Ulcerul duodenal (fig. 2.3; fig. 2.4.) este o boală cu evoluție cronică și recurentă .
Se caracterizează prin pierdere de substanță la nivelul mucoasei duodenale.
Marea majoritate a ulcerelor duodenale sunt localizate în partea proximala a
duodenului (95%). Aproximativ 90 % dintre acestea sunt localizate în primii 3 centimetri
de la joncțiunea mucoasei pilorice cu cea duodenală. Ulcerele duodenale sunt de regulă
mai mici de 1 centimetru în diametru. Ulcerele gigante au diametru între 3- 6 centimetri și
pot fi confundate la examenul radiologic cu bulbul duodenal.
Ulcerul duodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20 - 40 de ani și este cam de
două ori mai frecvent decât cel gastric.
În ulcerul duodenal, durerea se manifestă la câteva ore după masă, când stomacul e
deja golit, motiv pentru care poate da neplăceri și noaptea.

Fig. 2.3. Ulcer duodenal

13
 Fig. 2.4. Ulcer duodenal

2.2. Cauzele apariției ulcerului gasto-duodenal

Cele mai importante cauze ale apariției ulcerului sunt:

1. infecția cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori);
2. andministrarera îndelungată a medicamentelor de tip antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS), cum ar fi aspirina, ibuprofenul, diclofenacul, indometacina, prednisolonul;.
3. stresul psihologic, adăugat la alți factori de risc, poate crește șansele de a dezvolta un
ulcer peptic.

2.2.1. Infectia cu Helicobacter pylori

Cauza principală a dezvoltării ulcerului gasto-duodenal este infecţia cu

Helicobacter pylori (H. pylori, helicobacterioză).
Conform datelor statistice cunoscute în prezent, helicobacterioza este depistată în
mai mult de 20% de cazuri la persoanele cu vârsta de până la 40 ani şi, practic, la fiecare a
doua persoană cu vârsta peste 60 ani.
Se consideră că cea mai răspândită sursă de infectare ar fi consumul alimentelor şi
al apei infectate cu acest microb, dar poate fi şi contactul cu persoanele infectate cu
microbul H.Pylori.
Microbul Helicobacter pylori are proprietatea de a supravieţui în stomacul omului
un timp îndelungat, datorită capacităţii sale de a neutraliza aciditatea sucului gastric.
14
 Deși majoritatea oamenilor sunt infectați cu H. Pylori (fig. 2.6.), doar câțiva vor
face boala ulceroasă (fig. 2.5.). Unii factori de risc la o persoana cu H. pylori dau o
susceptibilitate crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Acești factori sunt: fumatul, abuzul
de alcool, antecedente de ulcer, stresul fizic determinat de o boală severa sau accident grav
(traumă majoră, dependența de un aparat de ventilație sau intervenția chirurgicală).
Este cea mai răspândită infecăie de pe glob, însă doar 10 – 20 % dintre cei infecta ți
fac ulcer. Se asociază deseori cu duodenita și cu inflamație cronică predominant antrală.

Fig. 2.5. Ulcer asociat cu Helicobacter pylori

15
 Fig. 2.6. Etapele ulcerului determinat de Helicobacter Pylori

2.2.2. Consumul de antiinflamatoare nesteroidiene

Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de AINS. AINS
sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamația în boli cronice (de durată lungă), ca
artrita sau durerile de cap (migrenele). Folosite timp de săptămâni sau luni de zile, AINS
pot afecta mucoasa tractului gastric, ducând la un ulcer sau activând un ulcer deja format.

16
O cauza rară de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. În această afecțiune
stomacul secretă în exces acid clorhidric, care afectează mucoasa gastrică.
Aceste medicamente pot afecta mucoasa gastrică prin contact direct, pe cale
sistemică sau prin circuit enterohepatic.
Leziunile care apar pot fi diferențiate în 3 categorii:
- leziuni superficiale – eroziuni și peteșii (hemoragii punctiforme intramucoase);
- ulcer endoscopic – evidențiat la 10-25% dintre consumatorii de AINS;
- ulcer clinic – care se manifestă prin hemoragie, perforare sau obstrucție, întâlnit la
aproximativ 1-2% dintre consumatorii de AINS.
Riscul de apariție a complicațiilor este crescut la femeile vârstnice, probabil din
cauza consumului crescut de AINS la acest grup de vârstă.

2.3. Simptome

Simptomele ulcerului variază, iar unii oameni pot să nu prezinte simptomatologie.

Simptomele unui ulcer, ca dispepsia (senzație de disconfort digestiv, apărută după mese),
pot fi confundate frecvent cu alte afecțiuni abdominale, ca refluxul gastro-esofagian.
Simptomele specifice ulcerului sunt:
- dureri, sub formă de arsuri sau eroziuni, între regiunea ombilicală și osul xifoid
(porțiunea inferioară a sternului, cunoscută popular de "capul pieptului"). Câteodată
durerea iradiază în spate. Durerea abdominală ține de la câteva minute până la câteva ore și
dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secreției acide
(Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este periodică, durerea apare și dispare,
perioadele cu simptomatologie alternează cu cele fără simptomatologie:
- inapetența (lipsa poftei de mâncare) și scăderea în greutate;
- balonările abdominale și grețta postprandiala (după mese);
- voma postprandială (după mese);
- melena (scaun sânge roșu-închis în cazul unui ulcer hemoragic) .
Simptomele ulcerelor duodenale și gastrice sunt asemănătoare cu excepția
periodicității durerii. Durerea din ulcerul duodenal poate apărea la câteva ore după masă
(când stomacul este gol) și se poate ameliora postprandial. Durerea poate trezi pacientul în
timpul nopții.

17
 Durerea din ulcerul gastric poate apărea la scurt timp după masă (când alimentele
sunt încă în stomac).
Durerea abdominală este cel mai frecvent simptom, fiind de regulă intensă, ca o
senzație de foame dureroasă, de gol dureros epigastric, de arsură, sau de roadere . Apare la
90-180 minute postprandial, deseori trezește bolnavul din somn, cel mai adesea la orele 1-2
noaptea. Sediul durerii este, în general, în epigastru inferior cu iradiere spre hipocondrul
drept. Durata este cuprinsa între 30-60 minute. Durerea este calmată de ingestia alimentară
sau de administrarea de antiacide. Se descrie o periodicitate sezonieră, crizele dureroase
apărând mai ales primavara și toamna, însă pot apărea și în alte sezoane pe măsură ce boala
se cronicizează, perioadele dureroase devin mai lungi și mai dese.
În funcție de caracterul și evoluția durerii se poate stabilii ce tip de ulcer este: o
durere extrem de severă, cuprinzând întregul abdomen, cu contractura abdomenului,
sugerează ulcer perforat în marea cavitate peritoneală..
Unele ulcere nu prezintă simptomatologie și sunt cunoscute sub numele de ulcere
silențioase. Aproximativ jumătate din toate ulcerele nu prezintă simptomatologie, decât în
momentul în care apar complicațiile. Complicațiile unui ulcer pot fi hemoragia, perforația,
penetrația sau obstrucția tractului digestiv.
Ulcerele silențioase sunt frecvente la persoanele în vârstă, persoanele cu diabet
zaharat sau cele care consumă multe antiinflamatoare, cum ar fi Aspirina.

2.4. Analize și investigații

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele obținute la examenul clinic precum:

durerea abdominală (caracterul, evoluția), simptomele însoțitoare și prezența eventualilor
factori agravanți (fumatul și antecedentele heredocolaterale de ulcer). Examenul obiectiv
arată de obicei o stare generală bună; uneori bolnavul este slăbit; poate să fie neliniștit.
Confirmarea suspiciunii de ulcer duodenal se realizează prin mijloace paraclinice,
respectiv endoscopic și radiologic.
Endoscopia digestivă (fig 2.7) este net superioară tranzitului baritat radiologic, care
decelează doar 70-80% dintre cazuri, examinarea cu dublu contrast mărind sensibilitatea
metodei la 90% (deci aproape similara cu a endoscopiei).

18
 Fig. 2.7. Endoscopie

Endoscopia este indicată ca prima investigație paraclinică de confirmare a ulcerului

duodenal.
Pentru că ulcerul gastric este benign, nu este indicată efectuarea biopsiei de
mucoasă duodenală sau repetarea endoscopiei la sfârșitul tratamentului. De menționat că
studii repetate au arătat că nu are nici o justificare utilizarea de rutină a ambelor proceduri
(endoscopică si radiologică) pentru diagnosticarea ulcerului duodenal.

2.5. Complicațiile ulcerului gastro-duodenal

Cele mai frecvente complicații ale ulcerului sunt:
a) Hemoragia – incidența hemoragiei digestive superioare (HDS) majore este de
150:100000, iar peste 80 % dintre acești bolnavi relatează un istoric de boală ulceroasă
simptomatică. Mortalitatea în HDS se menține ridicată, în ciuda imbunatatirii
spectaculoase a mijloacelor de diagnostic, de tratament si de ingrijire a bolnavilor. Dintre
bolnavii cu ulcer, 15-20% prezinta aceasta complicatie in decursul evolutiei bolii. Clinic –
peste 95% dintre bolnavi se prezinta cu HDS evidenta prin: hematemeza (varsatura cu
sange proaspat rosu sau in “zat de cafea”); melena (scaun moale, lucios, de culoare neagra
– “ca pacura”, urat mirositor). Alte simptome si semne asociate care apar sunt: astenia
fizica, sincopa, setea, transpiratiile, socul.
Principalele etape de interventie in caz de HDS sunt:
19
- prevenirea exsanguinarii este de prim ordin: resuscitarea – inainte de stabilirea cauzei
hemoragiei; internare in sectia de terapie intensiva; consult terapeutic endoscopic si
chirurgical cat mai repede; tratament specific cauzei de hemoragie. Nu se practica
endoscopie de diagnostic!
- echilibrarea hemodinamica – instalarea unei linii venoase, introducerea rapida de ser
fiziologic 0,9 %, transfuzie de sange pentru mentinerea Hb in jur de 10 g/dl.
- localizarea sediului hemoragiei se realizeaza dupa stabilizarea bolnavului, prin anamneza
(istoric sau simptome sugestive de ulcer) si endoscopie. In caz de sangerare activa, cheag
aderent si vas sangvin vizibil, se efectueaza tratamentul endoscopic al hemoragiei prin
injectare de alcool, substante sclerozante ori adrenalina sau prin electrocauterizare (fig
2.8).

Fig. 2.8. Fotocoagulare hemoragie

b) Perforatia (fig. 2.9; fig. 2.10.), apare de 4 – 8 ori mai frecvent la barbati decat la
femei.
Perforatia consta in perforarea peretelui gastric de catre craterul ulceros, cu
deschiderea acestuia in cavitatea peritoneala (fig. 2.11.) si eliminarea continutului gastric
la acest nivel.
Clinic – se prezinta de cele mai multe ori ca un abdomen acut, fiind o urgenta
chirurgicala. Pacientul sta nemiscat in pat, cu respiratii superficiale. Abdomenul este intens

20
dureros, predominant in epigastru, cu spasm al musculaturii abdominale pana la
contractura.
Paraclinic analizele de sange indica leucocitoza, uneori amilazemie. Radiografia
abdominala simpla evidentiaza pneumoperitoneul.

Fig. 2.9. Ulcer perforat

21
 Fig.2.9. Ulcer duodenal perforat

In general cei mai predispusi la perforatia ulcerului sunt:

- bolnavii cu ulcer, la care tratamentul medical nu a avut success;
-bolnavii care nu au respectat cu strictete indicatiile tratamentului si
administratrarea acestuia;
- pacientii care urmeaza un tratament cronic cu substante antiinflamatorii (aspirina,
fenilbutazona, ketonal, diclofenac, ibuprofen) fara protectie gastrica ,varstnicii, neoplazicii,
imunodeprimatii sunt mai predispusi.
Exista insa si persoane la care perforatia este prima manifestare a bolii ulceroase.

22
 Fig. 2.10. Ulcer duodenal perforat in cavitatea peritoneala

2.6. Tratament

In cazul ulcerului gastro-duodenal pot fi aplicate urmatoarele tipuri de tratament:

a) Regim de viata si igieno-dietetic presupune:
 renuntarea la fumat;
 reducerea consumului de alcool;
 interzicerea utilizarii de AIND sau asocierea acestora cu administrarea de
prostaglandine – daca nu se poate renunta la ele, cazul poliartritei, spondilitei;

23
 dieta va exclude alimentele care produc dureri: sosuri, tocaturi, carnati, mezeluri,
conserve, condimente, prăjeli, fructe necoapte si muraturi.
b) Tratament medical
Durerea in ulcerul duodenal este datorata atat tulburarilor de motilitate, cat si
stimularii acide a chemoreceptorilor. Pentru ameliorarea durerii si vindecarea ulcerului pot
fi utilizate urmatoarele clase de medicamente: antiacide (Maalox, Gelusil, Almagel,
Calmogastrin, Dicarbocalm – acestea amelioreaza simptomatologia, imbunatatesc
vindecarea si reduc recurentele), antagonisti H2 (Cimetidina –Tagamet; Ranitidina,
Famotidina – sunt utili atat in calmarea durerii, cat si in vindecarea ulcerului si in scaderea
recurentelor), anticolinergice (Pirenzepina, Telenzepina – sunt mai rar utilizate in prezent,
din cauza efectelor adverse multiple, unele interferand cu functia gastrointestinala),
inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol, Lansoprazol – sunt cei mai puternici antiacizi,
blocand ATP-aza H+-K+ a membranei celulei parietale gastrice, avand o durata lunga de
actiune), protectoare ale mucoasei – prostaglandine (Enprostil, Misoprostol, Riboprostil –
acestea cresc secretia de mucus gastric, cresc secretia de bicarbonat, cresc fluxul sangvin
prin mucoasa gastrica, stimuleaza refacerea mucoasei) – agenti activi topici (Sucralfat –
Carafate – la pH acid devine polar si se leaga la suprafata craterului ulceros, creand o
bariera protectoare, leaga si inactiveaza pepsina si acizii biliari; Ulcogant; Bismut coloidal
– formeaza un film protector pe suprafata craterului ulceros si previne contactul cu factorii
de agresiune intraluminali, stimuleaza sinteza de prostaglandine, stimuleaza sinteza
glicoproteinelor din mucus, rol bactericid fata de Helicobacter pylori; Carbenoxolona –
stimuleaza sinteza de mucus si de prostaglandine, dar este mai putin folosita din cauza
efectelor secundare: retentie hidrosalina, hipokaliemie, HTA), antibiotice (Amoxicilina,
Tetraciclina, Metronidazol, Claritromicina – se adauga in primele 7-14 zile ale
tratamentului antisecretor).
c) Ttratamentului chirurgical
Actualmente, datorită existenţei unor scheme eficiente de tratament medicamentos
al ulcerului gastro-duodenal, intervenţiile chirurgicale, în scopul tratamentului acestor boli,
sunt destul de rare şi, în mare parte, se aplică în cazurile consecinţelor grave ale bolii
ulceroase, cum ar fi:.
 ulcerul complicat prin perforatie, penetratie, stenoza (indicatii absolute), hemoragie
(indicatii diferentiate in functie de caz);

24
  ulcerul rezistent la tratament medical corect condus 6-8 saptamani: persistenta
durerii abdominale, semne radiologice sau endoscopice de ulcer, persistenta
hiperaciditatii, persistenta infectiei cu H.pylori; ulcere duodenale agresive (post-
bulbare, se recomanda interventie chirurgicala radicala pentru aceste doua situatii –
vagotomie cu bulbantrectomie si excizia ulcerului).
Tratamentul chirurgical ca o alternativa a celui medical (exista o categorie de
pacienti care sunt greu de tratat medical si de urmarit pentru evaluare. In acest caz se aplica
tratamentul chirurgical, de obicei cu sutura simpla a perforatiei si vagotomie selectiva.
O indicatie relativa este constituita de imposibilitatea bolnavului de a suporta costul
ridicat al unui tratament medical eficient care trebuie sa fie de lunga durata pentru
revenirea recaderilor.
Obiectivul principal al interventiei chirurgicale este reducerea secretiei
clorhidropeptice, factor patogenic esential in determinismul ulcerului duodenal. In masura
in care este posibil, operatia va ridica si leziunea ulceroasa.

25
 Capitolul 3
Statistici si studiu de caz

3.1. Statistici privind pacientii cu simptome de ulcer gastric si duodenal

In cadrul clinicii Salvosan Ciobanca am efectuat o statistica pe o durata de 3 luni

privind pacientii care s-au prezentat cu simptome specifice ulcerului gastric si duodenal
(tabel 3.1.). In acest interval de timp s-au prezentat 50 de pacienti prezentand urmatoarele
simptome:
- greturi;

- varsaturi;

- dureri epigastrice;

- pirozis.

Tabel. 3.1. Numarul de pacienti investigati

Pacienti Numar total Numar pacienti in functie de sex

pacienti M F

Pacienti investigati 40 23 17

Pacienți diagnosticați cu 20 12 8
ulcer gastric și duodenal
Pacienți reexaminați 10 6 4

Acesti pacienti au fost supusi unei investigatii endoscopice, in urma caruia au fost
diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal un numar de 20 de pacienti. Pacientii
diagnosticati cu acesata boala au primit tratament medicamentos si un regim alimentar
adecvat, pe o perioada de 6 – 8 saptamani, iar dupa trecerea acestui interval de timp
necesitand o noua examinare pentru a observa stadiul si evolutia bolii.
26
 Din totalul de pacienti diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal (20 pacienti), doar
un numar de 10 pacienti s-au prezentat la reexaminare (fig. 3.1). Ulcerul gastric și
duodenal este întâlnit mai des la sexul masculin – 12 pacienti, decât la sexul feminin – 8
pacienti (fig.3.2).

Fig. 3.1. Numarul de pacienti investigati

27
 Fig. 3.2. Pacienti diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal in functie de sex

S-a realizat si o statistica a pacientilor diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal in

functie de varsta (tabel.3.2): incidența cea mai mare s-a înregistrat la grupa de vârstă
cuprinsa între 41 – 50 ani, cel mai tânăr pacient a avut 22 ani și cel mai vârstnic 80 ani (fig.
3.3).

Tabel 3.2. Varsta paciantilor diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal

Vârsta (ani) 20 – 30 31 – 40 41 – 50 51 – 60 >70

Nr.pacienți 1 3 13 2 1

28
 Fig. 3.3. Numar pacienti diagnosticati in functie de varsta

Din numărul total de pacienți care au revenit pentru reexaminare (10 pacienti), 4 au
fost de sex feminin, iar 6 de sex masculin (fig. 3.4).

Fig. 3.4. Pacienti reexaminati in functie de varsta

Dintre cei care au venit la reexaminare in urma anamnezei a rezultat (fig. 3.5):
29
  3 pacienti au respectat regimul alimentar și au luat tratamentul medicamendos;
 5 pacienti au luat doar tratamentul medicamentos, nerespectând regiumul
alimentar;
 2 pacienti nu au luat cu regularitate tratamentul medicamentos și nu au respectat
nici regimul alimentar.

Tabel. 3.4. Numar pacienti privind respectarea indicatiilor medicului

Indicatiile medicului Numar pacienti

Tratament medicamentos și regim alimentar 3
Tratament medicamentos 5
Tratament medicamentos neregulat fără regim alimentar 2

Fig. 3.5. Numarul de pacienti in functie de respectarea indicatiilor medicului

În urma reexaminării pacienților (tabel 3.5) s-a observat o evoluție favorabilă

pentru 3 pacienți, care au prezentat vindecarea ulcerului. La 5 pacienți s-a constat o
ameliorare a ulcerației, iar la 2 pacienți au intervenit complicații. (fig. 3.6)

30
 Tabel.3.5. Evoluția pacienților in procesul de vindecare

Evoluția Vindecați Ameliorare Complicații

Nr. pacienți 3 5 2

Fig. 3.6. Evoluția pacienților in procesul de vindecare

3.2. Studiu de caz

31
 Din cei 20 de pacienti diagnosticati cu ulcer gastric si duodenal s-a selectat un
pacient pentru care s-a efectuat un studiu de caz cu toate problemele si interventile
realizate de catre asistentul medical, realizandu-se 4 fise.

Fișa I.

Pacientul S.C. în vârstă de 46 ani, s-a prezentat în data de 05.05.2015 pentru

investigații endoscopice, prezentând următoarele simptome: durere epigastrică, grețuri,
vărsături. În urma endoscopiei a fost diagnosticat cu ulcer gastrc. În urma diagnosticului i-
a fost recomandat un regim alimentar cuprinzând: mese mici și dese, fructe coapte fără
sâmburi, carne fără grăsime fiartă, pește, lactate cu excepția brâzeturilor fermentate sau
sărate, legumele fierte; evitarea: AINS, fumat, alcool, prăjeli, afumături, condimente,
băuturi carbogazoase, cafea, legumele care pot provoca, în general, disconfort abdominal
( varză brocoli, castravete, porumb, fasole uscată, ceapă, vinete etc. Pacientului i s-a
recomandat un tratament medicamentos: Omeprazol, Algocalmin și la nevoie Dicarbocalm
și să revină la control peste 5 – 6 săptămâni.

Fișa II.
Date medicale

Diagnostic medical: Ulcer gastric

32
Zilnic se urmaresc parametrii vitali.

Tabel 3.6. Parametrii vitali a pacientului

Data Temperatura Puls Respirația Tensiune arterială

[°C] [mmHg ]
D S D S D S D S
06.04.2015 36,5 36,6 84/min 86/min 20/min 21/min 130/85 140/80

07.04.2015 36,8 36,9 80/min 81/min 18/min 22/min 135/75 125/75

08.04.2015 37 36,6 78/min 75/min 19/min 20/min 125/70 130/70

Parametrii fizici :
Data: 05.04.2015
T (înălțime): 165 cm
G (greutate): 60 kg

Investigții paraclinice:

Endoscopie abdominală

Tratament medicamentos:

Data Medicația Doza/ Ritmul de Calea de Acțiunea

24/ore administrare administrare medicamentoasă

Substituent
06.04.2015 Ser fiziologic 500 ml 2/zi i.v.
hidro-electrolitic
Soluție Hidratare și
06.04.2015 500 ml 1/zi i.v.
glucoză 5% remineralizare
06.04.2015 Scobutil 1 ml 1/zi perfuzie Antispastic
06.04.2015 Algocalmin 2 ml 1/zi perfuzie Analgezic
06.04.2015 Metoclopramid 2 ml 1/zi perfuzie Antiemetic
06.04.2015 Zantac 2 ml 2/zi i.m. Antiulceros
06.04.2015 Fenobarbital 2m 1/zi i.m. Sedativ

FIȘA III.
NEVOILE FUNDAMENTALE

33
1 . Nevoia de a respira 8 . Nevoia de a fi curat, a proteja şi îngriji
tegumentele
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE

1 . Nevoia de a se hidrata şi alimenta 9 . Nevoia de a evita pericole

DI: greţuri, vărsături DI : durere
MD: dificultatea de a se alimenta MD: durere colicativă sub formă de jenă
SD: alterarea mucoasei digestive dureroasă în partea stângă
SD: anxietate, boala
3 . Nevoia de a elimina 10 . Nevoia de a comunica cu semenii
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE
4 . Nevoia de a se mişca şi a menţine o bună 11 . Nevoia de a se afirma conform
postură credinţelor şi valorilor proprii

ÎN LIMITE FIZIOLOGICE ÎN LIMITE FIZIOLOGICE

5 . Nevoia de a dormi şi a se odihni 12 . Nevoia de a se preocupa de propria

DI: dificultate sau incapacitate de a dormi şi a realizare
se odihni
MD: ore de odihnă insuficiente (6ore/noapte) ÎN LIMITE FIZIOLOGICE
SD: durere, anxietate
6 . Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca 13 . Nevoia se a se recrea

ÎN LIMITE FIZIOLOGICE ÎN LIMITE FIZIOLOGICE

7 . Nevoia de a-şi menţine temperatura 14 . Nevoia de a învăţa

corpului în limite normale :
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE
ÎN LIMITE FIZIOLOGICE

34
 FIȘA IV.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Problema Intervenții
Data Obiective Evaluare
pacientului
Autonome Delegate
- pacientul să nu mai - am ajutat pacientul în timpul vărsăturilor și - am oferit regimul - pacientul nu
prezinte vărsături în am protejat lenjeria; prescris; mai prezintă
termen de 10 ore. - după încetarea vărsăturii am oferit - am administrat medicația grețuri și
pacientului un pahar cu apă; la indicația medicului: vărsături-
06.04.2015 Vărsături
- am notat frecvența și caracterele vărsăturii; Metoclopramid manifestări
- am efectuat bilanțul lichidian; -am observat efectul absente.
-am supravegheat funcțiile vitale și le-am acesteia.
notat în foaia de observație.
- pacientul să nu mai - am ajutat pacientul să descrie corect durerea - am administrat medicația Pacientul nu mai
prezinte durerii în și să sesizeze perioadele de emisie și de prescrisă de medic: prezintă durere
termen de 1-2 zile. exacerbare; Glucoză, Scobutil,
06.05.2015 Durerea
- am asigurat pacientului repausul fizic și Papaverină, Algocalmin și
psihic în perioada dureroasă; am observant efectul
acesteia.
- pacientul să nu mai - am încurajat pacientul să discute cu cei din Obiectiv
Anxietate
06.05.2015 prezinte anxietate în jur să își exprime emoțiile, nevoile, opiniile; realizat:
moderartă
1 zi. - am ajutat pacientul să se adapteze la noul manifestări
mediu. ameliorate.
06.05.2015 Disconfort: - pacientul să - am identificat cauza: durerea epigastrică; - la indicația medicului am 07.05.2015
tulburări ale prezinte un somn - am menținut condițiile necesare somnului, administrat: Fenobarbital Pacientul

35
 calitativ și cantitativ respectând dorințele și deprinderile și am observat efectul prezintă un
în termen de 24 ore. pacientului; acestuia. somn normal:
ritmului de
- am învățat pacientul tehnici de relaxare; obiectiv realizat.
somn
- am observant și am notat calitatea, orarul
somnului.

36
 În urma reexaminării s-a constatat că ulcerul s-a vindecat, la nivelul stomacului fără
leziuni, iar la nivelul duodenului bulb deformat cicatriceal fără leziuni de tip acut. În urma
anamnezei s-a constatat că pacientul a urmat regimul alimentar cu strictețe și a luat
tratamentul medicamentos.

37
 CONCLUZII

Ulcerul gastric și duodenal este cel mai întâlnit tip de ulcer în România, 8-10 % din
populație suferind de această boală. Cel mai adesea ulcerul gastro-duodenal este provocat
de infecți cu Helicobacter-pylori, alți factori fiind stresul și consumul pe o perioadă lungă
de timp a AINS. Pacienții nu dau atenția cuvenită simptomelor pe care le simt cum ar fi:
greață, vărsături, pirozis, iau câte un antiacid sau beau o cană cu lapte, simptomele
dispărând pe moment dar apar după o perioadă.
Studiul a fost realizat pe o perioadă de 3 luni, în acest interval de timp s-au prezentat
pentru investigație endoscopică un număr de 40 de pacienți, dintre care 20 au fost
diagnosticați cu ulcer gastric și duodenal. Din pacienții diagmosticați cu ulcer gastric și
duodenal (20) a rezultat o incidență mai mare a ulcerului gastro-duodenal la sexul masculin
(12) decât la cel feminin (8). Cele mai multe cazuri de ulcer gastro-duodenal se
înregistrează la vârste cuprinse între 41-50 ani (13). Cel mai tânăr pacient a avut 22 ani, iar
cel mai vârstnic a avut 80 ani. Pacienților care au fost diagnosticați cu ulcer gastric și
duodenal (20) li s-a recomandat un regim alimentar adecvat și un tratament medicamentos,
iar după 6-8 săptămâni să revină la control pentru a investiga stadiul ulcerului. Din
numărul pacienților diagnosticați cu ulcer gastric și duodenal (20) doar un număr de 10
pacienți au venit pentru reexaminare. S-a constat că din numărul pacienților reexaminați
(10), numărul pacienților de sex masculin a fost mai mare (6) decât cel de sex feminin (4).
Din anamneza pacienților reexaminați (10) a rezultat că doar 3 pacienți au respectat cu
strictețe tratamentul medicamenos și regimul alimentar prescris de medic, 5 dintre aceștia
au luat tratamentul medicamentos dar nu au respectat regimul alimentar, iar 2 pacienți nu
luat tratamentul medicamentos cu regularitate, nerespectând nici regimul alimentar.
În urma reexaminării pacienților s-a înregistrat o evoluție favorabilă pentru 3 pacienți,
5 au prezentat o ameliorare a ulcerației, iar 2 au prezentat complicații.
La finalul studiului s-a constat că foarte puțini oameni acordă atenția cuvenită
tratamentului medicamentos și regimului alimentar prescris de medic, acest lucru ducând la
o perioadă mai îndelungată de timp a vindecării sau chiar la complicații. Mulți dintre cei
diagnosticați cu ulcer gastric și duodenal nu se mai prezintă la reexaminare.

38
 Ulcerul gastro-duodenal poate fi perevenit astfel: prin respectare celor trei mese
principale pe zi plus două gustări, evitarea alimentelor prea calde sau prea reci, evitarea
stresului psihic.

39
 Bibliografie

1. Angelescu Nicolae, Patologie chirurgicala, Editura Celsius, Bucuresti,1997

2. Constantinescu Mircea, Chirurgie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1996
3. Daschievici Silvian, Mihailescu Mihai, Chirurgie, Editura Medicala, Bucuresti,
1999
4. Exarcu I.T., Ciuhat Ileana, Gherghescu Silvia, Soigan Maria, Biologie –
Manual pentru clasa a XI-a, Editura Ministerului Invatamantului,
Bucuresti,1996
5. Florian Chiru, Ingrijirea omului bolnav si sanatos, Editura Medicala, 1998
6. Georgescu Dan, Boli interne, Editura National, Bucuresti, 1998
7. Heinz Kristel Karl, Ingrijirea bolnavului, Editura All, Bucuresti, 1998
8. Mozes Carol, Tehnica ingrijirii bolnavului, Editura Medicala, Bucuresti, 1999
9. Niculescu Cezar Th., Anatomia si Fiziologia Omului (Compendiu), Editura
Corint ,2009
10. Petrescu I., Curs de semiologie medicala, Editura Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1996
11. Ticmeanu Florea, Simion Sorin, Patologie chirurgicala, Editura Medicala,
Bucuresti, 2000
12. Titirca Lucretia, Ghid de nursing, Editura Viata medicala romaneasca,
Bucuresti, 1998
13. Titirca Lucretia, Urgente medico-chirurgicale, Editura medicala, Bucuresti,
1999
14. Titirca Lucretia, Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistenta medicala,,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2000
15. Titirca Lucretia, Manual de ingrijiri speciale acordate de asistenta medicala,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2000
16. Voiculescu I.C., Petricu I.C., Anatomia si fiziologia omului, Bucuresti, 1998
17. ***,http://www.medsana.ro/blog/ulcerul-gastric-si-cel-
duodenal/#sthash.BUe9cj3c.dpuf
18. ***, http://www.sitemedical.ro/content/ulcerul-gastric-ulcerul-duodenal-cauze-
simptome-semne-diagnostic-tratament-dieta

40
19. ***, http://www.revistachirurgia.ro/cuprinsen.php?EntryID=640

41