Victor Kernbach – Luntrea Sublimă

CAPITOLUL I

De patru nopţi, neamurile negre aşezate în oazele

dintre marele deşert şi valea rodnică a fluviului api
îşi pierdu!eră liniştea" Sunetul îngri#orat al tobelor de
la miazăzi arăta că nici celelalte neamuri nu mai
trăiau ca odinioară" Dacă numeri patru nopţi îndărăt
şi te g$ndeşti la viaţa lor dinainte, e drept, adevărata
linişte tot n%o vei gă!i" La miazănoapte !unt aşezaţi
!tatornic !au mai ale! umblă de la o păşune la alta
nişte oameni înalţi, cu trupul mai alb, şi cu arcuri
care trimit !ăgeata departe" &u oamenii aceia
neamurile negre, de la poalele munţilor de piatră, şi
cele de la miazănoapte !chimbau nu o dată răni şi
!ăgeţi" 'nii mureau, în!ă viaţa mergea înainte" Dacă
te îndrepţi !pre valea fluviului api, p$nă !ă a#ungi la
apele ne!f$rşite de la capătul lumii, afli c$teva ţări cu
oameni roşii, care au multe arme iuţi, de aramă
călită( acolo au fo!t duşi în robie mulţi oameni negri
!au albi de la apu!" )ar dincolo de Valea *ăm$ntului
+egru, mai către miazăzi, trăie!c alte c$teva neamuri
care, deşi tot negre, nu !eamănă cu cele de dincoace
de vale" ai departe de acele ţinuturi nu mai e!te
nimic( cel puţin nici un om n%a a#un! vreodată la
marginile lor" Departe, !pre ră!ărit, !unt apele din
care ie!e în fiecare dimineaţă !oarele, numit de unele
neamuri
aprinde deapu!ene
bucurie zeul
c$nd avu" -n fiecare
trece pe!te zi, el
lume" Spre !e
apu!,
unde bătr$nii !pun că ar fi alte ape în care intră
avu în orice !eară, n%a îndrăznit !ă !e ducă nimeni"
 Victor Kernbach

'nii !ocot că şi acolo, pe păm$ntul u!cat, ar trăi

nişte oameni care !e înfăşoară în largi pături de
p$nză albă" Dar cine ar putea crede a!tfel de !corniri,
c$nd !e ştie că în depărtatul apu! nu e nimic, dec$t
dealuri de ni!ip pe care le mută v$ntul" De acolo nu
vin niciodată nici veşti, nici oameni, nici !unete de
tobe. vine numai v$ntul u!cat, rău şi mincino! şi
chinuitor, al morţii" Dacă te !trecori prin una din
trecătorile munţilor de piatră de la miazăzi, dincolo
de peşteri a#ungi în văi cu oaze şi chiar cu păduri(
mai departe, !unt oameni pe care nimeni nu i%a
văzut, !unt ţări necuno!cute în care nimeni n%a fo!t,

apoi
lumii"e!te un ţărm
/recerea şi după
pe!te munţiel,!au
aşachiar
!e !pune,
printrecapătul
munţi e
în!ă grea. îţi trebuie cura# şi bunăvoinţa duhurilor
pietrei şi pădurii" -n orice clipă te poate răpune duhul
Dodo"
0amenii neamului daza şi mai ale! oamenii teda,
care vorbe!c graiuri a!emănătoare şi de!pre care !e
!pun în datinile vechi lucruri foarte ciudate, cum că
ar fi venit demult la poalele ace!tor munţi de undeva
de la ră!ărit, din ţara *ăm$ntului +egru, îşi cuno!c
munţii at$t de bine înc$t nu o dată !%au a!cun! în
peşterile lor alung$ndu%şi duşmanii cu bolovani de
piatră prăvăliţi de !u!" De aceea neamul 1anuri i%a
numit tibbu, adică oameni de piatră" 0amenii tibbu
au picioare iuţi şi v$n#oa!e şi nimeni nu poate alerga
mai repede ca ei după v$nat !au vră#maşi" Sunt şi
vite#i şi cei mai harnici în ace!te locuri" +eamul daza,
ramură de miazănoapte a neamurilor tibbu, !tă în
oaze şi nu şi le pără!eşte ca !ă !e a!cundă în munţi
dec$t numai c$nd în faţa duşmanilor prea numeroşi
nu şi le mai poate apăra"
2
 Luntrea Sublimă

/otuşi, nici neamurile din #ur, cu armele lor chiar

mai bune, nici v$ntul deşertului, nici Dodo !au alte
duhuri rele, nici şerpii, leii, hienele, panterele !au
elefanţii nu au putere a!upra ace!tor oameni c$t timp
!oarele îşi !trăbate drumul prin cer" 2aţa lui fierbinte
şi rotundă nici un zeu nu !e încumetă a i%o răci !au a
i%o acoperi cu nori" +orii trec !ub el foarte rar, în
c$ţiva ani o dată" +oaptea, oamenii !e fere!c de
drumuri" Satele lor au garduri care le apără de fiare,
iar duhurile nu pot intra în colibele oamenilor, de
frica tali!manelor de la g$t" +oaptea !e aude în
apropiere răgetul leului, noaptea urlă şacalii, dar

nimănui
întunecat,nu%i e frică"
aceleaşi &erul,
!tele noaptea,
alba!tre !au ealbe,
totdeauna
c$teva
verzui şi una roşie îl acoperă tremur$nd !au !t$nd
liniştite, uneori e lună, alteori nu şi altceva nimic"
Dar iată că de patru nopţi, !u!, dea!upra zării de
la miazăzi, !tătea nemişcată o !tea mare şi rotundă
cu capetele alungite în a!cuţiş de !ăgeată, ca un ochi
lumino!" 3ra ochiul cuiva, în!ă nu al lui avu, căci
dacă avu ar fi început !ă%i privea!că şi noaptea,
cum !%ar mai fi putut trezi în zori ca !ă treacă
m$ndru şi aprin! pe!te cer4
5ici, în acea!tă oază mare a unei ramuri din
neamul daza, în cuprin!ul !atului de la miazăzi,
vră#itorii dan!ară în fiecare noapte din cele patru
dan!ul rugăciunii în raza rece a ochiului !trăin"
0chiul răma!e nemişcat şi de!chi!" Singurul mi#loc
de îmbunare nu mai putea fi deci dec$t alegerea celei
mai frumoa!e fecioare din !at care !ă !e ducă goală
prin noapte, !pre a înduioşa privirea rece a zeului
!trăin, de nu cu frumu!eţea trupului ei t$năr, măcar
cu lacrimile ei" 5şa hotăr$ră, în a patra noapte, cei
3
 Victor Kernbach

doi înţelepţi din !at"

+tombi era fata cea mai frumoa!ă" 5cum !e !păla
în lumina lunii şi c$teva fete îi ungeau părul cu
gră!ime şi i%l împleteau în şuviţe" -n ace!t timp,
tobele băteau neîntrerupt" &$nd +tombi fu gata de
plecare, cei doi înţelepţi făcură !emn !pre tobe !ă
tacă" 'nul dintre ei, bătr$nul /an1o1o, !e depărtă de
oameni şi vorbi mult timp cu ochiul !trăin" 5poi
celălalt, vră#itorul /ela, o luă pe fată de m$nă şi o
adu!e în locul de!chi! din mi#locul !atului" La un
!emn al lui, tobele începură !ă bată din nou, iar
+tombi #ucă dan!ul de!părţirii" După aceea plecă
!ingură !pre
cu tălpile" miazăzi,
0chiul pipăind
!trăin o priviprin beznă păm$ntul
răutăcio!, mai rece
dec$t luna, iar în apropiere ră!ună răgetul unui leu"
2ata vru !ă !e oprea!că, în!ă tobele bătură mai tare
şi ea începu !ă c$nte, merg$nd mai departe" *e urmă
!e contopi cu întunericul"
*$nă !ă ră!ară lumina mai era mult, dar nimeni
afară de copii nu !e putu culca" 0amenii aprin!eră
focul şi nu mai dan!ară" 6edeau în #urul focului,
tăcuţi" &ineva zi!e 7faţa nu i !e vedea, dar după gla!
era t$nărul arcaş i!cu!it ai%8a1a, cel mai voinic şi
mai îndrăzneţ din tot !atul9.
: 0amenii !pun că !unt multe neamuri, negre,
roşii şi chiar albe" De ce ochiul zeului !%a de!chi!
numai !pre noi4 /ăcu, ră!uflă ad$nc şi !e apropie de
foc" +oaptea era rece" -şi întin!e m$inile !pre foc" 3ra
el, ai%8a1a" Se uită la cer şi vorbi iar. -l va îmbuna
oare +tombi4 Dacă nu%l va îmbuna, o va trimite
înapoi, !au o va ucide4"""
+u%i ră!pun!e nimeni" /otuşi, /an1o1o zi!e.
: +umai de nu !%ar m$nia mai tare pentru că i%
4
 Luntrea Sublimă

am trimi! o fată neagră""" Dar de unde !ă%i trimitem

fată roşie4
: De ce !ă !e m$nie că i%am trimi! o fată neagră4
/u ai văzut fete roşii4 Spune%ne, /an1o1o, pot fi ele
mai frumoa!e dec$t ale noa!tre4
: 5m văzut, zi!e /an1o1o" Le%am văzut în
tinereţea mea, c$nd am fo!t rob în ţara *ăm$ntului
+egru" 5colo !unt fete roşii, toţi !tăp$nii au pielea
roşie, iar fetele negre !unt numai roabe"
: 6i !unt mai frumoa!e4 zi!e o femeie t$nără care
!e numea Dogbe"
: +u"
&$ntecul tinerei +tombi răzbătea p$nă la ei"
: Sunt şi oameni albi4 întrebă Dogbe"
: 0amenii !pun că ar fi, ră!pun!e /an1o1o" 3u
n%am văzut" *oate că !unt"
: &um pot !ă fie albi4 0mul nu poate !ă fie alb;
zi!e altcineva"
: *oate; !e auzi gla!ul unui bătr$n de l$ngă foc"
3u am văzut" 5m văzut chiar şi oameni galbeni"
: )%ai văzut chiar tu, 5gbongbotile4 !e miră ai%
8a1a"
5lţii nu !e mirară, căci 5gbongbotile era cel mai
bătr$n om din oază, mai bătr$n dec$t el fiind numai
baobabul, care avea o mie de ani" -n a!tfel de viaţă
putu!e vedea, fără îndoială, multe"
: )%am văzut, zi!e 5gbongbotile"
: De ce oamenii nu !unt numai negri4 întrebă
Dogbe" 5gbongbotile tăcu, z$mbind"
: De ce%l întrebaţi pe el4 !e ră!ti vră#itorul /ela"
+imeni nu ştie"
: 8a eu ştiu, îi ră!pun!e bătr$nul"
5
 Victor Kernbach

: 5tunci !pune%ne; îl rugă ai%8a1a"

Lui 5gbongbotile îi plăcea !ă fie rugat !ă !pună
lucruri pe care ceilalţi nu le ştiau"
: 5!cultaţi, zi!e el" &$nd toţi oamenii de pe
păm$nt erau un !ingur neam şi trăiau cu toţii într%o
peşteră, !tăp$nul şi părintele lor era cel dint$i om din
lume, numit Love" Viaţa lor era bună şi fericită" Dar
odată !%au certat şi !%au luat la bătaie" Din greşeală,
l%au uci! pe fiul lui Love" Stăp$nul şi părintele
neamului află" 6i atunci îi alungă m$nio! din peştera
în care au trăit aşa de bine" 0amenii ieşiră din
peşteră şi !e împrăştiară pe păm$nt" Soarele era !u!"
<azele lui cădeau
ar!eră pielea drept în
oamenilor, #o! şi erau
a unora mai arzătoare" 3le
tare, a altora
mai puţin" 5r!ura i%a făcut pe unii aproape negri, ca
noi, pe alţii negri de tot" 'nii au a!udat şi !%au fiert.
aceia !%au făcut roşii" *e alţii !oarele i%a fript uşor, şi
pielea lor !%a făcut ca arama" Dar unii au gă!it
umbră şi peşteri şi acolo !oarele nu i%a mai a#un!" 5u
răma! albi cum erau în peştera lui Love"""
*ove!tea lui 5gbongbotile n%a izbutit !ă%i
liniştea!că pe oameni" După ce el tăcu, ceilalţi !e
g$ndiră iarăşi la ochiul din cer" &$ntecul fetei !e mai
auzea de departe, !lab" 'n răget de leu !par!e
văzduhul" 6i deodată c$ntecul !e opri" &$teva clipe
a!cultară toţi cu luare aminte" 5poi un ţipăt !curt de
fată a#un!e p$nă la ei" 0amenii încremeniră" ai%
8a1a !ări în picioare, pun$nd m$na pe arc" /an1o1o
în!ă îl opri"
/oţi oamenii îşi îndreptară cu năde#de privirile
!pre ochiul !trăin din cer" 5şteptau nerăbdători"
Dogbe murmură.
: *oate că zeul !%a prefăcut în leu şi vrea !ă"""
6
 Luntrea Sublimă

: /aci; !e ră!ti la ea /atra1po, bărbatul ei şi

căpetenia !atului"
0chiul din cer !tătea în!ă tot de!chi! şi nemişcat"
/recu c$tva timp" ai%8a1a !e retră!e!e de l$ngă foc
şi !tătea în picioare, !pri#init de arc, în beznă"
5#un!e!e +tombi la ţintă, !au""" 0chiul !e uita rece
din cer" *ieri!e fata fără ro!t4 &ine putea şti;
)ată în!ă că în liniştea nopţii c$ntecul fetei începu
!ă ră!une din nou" 5poi iarăşi încetă" 0chiul zeului
!trăin privea fără !ă clipea!că"
/ela !e !culă de l$ngă foc" -ndrept$ndu%!e !pre
coliba lui, le !trigă celorlalţi !ă !e culce"
0amenii erau
culc$ndu%!e apoitrişti"
pe 2iecare !e du!edeîn coliba
împletiturile ierburi!a,şi
acoperindu%şi trupul cu p$nza groa!ă" -n !curt timp,
cei mai mulţi adormiră" Se auzea prin noapte numai
ră!uflarea grea a vitelor din ţarcul înalt şi uneori
urletele depărtate de şacali"
Dimineaţa era încă de!tul de departe, c$nd tot
!atul fu trezit de !trigătul omului de !tra#ă" -ncepură
!ă ia!ă din colibe, înfriguraţi, şi înt$ia lor privire !e
îndreptă !pre cer" 0chiul zeului nu !e închi!e!e" -n
!at părea !ă fie linişte" Dar îndată fiecare putu
a!culta, cu auzul încordat, un !unet de tobe !trăine"
/obele băteau departe, parcă undeva !pre apu!"
0amenii !e îngri#orară, apoi începură !ă !e adune toţi
bărbaţii în faţa colibei mari a lui /atra1po" &ei patru
!fetnici ai căpeteniei !atului îşi luară tobele şi
începură !ă bată într%un anume chip"

ai%8a1a
apropie de el" îl8ătr$nul
căută din ochi pelimba
cunoştea 5gbongbotile
tobelor" şi !e
: &e ve!te ne trimite4 întrebă arcaşul"
: Vin !trăinii după robi"
7
 Victor Kernbach

: &e fel de !trăini4

: Stai, !ă a!cult""" !pu!e bătr$nul" Vin de la
apu!, cu pielea roşie, de la apu!""" &um de la apu!4
: +%ai înţele! poate tu; !pu!e mirat arcaşul"
5gbongbotile era foarte !periat"
: 5m înţele! bine. vin de la apu!" Dar nu înţeleg
de unde de la apu!4 La apu! nu !unt oameni, dincolo
de oaza noa!tră" /otuşi tobele !e aud din!pre apu!"
6i oamenii roşii trăie!c pe *ăm$ntul +egru, la ră!ărit"
5şadar, zeul îşi arăta m$nia" 0chiul lui din cer
privea tot at$t de rece şi rău" +tombi pleca!e" 'rlau
şacalii"""
/atra1po îl chemă la !ine pe ai%8a1a şi%i
porunci !ă numere arcaşii"

8
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL II

5proape de ţărmul apu!ean al =ării +i!ipurilor,

aerul era încă răcorit de boarea mării" Dar în faţă,
!pre ră!ărit, !e întindeau ni!ipurile u!cate în care !e
putea coace oul, ca în !puză"
Soldatul )ahuben !e !ătura!e şi de călătoria pe
mare, de zilele petrecute pe drum de la ţărmul ţării
fierbinţi p$nă aici şi mai ale! de g$ndul că are de
!trăbătut tot deşertul ace!tui uriaş ţinut cu oameni
negri, cu fiare prime#dioa!e, cu ni!ip încin! şi v$nt şi
cu apă mai puţină dec$t oriunde" e!eria lui era
a!ta. !ă ucidă şi !ă apere" +u pe !ine !ă !e apere !au
duşmani ai !ăi !ă ucidă" +ici n%avea duşmani" +%avea
timp !ă%şi mai aibă duşmanii lui, c$nd avea regele
de!tui" -nt$ia oară c$nd a fo!t du! !ă cucerea!că
oraşe !trăine, l%a încălzit şi lupta, l%au de!fătat şi
oraşele" 5tunci a văzut oraşe frumoa!e şi
necuno!cute, care nu erau ca ale ţării lui, chiar dacă
erau mai mici" 0raşele acelea !trăine în care a intrat
aveau mult aur şi argint, aveau cărnuri dulci şi
poame răcoritoare, aveau printre !clave dan!atoare
mlădioa!e şi c$ntăreţe gingaşe şi multe alte lucruri şi
făpturi care !e aflau şi în ţara lui" Dar în oraşele
!trăine toate ace!tea !e puteau prăda" /otuşi nu%l
înc$nta numai prădăciunea" 0amenii erau
pretutindeni
răgazuri, lui alţii şi, după
)ahuben de!fătările
îi plăcea !ă din !curtele !ale
!e ame!tece în
mulţime, !ă înveţe c$t de c$t graiul localnic şi !ă
a!culte poveştile !trăine, !ă întrebe de!pre obiceiuri
9
 Victor Kernbach

şi datini" /otdeauna pleca din ţinuturile #efuite cu

părerea de rău de a fi aflat prea puţin" Dar me!eria !a
era !ă ucidă şi !ă apere, iar datoria lui faţă de !ine şi
de copiii lă!aţi departe aca!ă, pe!te mări, era !ă
prade tot ce !e putea prăda după ce !tăp$nii,
căpeteniile şi !utaşii luau lamura prăzii" Soldatul
nevolnic ce !e înc$nta pe!te mă!ură de nurii femeilor
!trăine !au de priveliştea locului !trăin, fără !ă
prade, răm$nea flăm$nd şi !ărac. şi aduc$ndu%şi la
foame copiii şi femeia, era arătat de toţi ai lui cu
degetul şi luat în r$! ca un nătărău" &$nd după luptă
!utaşul încuviinţa prădăciunile, cine nu !e grăbea

răm$nea !ărac şinu%l

*e )ahuben bat#ocorit"
înc$nta în!ă niciodată numai
prada" Drumuri plăcute au fo!t cele pe marea lungă
şi alba!tră căreia i !e zicea de către unii area dintre
*ăm$nturi, din care !e putea trece într%o mare cu
apele de culoarea vinului, ce !călda ţărmul unei
in!ule lungi locuită de un popor iute şi harnic, cu
pielea albă şi cu mintea înclinată !pre negoţ" 5colo
era obiceiul de a !e clădi palate largi cu multe odăi în
care te puteai le!ne rătăci" -n marea cea alba!tră, din
miazăziua ei, intrau, prin c$teva guri de!făcute în
unghi, apele unui r$u nemaipomenit, api, !ocotit
zeu, căci numai el hrănea tot poporul roşu care
umplea ţărişoarele împrăştiate în lungul r$ului, în
ţinutul cu păm$nt negru numit /a Kemet" 5colo îi
plăcu!e lui )ahuben cel mai mult, mai ale! că oamenii
locului vorbeau o limbă foarte a!emănătoare cu a !a"
3rau puţin mai !cunzi dec$t cei din poporul lui
)ahuben, care avea pielea trandafirie, aproape roşie"
5ici nu erau palate prea mari, în!ă erau ca!e bune cu
bogăţii, era vin şi bere, c$ntăreţi pe uliţe, oameni
10
 Luntrea Sublimă

bla#ini şi femei îmbietoare cu ochii lungi şi mi#locul

!ubţire"
6i de a!tă dată !e vorbea că !e duc tot într%acolo,
dar aveau !ă !trăbată înt$i toată ţara u!cată a
oamenilor negri, ca !ă ia dintre aceştia robi" =ara lui
)ahuben era cea mai mare ţară a lumii şi cea mai
puternică din toate" +ici una nu avea at$ţia robi,
totuşi regelui ţării i !e păreau mereu prea puţini şi%şi
trimitea într%una armatele !ă%i aducă alţii" =ara
acea!ta era o in!ulă uriaşă, din dreptul !tr$mtorii pe
care o face la apu! area dintre *ăm$nturi" 'nii o
numeau =ara 5pelor, alţii 5tlantida"
La marginea
!oldaţii ace!tui
atlanţi trimişi deşert,robi
!ă aducă în !tăteau
pragul acum,
căruia
)ahuben mai fu!e!e" Dar în inima deşertului
înfricoşător avea !ă intre înt$ia oară"
5rmatei i !e dădu!e un răgaz de două zile, pentru
odihnă" 2iecare făcea ce putea" 'nii dormeau, alţii !e
plimbau, ori depănau amintiri" 5lte de!fătări nu
aveau la îndem$nă" )ahuben !e plimba acum printre
corturi" ) !e păru de!tul de nefire!c !ă vadă mereu
printre căpitani şi !fetnici pe un rob negru, al cărui
cort era întin! chiar l$ngă cortul din mi#locul taberei
al marii căpetenii a armatei" Strălucitul şi viteazul
*uarem, marea căpetenie, !tătea uneori de vorbă cu
!clavul" 5de!ea )ahuben îl vedea pe !clav intr$nd şi
în cortul înaltului !fetnic rege!c /efnaht, care era
preotul marelui >eu al *uterii" Sclavul avea o
înfăţişare liniştită de om înţelept şi bun" /otuşi, c$ţi
robi cin!tiţi şi înţelepţi văzu!e, fără !ă fie !ocotiţi de
!tăp$ni ca un fel de !fetnici; )ar ace!t rob niciodată
nu căra în !pinarea lui poveri şi drumul p$nă aici îl
făcu!e nu pe #o!, ca !oldaţii, ci călare pe un taur"
11
 Victor Kernbach

3ra în oa!tea lor un !utaş cum!ecade, !ingurul

care nu bătea pe !oldaţi şi cu care !e putea !ta de
vorbă"
-nt$lnindu%!e cu el l$ngă un cort, )ahuben îl rugă
!ă%i !pună cine era acel !clav ciudat"
: &um, n%ai auzit de robul 5uta4 !e miră
!utaşul" ?!ta%i robul arelui *reot şi !e află în mai
mare cin!te dec$t un căpitan"
)ahuben îl privi nedumerit"
: &um aşa4 *ăi nu e rob4
: <ob e!te el, dar !e zice că numai arele *reot îl
întrece în cunoaşterea tainelor lumii" 6i ştie toate
limbile păm$ntului"
: *entru ce l%au adu!4
: +umai el ştie !ă de!curce drumul prin
a!emenea pu!tietăţi"
)ahuben mulţumi !utaşului şi !e apropie, c$t îi
era îngăduit, de corturile !tăp$nilor" &$nd avea prile#,
îl urmărea pe !clav cu luare aminte" Stătu aşa multă
vreme" -nfăţişarea !clavului îi plăcea"

Dar începu
!e culce !ă !e)ahuben
în corturi" la!e noaptea şi !oldaţii
mai şezu intrau
o bucată de !ă
vreme pe%afară, şi abia mai t$rziu intră în cortul !ău"
-şi !coa!e merinde din !ac şi m$ncă încet" 5poi !e
întin!e pe iarba u!cată şi, g$ndindu%!e puţin la copiii
!ăi pe care nu%i văzu!e de at$ta timp, adormi"
Somnul era trebuincio!. în zori aveau !ă pornea!că şi
!ă meargă !ub arşiţa !oarelui cumplit din acea!tă
ţară ble!temată, unde razele cad drepte ca firul cu
plumb al zidarilor"
+u apucă !ă doarmă în!ă mult, căci i !e înfip!e în
urechi, ca o !ăgeată otrăvită, ţipătul tr$mbiţei de
aramă" Soldatul !ări numaidec$t în picioare" Se frecă
12
 Luntrea Sublimă

la ochi şi ieşi din cort uit$ndu%!e uimit afară. era

beznă" Sau vi!a!e4 Dar toţi !oldaţii alergau pe c$mp
adun$ndu%!e în şiruri" 5lergă şi el !ă%şi caute locul"
Sutaşii treceau în fugă pe l$ngă corturi, trezind cu
varga pe cei care mai dormeau"
&orturile şi poverile fură !tr$n!e în grabă şi
încărcate pe robi şi pe tauri" -n #urul armatei !tăteau
robi cu facle aprin!e în m$nă" *atru robi aduceau pe
umeri !caunul cu umbrar şi !petează înaltă, făcut
din lemn negru şi încheiat cu colţare de aramă şi
argint, al lui *uarem" 5lţi patru aduceau !caunul
!clipind de aurărie al preotului /efnaht" /abăra era
acum de!făcută"
de pe umerii *reotul
robilor şi !e şedea liniştit
g$ndea" Sau în !caunul
poate !ău
dormea"
&elălalt !caun era gol"
5rmata !tătea în şiruri !tr$n!e, aştept$nd
plecarea" 2iecare !oldat avea arme !clipitoare de
aramă 7arcuri !au lănci9( în luciul !cuturilor rotunde
#ucau văpăile din facle" -n faţa oa!tei, !tăteau două
!ute de robi cu poveri" 5lte poveri erau încărcate în
coada armatei, pe c$teva !ute de tauri, m$naţi de alţi
robi" 3rau şi c$teva !ute de a!ini cu !amare grele"
La lumina faclelor, armata atlantă aştepta"
*uarem !e !ui în !caunul !ău ca !ă vorbea!că de
acolo !oldaţilor" +u vorbi mult" *uarem nu vorbea
niciodată mult" Spu!e numai at$t.
: 2iul iubit al >eului ării, zeul, !tăp$nul, regele
no!tru, fie el veşnic viu, !ănăto! şi puternic, ne%a
poruncit !ă !trăbatem deşertul aduc$nd ţării !clavi"
>eul şi regele no!tru, fie el veşnic viu, !ănăto! şi
puternic, v%a poruncit p$nă acum !ă mergeţi la
lumina dăruită de marele >eu al Soarelui" =ara
acea!ta e fierbinte" De aceea, căut$nd !clavi şi aur,
13
 Victor Kernbach

zeii nu vor !ă fiţi i!toviţi, !oldaţi; 2aclele vor lumina

drumul no!tru în fiecare noapte, iar ziua veţi dormi"
La capătul drumului vă aşteaptă prăzi bogate şi
lauda !lăvitului no!tru !tăp$n, fie el veşnic viu,
!ănăto! şi puternic"
5poi armata porni" -n frunte, între !caunele lui
*uarem şi /efnaht, mergea călare pe un taur pe!triţ
!clavul 5uta"
Soldatul )ahuben nu era dintre cei mai înalţi"
ergea în r$ndul înt$i" >ărindu%l pe ciudatul !clav,
!e uita numai la el, din c$nd în c$nd mir$ndu%!e că
nu%şi îndrepta deloc ochii nici !pre viteazul *uarem,
nici !prela!trălucitorul
departe !clavul de pe/efnaht" 6i, mirat, !e uita mai
taurul pe!triţ"
+oaptea era rece ca toate nopţile din deşert, totuşi
!oldaţii mergeau greu" -ncă de la plecarea din
5tlantida nu mai dormi!e nimeni dintre ei o noapte
întreagă" 0chii voiau !ă !e lipea!că şi obo!eala era
foarte greu de învin!" /otuşi ai lui )ahuben priveau
tot timpul de!chişi, poate îmbiaţi şi de înfăţişarea
plăcută a acelui !clav care, ori de c$te ori !e întorcea
!pre !tăp$ni, îşi arăta în lumina faclei ochii ad$nci şi
calzi" 3ra un bărbat zvelt şi poate numai cu c$ţiva
ani mai în v$r!tă dec$t )ahuben" *ielea lui neagră
!trălucea, dinţii erau albi, părul de! şi uşor încreţit
mărginea o frunte bogată, na!ul puternic umbrea
buzele de!tul de !ubţiri, ca arcul de!tin!" $inile lui
păreau v$n#oa!e, umerii lui erau buni de urnit !t$nci"
6i aproape tot timpul, cu capul uşor dat pe !pate, !e
uita la cer"
Soldaţii !e ţineau de!tul de vioi, dar )ahuben nici
nu băgă în !eamă drumul !au obo!eala, înviorat de
vra#a cu care%i i!pitea !clavul privirea"
14
 Luntrea Sublimă

Stelele nu dădeau lumină" &u !au fără ele, cerul

era tot negru" Lumină palidă ră!fr$ngeau numai
torţele purtate de robi" Dar nu lip!a de lumină era
piedică pe drum" Deşertul n%avea nici mlaştini !au
bolovani şi pietre a!cuţite, nici mărăcini" *e!te tot era
ni!ip, numai ni!ip" )ahuben ştia că în acea!tă ţară
pu!tie nu !e gă!ea de multe ori nici apă, de aceea un
număr mare de tauri şi alt număr de a!ini purtau pe
!pinările lor butoaie mici un!e cu răşină şi burdufuri
de piele, pline cu apă"
Soldaţii c$ntau" 5poi unii nu mai c$ntară,
începură !ă i!tori!ea!că în şoaptă, pentru !curtarea
timpului de mer!,
cele din urmă, felurite
nimeni păţanii
nu mai şi înt$mplări"
c$ntă )ar în
şi nu mai vorbi"
5cum tăceau toţi" 3ra frig" +umai mer!ul mă!urat îi
mai împiedica !ă tremure în ţara a!ta ble!temată
unde ziua îi !leia arşiţa şi noaptea îi înţepenea frigul"
'nii aţipeau în mer! şi picioarele lor, deprin!e cu
drumul, îi duceau !ingure" 5cum, aţipea din c$nd în
c$nd şi )ahuben" /oropeala acea!ta fugară îl mai
încălzea" /rezit din ea, îi era mai frig" De la o vreme
nu%l mai putu ţine treaz nimic, nici noaptea în!telată,
nici deprinderea de o!taş, nici !tatura dreaptă pe
taurul pe!triţ a lui 5uta, nici chiar mer!ul" *icioarel e
!oldaţilor au totdeauna acea!tă în!uşire minunată de
a şti !ă meargă şi !ingure chiar c$nd !tăp$nul lor e
obo!it şi c$nd !omnul cu neputinţă de alungat toarnă
în pleoape dulcea amorţeală caldă şi grea" &$nd
izbutea rareori !ă%şi dezlipea!că pleoapele fierbinţi,
)ahuben !e uita cu #ind la *uarem şi la /efnaht care
dormeau odihnitor în largile lor !caune căptuşite cu
piei de leopard, şi chiar la !clavul de pe taur care cel
puţin şedea" )ahuben !e uita la aceştia o clipă, apoi
15
 Victor Kernbach

genele iar i !e încurcau şi picioarele mergeau mai

departe !ingure" De n%ar fi fo!t arcul şi !cutul,
!ăgeţile, !abia şi !ecurea, coiful şi !acul de drum şi
trupul !ău, picioarele lui ar fi mer! uşor de tot" Dar
de la o vreme genunchii tineri începură !ă tremure şi
i!tovitul !oldat făcea ca şi toţi ceilalţi !forţări !ă !e
ţină treaz, ştiind că de acum încolo în înt$ia clipă de
toropeală picioarele !e vor îndoi din genunchi şi
trupul va cădea în ni!ip, zăngănind din arme, şi acolo
va adormi ca leşul unui mort"
După !ocoteala timpului, nu mai era în!ă mult
p$nă în zori" er!eră a!tfel p$nă c$nd !oarele lumină
tot deşertul"
cur$nd aerul <azele
începu dimineţii înviorară5tunci
!ă !e înfierb$nte" armata, dar
*uarem
porunci oprirea, şi aşezarea taberei începu
numaidec$t" $ncară toţi, dar apa li !e dădu cu
mă!ură" 6i fiecare ar fi vrut mai degrabă !ă nu
măn$nce dec$t !ă nu bea" 5poi, la adăpo!tul
corturilor groa!e, !e culcară în !f$rşit toţi, chiar şi
robii"
-n vreme ce !e culca, )ahuben zări prin
de!chizătura cortului nişte !clavi care în#ghebau în
pripă un umbrar pentru *uarem şi /efnaht"
/rezindu%!e după vreo două cea!uri de !omn ad$nc,
!oldatul ieşi !ă privea!că puţin deşertul" 0chii lui îl
gă!iră l$ngă un d$mb de ni!ip pe 5uta" Sclavul !e
uita în depărtare" 'mbrarul de cur$nd în#ghebat
adăpo!tea bine pe /efnaht şi *uarem, care !tăteau de
vorbă" &ortul în care dormi!e !oldatul era foarte
aproape de umbrar" 5bia acum )ahuben privi cu mai
multă luare aminte !pre marea căpetenie a oa!tei" +u
era mult de c$nd t$nărul !oldat pu!e!e repede !cutul
în faţa unei lănci îndreptată de un duşman din ţara
16
 Luntrea Sublimă

<etenu !pre pieptul lui *uarem" &ăpetenia îi !pu!e!e

atunci aşa. @)ahuben, n%am !ă te uitA" 0are îl uita!e4
)ahuben mai privi un ră!timp, apoi !e întoar!e
!pre cort ca !ă%şi urmeze !omnul" Dar !e auzi !trigat"
Se întoar!e. un !lu#itor de l$ngă *uarem îi făcea
!emn !ă !e apropie" )ahuben !e uită cu mirare" -i era
!omn" &$nd !ă%i pară bine că !e trezi!e ca !ă%l mai
poată vedea o dată pe 5uta, îi păru rău că a fo!t
văzut de *uarem" 5poi !e învioră deodată" *uarem
nu%l uita!e" &ine ştie ce voia *uarem;
Soldatul )ahuben a#un!e în faţa celor doi bărbaţi
de !eamă"
: /u eşti, )ahuben4 întrebă marea căpetenie a
armatei"
Deşi încă înciudat de pierderea !omnului la care
#indui!e at$ta, )ahuben îşi !imţi pieptul umfl$ndu%!e
de m$ndrie că !tăp$nul !ău, căpetenia întregii
armate atlante, îl !triga pe nume, cuno!c$ndu%i%l ca
şi atunci, în ţara <etenu" -l privi pe *uarem drept în
ochi şi%i ră!pun!e că e într%adevăr )ahuben"
&omandantul adăugă.
: %am g$ndit !ă te chem, dar ai venit !ingur"
Soldatul nu pricepu" intea lui, chiar c$nd nu era
obo!ită ca acum de ne!omn şi de mer!, nu era în
!tare !ă înţeleagă g$ndurile celor mari, !pu!e
totdeauna în mai multe cuvinte dec$t trebuia, !au în
mai puţine, şi niciodată în at$tea de c$te era nevoie"
Se g$ndi bine şi văzu că nu veni!e nechemat" )eşi!e
din cort !ă !e uite la !clavul 5uta""" 8a nu, nu la
!clavul 5uta.
zări!e din la priveliştea
înt$mplare" deşertului,
+umai şi pe
zărindu%l pe 5uta
5uta îlşi
privind deşertul a putut fi văzut de *uarem""" Dar
dacă ieşi!e din cort anume pentru că !e g$ndi!e
17
 Victor Kernbach

*uarem !ă%l cheme4""" &ine putea şti4

St$nd nemişcat la c$ţiva paşi de *uarem, !oldatul
aştepta !ă i !e !pună de ce a fo!t chemat" 5r fi vrut
!ă%şi întoarcă privirea !pre d$mbul de ni!ip, ca !ă
vadă ce face acum !clavul, dar nu îndrăznea" Somnul
îi trecu!e şi nu !e mai g$ndea la nimic. !e uita la
*uarem"
: +u ştiu de la cine a pornit g$ndul aducerii
!clavului" ie nu%mi place deloc !clavul ace!ta" Vă
purtaţi cu el mai gingaş dec$t cu oamenii" 7>ic$nd
ace!tea, *uarem !cri!e în ni!ip nişte !emne !tranii cu
varga pe care o ţinea în m$nă"9 2ără !clavul 5uta şi
fără*reotul
taurul /efnaht
lui pe!triţ nu a#ungeam
îl privi în /a
parcă vr$nd !ăKemet4
r$dă, parcă
!tăp$nindu%!e de a nu !e încrunta" /ăcerea preotului
nu%i plăcu lui *uarem" 5fl$ndu%!e mult mai de! pe
drumuri şi în războaie dec$t în palatele regelui şi ale
marilor dregători, poate uita!e, poate nici nu
cunoştea toate !ubţirimile lor" 5cum !imţi că greşi!e
ceva" 3ra cuceritorul !lăvit al at$tor neamuri !trăine,
dar nu era nici dregător, nici mare preot" 0ric$nd
putea fi ridicat altul în locul !ău" Se uită întrebător în
ochii lui /efnaht"
)ar preotul îi făcu !emn !pre !oldatul chemat, care
aştepta" /otuşi, zi!e.
: *rea înţeleptul şi !f$ntul no!tru !tăp$n !%a
lip!it de robul lui ca !ă ne a#ute" <obul 5uta cunoaşte
cerul şi noaptea şi ziua şi ştie limbile care !unt
vorbite de viitorii noştri robi" 3l ştie deprinderile lor şi

locurile unde
călăuză, dacă au !ate"*reot
arele *e cine
ne%aaidat
fi pe
vrutrobul
!ă luăm
lui, care
e!te cel mai potrivit4
: /otuşi arele *reot l%a cam ră!făţat" S%ar putea
18
 Luntrea Sublimă

aici !ă uite că e numai rob; zi!e *uarem nemulţumit"

/efnaht z$mbi.
: Dacă uită, nimeni nu ne împiedică !ă ne
aducem aminte că, dacă viaţa lui e!te !upu!ă
poruncii noa!tre, şi moartea lui o putem purta
oric$nd în v$rful cuţitului care !e odihneşte pe şoldul
no!tru"
5!cult$nd ace!te cuvinte şi mir$ndu%!e că e lă!at
!ă fie martorul ro!tirii lor, )ahuben căută !ă le
priceapă" Dar !imţi că%l cuprinde ameţeala"
&erul era !enin, în!ă nu alba!tru ca în 5tlantida.
părea uşor umbrit !au murdar" 6i arşiţa, chiar la
umbra cortului alb şi gro!, era din ce în ce mai
i!tovitoare"
2ără !ă%şi întoarcă faţa !pre !oldat, *uarem îi
porunci.
: )ahuben, ai !ă te duci cu robul 5uta !pre
ră!ărit" Să porniţi îndată" Luaţi trei tauri. doi pentru
voi, unul pentru merinde şi cort" /u !ă%ţi iei arc,
lance, !cut, c$t mai multe !ăgeţi" )a şi cuţit de aramă
călită, bine a!cuţit" Sclavul n%are arme" /u îl păzeşti
şi te aperi" 3l cunoaşte drumul" -n cea!urile de
amiază, vă odihniţi( !eara, noaptea şi dimineaţa,
mergeţi" -n fiecare noapte aprindeţi c$te un foc, acolo
de unde%l mai putem zări noi" Să aprindeţi copaci,
flacăra lor !e vede mai bine" Dacă nu vedem foc, noi
!tăm" Vă urmăm numai dacă ne arătaţi prin flacără
că drumul e bine ale!" 6i !ă nu uiţi că zeii ţi%au
dăruit tinereţe şi putere ca !ă%i bucuri prin cura#ul
tău, nu ca)ahuben4
5i înţele!, !ă le !t$rneşti m$nia în
5m năde#de cutine;
vreo ne!ăbuinţă"
*oruncile militare şi orice alte cuvinte pentru
!oldaţi *uarem le !punea limpede" &u ele era deprin!
19
 Victor Kernbach

)ahuben de mult" Se închină ad$nc în faţa căpeteniei

şi !pu!e cu gla! tare şi d$rz.
: 5m înţele!, !tăp$ne" Voi fi bucuria zeilor şi
!luga !upu!ă a marelui no!tru !tăp$n, fie el veşnic
viu, !ănăto! şi puternic;
După ce !pu!e din nou toate cuvintele poruncii
lui *uarem, vădind că a înţele!%o şi o va ţine minte,
)ahuben fu lă!at !ă plece"
: &heamă%i pe !clav aici; adăugă /efnaht fără !ă%
l privea!că, şi )ahuben plecă"
-ng$ndurat şi obo!it, dar !imţind că îl trezea tot
mai mult bucuria alegerii !ale dintre toţi ceilalţi
!oldaţi şi nădă#duind
>eul 5pelor şi >eul că poate, dacăvavora#unge
<ăzboiului, fi binevoitori
!utaş
înaintea multora, )ahuben !e du!e !ă%l caute pe
!clav"

20
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL III

5u mer! două nopţi" 5u !tat în cort, i!toviţi şi

!f$şiaţi de !ete, două zile" )nimile lor erau de aramă"
Dar picioarele şi m$inile lor erau de plumb"
La mi#locul fiecărei nopţi au făcut c$te un foc" -n
cea dint$i noapte, au gă!it după c$teva cea!uri de
mer! un copac şi l%au aprin!" 5poi, înainte de a porni
iarăşi la drum, 5uta a încărcat pe !pinările celor trei
tauri legături de vrea!curi, ceea ce a !t$rnit mirarea
!oldatului" Sclavul i%a !pu!.
: =inutul !pre care mergem e oază" S%ar putea !ă
nu a#ungem la timp şi poate că noaptea ne apucă în
întinderea de ni!ip, unde nu gă!im arbori" Sau poate
că vom a#unge la căderea nopţii în oază şi nu vom
putea !au nu vom voi !ă ardem nici unul din copacii
care dau oamenilor negri hrană şi umbră"

Soldatul nu ştia cea!ă doua,

)ar în noaptea ră!pundă" /ăcu" tot prin
merg$nd
pu!tietatea de ni!ipuri, )ahuben înţele!e că !clavul
nu era pro!t" Vrea!curile lor, aţ$ţate bine pe coama
unei măguri de ni!ip, făcură flacără aproape c$t şi un
copac"
: +%or !ă !e rătăcea!că4 întrebă totuşi )ahuben
încălzindu%!e la foc"
: Se vede de departe, ră!pun!e !clavul" La
nevoie, mai e!te cu ei şi robul 'zinculumi, care a fo!t
corăbier" &unoaşte !telele""" =i%e !omn, )ahuben4
)ahuben nu%şi dădu !eama dacă !e cuvenea !au
21
 Victor Kernbach

nu !ă !e !upere c$nd un rob negru îl întreabă

părinteşte de !omn, ca pe un copil" 6i tocmai pe el,
!oldatul pe care l%a ale! din c$teva mii at$t de
înţeleptul *uarem" *e de altă parte, !clavul ace!ta
avea ochii aşa de bla#ini, înc$t lui )ahuben i !e păru
că !unt ai unui frate"
er!eră mult prin noapte" 5uta privea într%una
numai cerul din faţă, ferindu%!e !ă abată pa!ul
taurilor de la drumul ale!" &u toate că plin de arme şi
răni vechi şi cu amintirea tiBită de laudele
căpitanilor, !oldatul )ahuben de la o vreme, începu !ă
!e !imtă mult mai !igur alături de robul neînarmat
dec$t !ub toate
neînt$rziata armele
nevoie !ale"
!ă%i -ntr%o zi de!coperi
mărturi!ea!că în !ine
acea!ta, în
vreun fel totuşi în care m$ndria !ă nu fie rănită"
Socoti că e mai bună calea ocolită a unei întrebări.
: &um umbli tu prin pu!tietăţi, ziua şi noaptea,
şi nu te rătăceşti4 +oaptea umbli după !tele, am
văzut, ca şi corăbierii" Dar ziua4 >iua nu%i nimic de
văzut, numai ni!ip"""
5uta r$!e uşor.
: >iua !e vede umbra !oarelui" )ahuben îl privi
ţintă şi clătină din cap"
: ulţi vorbe!c de tine, dar te cunoaşte oare
cineva4 *ari foarte tăinuit" %am g$ndit uneori chiar
că mi !e pare ciudat !ă te ştiu rob; Strălucitorul
/efnaht zicea că ştii multe limbi şi cunoşti multe
popoare" 5cum călăuzeşti oa!tea" 6i eşti rob""" &ine
vrea te poate biciui"

: 6ifaclei"
lumina tu4 zi!e 5uta cu un !ur$! !lab zărit chiar la
)ahuben îşi plecă ochii"
: +u""" nu ştiu" Dar pe!emne că aşa au vrut zeii;
22
 Luntrea Sublimă

: >eii nu, )ahuben; murmură !clavul şi acum nu

mai z$mbi"
: &ine4 întrebă )ahuben, dar !clavul tăcu"
)ahuben !e obişnui!e cu tăcerea lui" *o!ac nu era
ace!t rob, nici pro!t( dimpotrivă, i !e părea uneori
foarte înţelept" De multe ori z$mbea" Dar tăcerea
părea !ă fie în firea lui" Sau era un zăvor4 6i de ce
nu%i ră!pun!e!e la întrebare4 )ar îl !ocotea poate
copil""" Drumul lung cere multe cuvinte şi !clavul le
dăruia greu"
: 3şti din ţinuturile a!tea !pre care ne ducem4 îl
întrebă )ahuben pe !clav" 3şti poate tulburat că vii în
ţaraSclavul
ta""" z$mbi fără !ă !pună nimic" )ahuben !e
!imţi aţ$ţat"
: Spune%mi de!pre tine; zi!e el" +u tace at$ta,
vorbeşte măcar ceva, !ă !curtăm drumul"
: Drumul oricum e foarte lung, ră!pun!e 5uta"
+u !unt de aici" ama m%a nă!cut cu o zi înainte de
moartea ei, l$ngă pădurile umede unde trăie!c piticii,
la miazăzi" 5!ta%i tot ce ştiu de!pre mine" <e!tul îl ştii
şi tu"
: &um, e adevărat că !unt pitici4
: Da"
: )%ai văzut4 Sunt aşa de răi şi ur$ţi cum !pun
oamenii4
: <ăi, nu" 'r$ţi, poate;
/ăcu iar un timp p$nă c$nd )ahuben îşi adu!e
aminte că îi mai pu!e!e o întrebare" &are putea fi
re!tul ce îl ştia el de!pre !clav4 +u ştia nimic" 'nii
!puneau de!pre el că n%a fo!t totdeauna !clav" ultă
lume vorbea în tabără, c$nd !tătu!e tabăra la
23
 Victor Kernbach

marginea deşertului, că ace!t !clav era foarte înţelept

şi că ştia tot ce !e poate şti de!pre lume şi oameni"
Dar nimeni nu ştia cum a a#un! rob şi cum a învăţat
tot ce a învăţat"
: /u nu te%ai nă!cut rob, nu e!te aşa4 întrebă
)ahuben"
De a!tă dată 5uta r$!e, tot fără !ă%i ră!pundă"
)ahuben !e !imţi #ignit" <$dea oare de el4 &um
îndrăzni!e !ă r$dă4
: <$zi4 !pu!e !oldatul înţepat" De mine r$zi4"""
Sclavul ră!uflă greu, ca într%un oftat"
: +u de tine""" +imeni nu !e naşte rob"
Soldatul !e g$ndi un ră!timp" Da, poate că aşa
era" 3l în!uşi a fo!t rob o vreme !curtă în ţara
<etenu, unde !%a rătăcit de armată p$nă l%au gă!it
tovarăşii lui şi l%au !căpat" /otuşi, aceea a fo!t o
înt$mplare nefericită" 'neori !unt robi şi regii !trăini"
)ahuben era în!ă atlant, nu negru" <obii cei mulţi
!unt negri, ei !unt robii cei adevăraţi" 6i copiii lor"""
*ăru că !e luminează" 5ce!t !clav !au nu era chiar
at$t de înţelept cum i%a mer! faima, !au îl minţea"
: &um nu !e na!c robi4 zi!e !oldatul" Dar copiii
roabelor nă!cuţi în robie"""
: Se na!c oameni" <obia îi face robi îndată după
ce au venit pe lume"
: /u c$nd ai a#un! în robie4
: ai t$rziu" %au cre!cut nişte !trăini" 5u fo!t
pentru mine mamă şi tată" /ot negri" %au învăţat !ă
trag cu arcul" După aceea am învăţat graiul tobelor şi
c$teva graiuri ale neamurilor vecine"
/ăcu" )ahuben tocmai acum era mai nerăbdător"
>i!e aprin!.
24
 Luntrea Sublimă

: *ove!teşte mai departe" Spune%mi tot ce a

urmat"
: +imic deo!ebit" 5m fo!t !fetnicul căpeteniei
!atului" 5poi am a#un! rob în /a Kemet" De acolo, în
5tlantida"
: 5şa de repede4
: +u repede" *e r$nd"
: 6i în /a Kemet ai !tat mult4 La cine ai fo!t rob
acolo4
: %a luat din !at un căpitan de oa!te rome" 5m
învăţat limba lor" 5poi m%a v$ndut unui preot rome în
!chimbul unui cuţit de aramă cu m$ner de argint"
: 6i4
: *reotul m%a învăţat !ă !criu, !ă cite!c şi !ă
cuno!c !telele"
: 6i după aceea4
: După aceea nimic deo!ebit. am fo!t luat rob,
împreună cu !tăp$nul meu, de atlanţi" Stăp$nul a
!mul! !abia unui !oldat şi !%a !trăpun! cu ea şi eu
am nimerit înt$mplător printre robii de pe *i!cul
Sf$nt" ai t$rziu, arele *reot m%a luat la el" 5!ta%i
tot"
: -n /a Kemet ţi%a plăcut4
Sclavul z$mbi"
: &rezi că robului îi place robia4
)ahuben îl privi !urprin!" 5poi îl întrebă iarăşi.
: &um e!te ţara aceea /a Kemet toată4 3u a!ta
te%am întrebat. dacă ţi%a plăcut ţara" +%o ştiu dec$t la
miazănoapte, dar am auzit că e foarte lungă, c$t ţine
api" 3 adevărat4
: Da" Dar nu e o !ingură ţară, !unt mai multe
care !e războie!c între ele" /a Kemet !e cheamă tot
25
 Victor Kernbach

ţinutul prin care curge r$ul api"

: +%ai băgat de !eamă c$t de mult !eamănă
limba lor cu a noa!tră4 De ce4
: &red că voi !unteţi de acelaşi neam cu ei"
: Dar pentru ce ţările lor !e războie!c între ele4
6i 5tlantida e alcătuită din zece ţări, dar e ca o
!ingură ţară" 5re un !ingur !tăp$n"""
: /ocmai de aceea" Voi a!cultaţi toţi de un !ingur
rege"
: 2ie el veşnic viu, !ănăto! şi puternic; adăugă
!oldatul, văz$nd că !clavul nu mai zice nimic" 5poi i
!e păru ciudat că ace!t !clav nu ro!teşte urarea de
care nimeni în 5tlantida nu e !cutit" -l întrebă.
: /u de ce nu !pui aşa4
Sclavul z$mbi.
: 5i !pu! tu şi pentru mine"
)ahuben îl privi lung" Lumina faclei nu%i lumina
îndea#un! ochii" &e !e putea a!cunde în ei4 Di!preţ
!au bat#ocură4 Sclavul nu ştia că ace!t !oldat e!te
înarmat şi îl poate ucide dacă !e răzvrăteşte4
: /u
!ă nu nu te%ai
ro!teşti g$ndit
urarea4 că ete prime#dio!
Dacă ucid4 zi!e pentru tine
)ahuben"
Cla!ul îi tremura uşor"
2ără a%şi întoarce capul !pre el, !clavul zi!e
liniştit.
: &e aş pierde4 +u eu aş avea de pierdut"
)ahuben !e g$ndi la felul de a !e purta al ace!tui
rob ciudat"
: 5tunci de ce""" 7gla!ul începu !ă%i tremure ceva
mai tare9""" de ce""" 7şi !oldatul !e încordă, ro!tind
repede9 n%ai făcut şi tu ca fo!tul tău !tăp$n care !%a
!trăpun! cu !abia4
26
 Luntrea Sublimă

: &e aş fi c$ştigat4 ră!pun!e liniştit !clavul"

: &um4""" 5i fi fo!t liber" 5uta oftă"
: oartea nu e nimic" -n viaţă !e petrec totuşi
multe lucruri pe care aş vrea !ă le cuno!c"
)ahuben nu prea înţelegea bine ce !pune 5uta,
în!ă îi dădu dreptate" oartea ştia şi el nu e bună de
nimic"
Sclavul zicea că în viaţă !e petrec multe" 6tia şi
)ahuben a!ta" 6i lui îi plăcea !ă afle" *ăcat numai că
ace!t !clav, care ştia at$tea, îi ră!pundea cu at$ta
zg$rcenie la întrebări" 6i drumul era at$t de lung şi
at$tea prile#uri !e pierdeau" &e făcea !clavul c$nd nu
vorbea4
neamurile)ahuben
!pre care!e!e îndreptau
g$ndi că am$ndoi"
poate cugeta la
La urma
urmei în!ă nici el, )ahuben, nu era de obicei aşa de
vorbăreţ" Se părea că drumul lung şi !ingurătatea
deşertului îi !chimbau firea"
: 5m văzut în /a Kemet şi în 5tlantida oameni
înalţi cu păr galben şi ochi albaştri, îşi adu!e aminte
)ahuben" &um le !pune4
: aşauaşa, zi!e 5uta, mirat de întrebarea
neaşteptată"
: Dar cei !pre care ne ducem acum4
: <ome"
: +u neamurile rome din /a Kemet" 0amenii
negri !pre care ne ducem"""
: 3i îşi zic în mai multe feluri. daza, teda, alţii îi
nume!c tibbu" -n /a Kemet li !e !pune temhu"""
: Dar celor din neamul tău4
: -n /a Kemet li !e zice tehenu" 5i !ă auzi în!ă şi
de neamurile neh!i, unde am cre!cut"
)ahuben încercă !ă%i de!luşea!că faţa" Sclavul
27
 Victor Kernbach

ace!ta începu !ă%i placă din nou"

: Se !pune că tu ştii toate limbile păm$ntului,
începu !oldatul, dar deodată răgetul unui leu
!trăbătu pu!tiul" /aurii !e opriră" )ahuben !imţi că i
!e încordează toţi muşchii trupului" >i!e repede.
Dacă vine leul !pre noi, îţi dau ţie arcul şi eu iau
!uliţa"
: +u vine; !pu!e 5uta, îndemn$ndu%şi taurul"
: De unde ştii4
: 5colo e!te o oază şi !unt izvoare" Se duce la
adăpat"
)ahuben !e linişti"
: 0ameni !unt în oază4
: *oate că nu !unt" 0aza e foarte mică"
)ahuben era înc$ntat de felul cum cunoştea ace!t
!clav deşertul" &e !%ar fi făcut fără el4
: &um le ştii ace!tea4 /ot după !tele4
&erul era în!telat şi fără lună" -l priviră am$ndoi,
nu numai în faţă" 0chii lor trecură de la o zare la
alta, şi deodată, a#ung$nd cu privirea dea!upra zării
de miazăzi,
!trigăt care era în dreapta
de !urprindere" )ahubenlor, !clavul
tre!ări şi !e!coa!e
uită şiun
el
!periat într%acolo" +evăz$nd nimic deo!ebit, întrebă.
: De ce ai !trigat4 +u văd nimic"""
Dar !clavul tăcu privind !pre miazăzi" )ahuben
nu%l mai întrebă a doua oară" /otuşi era îngri#orat"
'rmări privirea !clavului" &unoştea !telele prea
puţin, totuşi în cele din urmă băgă de !eamă că acolo
unde !e uita !clavul era o !tea lunguiaţă, mai mare
dec$t toate" -l trecură fiori" +u%şi mai luă ochii de la
!tea"
ergeau am$ndoi ca şi p$nă acum, călări pe
28
 Luntrea Sublimă

taurii lor, în!ă parcă o vra#ă ciudată din !teaua

necuno!cută le !orbea privirea" 5uta nu mai vorbea"
+ici )ahuben" 2ără îndoială că !clavul !triga!e văz$nd
!teaua" 5ltceva nu era" 5bia după c$teva cea!uri de
mer!, !ugrumat de tăcere şi de îngri#orare, )ahuben
!e hotărî !ă întrerupă muţenia am$ndurora" 3ra at$t
de !traniu şi plin de taine ace!t !clav""" +u era mult
de c$nd !oldatul !e bucura că ştie totul de!pre el şi
acuma tovarăşul !ău de drum, pe care nu%l !peria
nici deşertul, nici răgetul leului, nici moartea,
amuţi!e pe neaşteptate şi părea !periat" 6i pentru o
!tea, tocmai el care !e !pune că le cunoaşte pe toate;

: Spune%mi,
murmură !oldatul, 5uta, ce fel răbda
nemaiput$nd de !tea
nicietăcerea,
aceea4
nici taina"
6i !clavul ră!pun!e cu gla! parcă i!tovit.
: +u ştiu, )ahuben" +%am văzut niciodată a!tfel
de !tele"
: +u cumva e un zeu4
Sclavul tre!ări" De!chi!e gura !ă ro!tea!că ceva,
dar răma!e mut" 6i aşa mer!eră mai departe, p$nă la
!f$rşitul nopţii"
>iua, fireşte, noua !tea nu !e mai văzu" -şi
m$nară taurii în linişte alte c$teva cea!uri, p$nă
c$nd căldura începu !ă !e prefacă în văpăi" 0aza
dorită încă nu !e zărea" Creşi!e !clavul !au nici nu
cunoştea deşertul, cum i !e păru!e lui )ahuben4 -n
a#un !oldatul văzu!e de c$teva ori l$ngă zarea din
faţă o oază, care apoi di!păru!e, topită poate în ni!ip"
5pa
beau dinpoftă"
fără burdufuri era clocită
5u băut%o în !ilăşişi puţea"
cei doi/aurii o
drumeţi"
+%ar fi băut%o, dar trebuia !%o bea" rana le făcea
!c$rbă" $ncau curmale, care erau totdeauna aşa de
29
 Victor Kernbach

gu!toa!e, iar acum li !e păreau fără gu!t" )ahuben

ştia din auzite că unele neamuri de pă!tori !trăbat
întruna deşertul" 'nde !e opre!c, de unde iau umbră
şi apă4 -n drumul at$t de lung, ei doi nu înt$lni!eră
nici un om" &$nd arşiţa nu !e mai putu îndura, îşi
de!făcură cortul şi !e culcară la adăpo!tul lui"
5ţipeau şi numaidec$t !e trezeau înăbuşiţi" 5erul !e
!curgea în flăcări din !oare, pe!te ni!ip şi pietre" Se
auzeau zgomotele amiezii ace!tui deşert ucigător. în
arşiţă, crăpau pocnind pietrele"
)ahuben !e v$nzolea pe ni!ipul din cort"
: Două!prezece zile am mer! cu toţii de la ţărm"
De
maitrei zile de
răma! !untem
mer!, pe drum noi doi" 0are c$t ne%a
5uta4
Dar !clavul nu%l auzi" 5ltădată )ahuben !%ar fi
m$niat" 5cum, nu era în !tare" 5rşiţa !eacă îl muia!e
de tot şi îşi dădea !eama că nu poate fi trufie muţenia
şi lip!a de luare aminte a ace!tui !clav care mereu
părea a !e g$ndi la ceva" /otuşi, )ahuben mai întrebă
o dată" 5tunci !clavul murmură.
: &ine ştie ce poate fi"
Soldatul tre!ări.
: &um ai !pu!4
: Steaua aceea"
6i 5uta iarăşi tăcu"
)ahuben uita!e de !tea şi îi păru rău că%şi aduce
acum aminte" La !patele cortului, unde era puţină
umbră, auzi un horcăit" 5!cultă atent" -i era greu !ă
!e !coale şi !ă !e ducă !ă vadă ce e, dar fiindcă
!clavul nu mai auzea acuma nimic, !e !culă şi !e
du!e" La umbra !curtă din do!ul cortului murea un
taur" Soldatul intră în cort" Spu!e cu limba greoaie.
: Drumul are !ă fie mai anevoio!. moare taurul
30
 Luntrea Sublimă

tău"
/aurul muri într%adevăr şi cu toate că aveau !ă !e
încarce şi mai mult, îi #upuiră pielea( cine ştie la ce
putea folo!i; &arnea nu era bună de m$ncat"
+iciodată, nici flăm$nzi în cea mai cumplită clipă de
i!tovire, n%ar fi m$ncat !t$rv" 5!ta făceau hienele,
oamenii nu"
-ncercară din nou !ă adoarmă" Dar în ziua aceea
arşiţa era mai mare ca oric$nd" /otuşi, 5uta părea
liniştit" Somnul nu%i venea mai degrabă din pricina
g$ndurilor dec$t a căldurii" Soldatul în!ă nu mai
trecu!e vreodată prin a!emenea încercare" &unoştea
numai marginile
deşertului bl$nde
n%a mai aleacum
fo!t" 6i =ării mergea
+i!ipurilor( în inima
de at$tea zile
şi toate zilele erau la fel, numai cu mări de ni!ip şi cu
valuri de ni!ip, a cărui fierbinţeală era ca a
cuptorului de ar! oale, şi cu un drum ne!f$rşit pe
care nu%l vedea nimeni pe păm$nt şi numai !clavul
negru 5uta îl vedea în cer" +opţile erau reci, şi
păturile cărate pe tauri ziua păreau bat#ocură
vrednică de lepădat în ni!ip, iar noaptea !e dovedeau
neînde!tulătoare" &ei doi drumeţi înt$lneau arar c$te
o oază măruntă, cu c$te un izvor !au o f$nt$nă
pără!ită în care apa !%a !f$rşit de mult" De mer! mai
aveau" 6i mergeau iarăşi printre nălucile oazelor verzi
şi ale oraşelor măreţe care #ucau pe zări fără !ă !e
afle aievea, iarăşi b$nd apa b$hlită din burdufuri şi
re!pir$nd aerul ame!tecat cu ni!ip şi cu focul topit al
!oarelui" 6i cu tăcere"
0ric$t de puţin !%ar fi de!curcat în !ecretele
deşertului, de la o vreme )ahuben începu !ă !e mire
că nu înt$lne!c oameni şi că !e opre!c numai în oaze
aproape !terpe şi pără!ite" 6tia de la alţii că în
31
 Victor Kernbach

pu!tietatea ace!tei ţări !unt şi oameni, şi ierburi, şi

f$nt$ni, mai rare dec$t în alte ţări, dar că !unt"
+eput$nd dormi dec$t puţin, !e g$ndea mult" 6i,
g$ndindu%!e a!tfel la toate, i !e înfip!e în minte ca un
!pin întrebarea. unde îl ducea 5uta4
Dar, iată, i !e păru că aude deodată pe cineva
c$nt$nd" De fapt nu o voce de om, ci parcă nişte
flaute, dar cu alt !unet" ) !e năzărea oare, ca şi oazele
ridicate din ni!ip pe zare4 /otuşi, acum auzea
de!luşit fermecătoarea melodie !implă, ca din flautele
de aramă !ubţire, alcătuindu%!e undeva aproape !au
departe, din !unete înalte şi puţine" &$ntecul părea
legănat şi ve!el"
5uta care !tătea5poi părea
lungit, cutri!t"
ochii)ahuben
închişi"!e*oate
uită lacă
dormea" )ahuben ieşi din cort ca !ă a!culte c$ntecul
şi !ă ghicea!că de unde venea" 3ra încredinţat că !e
apropia!eră de o oază mai mare şi ar fi vrut !ă
biruia!că depărtarea pentru a a#unge acolo mai
cur$nd" De ce !tătea 5uta aşa de liniştit tocmai
acum4 -nvin! de obo!eală nu putea fi, de vreme ce
)ahuben nu era învin! de obo!eală" &$teva măguri de
ni!ip !tăteau adormite în nemişcarea lor" &ei doi
tauri rămaşi vii !e a!cun!e!eră printre ele, pe!emne
căut$nd umbră mai bună dec$t umbra firavă din
!patele cortului" +icăieri zările nu arătau nimic" 'nde
era oaza, de unde venea c$ntecul ace!ta c$nd ve!el,
c$nd tri!t4
5tunci ieşi din cort şi 5uta" *rivi zarea şi îşi
întrebă tovarăşul de drum.
: 5i auzit4
: Da, zi!e )ahuben" &ine c$ntă4
Sclavul părea îng$ndurat.
: &$ntă ni!ipurile" &$ntă pu!tiul"""
32
 Luntrea Sublimă

: &um c$ntă pu!tiul4 +u înţeleg"

: +i!ipul c$ntă" &heamă v$ntul" &u el vine
uneori moartea"
: oartea4""" &are ni!ip4
)ahuben !e uită bine la !clav, !ă%l vadă de nu
aiurează" Dar 5uta întin!e liniştit m$na !pre zare"
: +u vezi4 zi!e el"
)ahuben !e uită cu mai multă luare aminte" *$nă
atunci !enină, zarea !e acoperi!e de ceaţă" Dar de
unde ceaţă în deşertul u!cat4
: +u vezi4 mai zi!e o dată !clavul şi%i arătă
!oldatului măgurile de ni!ip, adineauri nemişcate, ale
căror v$rfuri acum fumegau, ca munţii înalţi din
5tlantida" De pe v$rfurile măgurilor de ni!ip !e ridica
fumul tremurător, p$nă c$nd ace!te măguri, iro!ite
de v$ntul care creştea, !e mutară de pe păm$nt în
cer" +orii de ni!ip întunecară !oarele"
: ai în cort; !pu!e 5uta cu gura plină de ni!ip"
Scoa!e dintr%o legătură un !moc de c$lţi şi%l dădu
!oldatului.

: *une%ţi
&ulcă%te c$lţii
cu faţa în urechi
în #o! şi acoperă%te
şi înveleşte%ţi capul" cu pătura"
)ntrară repede şi !e tr$ntiră la păm$nt în cortul
clătinat, pe care%l ţinură cu trupurile lor, culc$ndu%!e
pe!te colţurile p$nzei şi aşa nărăvită !ă !e !mulgă de
!ub ei"
V$ntul ame!tecat cu ni!ip pătrundea pe!te tot"
5bia mai puteau !ă re!pire" V$ntul de flacără şi ni!ip
era ră!uflarea morţii, care le lovea cu cruzime pielea
şi nările, intr$ndu%le a!pră în plăm$ni şi !tomac"
De c$teva ori )ahuben crezu că moare" Dar nu
muri" După vreo trei cea!uri de v$nt !ălbatic, cerul !e
33
 Victor Kernbach

lumină în c$teva clipe şi plăm$nii !e încărcară de aer

aproape curat" Soldatului i !e păru că trecu!e un an,
dar acum !e mira că e neaşteptat de !ănăto! şi chiar
vioi, după at$ta timp" 5vea din nou chef de vorbă"
: Spune%mi, 5uta, de ce a c$ntat ni!ipul4 &ine a
c$ntat în el4 'n zeu, poate"""
: +u"
: Sau !teaua de azi noapte4
: 5 c$ntat v$ntul, nimeni altcineva"
: V$ntul e zeu; !pu!e )ahuben"
Dar !clavul ridică din umeri în tăcere, apoi !e
culcă şi adormi repede" Lui )ahuben îi fu la început
ciudă că n%are cu cine !ă !tea de vorbă, dar pe!te
puţine minute !omnul îl amorţi şi pe el" /rupurile lor
i!tovite aveau nevoie de odihnă"

34
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL IV

-n zilele celelalte avură noroc !ă nu%i lovea!că

!imunul dec$t o dată" +u era încă vremea c$nd furia
v$ntului !e de!cleştează toată ca !ă ră!colea!că
deşertul fără întrerupere c$te cincizeci de zile" 5cum
5uta tăcea întruna" +eav$nd încotro, începu !ă tacă
şi )ahuben" &ălătoria lor a#un!e!e i!tovitoare"
Soldatul avea !ufletul liniştit" &ele din urmă
temeri ale !ale, !t$rnite de muţenia !clavului şi de
lip!a oamenilor în deşert, !e topi!eră de mult nu at$t
datorită inimii bune a lui 5uta, vădindu%!e p$nă şi în
faptul că ade!ea nu primi!e !ă%şi bea toată partea de
apă numai ca !ă%i la!e !oldatului nedeprin! cu !etea,
c$t mai ale! datorită înţelepciunii şi liniştii ace!tui
!clav nea!emănător cu nimeni"
Din neîncredere şi teamă, în !ufletul !oldatului !e
deo!ebi cu vremea o undă de prietenie pentru
tovarăşul de drum, iar mai t$rziu )ahuben începu !ă
şi%l !imtă fără voie frate" De aici, după încercările
drumului, nu i%a mai fo!t greu !ă a#ungă la o
încredere aproape oarbă în !clav" 0 !ingură
nedumerire îl mai abătea uneori de la acea!ta.
!oldatul îşi punea întrebarea fără ră!pun! de ce !e
ferea !clavul de orice aşezare omenea!că" )ahuben nu
!e îndoia că oameni !unt în ţinuturile prin care !e
duceau
Drumul lorei doi
cotea!pre ră!ărit"
uneori, )%o !pu!e!e
dar !oldatul şi 5uta"
învăţa!e !ă !e
ia şi el după anumite !tele, îndeo!ebi după Steaua
*ă!torului, şi nu !căpa din vedere că !e îndreaptă
35
 Victor Kernbach

mereu numai !pre ră!ărit, aşa cum porunci!e

*uarem" Deci nu !%au rătăcit" 5tunci unde erau
oazele cu oameni negri4
într%o dimineaţă, merg$nd ca de obicei prin
ni!ipuri, )ahuben putu zări nu numai deşertul gol din
#ur, ci şi altceva, departe, în zarea de la miazăzi" Se
uită mai bine şi văzu că erau nişte munţi goi de
piatră care !e zugrăveau pe zare !trălucind în lumina
timpurie a dimineţii"
5colo unde !%au oprit c$nd !%a revăr!at căldura
erau c$teva tufe necuno!cute şi ierburi aproape
u!cate, iar printre ele un izvor de apă abia izbutind
!ă
văzu!e prelingă
după ochiiprin !clavului
ni!ip" Darcă
apanici
era el
bună"
nu )ahuben
bănui!e
izvorul" 5!ta nu%i plăcu" Va !ă zică mai erau lucruri
neştiute chiar şi de 5uta în ace!te ţinuturi
ble!temate;
-şi întin!eră cortul şi !e culcară" Din nou umbra
neîncrederii îl acoperi" 6tia că merg !pre ră!ărit, dar
dacă abăt$ndu%!e din drumul drept mergeau tot !pre
ră!ărit, în!ă către vreo altă ţară4 &ine putea şti; *$nă
!ă adoarmă, )ahuben !e g$ndi la oazele de!pre care%i
tot vorbi!e !clavul pe drum şi iarăşi începu !ă%l
chinuie taina ocolurilor făcute" 5dormi cu ace!t g$nd
şi tot cu el !e trezi"
$ncară tăcuţi" e!tec$nd, 5uta privea munţii
din zare, care%şi !chimbau acum culoarea în
văzduhul vioriu al în!erării" După ce !e !ătură şi bău
cu plăcere din apa proa!pătă a izvorului, )ahuben !e
!culă vr$nd !ă !tr$ngă cortul" Dacă la început lă!a
acea!tă îndeletnicire numai în !eama lui 5uta, care
era !clav, mai t$rziu, fie de ur$t, fie din prietenie
pentru tovarăşul de drum, ceva mai v$r!tnic,
36
 Luntrea Sublimă

)ahuben nu mai făcu deo!ebire între îndatoriri"

5tlantida cu legile ei era departe şi aici nu treceau
prin ni!ipuri dec$t doi drumeţi" -n!ă acum, pun$nd
m$na pe cort !ă%l de!facă, !oldatul !e opri, ră!colit de
veşnica întrebare la care !clavul nu i%a dat niciodată
ră!pun!" unţii de la miazăzi nu !e vedeau(
dea!upra lor at$rna numai !teaua ciudată" Se făcu!e
întuneric" 5uta reteza tufele şi !mulgea ierburile
u!cate, adun$ndu%le pentru foc" Dacă cumva, îşi zi!e
)ahuben, !clavul avea de g$nd !ă%l ducă în peşterile
de piatră din acei munţi şi !ă%l dea pe m$na cine ştie
cui4 Se mu!tră !ingur aduc$ndu%şi aminte c$te vorbe

ne!ăbuite îi !pu!e!e
pu!e!e în g$nd !clavului"
!ă%l ucidă Dacă !clavul
şi !ă%i ia armele4 -n!ă totîşi
el
îşi dădu !eama că, dacă ar fi urmărit !ă%l omoare,
putea !%o facă oric$nd p$nă acum"
)ahuben !e aplecă !ă !coată ţăruşii cortului şi iar
!e opri" ai bine !ă%l întrebe pe !clav de%a dreptul de
ce a ocolit at$ta drumul, iar dacă nu%i va ră!punde,
!ă%l ameninţe cu !uliţa, p$nă va căpăta ră!pun!" Dar
tocmai în clipa aceea 5uta, care izbuti!e !ă aprindă
focul, !e apropie de el şi, văz$ndu%l cu m$na pe cort,
îi !pu!e bl$nd.
: +u%l de!face, )ahuben" -n noaptea a!ta !tăm"
De aici încolo nu mai mergem !inguri. aşteptăm
armata"
)ahuben îl privi aproape uimit" 5tunci !clavul
adăugă.
: /efnaht n%a vrut !ă ia robi din neamurile care%
şi !chimbă locul" 5tlantida vrea robi mai
îndem$natici la muncă dec$t pă!torii" 5proape de
munţii pe care i%ai văzut !unt şi nişte oaze cu oameni
tocmai pe gu!tul 5tlantidei" 5m bănuit că ţi !%a părut
37
 Victor Kernbach

ciudat de ce nu ne înt$lnim cu alte neamuri" )ată de

ce. mi%a poruncit *uarem !ă le ocole!c"
: 6i dacă ne înt$lneam cu neamurile de pă!tori,
ce !e înt$mpla4
: +u ştiu, ră!pun!e 5uta" 6tiu numai că ace!te
neamuri nu !unt bla#ine ca pă!torii voştri atlanţi" 6i
deşertul, e!te al lor"
Se aşezară !ă măn$nce" Somn nu le era" 5uta
în!ă nu !e atin!e de m$ncare" 5răta îngri#orat" 2aţa
lui părea mai a!pră" -n ochi !e zăreau totuşi două
luminiţe tri!te" Lui )ahuben începu !ă%i pară rău de
bănuielile !ale" +u era om ticălo! robul ace!ta, îşi
!pu!e ruşinat"
depărtate" 5uta părea
)ahuben că !evru
nu mai g$ndeşte la lucruri
!ă%l tulbure şi,
me!tec$nd alene curmale dulci, !e g$ndea şi el la
felurite lucruri" 5ltceva nu avea de făcut" +u era ca
altădată, c$nd drumurile !ale nu !e !curgeau în
!ingurătate şi c$nd trebuia !au !ă%şi încordeze auzul
ca !ă nu !cape comenzile căpitanilor, !au !ilit de
iureşul obşte!c !ă !tea cu ochii încordaţi ca !ă vadă
prime#dia ori prada" -n celelalte drumuri rareori îşi
lă!a!e g$ndurile !ă%i umble în voie" +umai drumul
ace!ta ble!temat îi aducea !ute de întrebări" Se
g$ndea chiar şi la lucruri de!pre care altă dată nici
nu auzi!e" 5cum, la cel dint$i popa! mai lung din
!ingurătate, !t$nd l$ngă focul care mi!tuia lemnul
închircit şi ierburile u!cate ca !ă nu la!e nimic
folo!itor 7căldura şi lumina treceau, nu erau
!tatornice9 dec$t o moviliţă de cenuşă, )ahuben !e
pomeni pun$nd o întrebare ciudată tovarăşului !ău
de călătorie.
: 'n lucru nu înţeleg de loc, 5uta. cum ai tu
inimă uşoară !ă cauţi drum !pre robirea celor de%o
38
 Luntrea Sublimă

!eamă cu tine"
Sclavul tre!ări" )ahuben, d$ndu%şi !eama ce a
!pu!, îşi muşcă buzele" Dar era prea t$rziu" &uvintele
erau în văzduh, nu !e mai puteau prinde" La lumina
focului, !oldatul văzu ochii mari şi miraţi ai lui 5uta
care%l priveau ca şi c$nd l%ar fi văzut înt$ia oară" 5poi
5uta z$mbi într%un fel foarte !traniu"
)ahuben era !periat" &e putea !ă a!cundă
z$mbetul !clavului4 &ăută !ă%şi amintea!că bine
cuvintele ro!tite adineauri" Spu!e!e lucruri chiar at$t
de cumplite4 *arcă nu""" -l privi pe !clav cu ochi
bănuitori şi înfricoşaţi" Dacă va afla *uarem ce
întrebări
acum, ca îi!ăpune !oldatul
!cape4 !ău!e
)ahuben unui rob4 Să
!cutură, nu%l ucidă
!c$rbit" &um
!ă%l ucidă4 3ra şi prime#dio! !ă%l ucidă, căci va veni
armata şi nu va mai gă!i călăuza ce%i fu!e!e dată în
gri#ă anume lui" 6i de ce !ă ucidă un om care nu%i
făcu!e nimic şi care !e purta cu el ca un frate mai
mare; 3ra rob, dar !e purta ca un frate" 6i dacă
totuşi"""
Dar 5uta, la început tre!ărind la auzul unei
întrebări at$t de neaşteptate, pricepu îndată tot ce
era de priceput" 5r fi vrut !ă tacă ştiind că acum nu
mai era vorba de întrebare, în!ă privirea !oldatului îl
făcu !ă%i fie milă şi !pu!e c$t putu mai bla#in.
: &um puteam !ă nu a!cult o poruncă4 Dacă nu
mă duceam, *uarem punea !ă mă ucidă" Dacă aş fi
vrut !ă le abat drumul !au !ă fug, m%ai fi uci! tu"""
6tii că n%am arme;

:
: 6i dacăuci!
+%am ai finiciodată
avut4 întrebă îngri#orat &u
nici duşmani" )ahuben"
at$t mai
puţin te%aş putea omorî pe tine" Simt un frate în tine"
)ahuben îl privi lung" inţea oare4 0chii !clavului
39
 Victor Kernbach

erau !enini"
: De unde ştii că te%aş fi uci! dacă ai fi încercat
!ă fugi4 zi!e )ahuben fără !ă vrea, şi numaidec$t !e
mu!tră în g$nd pentru pro!tia !pu!ă, dar 5uta zi!e.
: /u nu eşti omul care !ă ucizi pentru că îţi place
!ă ucizi""" 5şa ai apucat şi aşa ţi !e porunceşte"
)ahuben răma!e încurcat, neştiind ce !ă mai
ră!pundă" &ăzu pe g$nduri" *oate că !clavul ace!ta,
care citea în !ufletul lui şi i%l cunoştea mai bine dec$t
şi%l cunoştea el în!uşi, avea dreptate" +iciodată
)ahuben n%a ştiut de ce e !oldat şi nu !%a întrebat
niciodată de ce ucide" Da, într%adevăr, de ce ucide4 6i
duşmanul e om, nuomorul
ar fi uci!" 5şadar, leu !au
e lup" Dar dacă
apărare" n%ar!eucide
)ahuben mai
g$ndi şi văzu că omorul nu era apărare, de vreme ce
nimeni nu venea în 5tlantida !%o cotropea!că, şi
anume el !e ducea împin! de porunci !ă #efuia!că ţări
!trăine şi !ă ucidă oameni !trăini" Sclavul ace!ta i !e
păru înţelept ca un zeu" 5cum îi !pu!e cu mai mult
cura#.
: 5uta, te%aş întreba ceva, numai !ă nu mă vinzi"
: +u te v$nd; zi!e 5uta r$z$nd" &um !ă te v$nd4
+u !unt negu!tor de oameni şi mai ale! negu!tor de
prieteni" Spune, )ahuben;
2ără !ă !e mai g$ndea!că dacă e bună !au nu
întrebarea, )ahuben zi!e.
: Dacă am pleca la neamurile negre din munţii
aceia4""" &a !ă nu mai fiu nevoit !ă ucid"
5uta îl învălui într%o privire caldă" +u !e mai
îngri#ora că !oldatul ar putea fi i!coadă"
: 6i fără noi, robii tot vor fi luaţi" *oate că noi am
putea !ă le fim de folo! în vreun fel" )ar pe noi doi nici
un neam de oameni negri nu ne va primi"
40
 Luntrea Sublimă

: +ici chiar pe tine4 /u ai culoarea lor şi le ştii

limba"
: &uloarea şi limba !unt în!uşiri neînde!tulă%
toare" 3i vor !imţi că !ufletul meu !%a în!trăinat""" nu
de !ufletul lor, de felul lor de viaţă" 3u nu mai pot
trăi fără !ă cite!c şi fără !ă vorbe!c cu oameni
învăţaţi" *oate că e!te un cu!ur greu, dar cu el m%am
deprin!" Dacă erai şi tu negru şi n%aveai arme, poate
că ne%ar fi primit ca oa!peţi trecători, poate în!ă şi ca
duşmani"
: De ce ţin at$ta la tine arele *reot şi ceilalţi
!lu#itori ai zeilor4 *entru că eşti învăţat şi înţelept4
5uta ridică din
: +imeni din umeri"
ei nu ţine la mine, poate numai
bătr$nul din *i!cul Sf$nt" 5u nevoie de mine, at$ta
tot"
: Dar regele no!tru, fie el veşnic viu"""
: &ine poate fi veşnic viu4 îl întrerup!e 5uta
z$mbind"
: &um4 Veşnic viu4""" Da, zeii !unt veşnici" 2iul
iubit al >eului 5pelor e!te regele 5tlantidei, fie el
veşnic viu, !ănăto! şi puternic"
: Spune%mi tu, )ahuben. dacă e zeu şi e veşnic,
de ce trebuie !ă%i mai urezi veşnicie4
)ahuben tăcu"
: /u ai văzut zei4 îl întrebă 5uta din nou"
Soldatul îl privi cu mirare"
: 3u4""" +u, n%am văzut" Dar eu !unt un biet
!oldat" *reoţii îi văd"
5uta nu !e mai putu !tăp$ni !ă nu r$dă.
: +u%i vede nici un preot"
: Clumeşti4 îl întrebă )ahuben ne!igur"
41
 Victor Kernbach

5uta clătină din cap, fără !ă mai z$mbea!că.

: +u glume!c" >ei nu !unt"
)ahuben !e uită înmărmurit la faţa robului, apoi
căzu într%o tăcere ame!tecată cu !paimă" &lipea
uneori, cu ochii la foc" După un timp îşi ridică
fruntea" Stelele erau multe" 0chii !oldatului căutară
!teaua de la miazăzi" 0 gă!iră, at$rnată în acelaşi loc,
ca un ochi alungit şi plin de m$nie" $na lui )ahuben
!e ridică tremurătoare !pre !tea şi buzele lui veştede
îngăimară.
: Dar !teaua a!ta4
5uta !e întoar!e repede într%acolo, după aceea îşi
plecă
/recu ochii în păm$nt
un ră!timp deşi tăcere"
nu putu5uta
!ă !pună
privi nimic"
din nou
!teaua, apoi pe )ahuben" 5pa limpede a unui z$mbet
îi !pălă faţa de amărăciune" Deci !oldatul nu era
numai !oldat. îşi punea şi întrebări"
ai !tătură a!tfel un timp alături, fără !ă
vorbea!că" +oaptea trecu!e pe #umătate" 3rau
am$ndoi obo!iţi, deşi dormi!eră toată ziua" Sclavul
zi!e.
: )ahuben, în zori !o!eşte *uarem cu !oldaţii"
&red că nu va face popa! p$nă la oaza neamului
daza, care%i foarte aproape" *$nă acum am !căpat
teferi" Să nădă#duim că din oază focul no!tru nu e
văzut" /ot nu mai avem ce face. eu !ocot că ar fi bine
!ă dormim"
)ahuben îl a!cultă" )ntră în cort şi, p$nă !ă vină
5uta, !e înveli cu pătura şi adormi repede, ca un
prunc" 5uta !ă
Simţea nevoia în!ă răma!e afară, privind !teaua"
fie !ingur"
+umai către dimineaţă îl toropi !omnul, acolo
l$ngă foc" +u apucă !ă doarmă prea mult, c$nd
42
 Luntrea Sublimă

deodată îl trezi un zgomot ciudat, ca o grindină" Sări

în !u! şi a!cultă" 3ra !unet de tobe" 2ocul era !tin!"
Se lumina de ziuă" -i era frig" 5!cultă cu mai multă
luare aminte" /obele nu erau ale armatei lui *uarem"
De după d$mburile de ni!ip veneau oameni negri şi
înalţi, cu lănci şi cu arcuri" ergeau at$t de repede,
înc$t acum era prea t$rziu !ă !e mai a!cundă"
*e!emne că şi fu!e!e zărit"
0amenii !trăini erau aproape" &$teva lănci cu
v$rful de cremene îi trecură v$#$ind pe l$ngă urechi"
5uta mai avea timp !ă%l trezea!că pe )ahuben"
: &a !ă !căpăm cu viaţă, aruncă%ţi armele la
picioarele
şi%i văzurălor; îi !pu!elarepede,
pe !trăini după ce ieşiră din cort
c$ţiva paşi"
5poi fură prinşi şi luaţi !ub pază" Străinii aceştia
nu%şi ucideau prinşii. îi făceau robi"
5uta !e uită la ei lung şi a!cultă ce !puneau" Le
recuno!cu neamul" Văzu pe unul pe care%l bănui a fi
căpetenie şi îl întrebă în grai daza.
: 3 departe !atul vo!tru4
0amenii !trăini îl priviră miraţi" 5ce!t om era
negru, dar !e vedea bine că dintr%alt neam dec$t ei"
6i totuşi ştia !ă vorbea!că la fel ca ei, fără deo!ebire"
5!ta îi făcu mai bănuitori" &ăpetenia nu%i ră!pun!e"
5uta îşi dădu !eama că a greşit" 3ra mai bine !ă tacă"
)ahuben !tătea tăcut între c$ţiva paznici cu lănci"
Dar c$nd !trăinii veniră !ă%i lege m$inile, ca şi lui
5uta, şi îl împin!eră din !pate făc$ndu%i !emn !ă
pornea!că, îi fu greu !ă !e !upună" 3l era !oldat într%
o armată
lumii" +icicăreia
o altănu i !enu
ţară putu!e
avea împotrivi
palatele şinici o ţară a
grădinile
5tlantidei" 3l nu !e folo!ea de ace!te palate şi grădini,
în!ă le ştia în ţara lui" )ar acum, deşi !oldat liber
43
 Victor Kernbach

atlant, îl legau de m$ini ca pe oricare rob" +u putea

răbda a!tfel de în#o!ir e" Se !cutură şi vru !ă lovea!că
cu umerii pe unul dintre războinicii care%l păzeau"
Dar ace!ta îl izbi cu coada lăncii pe!te şale, şi
)ahuben îşi muşcă buzele aduc$ndu%şi aminte că e
fără arme şi legat" -şi privi cuceritorii cu di!preţ" 5poi
nu%i mai privi deloc"
De ce i%a !pu! 5uta !ă%şi arunce armele4 Le%a
aruncat fără !ă !tea pe g$nduri" 5cum îi părea rău"
S%ar fi luptat" *uarem a avut încredere în el" Sau
poate că !clavul a vrut totuşi !ă%l v$ndă ace!tor
!trăini4 +u; )ahuben !e !cutură de ace!t g$nd
pro!te!c" 5cum
care de altfel eraera încredinţat
şi el de cin!tea
legat" 6i poate luia5uta,
că 5uta avut
dreptate. av$nd arme, ar fi fo!t uci! înainte de a le
întrebuinţa" Să vadă ce va fi de acum încolo"
Deocamdată era în viaţă" +imeni nu părea !ă
r$vnea!că la viaţa lui" )ahuben era bărbat şi o!taş
vechi" ai fu!e!e luat o dată rob şi !căpa!e" Va !căpa
şi acum" De ce !ă !e vaiete4 Va aştepta şi !e va g$ndi
cum !ă !cape"
Dimineaţa era frumoa!ă" Soarele !e ridica !pre
cer, ieşind din ni!ipuri" 3ra încă răcoare şi uşor de
mer!" 5cum )ahuben începu !ă zărea!că de!tul de
aproape verdeaţa oazei cu copaci înalţi, cu trunchiul
!olzo! şi cu crengi numai în v$rf, ca un pămătuf de
pene mari" 3rau curmalii" -ntr%un loc de!chi!, ca o
poiană, zări aşezate în cerc o mulţime de colibe
rotunde cu acoperişul a!cuţit" -n mi#locul lor era altă
colibă, mai mare" -ntr%o parte !e întindeau c$teva
ţarcuri în care mugeau vite" &opii goi şi !lăbănogi, cu
burţile mari şi picioruşele ca nişte beţe, !tăteau
rezemaţi de copaci privind pe războinicii care veneau
44
 Luntrea Sublimă

!pre !at"
6i deodată )ahuben auzi în apropiere un !unet
puternic de tobe de aramă" <ecuno!cu tobele
numaidec$t. era armata lui *uarem" 0amenii negri !e
opriră şi arcaşii îşi încordară arcurile, iar ceilalţi îşi
cumpăniră lăncile în m$ini" 'nul dintre ei răcni ceva
şi numaidec$t o ploaie de !ăgeţi !e năpu!ti !pre
!oldaţii cu coifurile !clipitoare" &$teva !ute de atlanţi
năvăliră cu !ăbiile în m$ini" Se făcu învălmăşeală"
2olo!indu%!e de ea, !oldatul )ahuben alergă !pre
atlanţi, apoi !e opri la #umătatea drumului,
căut$ndu%l din ochi pe 5uta" 5uta în!ă izbuti!e !ă !e
dezlege
5utaşiîlvenea !pre
dezlegă el"
şi am$ndoi alergară mai departe,
intr$nd în de!imea armatei atlante" 5rmata năvălea
cu !uliţe şi !ăbii lucitoare, ieşind parcă de !ub ni!ip"
-ncăierarea cu băştinaşii a fo!t !curtă" D$ndu%şi
!eama că !unt prea puţini, aceştia începură !ă fugă"
5poi, văz$ndu%!e împre!uraţi de !uliţe şi !ăgeţi, !e
opriră şi fură prinşi" 3rau toţi în viaţă" +imeni mort,
doar c$ţiva cu răni" Se uitau cu uimire la armele şi la
îmbrăcămintea ciudată a !trăinilor cu pielea roşie" +u
mai văzu!eră a!tfel de făpturi"
5#ungeau acum la marginea oazei, iar munţii cu
peşteri îşi !uiau !t$ncile în dreapta, pe zarea de la
miazăzi"

45
 Victor Kernbach

CAPITOLUL V

5rmata lui *uarem !e odihnea" +%avea ce !ă prade

şi nici de!fătări nu putea gă!i în oaza !ăracă" -n !atul
în care atlanţii intra!eră înt$i, şi în #urul lui, unde
erau copaci mai mulţi şi c$teva izvoare, !e întindeau
cele aproape o mie de corturi" &elelalte două !ate mai
mici gă!ite în aceeaşi oază au răma! pu!tii( locuitorii
au fo!t aduşi în tabăra cotropitorilor" L$ngă tabără,
dulgherii armatei, purt$nd şi ei pieptare şi coifuri
militare, în#ghebară din cea dint$i zi un ţarc mare şi
înalt, nimicind curmalii din care !e hrăni!e şi !%ar
mai fi putut hrăni at$ta lume" <ăma!eră acum în
oază foarte puţini arbori" /runchiurile cu !olzi ale
celorlalţi erau acum gard şi păzeau cucerirea vite#ilor
atlanţi"
5 doua zi, 5uta ieşi po!omor$t din cortul
!lu#itorului >eului *uterii" La c$ţiva paşi de cort îl
aştepta )ahuben, în!ărcinat !ă%l în!oţea!că" )ahuben
fu mirat !ă%l vadă tri!t şi după ce !e depărtară îl
întrebă.
: =i !%a înt$mplat vreun necaz4
5uta nu ră!pun!e"
: *ari tri!t, de aceea te%am întrebat; mai zi!e
!oldatul"
5uta !e uită îndărăt" -n prea#ma lor nu era
nimeni"
: %am de!curcat greu cu /efnaht" i%a !pu! că
nu vrea !ă%i ia cu !ine pe toţi robii" i%a poruncit !ă%i
46
 Luntrea Sublimă

aleg numai pe cei mai vrednici de muncă şi mai ageri"

: 6i ce e rău în a!ta4 făcu )ahuben"
: *e ceilalţi va porunci !ă%i ucidă" )ată ce e rău;
)ahuben !e uită lung. era ceva nou chiar şi pentru
el"
5rmata atlanţilor nu%şi omora prinşii de război
niciodată. îi făcea robi pe toţi"
Soldatul lă!ă ochii în păm$nt şi murmură.
: /e doare pentru ei, înţeleg"""
: +u are !ă%i ucidă totuşi, aşa cred; zi!e 5uta,
fără !ă%l fi pără!it tri!teţea" 5m încercat !ă%i !pun că
aceşti oameni !unt dintre cei mai harnici printre
toate neamurile negre şi că puţini ar răm$ne nealeşi"
)ar răm$n$nd foarte puţini în !at, n%ar mai fi
prime#dioşi pentru viteaza noa!tră armată"
: =i%a făgăduit că n%are !ă%i ucidă4
: +u mi%a făgăduit nimic" +ici nu mi%a ră!pun!"
: 6i ce faci acum4
: &e !ă fac4 5m !ă%i aleg pe cei vrednici şi ageri"
5ltceva nu pot !ă fac;
Se îiîndreptă
de el, !pre ţarc" )ahuben, merg$nd alături
mai !pu!e.
: 6tii, vin cu tine" *uarem mi%a trimi! poruncă !ă
te în!oţe!c"
5uta z$mbi bucuro! dar în ţarc intrară în tăcere"
Văz$ndu%l pe omul negru între ei, în tovărăşia
!oldatului înarmat, proa!peţii robi îl priviră cu ură şi
cu teamă" Se feriră din calea lui, ori de c$te ori !%a
apropiat de ei !ă le vorbea!că" +eamul daza ştia ce
în!eamnă !ă fii rob" 5veau şi ei c$ţiva robi" 'nii
dintre ai lor erau robi la alte neamuri" /recu!e de
mult vremea c$nd !trămoşii lor, după cum !punea
47
 Victor Kernbach

datina, îşi ucideau prinşii" -n acele vremuri depărtate,

aici fu!e!eră păduri, nu numai acea!tă !ărmană
oază" Se !pune că demult trecea prin apropiere şi un
r$u ad$nc"
6tiind ce !unt robii, neamul daza totuşi fu
cuprin! de mirare şi teamă" 5ceşti !trăini cu pielea
trupului roşie aveau arme cumplite şi aveau bice
u!turătoare" 'nde aveau !ă%i ducă pe toţi4 Sau voiau
!ă%i ucidă4 6i cine putea fi Străinul cu pielea neagră
care umbla ne!tingherit printre ei4 De ce n%avea
arme4 +imeni în tot ţarcul nu putea !ă înţeleagă dacă
!oldatul cu pielea roşie îl apără pe omul cu pielea
neagră
fugă" căruia i !e !punea 5uta !au îl păzeşte !ă nu
/reptat, 5uta izbuti !ă%i cunoa!că pe noii robi, cu
toate că ei toţi îşi fereau ochii şi inima de ochii lui"
&ine dintre robi apuca!e a%i zări ace!tui 5uta ochii
curaţi şi z$mbetul tri!t şi bla#in nu !e mai feri de el"
Dar aceştia erau puţini" 'nul din ei era un bărbat
voinic, ce ar fi ridicat în braţe un taur" Se !punea că
e cel mai bun arcaş din toată oaza" +umele lui îi şi
arăta i!cu!inţa în m$nuirea arcului, căci i !e zicea
ai%8a1a"
-ngăduindu%şi cel dint$i printre ai !ăi !ă
vorbea!că cu !trăinul, ai%8a1a încercă !ă afle dacă
ace!t 5uta era într%adevăr duşmanul neamului daza"
Dar 5uta îi !pu!e.
: 5re !ă vină vremea c$nd ai !ă afli adevărul şi
poate n%ai !ă mă mai o!$ndeşti, cum m%ai o!$ndit, că
aş fi !uliţa şi lanţul din m$na !tăp$nilor mei"
Lucrurile !tau altfel"
: Vrei !ă !pui că !tăp$nii tăi !unt !uliţa şi lanţul
din m$na ta4 îi !pu!e arcaşul r$z$nd cu amărăciune"
48
 Luntrea Sublimă

3u !imt că nu%mi eşti duşman, dar ai venit cu

duşmanii neamului meu, care m%au robit" &e !ă cred
de!pre tine4
5uta vru !ă mai !tea cu el de vorbă, ca !ă vadă de
unde vine înţeleaptă şi îndrăzneaţă m$ndrie a
arcaşului din acea!tă oază pierdută în pu!tietatea
ni!ipurilor, dar nu mai avu c$nd( un !oldat veni în
fugă !ă%i !pună că%l cheamă la !ine /efnaht"
După plecarea !trăinilor, în #urul arcaşului ai%
8a1a !e adunară c$ţiva băştinaşi. bătr$nul
5gbongbotile, /atra1po, care din căpetenie a#un!e!e
rob ca şi ceilalţi, fericitul /an1o1o, cel căruia altădată
ineamul
!e arătau zeii şiîn chiar
daza, vi! d$ndu%i porunci
trufaşul pentru
vră#itor /ela, tot
care
cuno!cu!e totdeauna toate tainele pentru oamenii de
r$nd şi acum înt$lni!e înt$ia oară în viaţă o taină pe
care nădă#duia !%o poată cunoaşte de la ai%8a1a"
&el dint$i întrebă /atra1po"
: ai%8a1a, zi!e el, tu ai aflat unde ne duce
m$nia zeului cu ochiul de!chi! în cer4
: -n =ara 5pelor" Străinii !pun că e!te undeva
!pre apu!, între ape" *oate la capătul lumii"
: Dar cine%i omul negru cu care ai vorbit şi azi şi
ieri4 3 dintre !tăp$ni4
ai%8a1a nu ră!pun!e îndată"
: &ine poate şti; zi!e vră#itorul /ela, !u!pin$nd"
: &um, nici chiar tu nu ştii4 îl întrebă ai%8a1a
mirat" )ată, eu nu ştiu, dar bănuie!c"
: &e poţi bănui; !e repezi /ela"
: 5!ta bănuie!c. !trăinul nu ne e!te duşman;
!pu!e ai%8a1a"
: &e caută aici4 De ce umblă mereu prin ţarc4
49
 Victor Kernbach

întrebă iarăşi /atra1po"

ai%8a1a înălţă din umeri"
: 3u ştiu ce caută; !trigă m$nio! /ela" 3i ne duc
în ţara lor ca !ă muncim pentru ei, !ă le paştem
vitele, !ă le lucrăm păm$ntul" *e cei care nu !unt
buni de muncă îi vor ucide" +u nădă#duiţi în zadar.
voi n%o !ă aveţi norocul pe care%l are ticălo!ul om
negru adu! de ei" 3l e!te i!coada lor; i%au arătat zeii
în vi!"""
: De unde ştii tu ce ştiu numai zeii4 îl întrerup!e
bătr$nul 5gbongbotile" <obia nu e!te noroc" &a !ă
ştiu a!ta nu trebuie !ă vină zeii în vi! în inima mea"
Dar viitorulVră#ile
/an1o1o""" nu%l putem ghiciminţit
tale m%au nici eu, nicidetu,
prea nici ori
multe
ca !ă le mai cred" 5ici nu%mi mai eşti !tăp$n, şi nu%
mi mai e!te frică !ă%ţi !pun că minţi; +orocul ţi%l
aduc zeii fără !ă te ve!tea!că" /u ştii cum ne%au
învăţat bătr$nii noştri !ă !punem. pe omul fără noroc
poţi !ă%l pui într%o oală cu unt şi răm$ne flăm$nd, iar
omul noroco! !e înavuţeşte chiar v$nz$nd apă pe
malul r$ului"""
: 5!tea !unt vorbe goale. norocul no!tru l%a ar!
ochiul zeului cu raza lui din înt$ia noapte c$nd ne%a
privit; !trigă /ela cu ciudă"
: Dar nu !%a du! +tombi !ă%l îmbuneze4 întrebă
altcineva"
ai%8a1a !e încruntă" Văz$ndu%l fără !ă%l
privea!că de%a dreptul, /ela !e ră!ti.
: +tombi a pierit;
: De unde
lovea!că" După ştii4 !e repezi
răgetul leului ai%8a1a la el, gata !ă%l
a mai c$ntat"
: 6tiu. altfel, ochiul zeului !%ar fi închi!; încheie
/ela r$n#ind, apoi le întoar!e !patele şi !e depărtă"
50
 Luntrea Sublimă

ai%8a1a răma!e cu privirea pierdută" *rintre

b$rnele ţarcului îl zări pe 5uta" -l aşteptă" &eilalţi !e
împrăştiară"
: -n cine mai ai tu încredere dintre ai tăi4 îl
întrebă 5uta numaidec$t după ce intră în ţarc"
5rcaşului întrebarea i !e păru ciudată" +u putea
bănui ce urmăreşte !trăinul" /otuşi !e g$ndi pe r$nd
la oamenii din !at, ca !ă%i poată ră!punde" 5poi
!pu!e.
: 3!te un bătr$n, 5gbongbotile"""
: &heamă%l aici, îl rugă 5uta"
5rcaşul îi făcu !emn !ă vină şi bătr$nul !e
apropie nehotăr$t
în tăcere" de ei" 5uta îi5gbongbotile
-nt$i ferindu%!e, privi în ochi un
îşi timp,
arătă
după aceea ochii, văz$nd că ai !trăinului nu au în ei
nici şiretenie, nici răutate"
: )ată, zi!e 5uta în cele din urmă, !tăp$nii noştri
vor !ă ia din alte ţinuturi şi de la voi robi care !ă
muncea!că pentru ei"
&ei doi băştinaşi !chimbară c$te o privire"
: Să le paştem vitele4 făcu 5gbongbotile"
: +u" Vitele lor au pă!tori" &a !ă le clădiţi ca!e"
ai%8a1a începu !ă r$dă"
: +umai pentru a!ta4 +u pot !ă cred că au adu!
at$ţia războinici înarmaţi ca !ă cucerea!că împletitori
de ca!e tocmai din !atul no!tru" &a!a şi%o face fiecare
în c$teva zile" /u ne minţi;
5uta îl privi bla#in"
: +%am văzut niciodată, zi!e 5gbongbotile, dar
am auzit de mult că în ţara cu păm$nt negru din
ră!ărit, unde trăie!c oameni roşii ca şi !tăp$nii tăi, !e
fac ca!e din !t$nci şi !unt înalte c$t munţii" Stăp$nii
51
 Victor Kernbach

tăi !unt oameni roşii( de ce nu şi%ar face şi ei ca!e din

!t$nci;
: /u ai înţele! mai bine, zi!e 5uta" 5colo oamenii
nu !tau în colibe" +umai pă!torii" 0amenii de !eamă
!tau în ca!e mari de piatră" 6i iată ce vreau !ă vă
de!tăinuie!c numai vouă" Stăp$nii cred că voi veţi
deprinde repede meşteşugul clădirii ca!elor de care
au ei nevoie"""
: 6i ce vrei de la noi, ce urmăreşti !ă afli c$nd ne
!pui de!pre ca!ele lor4 !pu!e ai%8a1a m$hnit"
: 3u am fo!t adu! aici fiindcă ştiu !ă vorbe!c
graiul vo!tru şi fiindcă !unt robul care"""
: &um,
!urprin!" Sau tu eşti rob4 îl întrerup!e ai%8a1a
minţi4
: +u mint" 'itaţi%vă la robii lor care duc poveri"
6i uitaţi%vă la !tăp$ni şi la !oldaţi" Vedeţi vreun om
negru printre !tăp$ni !au !oldaţi4
5gbongbotile clătină din cap, zic$nd.
: &red că nu minte" &red că e rob"
: 5tunci pe tine de ce te%au adu!4 întrebă

arcaşul" nimic.
nimănui +umaiviicaîntălmaci4
ţarc fără Văd că nu tălmăceşti
!tăp$ni"
: 5m venit pentru că mi%au poruncit !ă vin"
/rebuie""" mi%au cerut !ă aleg"""
: Vezi, ţi !e încurcă şi vorbele; &um !ă te cred4
!pu!e arcaşul cu amărăciune"
: +u mi !e încurcă, dar le caut pe cele mai
limpezi ca !ă mă înţelegi mai bine""" 3i m%au trimi! în
ţarc ca !ă aleg dintre voi pe cei care !unt mai ageri"
Dar iată care e taina. !tăp$nii mi%au !pu! că, pe cei
pe care nu%i voi !ocoti ageri şi buni de muncă, îi vor
ucide" 6i am venit !ă mă !fătuie!c eu voi, !ă vă
52
 Luntrea Sublimă

întreb. e mai bună moartea !au e mai bună robia4

&ăci altă ieşire nu aveţi" Dacă eu mi%aş curma viaţa,
cum m%am g$ndit !%o fac, !%ar gă!i altul !ă aleagă" 5r
alege poate #umătate din voi, şi pe ceilalţi i%ar da pe
m$na !oldaţilor" %am g$ndit în!ă"""
5uta tăcu, ne!f$rşindu%şi cuvintele începute" ai%
8a1a şi 5gbongbotile îl priviră deodată cu teamă"
8ătr$nul !u!pină şi zi!e.
: /ela a ghicit. eşti i!coadă;""" *ăcat"
Lui 5uta îi venea greu !ă le !pună tot ce avea pe
!uflet, dar şi mai greu îi venea !ă nu le !pună" Lupta
din el !e oglindi în cutele feţei lui, în ochi, în buzele
care
văzu tremurară uşor,
acea!tă luptă în înduioşă"
şi !e fălcile !tr$n!e"
Spu!e5gbongbotile
tărăgănat.
: &u tine !au fără tine, !trăinii roşii tot îşi vor
lua robii de care au nevoie""" 2ă%ţi datoria, alege pe
cine vrei şi la!ă%ne pe noi, nu ne mai cere !fatul"
5uta văzu că n%a fo!t înţele!"
: +u aleg eu""" voi !ă alegeţi" )ată, îmi dau taina
în m$inile voa!tre. ştiu că ea poate !ă fie !uliţa
îndreptată a!upra mea" 5m vrut !ă fac ceea ce !unt
în !tare !ă fac, nu mai mult dec$t !unt în !tare" 5m
crezut că !tăp$nii îşi vor lua robi puţini şi ceilalţi vor
răm$ne în viaţă după plecarea lor" 5m greşit" +%am
ghicit bine" 5tunci le%aş fi !pu! că nu !unteţi buni de
muncă dec$t puţini, şi i%aş fi ale! numai pe cei răi"
5cum"""
5gbongbotile pricepu în !f$rşit şi z$mbi.
: Să nu%ţi fie frică de noi" Spune curat"
: Stăp$nii ziceau că pe robii nealeşi vor pune !ă%i
ucidă" 3u le%am !pu! că voi toţi !unteţi ageri şi
harnici şi că v%am ale! aproape pe toţi" Dacă răm$n
numai c$ţiva, cred că au !ă fie cruţaţi" 5!ta am vrut
53
 Victor Kernbach

!ă vă de!tăinuie!c" Dacă am greşit, o!$ndiţi%mă"

5gbongbotile !e apropie de 5uta şi%l privi în ochi
de aproape, ca !ă%i arate că l%a înţele!" Dar ai%8a1a
îl întrebă îndurerat.
: /u crezi că e mai bine !ă trăieşti rob dec$t !ă
mori4 5uta tăcu" &e !ă le !pună4 Să le mărturi!ea!că
şi un g$nd !fio! care abia îi veni!e şi de care !e temea
şi el4 Să li%l !pună măcar ocolit"
: ai%8a1a, zi!e 5uta încet, c$nd trăieşti poţi
nădă#dui" *oate că robia nu e veşnică" *oate că poţi
!ă !capi o dată de ea" +umai mortul nu mai poate
nădă#dui nimic. după moarte nimeni nu mai face
nimic, dec$t putrezeşte"
Văz$ndu%l 6i aş5gbongbotile
că amuţeşte, mai !pune ceva"""
căută !ă%i
dea cura#.
: Spune, !trăinule, ce ai vrut !ă !pui" De noi !ă
nu te temi;
: 'neori mă g$nde!c""" nu ştiu cum !ă !pun"
'nii zic că omul !e naşte !ă fie rob !au om" 3u nu
cred""" 0are trebuie !ă fie şi robi4
: 0amenii vechi, de la începutul lumii, c$nd i%au
făcut zeii pe cei dint$i, n%au fo!t robi, nici n%au avut
robi" +%au avut nici !tăp$ni, dec$t pe zei" 5şa !pun
datinele vechi. îşi împărţeau culcuşul şi apa şi erau
fraţi" *oate că a!ta e pove!te, poate că nu" +imeni nu
poate şti; ro!ti 5gbongbotile"
5uta răma!e tri!t şi tăcut" ai%8a1a !e întoar!e
!pre el, îl privi lung, clătină din cap, apoi îl întrebă
altceva.
: &$nd ne duce de%aici4
: &$nd !e vor întoarce !oldaţii din!pre miazăzi,
din munţii de piatră" &red că pe!te trei, poate pe!te
patru zile"
54
 Luntrea Sublimă

ai !tătură o vreme în tăcere" De departe îi

i!codeau ochii lui /ela" -n !at, dincolo de ble!tematul
ţarc, femeile !e aduna!eră în faţa c$torva colibe şi îşi
boceau bărbaţii"
&u inima !tr$n!ă, fără !ă mai ro!tea!că vreun
cuv$nt, 5uta ieşi din ţarc şi !e du!e !pre copacii la
umbra cărora îl aştepta )ahuben"

55
 Victor Kernbach

CAPITOLUL VI

+oaptea era pe !f$rşite" 5uta nu mai dormea de

mult" Stătea în picioare şi, !pri#init de gardul
ţarcului, privea în !u! !pre miazăzi !teaua
necuno!cută pe care n%o !lăbi!e din ochi de%a lungul
drumului prin deşert" Din cort, veni!e după el şi
)ahuben" )ar înăuntrul ţarcului, c$ţiva oameni
umblau printre trupurile adormite, vorbind în şoaptă"
)ahuben, plicti!indu%l !teaua, !e uită prin gard şi%l
zări pe bătr$nul 5gbongbotile" -ncepu!e !ă !e
de!curce c$te puţin în graiul băştinaş, iar vederea
bătr$nului rob negru îi făcu plăcere. avea cu cine
!chimba o vorbă at$ta timp c$t 5uta !e îndeletnicea
cu !teaua aceea a lui" -i făcu !emn şi%l !trigă pe
5gbongbotile şi ace!ta !e apropie de gard" Dar ochii îi
căzură pe 5uta, şi bătr$nul văz$nd încotro !e uita
acela tăcu, deşi de!chi!e!e gura !ă !pună ceva"
)ahuben vru !ă%şi arate ştiinţa şi ro!ti cu oarecare
m$ndrie.
: /e!1i%bu, !teaua cea mare"
5uzi şi 5uta şi murmură ca pentru !ine.
: &ine priveşte oare din ochiul acela4
: 'n zeu; !pu!e )ahuben"
: /ela zice că zeul acela ne%a adu! nenorocirea,
vorbi în !f$rşit şi 5gbongbotile"
Dar 5uta nu%l auzi" Spu!e altceva.
: )ahuben, ia uită%te mai bine. nu ţi !e pare că
azi !teaua e mai !u! dec$t în celelalte nopţi4
56
 Luntrea Sublimă

5bia acum îl zări pe 5gbongbotile şi%şi dădu

!eama că vorbi!e cu )ahuben în graiul daza, fără !ă
!e g$ndea!că de ce" Se întoar!e !pre bătr$n.
: %ai văzut4 &redeam că dormi""" Spune%mi,
5gbongbotile, voi c$nd aţi băgat de !eamă !teaua
a!ta pe cer4
8ătr$nul îşi lă!ă ochii în #o!" 3ra şi mai îngri#orat,
de c$nd şi !trăinii !e mirau de !tea"
: 6i mie mi !%a părut că de două nopţi e mai !u!,
şi parcă mai mare""" !pu!e el" >eul nu vrea !ă ne
cruţe" +tombi nu mai e, voi aţi venit !ă ne luaţi în
robie" /ela poate că are dreptate"
: întrebă
gra!4 &e !pune5uta"/ela4 &ine%i /ela, vră#itorul acela
: Da" 3l zice că zeul acela din !tea v%a trimi! pe
voi"
: *ro!tii; +u numai c$nd !%a pu! la cale plecarea
noa!tră, dar şi mult după ce am plecat, !teaua a!ta
încă nu !e vedea" 6i de c$te ori a mai fo!t armata din
=ara 5pelor în alte ţări, cu aceeaşi menire, crezi că !%
a arătat vreo !tea4
: S%a arătat zi!e )ahuben" &$nd am fo!t înt$ia
oară în ţara <etenu, !%a arătat o !tea cu coadă"
: Da, ştiu îi !pu!e r$z$nd 5uta, 'n preot din ţara
511ad zicea că !teaua a venit !ă măture cu coada ei
de foc armata atlanţilor" /efnaht zicea că, dimpotrivă,
a venit !ă măture toate oştile din ţara <etenu, din
511ad, din Sumer""" 6i n%a măturat pe nimeni" S%a
du! cum a venit" 5u pierit şi !oldaţii atlanţi, au pierit
şi dinprăzi"
şi cu <etenu" 5tlantida şi%a încărcat corăbiile cu robi
: Dar cine%i +tombi4 întrebă )ahuben( pove!tea
cu !telele nu%i prea era pe plac" Spuneai că nu mai e"
57
 Victor Kernbach

&ine a fo!t +tombi4"""

5gbongbotile îi făcu !emn !ă tacă şi apoi arătă cu
capul !pre un loc din ţarc" 5uta îi şopti în limba
atlantă.
: &red că e o fată neagră pe care a iubit%o
arcaşul" 0 !ă aflăm altă dată"
ai%8a1a în!ă auzi!e numele fetei ro!tit de!tul de
tare de !oldatul !trăin" &$nd !e apropie de ei, !pu!e.
: +tombi e!te fata cea mai frumoa!ă din neamul
no!tru pe care /ela şi /an1o1o au trimi!%o goală,
într%o noapte, !pre miazăzi"""
: De ce au trimi!%o4 întrebă )ahuben, curio!"
: &a !ă%l îmbuneze pe zeul care şi%a de!chi!
ochiul !pre noi"
: &are zeu4""" 5, !teaua cea mare; 6i l%a
îmbunat4 ai%8a1a !e uită cu tri!teţe la !oldat.
: +u vezi4 şi%i arătă !teaua" +e priveşte cu mai
multă m$nie"
: Dacă zeul are !%o vadă""" -ncepu 5gbongbotile,
dar ai%8a1a făcu ceea ce n%ar fi cutezat !ă facă
niciodată.
: Dacă îl întrerup!e
zeul ar fi pe bătr$n"nu putea !ă nu !e
văzut%o,
înc$nte de frumu!eţea ei" >eul ştia că +tombi i%a fo!t
hărăzită lui"
: Dar dacă zeului nu i%a plăcut fata şi a poruncit
leilor !%o !f$şie4 întrebă )ahuben"
5rcaşul îşi întoar!e faţa de la ei şi !cr$şni din
dinţi" 5uta !ări într%o clipă gardul şi%l apucă de braţ.
: 5!cultă, ai%8a1a( poate că +tombi n%a pierit"
*oate că are !ă vină înapoi""" 'nei !tele nu%i trebuie
fete păm$ntene"
ai%8a1a !e întoar!e !pre el şi îl privi cu negrăită
58
 Luntrea Sublimă

bucurie" +imeni p$nă acum nu%i !pri#ini!e !laba

năde#de că +tombi mai trăieşte"
: Da, zi!e el( după răgetul leului am mai auzit%o
c$nt$nd"
: /u o iubeşti pe +tombi şi poate că are !ă fie din
nou a ta; îi !pu!e 5uta cu voce prietenoa!ă"
ai%8a1a !pu!e tri!t.
: &um ai aflat4 De unde ştii că o iube!c4 5i citit
în inima mea4""" Dar +tombi nu va mai putea fi
niciodată a celui care o iubeşte" &hiar dacă !%ar
întoarce, ai%8a1a va fi atunci foarte departe, rob în
ţara voa!tră ble!temată"
: /otuşi mai !unt c$teva zile p$nă plecăm" &ine
ştie; murmură 5uta, în!ă şi gla!ul lui era acum
nehotăr$t"
&erul începea !ă%şi topea!că şi bezna şi !telele în
!puza apoa!ă a dimineţii" -ncă puţin şi !teaua !trăină
nu !e mai văzu"
Soarele începu !ă !e ridice din ni!ipuri, lumin$nd
baobabul şi curmalii oazei" )ahuben ocoli gardul şi
intră în ţarc" 5cum şedeau toţi patru pe iarbă"
: &um aţi venit prin pu!tiul de ni!ip4 întrebă
5gbongbotile, ca !ă îndepărteze g$ndurile arcaşului
de la pierduta +tombi"
: Creu am venit; ră!pun!e 5uta" *oate era mai
bine !ă nu venim"""
: 3i, acum aţi venit, zi!e bătr$nul" +oi ştiam că
veniţi"
)ahuben !e întoar!e mirat !pre bătr$n, dar îl auzi
pe 5uta că !pune.
: 6tiam că ştiţi" De aceea am ocolit toate oazele"
/obele ţinuturilor n%au dormit. au du! ve!tea ca
59
 Victor Kernbach

v$ntul"
)ahuben privi cu gura că!cată !pre am$ndoi, pe
r$nd"
: 2iare n%aţi înt$lnit4 întrebă ai%8a1a"
: +u" 6i, chiar de%am fi înt$lnit, )ahuben e!te
viteaz şi nu !unt ţintaşi mai buni ca el în toată
oa!tea"
)ahuben îşi umflă pieptul, m$ndru de !ine, şi uită
de tobele deşertului"
: &um v%aţi de!curcat prin deşert4 întrebă iarăşi
5gbongbotile"
: 3u cuno!c deşertul din copilărie, !pu!e 5uta"
Dar niciodată nu l%am cuno!cut ca acum" +oi doi,
)ahuben şi cu mine, am mer! cu depărtarea drumului
unei nopţi înaintea armatei şi în fiecare zi credeam că
nu vom mai putea merge" /otuşi, în noaptea
următoare mergeam mai departe, ca şi în cea care a
trecut" 5rşiţa ne i!tovea nu o dată" *ietrele din ni!ip
crăpau în auzul no!tru" -ntr%o zi, g$tle#ul mi !%a u!cat
de tot, gura îmi era plină de pulbere fierbinte şi
arunci mi%am zi!. iată şi gu!tul morţii; Dar gu!tul
acela a trecut ca orice gu!t şi am răma! viu" 5!ta%i
tot" +u de mine !ă vă miraţi. eu m%am nă!cut în
ni!ipurile a!tea, ca şi voi" iraţi%vă de )ahuben, care
e!te dintr%o ţară unde apa e tot aşa de multă c$t şi
văzduhul şi arşiţa c$mpiilor nu e nici pe #umătate ca
arşiţa voa!tră de !ub frunzele baobabului" 3) n%a mai
văzut deşert şi, văz$ndu%l înt$ia dată în viaţa lui, l%a
biruit"
)ahuben era
recunoştinţă" Dacă fericit" -l privi
!%ar fi putut, pe fi 5uta
dacă ar cu
fo!t numai
ei doi, fără ochi !trăini, nu !%ar fi uitat că e !clav şi ar
fi !ărit !ă%l îmbrăţişeze" 5rcaşul negru îl privi şi el pe
60
 Luntrea Sublimă

)ahuben, înt$ia oară cu încredere"

Dar deodată, în partea din!pre miazăzi a !atului,
!e auziră !trigăte şi !e zări învălmăşeală" Satul, ca
toate !atele oamenilor negri, era foarte mic şi !e
putea cuprinde tot într%o privire" =ipau femeile, în!ă
parcă ţipau de bucurie, !imţăm$nt care în ace!te
împre#urări nu putea fi dec$t nefire!c"
'nul dintre robii cei noi, care fu!e!e luat !ă care
hrană pentru fraţii !ăi dinăuntrul ţarcului, veni
repede, lă!$nd hrana !ăracă pe păm$nt, şi !trigă din
ră!puteri.
: 5u adu!%o pe +tombi;""" +tombi e aici;
ai%8a1a
!ă !e apropie !imţi că îicatremură
de gard, !ă vadăbărbia" +u îndrăzni
dacă într%adevăr
veni!e" 5gbongbotile porni cu picioarele !ale bătr$ne
!pre marginea cealaltă a ţarcului şi, curio! !ă afle
care e +tombi, !e luă după el şi )ahuben" 5uta !%ar fi
du! şi el, dar nu vru !ă%l la!e pe arcaş !ingur"
+u trecu mult şi )ahuben !e întoar!e ve!el,
!trig$nd de departe.
: 5 venit" 5u gă!it%o într%un copac( !%a căţărat
acolo de frică" Venind mai aproape, !e aplecă !pre
5uta şi%i şopti. +u vor !%o la!e în ţarc"""
2ără !ă poată vorbi din pricina tulburării, ai%
8a1a !e uită rugător în ochii lui 5uta" 5uta începu !ă
!e frăm$nte, neştiind ce !ă facă"
Lucrurile nu erau uşor de de!curcat" *uarem nu
voia !ă%şi îngreuneze drumul lu$nd după el şi roabe,
mai ale! din ace!te neamuri negre" /otuşi, în
5tlantida
de!părţi peera !tatornicit
robi de femeiledelor"
mult obiceiul
Stăp$nii devoiau
ţării a nu !ă
li !e înmulţea!că robii, ca şi vitele" 5ici în!ă *uarem
era !tăp$n, şi !ocotea că femeile îi vor fi povară pe
61
 Victor Kernbach

drum şi vor micşora iuţeala mer!ului armatei" De l%ar

ruga pe /efnaht, n%ar fi greu !ă împlinea!că dorinţa
arcaşului, căci o !ingură roabă putea fi îngăduită"
-n!ă 5uta !e g$ndi că nu va fi bine !ă răm$nă ceilalţi
fără femeile lor" *oate că nici ai%8a1a n%ar fi
îndrăznit !ă dorea!că a fi !ingurul dintre toţi ai lui,
care"""
: Să mă duc la !trălucitorul /efnaht" *orni încet,
urmărit de privirile celorlalţi" er!e cu paşi rari, ca
!ă c$ştige timp" -ncă nu ştia ce%i va !pune lui
/efnaht, dar !imţea că trebuie !ă%l roage pentru toate
roabele, nu numai pentru una"
*reotul
crengi /efnaht
şi acoperit şedea piei
cu c$teva pe un pat împletit
de leopard, din
la umbra
unui cort larg de ţe!ătură groa!ă, prin care razele
!oarelui nu pătrundeau" Doi !clavi îi făceau v$nt cu
evantaie din pene de !truţ, legate de c$te o coadă
lungă din nuiele tinere împletite în patru" /efnaht !e
uită la 5uta fără !ă%şi arate mirarea" Lă!ă din m$ini o
tăbliţă şi un !til de aramă, cu m$ner de aur încru!tat
cu oricalc"
: Stăp$ne""" începu 5uta, înclin$ndu%şi trupul în
faţa lui"
: 6tiu. iar ai venit !ă ceri îndurare pentru robi"
+u ţi !e pare, 5uta, că ro!tul venirii noa!tre aici nu
e!te de a ierta pe cei de care are nevoie pentru
măreţele lui planuri zeul şi regele no!tru, fie el veşnic
viu, !ănăto! şi puternic4 &red că a#unge mărinimia
pe care am arătat%o faţă de aceşti ble!temaţi. cei
c$ţiva care răm$n în !atul lor nu vor fi ucişi" 5i aflat4
: 5m aflat, !tăp$ne"
/efnaht îi i!codi ochii. păreau !ă arate re!pect
nemărginit, dar privirii preotului ştiutor de oameni
62
 Luntrea Sublimă

nu%i !căpă o luminiţă tăioa!ă ce !e alegea din

obişnuita lumină ceţoa!ă pe care o vedea totdeauna
în ochii ace!tui !clav, în !ufletul căruia nu putea !ă
pătrundă" Vr$nd !ă !e arate încă o dată mărinimo!,
/efnaht !pu!e.
: Spune pentru ce ai venit4 /e a!cult"
: Stăp$ne, unul din robii cei mai ageri şi cei mai
v$n#oşi ar munci mult mai bine dacă i !%ar lă!a şi
femeia pe care au gă!it%o !oldaţii la miazăzi de oază"
3!te femeia lui"
/efnaht !e încruntă.
: /u ştii bine că nu e în g$ndul no!tru aducerea
de roabe
femeile ar fiînpovară
5tlantida" Viteazul
pe drumul lung*uarem !punepotcă
şi nici nu%şi
plăti hrana cu munca lor"
uşchii feţei lui 5uta !e încordară uşor"
: 6tiu, !tăp$ne"
: 6i cred că ştii şi ce e !clavul4 şi /efnaht îi
aruncă o privire bat#ocoritoare" 'nde ar a#unge
puternica noa!tră ţară dacă am !ta !ă ne îngri#im şi
de drago!tea dintre robii şi roabele noa!tre4 rană li
!e dă" +imeni nu%i ucide" &e le mai trebuie4 -ntrebi
oare taurul dacă a fo!t la vacă înainte de a%l în#uga4
: 6tiu, !tăp$ne" Dar bărbaţii lip!iţi de femeile
care le !unt potrivite nu mai pot fi de!tul de ageri şi
buni de muncă pentru măreţele planuri""" 6i cer
îngăduinţă !tăp$nului meu !ă%i aduc aminte că
ace!te neamuri daza şi teda au oamenii cei mai ageri
şi mai muncitori din toată acea!tă parte a lumii"
/aurii
putea cei mai meşteşugurile
învăţa puternici şi nici chiar
care !e elefanţii nu vor
cer la clădirea
palatelor din 5tlantida" De aceea rog !merit pe
!tăp$nul meu /efnaht, a cărui înţelepciune
63
 Victor Kernbach

mărinimoa!ă !trăluceşte pretutindeni, !ă încuviinţeze

luarea de roabe nu pentru nenorociţii robi, ci pentru
înflorirea 5tlantidei"
Lui /efnaht îi plăcea !ă fie lăudat" /otuşi lua!e o
hotăr$re şi nu voia !%o calce" >i!e z$mbind.
: 5u !ă%şi gă!ea!că femei şi în 5tlantida" +u le
purta de gri#ă"
: -n 5tlantida, !tăp$ne, nu vor putea !ă aibă
dec$t tot roabe" )ar 5tlantida are roabe puţine, şi de
acea nu are robi de!tui"
: Vrei !ă !pui că nu%i pră!im de%a#un!4""" *oate
că ai dreptate""
*reotul /efnaht !ur$!e lăuntric, pricep$nd uşor
tot #ocul i!teţ al !clavului, care avea şi dreptate, chiar
dacă urmărea cu totul altceva" 6i îl mai înc$ntă şi
g$ndul că i !e va putea împotrivi încă o dată lui
*uarem, pe care nu%l putea !uferi" La urma urmei,
fiul >eului *uterii era el, nu *uarem" >i!e deci,
lu$ndu%şi un aer de largă mărinimie.
: 8ine, fie""" *oţi !ă te duci şi !ă le !pui
prietenilor tăi că fiul >eului *uterii le împlineşte
rugămintea" Dar !ă%şi ia fiecare numai c$te o femeie(
le a#unge c$te una" 6i *uarem are dreptate""" 6i nu
uita că m$ine în zori plecăm"
2ără a !e arăta copleşit, 5uta îşi înclină trupul şi,
privindu%l pe preot pe !ub !pr$ncene, !pu!e fără !ă
clipea!că.
: -i mulţume!c !tăp$nului meu pentru bunătatea
şi înţelepciunea !a"
/efnaht îşi luă tăbliţa cu ceară moale întin!ă pe
ea şi începu !ă !crie, îng$ndurat, ca şi c$nd
înt$lnirea cu 5uta nu !e petrecu!e" 0ricalcul
încru!tat în m$nerul de aur al !tilului revăr!a flăcări"
64
 Luntrea Sublimă

Dar ochii preotului >eului *uterii urmăreau printre

gene îndepărtarea ciudat de înţeleptului !clav, care
de la #umătatea drumului începu !ă facă !emne unor
bărbaţi negri !pri#iniţi de gardul ţarcului lor" -n clipa
c$nd 5uta !e apropie de d$nşii, acei !clavi izbucniră
în !trigăte de bucurie fără margini"
/efnaht !e g$ndi c$teva clipe, apoi chemă un
!lu#itor" Vru !ă%i !pună un anume lucru, în!ă uită şi
!e pomeni că%l întreabă altceva.
: Soldaţii noştri au adu! cumva o !clavă neagră
de la miazăzi4
: 5u adu! mai multe !clave negre, !tăp$ne" 6i
mai
!clavaale!
cea !clavi" Stăp$nul
frumoa!ă, +tombi4 meu întreabă poate de
: 3 chiar aşa de frumoa!ă4
: Stăp$nul porunceşte !ă i%o aduc aici4
/efnaht îşi !tr$n!e buzele, m$nio!"
: +u" 5m întrebat numai aşa" *oţi !ă te duci"
6i /efnaht înv$rti !tilul în m$na plină de inele,
uit$ndu%!e cu plăcere la apele !au flăcările revăr!ate

de oricalcul
Cla!urileîncru!tat"
din ţarc a#ungeau p$nă la el nelămurite"
+u mai privi într%acolo, ştiind că tot nu va putea
de!luşi nici graiul necuno!cut al !clavilor, nici faţa
fecioarei pe care !oldaţii o aduceau acum iubitului ei"

65
 Victor Kernbach

CAPITOLUL VII

Sclavii erau aleşi" <ăm$neau numai cei

neputincioşi, puţini, şi viaţa lor fu!e!e cruţată" -n
#urul c$torva !cribi !tăteau adunate mulţimi de robi,
aştept$nd fiecare !ă fie în!cri! pe cioburi de oale"
2emeile erau !ocotite un pri!o! !au un hat$r şi nu
erau în!cri!e" rană avea !ă li !e dea numai
bărbaţilor, după cum hotăr$!e *uarem" 3i n%aveau
dec$t !ă şi%o împartă cu femeile de care nu !%au
putut de!părţi" 5şezat cu picioarele !ub el, alt !crib
!cria cu gri#ă numele robilor şi v$r!tele lor pe un !ul
de papiru!, lu$ndu%le de pe cioburi"
<obii vorbeau între ei, în!ă cu gla! !căzut" &$ţiva
!lu#başi şi c$ţiva !oldaţi aveau bice de curele în m$nă
şi%i biciuiau dacă auzeau zgomot" 5cum, lui 5uta nu i
!e mai îngădui!e !ă !tea printre robi" *rivea de
departe bicele, uneori le auzea şuier$nd, şi îndurerat
îşi dădea !eama c$t e de neputincio!"
Sclavii vorbeau între ei, arăt$ndu%şi mirarea că nu
toţi bărbaţii fu!e!eră în!crişi pe cioburile !cribilor"
+ici /ela, vră#itorul gra! şi fălo!, nici năt$ngul şi
bolnavul de picioare +zua, nici alţi c$ţiva nu !tăteau
adunaţi l$ngă !cribi" /ot aşa !e mirau că aveau !ă
plece în ţara depărtată şi nişte oameni foarte bătr$ni
ca 5gbongbotile şi /an1o1o, !e mirau că /atra1po
şedea
fiecareprintre ei ca orice
avea dreptul robcu
!ă ia de !ine
r$nd,c$te
!e mirau că
o !ingură
femeie, deşi unii aveau mai multe, iar /atra1po
ţinu!e în cortul lui şai!prezece !oţii" 2emeile care
66
 Luntrea Sublimă

plecau ale!e!eră ce mai puteau alege din nenorocitul

lor avut şi !tăteau acuma pe l$ngă bărbaţii lor"
La început bucuro! că !căpa!e de robie, /ela !e
po!omori cur$nd, c$nd văzu că în !at nu răm$neau
dec$t c$ţiva bătr$ni i!toviţi de v$r!tă, c$ţiva bolnavi
şi c$teva zeci de babe" 3ra oare răzbunarea vreunui
zeu4 !e întreba el neregă!indu%şi pacea" <obia,
fireşte, nu%l îmbia" &ine în!ă va munci pentru el, în
acea!tă adunătură de neputincioşi4 -l mai amăr$!e şi
bat#ocura !trigată de la gardul ţarcului de arcaşul
ai%8a1a. @5i !ă fii încon#urat numai de femei" *une%
te pe trai, /ela;A 5şa i%a !trigat ai%8a1a, iar ceilalţi
au
c$ndr$!, oric$t
!%au uitatdelamare le%ar
bietele fi fo!t
babe ce%l durerea plecării,
încon#ura!eră pe
vră#itor" 2ericit că şi%o regă!i!e pe +tombi chiar în
a!tfel de împre#urare cumplită, ai%8a1a era liniştit"
5cum înţelegea urgia robiei şi începea !ă bănuia!că
ce îl aşteaptă, dar ştia că nu !e cade !ă !e vaite
tocmai omul cel mai voinic din toată oaza"
/impul era !pre amiază" +umărătoarea şi
în!crierea noilor robi !e !f$rşi!e. erau pe!te trei mii"
0bo!it de !tarea !ufletea!că în care !e afla, 5uta
!%a aşezat la umbra unei colibe pu!tii" Deocamdată,
nimeni nu avea nevoie de el" Văz$ndu%l obo!it şi
crez$ndu%l înfometat, unul dintre robii vechi, veniţi o
dată cu armata, îi adu!e o m$nă de curmale şi un
ulcior cu apă proa!pătă şi îl privi cu tri!teţe" 5uta !e
uită cu ochi pierduţi după bunul !clav care pleca, dar
nu m$ncă" 3ra cu !ufletul at$t de i!tovit, înc$t nu%l
mai cercetau nici g$ndurile, nici foamea" 6i nici nu !e
putea odihni, deşi toţi !e culca!eră, afară de c$teva
!tră#i, !pre a fi gata de drum la începutul nopţii"
6edea cu ochii închişi, neg$ndindu%!e la nimic, c$nd
67
 Victor Kernbach

!imţi deodată că cineva îi dă t$rcoale" De!chi!e ochii

cu greutate" -n faţa lui !tătea vră#itorul /ela" 2aţa lui
neagră cu ape alburii, lu!truită şi gra!ă !ub părul
creţ, încărunţit uşor, părea îngrozită"
: /ela4""" /e%am recuno!cut" &e ai4 -ţi pare
cumva rău că răm$i4
: +u""" 5m venit la tine pentru altceva" $nia
zeului !e preface în urgie; 6i /ela arătă cu o m$nă
tremurătoare !pre miazăzi"
5uta nu pricepu"
: &are zeu4 întrebă el în !ilă"
: >eul nopţii, cel care şi%a de!chi! !pre noi ochiul
m$niei"
*rea obo!it ca !ă !e mai g$ndea!că şi acum la
!teaua necuno!cută, 5uta nu%i ră!pun!e nimic" Dar
vră#itorul /ela nu !e lă!ă.
: Vino !ă vezi, 5uta; 5cum va începe !f$rşitul
lumii" +ici voi nu mai a#ungeţi vii în ţara ble!temată
în care plecaţi"
5uta !ocoti că vră#itorul urmăreşte !ă%l !perie

pentru îşi
/otuşi, a%i ridică
!toarce vreo!pre
ochii făgăduială !au
faţa lui şi i%ovreun hat$r"
urmări. arăta
într%adevăr îngrozită" /ela urmă cu gla! tulburat.
: Dincolo de oază au !tat ieri nişte oameni şi
nişte robi" >eul a trimi! atunci !uliţi de foc" 5u căzut
la două !ute de paşi de ei, nu i%au nimerit" Dar a!ta a
fo!t numai o ameninţare" 0amenii şi robii au fugit"
3u nu ştiam şi m%am du! azi acolo" 5m văzut ni!ipul
ră!colit, nu ca de v$nt, altfel" 6i am zărit nişte
ulcioare mici care !trăluceau" +iciodată n%au fo!t
acolo ulcioare care !ă !trălucea!că" 5m vrut !ă mă
apropii şi chiar atunci mi%a !pu! un rob. @+u te
duce;A 6i mi%a !pu! ce !%a înt$mplat ieri"
68
 Luntrea Sublimă

: 6i nu te%ai du!4
/ela îl privi cu groază.
: &um !ă mă duc4 >eul m%ar pedep!i cine ştie
cum" 5m venit !ă%ţi !pun ţie"
5uta a!culta încordat" După faţa vră#itorului
vedea că ace!ta nu minte" -şi freca pleoapele de zor,
uit$ndu%!e la /ela" 5poi luă puţină apă şi bău, după
aceea îşi !tropi faţa" Se trezi în !f$rşit din amorţeala
i!tovirii şi abia atunci pricepu tot ce a!culta!e" Sări
numaidec$t în picioare şi zi!e grăbit.
: /ela, poate că tu minţi, dar eu mă duc !ă văd"
/ela îl apucă de braţ şi%şi v$rî faţa în obrazul lui
5uta" 0chii vră#itorului arătau groaza cea mai
cumplită" +u mai era acelaşi /ela care%şi bătea #oc de
toţi oamenii din ţarc după venirea atlanţilor" -i ţipă în
ureche.
: +u te duce" 5uta, nu te duce acolo. ai !ă mori;
Dar 5uta !e !mul!e din m$inile vră#itorului şi
porni în fugă !pre locul arătat"
)eşind dintre arborii oazei în ni!ipul arzător, arşiţa

îi izbi trupul
purta cămaşanegru, gol de la*i!cului
cu !emnul br$u în !u!"
Sf$nt5ici nu%şipe
ţe!ut
piept" Se uită cu băgare de !eamă împre#ur" La c$teva
!ute de paşi zări într%adevăr ceva în ni!ip, lucind
!ticlo!" +i!ipul, pe o întindere de c$teva !ute de paşi,
era ră!colit într%un chip cu totul !traniu. nu erau
valurile unduite frumo! pe care le face v$ntul, ci
parcă nişte p$lnii rotunde şi tot felul de muşuroaie"
er!e într%acolo, dar cur$nd începu !ă%l clatine o
uşoară ameţeală"
dar mer!e înainte"Se g$ndi căcre!cu
5meţeala !unt roadele obo!elii,
şi picioarele i !e
îngreunară" 6i le t$ra acuma cu greu, parcă i%ar fi
fo!t rănite"
69
 Victor Kernbach

/otuşi, !e !ili !ă meargă mai departe" *icioarele

abia îl mai ţineau şi răgete de lei !e ame!tecară în
t$mplele lui cu bubuit de mii de tobe şi cu ţipete de
tr$mbiţi ruginite" 5uta !e uită în #ur" 2iare ştia că nu
!unt în apropiere" -şi dădu !eama că împre#ur e
tăcere şi nemişcare" Vuietul care !emăna uneori şi cu
urletul valurilor mării îl auzea fără îndoială de
undeva dinăuntru" +u ştia ce putea fi" ai înaintă
c$ţiva paşi" *$nă la ulcioarele de care%i !pu!e!e /ela
erau vreo !ută de paşi, poate mai puţin" 5uta mai
mer!e c$teva vreme, apoi căzu" Se t$rî pe br$nci !pre
acele lucruri lunguieţe ce !emănau cu ulcioarele

7numără şa!e, aşa

Dar nu arătau i !e
chiar capăru9
!ticla,şicăci
careaveau
luceau
în ca
ele!ticla"
nişte
ape ciudate argintii, deşi mai palide dec$t argintul"
*oate%i mai rămă!e!eră cincizeci de paşi""" 5uta ar fi
vrut !ă%şi înfr$ngă i!tovirea şi !ă a#ungă la ele, fie şi
t$r$ndu%!e în coate, !ă le ia în m$nă şi !ă le
cerceteze" Dar atunci capul i !e prăbuşi în ni!ip"""
&$nd îi trecu leşinul şi !e trezi, era !eară" /ot
aerul pu!tiului !e făcu!e violet" -ncă ameţit, 5uta vru
!ă !e ridice" ) !e păru ciudat că e între ni!ipuri" +u%şi
mai dădea !eama ce l%a m$nat aici" -ntoar!e capul şi
zări oaza îndărătul !ău, înceţoşată de minunata
culoare a amurgului" -şi adu!e aminte că armata
pleacă în noaptea acea!ta cu toţi robii luaţi, !pre ţara
/a Kemet, şi cu o !forţare neaşteptată !e ridică"
5tunci zări acele ulcioare lunguieţe !clipind !traniu
în ni!ip şi înţele!e numaidec$t pentru ce veni!e"
&apul nu%i mai vuia, dar trupul îi era !leit" +u mai
avu cura# !ă mai încerce o dată a le cerceta şi porni
cu paşi greoi şi clătinaţi !pre oază" Dar i !e păru şi
mai ciudat că, cu c$t !e îndepărta de locul acela, îi
70
 Luntrea Sublimă

trecea ameţeala şi !e !imţea din ce în ce mai

înzdrăvenit" &$nd a#un!e în oază, !e opri locului
uimit de !tarea în care !e gă!ea. orice urmă a grelei
obo!eli pieri!e" Dimpotrivă, parcă !e !imţea mai
!ănăto! ca oric$nd" +umai g$ndurile îi !f$şiau
mintea"
-n tabără era larmă" Soldaţii îşi !tr$ngeau
corturile" <obii încărcau poveri pe tauri şi a!ini şi !e
încărcau ei înşişi cu poveri" +oaptea !e lă!a repede"
>ărindu%l de departe, un !oldat veni la 5uta cu
!ufletul la gură" -i !pu!e g$f$ind.
: 'nde ai fo!t4""" Strălucitorul *uarem !%a
m$niat grozav
mai caut" Du%tec$nd i%am
repede la !pu!
el; că nu ştiu unde !ă te
/ocmai acum 5uta ar fi avut nevoie mai mult ca
oric$nd !ă răm$nă !ingur cu !ine" Dar *uarem era
m$nio!" /rebuia !ă !e ducă la el, în loc !ă !e
!fătuia!că""" Dar cu cine !ă !e !fătuia!că !au cine i%
ar putea da ră!pun! la a!emenea întrebări
chinuitoare şi noi4 Dacă ar fi acum în 5tlantida,
poate că numai arele *reot ar fi în !tare !ă gă!ea!că
în mintea lui ad$ncă măcar un cr$mpei de lămurire"
*e c$nd aici""" Să încerce oare !ă%i vorbea!că lui
/efnaht4 Slu#itorul >eului *uterii cunoştea !telele
cereşti şi lucrurile păm$nteşti de!tul de bine, chiar
dacă îndeletnicirea lui era mai mult cunoaşterea
neamurilor şi a bogăţiilor lumii" 0ricum, pentru
cercetarea, dacă nu şi pentru înţelegerea ace!tei
nedumeriri, i !e păru mai potrivit preotul dec$t
căpetenia armatei"
5#un!e cu ace!te g$nduri în faţa lui *uarem şi !e
opri închin$ndu%i%!e p$nă la păm$nt"
: Dacă înţeleptul /efnaht nu ţi%ar fi luat
71
 Victor Kernbach

apărarea, aş fi pu! !clavii !ă te biciuia!că aici, în faţa

mea; răcni marea căpetenie" /u uiţi că eşti rob şi că
nu%ţi e!te îngăduit !ă faci nimic după dorinţa ta"
'nde ai hoinărit acum c$nd trebuia !ă fii gata de
plecare4
/efnaht îl privea pătrunzător, de alături" 5uta
îndură, tăcut, m$nia lui *uarem"
: 6tiu că ai fo!t după nurii ace!tor femei negre,
care put ca şi tine, c$ine de rob; mai !pu!e căpetenia"
0chii lui 5uta !e umplură de !$nge, dar gura lui
răma!e închi!ă" Se uită drept în ochii lui *uarem"
/efnaht !imţi că !clavul e gata !ă izbucnea!că şi
atunci îi !pu!e cu gla! mai bl$nd dec$t al viteazului
comandant.
: De ce taci, 5uta, c$nd viteaza căpetenie a
armatei atlanţilor te întreabă unde ai fo!t4
: Stăp$nul *uarem ştie unde am fo!t" 5şa a
!pu!; zi!e 5uta"
*uarem îl fulgeră cu privirea"
: Leş putred ce eşti, ră!punde%mi la întrebare
dacă nu vrei !ă fii biciuit; 3u n%am !pu! că ştiu. am
!pu! că nu mă îndoie!c""" &e poţi căuta altceva
dec$t"""
/efnaht îl întrerup!e.
: Dacă nu e aşa, dezvinovăţeşte%te" 6i nu uita că
eşti rob" Dacă n%ai fi robul arelui *reot, n%ai mai fi
nimic" Să nu uiţi;
3ra !ilit !ă ră!pundă, oric$t de !c$rbă i%ar fi fo!t"
>i!e încet.
: *oate că !tăp$nul *uarem a a!cultat vorbele
cuiva care vrea !ă%mi facă rău" Să afle !tăp$nul
*uarem că nu după femeile negre am umblat, chiar
dacă ele put ca şi mine" &red în!ă că !tăp$nul
72
 Luntrea Sublimă

*uarem ştie că pe ace!te meleaguri !%a arătat de mai

multe nopţi o !tea foarte ciudată"""
: 6i ai !tat ziua ca !ă citeşti în !tele; r$n#i în
bat#ocură *uarem" Stelele !ă le ai în minte şi în faţa
ochilor c$t !untem pe drum" Vru !ă mai !pună ceva,
dar preotul îi făcu un !emn şi căpetenia tăcu,
înghiţind un nod" 5poi zi!e cu gla! u!cat. *regăteşte%
te !ă pleci chiar acum înainte" /e vor în!oţi c$ţiva
!oldaţi, dar ia şi un rob !au doi dintre localnici,
dintre cei care cuno!c bine locurile" După ce a#ungeţi
aproape de oaza cu oameni albi maşauaşa, vă opriţi"
Să faceţi focurile aşa ca !ă nu !e vadă dec$t din!pre
noi,Sf$rşind
din !patele tău porunci,
ace!te c$nd !tai*uarem
cu faţa !pre ră!ărit"
!e !culă şi !e
du!e !pre şirurile de !oldaţi, care%l aşteptau"
&$nd răma!eră !inguri, /efnaht zi!e.
: Steaua de care !pui am văzut%o şi eu" Dar cred
că nu pentru !tea ai zăbovit pe unde ai fo!t;
: +u !teaua, !tăp$ne, chiar dacă de c$nd am
văzut%o g$ndurile mele !unt nişte zdrenţe" /ot ce am
ştiut de!pre !tele, azi nu mai e bun de nimic" Dar am
mai văzut ceva şi mai uimitor"
6i 5uta îi i!tori!i tot ce văzu!e şi tot ce i !%a
înt$mplat" *reotul >eului *uterii căzu pe g$nduri"
6tia că faţă de 5uta nu%i era cu putinţă nici !ă !e
a!cundă, nici !ă mintă" -l întrebă într%un t$rziu.
: &e crezi că poate fi4
: 0, dacă aş fi fo!t în !tare !ă iau unul din acele
lucruri în m$inile mele; ro!ti 5uta tri!t"
: =i%ar fi frică !ă te mai duci o dată4
5uta văzu că preotul îl i!codeşte, dar ră!pun!e
liniştit.

73
 Victor Kernbach

: Dacă !tăp$nul meu îmi porunceşte !ă mă duc,

mă voi duce"
: +u ţi%e!te frică4
: *rime#dia e vădită, !tăp$ne, nu pot !ă mint" De
aceea, dacă !tăp$nul meu mi%ar !pune !ă nu mă duc,
taina nedezlegată m%ar întri!ta, în!ă nu mi%ar pare
rău că răm$n în viaţă" *oate c$ndva am !ă pot afla"
: Stăp$nul no!tru !lăvit, arele *reot, crezi că îţi
va putea limpezi nedumeririle4
: Dacă !tăp$nul meu /efnaht nu va binevoi !ă
mi le limpezea!că, nu%mi răm$ne dec$t !ă aştept cu
răbdare întoarcerea în 5tlantida"
: 5şa vei face, zi!e /efnaht fără !ă !e a!cundă"
Dar !ă bagi de !eamă ce%ţi porunce!c. nimeni !ă nu
afle ce ai văzut" ai ale! că nici nu poţi şti dacă a fo!t
aievea !au numai vedenie" 6i acum du%te la datoria
ta"
5uta plecă" +oaptea !e lă!a!e de%a binelea" -n
urma lui, îng$ndurat, preotul îşi ridică fără !ă vrea
ochii la cer. privirea i !e opri a!upra !telei ciudate"
/efnaht oftă atunci şi întoar!e capul !pre altă zare"
-n faţa şirurilor lungi de !oldaţi, care începeau în
oază şi !e !f$rşeau între ni!ipuri, bătură tobele"
5rmata urma !ă !e mute în altă oază, la depărtare de
un cea!, !pre a răm$ne acolo c$t timp va merge 5uta
în cercetarea drumului"
-n vreme ce !oldaţii, înşiruiţi în r$nduri drepte şi
lungi, aşteptau pornirea, din marginea !atului #efuit
de tot ce !e mai putea #efui, ieşeau călări pe tauri
voinici 5uta şişipe )ahuben,
5gbongbotile ai%8a1a" av$nd
-n urmaîntre
lor, ei pe
pe alţi
tauri, veneau alţi trei o!taşi" *uarem nu mai putea !ă
aibă încredere în trei robi păziţi de un !ingur !oldat"
74
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL VIII

De la plecarea atlanţilor din oaza pu!tiită

trecu!eră c$teva luni" 2ără a !ocoti femeile, *uarem
!pori!e numărul robilor luaţi p$nă la numărul
!oldaţilor aduşi cu !ine" 3rau acum aproape patru
mii de robi noi şi tot at$tea roabe, a!tfel că înmulţirea
lor în 5tlantida nu mai părea greu de înfăptuit"
5rmata !trăbătu!e deşertul fără pierderi
în!emnate şi intra!e apoi, venind din!pre miazăzi, în
valea r$ului api, iar după aceea !e urca!e pe cur!ul
lui !pre area dintre *ăm$nturi" &u unii !tăp$ni ai
măruntelor ţărişoare care alcătuiau lungul ţinut al
oamenilor rome !au al poporului roşu şi care trăiau
din binecuv$ntarea *ăm$ntului +egru, numit de ei
/a Kemet, i!cu!itul *uarem, meşter în a!emenea
treburi, încheia!e înţelegeri, în pofida altora" 5!tfel,
armata lui putu!e fi mai vitează, de vreme ce nici
puterea, nici bărbăţia nu !tau totdeauna în v$rful
lăncii"
5cum tabăra atlantă !e aşeza!e în marea c$mpie
verde, ca un triunghi, de la ţărmul mării, între una
din gurile lui api, !lăvitul aducător de m$l rodnic, şi
pădurea apu!eană de !alc$mi şi palmieri, l$ngă care
!e afla şi o veche cetate atlantă" +u departe, !pre
miazăzi, era oraşul băştinaş 8ehdet, cu !tăp$nii
căruia *uarem
Soldaţii nuîncheia!e
aveau pace"
îndeletniciri deo!ebite( îşi
făcu!eră datoria omor$nd şi robind de!tui oameni şi
lu$nd nenumărate prăzi pentru !tăp$ni şi pentru ei
75
 Victor Kernbach

înşişi" -n aşteptarea corăbiilor atlante, fiecare îşi

vedea de ale lui" 5rmele erau curăţate, tot aşa
coifurile şi !cuturile, şi !clipeau" <obii erau bine
păziţi, şi averile luate" /ot ce !e putea #efui, era #efuit"
'nora, !utaşii le dădeau învoire !ă !e ducă de
dimineaţă p$nă !eară la 8ehdet, oraş ve!el în care
erau femei, bere şi vin" 5lţii !e de!fătau privind apele
din api !au de!işurile de papiru!, ori !e plimbau pe
ţărmul mării alba!tre, numită de negu!torii albi cu
bărbi negre din in!ula lungă de la ră!ărit area
dintre *ăm$nturi, iar de aceşti băştinaşi rome, fără
nici un ro!t, !au poate că din pricina c$mpiei gurilor

lui api,
5rmataVerdeaţa cea are"
lui *uarem avea nevoie de odihnă" Dacă
!trăbaterea deşertului n%a ridicat în drum piedici
grele, n%au fo!t în!ă uşoare luptele pentru aur şi robi
în /a Kemet" 6iretenia lui *uarem, a#utată de
!faturile înţeleptului preot /efnaht, era bună, dar ea
nu putu!e cruţa şi !$ngele c$torva !ute de !oldaţi
care au răma! !ă dea a#utor cu leşurile lor zeului
api la îngrăşarea păm$ntului localnic" 6i de n%ar fi
fo!t ne!f$rşitele lăcomii şi neînţelegeri între
numeroa!ele ţărişoare din /a Kemet, zeul api i%ar fi
mulţumit zeului morţii, 0!iri!, pentru leşurile întregii
oşti atlante"
Soldatul )ahuben era şi el aici" Scăpa!e cu o rană
trecătoare" -ngri#indu%şi%o, aştepta nerăbdător
corăbiile şi îi era dor de ca!ă" Se !ătura!e de /a
Kemet" 0amenii rome erau harnici şi cum!ecade, dar
!ăraci" &hiar bogaţii !tăp$ni din ţinut nu !e puteau
a!emui cu !tăp$nitorii 5tlantidei" 5ici, în /a Kemet,
nu erau nici palate !clipind de fildeş şi oricalc, nici
băi de marmură, nici locuri de petrecere !au grădini
76
 Luntrea Sublimă

minunate ca în =ara 5pelor, pe care aceşti oameni

rome o numeau, aproape necrez$nd în fiinţa ei şi nici
ştiind prea bine încotro !e află, /a +uter, *ăm$ntul
din 8a!me"
Singura îndeletnicire mai plăcută a lui )ahuben
nu putea fi, p$nă la venirea corăbiilor, dec$t !ă !e
plimbe cu 5uta pe ţărm !au la marginea pădurii"
&$rciumile şi alte locuri a!emănătoare din oraşul
8ehdet le cerceta tot mai rar" Dar şi 5uta era acum
greu de prin! la vorbă, şi nu pentru că i%ar fi plăcut
din nou muţenia ca în timpul călătoriei prin deşert"
&uno!c$nd bine poporul rome, ori de c$te ori n%avea
nimic de îndeletnicirile
av$ndu%şi făcut 7şi /efnaht
!ale înaproape
cetatea că îl uita!e,
atlantă de pe
ţărm9, 5uta hoinărea !ingur" 5lteori îl întovărăşea
)ahuben" 0 dată izbuti!e !ă%l ia cu !ine pe ai%8a1a,
pe furiş, minţind paznicii" 2o!tul arcaş umblă
aproape tot timpul tăcut şi chinuit de îngri#orarea
intrării lui într%o lume necuno!cută şi at$t de nouă" -l
muncea şi dorul după oaza din care fu!e!e !mul!" )ar
a doua oară nu%l mai putu lua" *uarem, auzind
înt$mplarea, îl chemă pe 5uta la !ine şi%i !pu!e că l%
ar ucide cu m$na lui de nu !%ar g$ndi la arele
*reot, iar ca !ă nu uite îndrăzneţul !clav cine e
!tăp$n în tabără, pu!e un !utaş !ă%l biciuia!că şi
/efnaht nu mişcă un deget ca !ă%l !cape" 8iciuit fu şi
ai%8a1a şi lă!at patru zile fără hrană" 5!tfel, 5uta
trebui !ă !e mulţumea!că numai cu tovărăşia lui
)ahuben" &$nd era !ingur, căuta !ă !tea c$t mai de!
de vorbă cu oamenii rome şi cu robii lor care nu erau
at$t de păziţi, dornic necontenit de a şti mai mult, de
a afla ce încă nu bănui!e" ai ale! robii localnicilor îi
dădeau ştiri îmbelşugate de!pre obiceiurile şi traiul
77
 Victor Kernbach

!au limba ţărilor din care au fo!t aduşi" &$teodată

!tătea cea!uri în şir în apropierea marelui r$u şi îl
privea cu ne!aţ" 5ce!te două îndeletniciri îl îmbiară
de la o vreme şi pe )ahuben" Văzu!eră am$ndoi
de!tule ţări şi de!tule r$uri, în!ă nici unul din r$urile
lumii nu !e putea a!emăna cu api"
5uta îl lua de!eori pe !oldat de m$nă şi%i !punea.
: /u îl vezi c$t e de minunat4 'ită%te la el;
6i apoi îşi pironea ochii în apele r$ului" <$ul
ace!ta era în !tare !ingur, cu m$lul adu! de apele ce
creşteau revăr!$ndu%!e în fiecare an, !ă
îmbogăţea!că valea uimitoare, oprind întinderea
ticăloa!ă a deşertului
nu !%a putut u!cat" Luiîn5uta
duce niciodată îi păru
ţările rău ale
de !u! că
ţinutului /a Kemet, acolo de unde vine api" 'nii
oameni negri !puneau, fără !%o fi zărit vreodată, că
acolo, la ob$rşia ace!tui r$u, unde oamenii n%au
umbră la amiază, ar fi o mare întin!ă cu apă dulce(
dar cine putea şti dacă era adevărat !au nu"""
Localnicii din /a Kemet ziceau că api vine de foarte
departe, din nişte munţi !t$ncoşi şi pu!tii, păziţi de
un şoim şi un uliu" -ntr%o peşteră de !ub munte şade
veşnic zeul api, văr!$nd fără întrerupere din două
ulcioare apa dătătoare de viaţă, care !e !curge la vale
prin gura îngu!tă a peşterii, !trecur$ndu%!e între
capul şi coada unui şarpe uriaş" 5şa !e naşte mereu,
niciodată !upu!ă pieirii, marea binecuv$ntare a
ţinutului /a Kemet"
5uta a!culta de fiecare dată aceeaşi pove!te,
nemulţumit că nimeni nu%i putea !pune şi altceva
mai vrednic de crezare" <$uri nă!c$ndu%!e din munţi
văzu!e de!tule, chiar în 5tlantida, unele reci, altele
fierbinţi" )ntra!e şi în peşteri, la ob$rşia r$urilor, şi
78
 Luntrea Sublimă

nu văzu!e zei !au alte făpturi din cele cu care%şi

umpleau oamenii poveştile"
5tlantida avea r$uri multe, lacuri şi izvoare şi
pretutindeni păm$nt rodnic, iar apa nu era acolo nici
rară, nici deo!ebit de înc$ntătoare" Dar 5uta trăi!e
p$nă la începutul tinereţii în ţinuturi unde apa era
aur, aşa că înţelegea bine miezul minunii ace!tui
fluviu care îngraşă an de an păm$nturile ce fără el ar
răm$ne pu!tii"
&$nd !e plimbă o dată cu )ahuben mai !u! de
tabără, pe l$ngă malul încă plin de m$l, 5uta !tătu
!ă privea!că într%un loc mlăştino! mode!tele tulpini
de papiru!"
credea )ahuben mai
nefolo!itoare, şi nuvăzu!e
le maiace!te
privi" plante, dar le
: *arcă !unt nişte cozi de vacă înţepenite şi
întoar!e cu !mocul în !u!, zi!e el" De ce le%or fi
lă!$nd băştinaşii !ă crea!că degeaba4 ai bine le%ar
tăia" 5r răm$ne r$ul curat"
Din!pre pădure veneau c$teva zeci de robi şi de
roabe, unii tineri, cu faţa neagră şi dinţii albi, alţii cu
chipurile albe împre#muite de bărbi negre" 3rau
m$naţi cu biciul" *overile grele din !pinările lor nu%i
lă!au !ă meargă at$t de repede c$t voiau !lu#başii
rome, care mergeau călări pe măgari îmbl$nziţi"
Slu#başii mărunţi ai !tăp$nitorilor tuturor ace!tor
ţărişoare primi!eră poruncă !ă nu lege nici prietenie,
nici taifa! cu oamenii roşii veniţi, după cum !e
!punea, din ţara de necrezut /a +uter" /otuşi, unul
dintre !lu#başi îşi întoar!e a!inul în acea!tă !eară şi
!e apropie de cei doi !trăini" &u lahuben bău!e din
înt$mplare, într%o zi, la aceeaşi c$rciumă din
marginea oraşului 8ehdet, iar după aceea !e mai
căutară unul pe altul de c$teva ori, tot acolo"
79
 Victor Kernbach

5cum, lahuben îl zări şi, privindu%l cu

bunăvoinţă, şopti la urechea lui 5uta.
: După ce are !ă plece, !ă mă întrebi !ă%ţi !pun
de!pre el"
5ce!t mic !lu#baş, folo!indu%!e de împre#urarea că
în ceata pe care o ducea el era cel mai mare, vru !ă%şi
întrebe proa!pătul prieten de !ănătate" Dar fiind
numai un !lu#baş mărunt, nu avea răgaz !ă răm$nă
dec$t o clipă" &$nd fu l$ngă lahuben, îl !alută şi%i
!pu!e.
: 5m auzit că plecaţi cu toţii în cur$nd; 6i eu
plec" 5cum ducem în cetatea voa!tră ace!t papiru!,
iar m$ineaur"
aducem pornim mai mulţi
Stăp$nul no!tru!pre ţara +ub,
!e !pune ca dat
că v%a !ă
vouă tot aurul lui" 5şa a fo!t preţul păcii" 5cum n%are
aur deloc" *ăcat că plecaţi" 6i aşa aţi luat totul de la
noi şi nu mai aveţi ce lua" 5ş mai fi !tat cu tine de
vorbă, dar eu plec m$ine" *oate mai vii la cetatea
voa!tră de%aici, şi atunci caută%mă pe uliţa din
!t$nga pieţei" 5i !ă întrebi de mine. acolo e ca!a mea"
Slu#başul privi cu di!preţ pe !clavul negru, z$mbi
!oldatului şi !e depărtă lovindu%şi a!inul" +oaptea
cuprindea c$mpia" &ur$nd !e iviră !telele şi cei doi,
lă!$ndu%l pe !lu#başul care pleca!e, căutară cu ochii,
după obiceiul deprin!, ciudata !tea de la miazăzi"
: )ar a ră!ărit; !pu!e 5uta"
: /ocmai voiam !ă%ţi !pun de!pre !teaua care te
chinuie at$t; îşi adu!e aminte )ahuben" 5m fo!t o
dată !ă beau vin în oraşul acela, 8ehdet" 5colo m%am
văzut cu !lu#başul
el" -l cheamă de5m
erib" adineauri" 5m
vorbit cu el !tat de vorbă
de!pre !teauacu
a!ta"
5uta îl privi curio!.
80
 Luntrea Sublimă

: 6i ce ţi%a !pu! erib4

: Dacă nu l%aş fi văzut acum, aş fi uitat !ă%ţi
!pun, urmă )ahuben" 3!te om plăcut, cu inimă
de!chi!ă" i%a !pu! că a fo!t meşteşugar în oraş, dar
ştiind !ă !crie l%au făcut !lu#baş pentru că !ora lui,
edet1aş, e!te ţiitoarea lui numhotep, capul
!lu#başilor din 8ehdet, fiindcă e foarte frumoa!ă"
5uta aştepta răbdător" )ahuben tăcu c$teva clipe,
căut$nd !ă%şi aducă aminte ce !punea la început"
5uta îl a#ută.
: Voiai !ă%mi !pui de !tea"
: Da, !e lumină !oldatul" L%am întrebat eu" +u
mi%a !pu!
tine, de fără !ă%l
mărimea întreb"
!telei" 3u eram
<obul acela îngri#orat, ca şi
ai%8a1a zicea
că%i ochiul unui zeu ticălo!" Dar uite ce mi%a !pu!
erib. că preoţii lor i%au învăţat !ă nu !e teamă de
ea, pentru că nici nu e !tea, ci e!te tot ochi, dar
ochiul zeiţei lor +eith""" tu poate ştii, au ei o zeiţă
+eith, care zice !lu#başul erib că e zeiţa cerului, a
drago!tei şi a înţelepciunii" 2iindcă a fo!t anotimpul
revăr!ării r$ului, c$nd toată lumea !e bucură la ei,
zeiţa şi%a de!chi! ochiul !pre ţara /a Kemet""" erib
ştie mai bine, pentru că numhotep !e află de multe
ori alături de preoţi, şi lui erib i%a !pu! !oră%!a
edet1aş"
5uta începu !ă r$dă"
: De ce r$zi4 întrebă )ahuben, nedumerit"
: *reoţii lor mint, )ahuben"
: 5tunci întreabă%l pe !trălucitorul /efnaht;
5uta ridică din umeri, fără !ă%i ră!pundă" *orniră
!pre tabără" <ă!ări!e luna" La lumina ei bogată !e
zărea de!işul de papiru!" 5uta !e opri din nou !ă !e
uite"
81
 Victor Kernbach

: -l vezi, )ahuben4 /u l%ai a!emuit cu coada vacii"

Dacă ai şti ce e!te, nu l%ai dori nimicit;
: 'ite, mi%am adu! aminte că ceata lui erib
ducea papiru! în cetatea noa!tră" *arcă aşa !punea4
zi!e )ahuben" Va !ă zică tot e bun la ceva" &e !e face
din el4 Se măn$ncă4
: Se şi măn$ncă" Dar nu numai at$t" 'ită%te la
el; &ine nu%l ştie nu vede în el dec$t ceea ce !e vede"
6i !e vede foarte puţin" 6tii că papiru!ul are preţul
aurului4 +u fiindcă localnicii îl şi măn$ncă, deşi nu%i
rău la gu!t" +u numai pentru că îşi fac din el
îmbrăcăminte, căci îl poţi preface în p$nză" Se fac
multe
poţi beadinşiel" Din tulpină
e răcoritor" 6i poţi !toarce !uc
încălţăminte dulce.
!e face dinîl
tulpina lui" )ar dacă iei tulpini bătr$ne mai multe şi le
legi şi le întăreşti, poţi în#gheba o luntre uşoară de
r$u" Dar mai cu !eamă din cozile de vacă, la care tu
te uiţi cu di!preţ, !e fac cărţi"
: &ărţi4; 6i )ahuben amuţi cu gura de!chi!ă"
5erul răcoro! al nopţii era #ilav şi înmire!mat" -l
re!pirau am$ndoi cu plăcere" Se apropia!eră de
tabără" &$ţiva !oldaţi !tăteau în #urul unui foc" 'nul
c$nta" &eilalţi murmurau după c$ntăreţ" &$ntecul
era tri!t. le era dor de 5tlantida"
: &e fel de cărţi4 întrebă )ahuben" &ărţi pe care
le !criu înţelepţii4
: &ărţi pe care le !criu cei care ştiu !ă le !crie"
)ahuben !e g$ndi dacă văzu!e vreodată cărţi mai
de aproape" -şi adu!e aminte de *uarem şi de
/efnaht"
: Dar *uarem al no!tru nu !crie cărţi, c$nd
!crie""" *e !trălucitorul /efnaht l%am văzut !criind de
c$teva ori" +ici el nu !crie cărţi" &ărţile !unt ca un
82
 Luntrea Sublimă

!ul de p$nză, şi el !crie pe ceară, cu un pumnal"

: /efnaht !crie cărţi de!pre ţările şi popoarele pe
care le cunoaşte" &eea ce ai văzut că !crie pe tăbliţele
cu ceară proa!pătă e !cri! după aceea de !clavi
meşteri, cu vop!ea neagră, pe un !ul de papiru!, nu
de p$nză"
: *apiru! din cel la care ne%am uitat acum4
: Da""" erib al tău ducea în cetate papiru!" 5u
mai adu! de c$teva ori" -n 5tlantida nu creşte" +umai
în /a Kemet" &$nd plecăm, o corabie va duce numai
papiru!"
)ahuben clătină din cap.
: +u pricep cum !e poate face !ul de !cri! din
beţele acelea; /u ştii4 5i văzut vreodată4
: &$nd eram rob aici, înainte de a fi fo!t luat în
5tlantida, am şi făcut" +u e uşor, trebuie răbdare şi
multă gri#ă" $inile care nu vor !ă fie lovite cu
nuiaua trebuie !ă fie îndem$natice" &u un ac de!faci
f$şii late şi !ubţiri din tulpină" Din mi#locul ei !coţi foi
pentru cărţile !finte, adică cele mai !ubţiri" &elelalte
!unt pentru alte cărţi" Le aşterni şi le uneşti cap la
cap pe o ma!ă puţin aplecată şi le uzi cu apa lui
api, care e plină de m$l" 5pa !e !curge şi m$lul
lipeşte" 5poi pui alte foi de%a curmezişul şi iar le uzi
ca !ă le lipeşti" După aceea tai marginile cu gri#ă, !ă
fie drepte" *e urmă u!uci foile la !oare şi apoi le
lu!truieşti cu o bucată de fildeş" De aici încolo cartea
aşteaptă !ă fie !cri!ă" )ahuben a!culta uimit şi tot
trăgea cu coada ochiului !pre de!işul de l$ngă r$u,
acum abia
deodată, zărindu%!e
îşi adu!e prin aerul amurgului" 5poi,
aminte.
: Vorbeai de !tea adineauri""" 5cum ai uitat şi
tu."""
83
 Victor Kernbach

: +u, n%am uitat, !pu!e 5uta z$mbind" Dar poate

că şi !teaua ni !e pare numai o coadă de vacă !au un
ochi de zeu pentru că altceva nu ştim de!pre ea"
)ahuben îi aruncă o privire, apoi !e încruntă,
îng$ndurat"
)ntrară în tabără, fiecare duc$ndu%!e la cortul
!ău" 5cum, c$nd armata lui *uarem îşi aştepta
corăbiile, era pe !f$rşite anotimpul apelor, ahet, c$nd
toată firea din /a Kemet !e înviorează" &$t
călători!eră prin deşert, dincoace fu!e!e anotimpul
u!cat, şemu, şi plantele erau atunci veştede" )ar c$nd
păşiră înt$ia oară în valea marelui fluviu, apele lui,
din
aceleanotimpul ahet,
zile !oldaţii tocmai începeau
lui *uarem !ă crea!că"
văzură fluviul cu apa-n
verde şi groa!ă şi, încerc$nd !%o bea, o !cuipară cu
!c$rbă" Dar api cel verde trecu de!tul de repede
!pre mare şi după vreo două!prezece zile începu !ă
vină api cel roşu" 5pele lui păreau acum ame!tecate
cu !$nge şi !oldaţii atlanţi le priveau în!păim$ntaţi"
+imeni nu ştia de unde vine ace!t !$nge" 'nii
credeau că zeul îşi ucide #ertfele l$ngă muntele de
ob$rşie" +imeni nu îndrăznea, dintre atlanţi, !ă bea
apa a!ta în!$ngerată" +umai chinuiţi de !ete şi
văz$ndu%i pe localnici că%şi afundă ulcioarele în r$u
fără teamă, unii !oldaţi încercară !ă gu!te apa roşie,
şi îndată ve!tea !e ră!p$ndi în toată armata. nimeni
nu mai bău!e, nici în 5tlantida, apă aşa de gu!toa!ă"
)ahuben era dintre puţinii care o mai bău!eră şi
altădată" După ce m$ncă v$rto!, înainte de a !e
culca, !oldatul )ahuben !orbi cu !ete din ulcior, dar
văzu că apa, tot bună, nu mai avea acelaşi gu!t" Se
culcă g$ndindu%!e la api"
5 doua zi îl căută pe 5uta, în cea!urile c$nd avu
84
 Luntrea Sublimă

răgaz, şi%l rugă !ă !e ducă împreună !pre malul

r$ului" Vremea era plăcută" 5notimpul ahet era pe
!f$rşite şi !e apropia anotimpul pert. 5pele lui api !e
retrăgeau între maluri" =ăranii şi robii !e grăbeau
acum !ă are şi !ă !emene ogoarele umede şi negre, şi
după ei pă!torii m$nau pe!te !emănături turmele de
oi, ca !ă intre !ăm$nţa în păm$nt, !ă n%o !pulbere
v$ntul şi !ă n%o u!uce !oarele"
5uta şi )ahuben !e uitau la acea!tă privelişte în
necontenită mişcare şi a!cultau c$ntecele de laudă
alcătuite de oamenii rome pentru dumnezeie!cul lor
api.

Când se revarsă Hapi, sclipeşte pământul.

Pe toţi oamenii i-a cuprins bucuria.
Toate spinările se zguduie ntruna de râs
!i toţi dinţii mestecă hrana.

)ahuben a!culta vră#it ace!te c$ntece" Dintr%unul

i%a răma! un cr$mpei în minte şi acum îl mormăia

!ingur, înCraiul
c$ntecul" graiul din
din /a
/a Kemet
Kemet,nu aşaera
cum eradeo!ebit
mult făcut
de cel atlant, totuşi în c$ntec )ahuben nu%l înţelegea
tot dintr%o dată" -ntr%o zi, !pre luarea aminte şi !pre
marea mirare a lui 5uta, d$nd putere gla!ului !ău
răguşit de plăcerile vinului şi de !trigătele de luptă,
!oldatul !e pomeni c$nt$nd aşa.

"umai Hapi să aducă e-n stare

#unătate, adevăr, n aceste inimi de oameni,
Căci se spune de mult că numai din sărăcie
$e nasc pe pământ răutăţi şi %ărădelegi.
85
 Victor Kernbach

6i în ziua aceea de la începutul anotimpului pert,

c$nd localnicii nu mai c$ntau a!emenea laude,
)ahuben !e trezi pe neaşteptate a!upra înţele!ului
vorbelor pe care le tot mormăia, cum le învăţa!e" Se
întoar!e grăbit !pre 5uta" -n mintea lui !e ră!turna!e
ceva"
: Spune%mi, întrebă !oldatul, c$ntecele mint4
: De ce mă întrebi4 zi!e 5uta nedumerit"
: Spune%mi dacă mint c$ntecele !au nu, şi
atunci am !ă%ţi !pun g$ndul din inima mea"
: 'nele mint, !pu!e 5uta încă neînţeleg$nd ce !%
a înt$mplat"
: 5cuma am băgat de !eamă şi eu" &$nd c$nţi
parcă nu te g$ndeşti prea mult la ceea ce c$nţi"""
*oate numai dacă ai făcut tu în!uţi c$ntecul" 'ite,
acum am a!cultat mai bine c$ntecul pe care%l c$nt şi
am !ocotit că minte" 5m văzut !ăraci şi la noi şi la
aceştia din /a Kemet" 0are !ăracul e rău şi nelegiuit4
3u cred că nu"
: /u ai cuno!cut !ărăcimea, )ahuben4 îl întrebă
5uta !urprin!"
: +%am prea cuno!cut%o" &$nd eram copil, nu mă
#ucam cu copiii me!eriaşilor" /ata a fo!t !oldat şi
hrana nu ne%a lip!it" Dar am văzut mai t$rziu !ăraci
care dădeau din ce nu aveau nici ei de a#un! la alţii
mai !ăraci" +%am văzut !ărac !ă ucidă pe bogat, dar
bogatul pe !ărac, da"
: /u te%ai g$ndit vreodată dacă armata lui
*uarem e !ăracă4
)ahuben r$!e uimit.
: &um, armata noa!tră !ă fie !ăracă4 Sau
86
 Luntrea Sublimă

glumeşti;
: Clume!c, după cum vezi"
)ahuben tăcu, clătin$nd din cap" 5poi !pu!e, tot
îng$ndurat.
: La 8ehdet a !ărit un c$ine a!upra mea şi ca !ă
nu%l ucid am intrat în că!uţa unui om" %a poftit !ă
!tau" %am uitat ce face. făcea inele""" i%a !pu!
neva!ta lui că face inele pentru cei mai de vază
!tăp$nitori din oraş" 6i ştii ce m$ncau4 5m văzut. o
ceapă şi o bucată de turtă mucedă" /urta era de orz"
ai aveau o ceapă, şi au zi! !ă şi%o la!e pe a doua zi"
)%am dat eu p$inea mea, măcar că din ţara duşmană
trebuie
pune !ă!ă măluăm,
ucidă"nu/oată
!ă dăm" *uarem,
lumea de%ar
!pune că aşaşti,
vor ar
zeii"
Dar de ce !e !pune că zeii buni !unt mai puternici4
5uta z$mbea, fără !ă vorbea!că"
: De ce nu%mi !pui nimic, 5uta4 !e miră
!oldatul"
: &aut şi eu de mult un ră!pun! la întrebările
tale, şi încă nu l%am gă!it; zi!e în !f$rşit celălalt"
: 'ite, cred că l%am gă!it eu"
: &are, )ahuben4
: &$ntecul minte; 5ce!ta%i ră!pun!ul" 5uta oftă.
: 5!ta%i tot întrebare;"""
Soldatul îl privi lung şi tăcu" 5poi începu !ă
mormăie alt c$ntec, de la el de%aca!ă, privind !pre
gura fluviului şi mai departe, !pre zarea mării" Dar
deodată !e întoar!e şi%l zg$lţ$i pe 5uta de umăr.
: 'ite, vin corăbiile noa!tre; !trigă el bucuro!"
-ntr%adevăr, zarea mării era plină de mărunte aripi de
pă!ări albe care, fără !ă f$lf$ie, !e înmulţeau
mărindu%!e pe toată dunga apelor din orizont" +u !e
87
 Victor Kernbach

putea şti dacă erau corăbiile 5tlantidei, dar erau

corăbii"
: De unde ştii că !unt ale noa!tre4 îl întrebă
5uta" )ahuben îl privi încurcat.
: Dar ale cui4 &ine mai are at$tea corăbii4 5le lor
de%aici nu !e încumetă !ă taie marea" 'mblă numai
pe l$ngă ţărm"
ai trecu un cea! şi corăbiile !e văzură de!luşit"
După r$nduiala aşezării lor şi după mărime nu
puteau fi dec$t atlante" &ei doi prieteni, !clavul şi
!oldatul, porniră !pre tabără"
0amenii rome, cărora li !e lua!e c$mpia frumoa!ă
mărginită dindin
palmieri, iar două părţi două
celelalte de pădurea de !alc$mi
de marea alba!trăşişi
de r$ul cu de!işuri de papiru! şi lotuşi, o ocoleau
re!emnaţi" &$t mai erau aici atlanţii, c$mpia era
atlantă" /receau departe de tabăra !trăină, tăcuţi,
privind cu ură corturile albe" -şi vedeau de
îndeletnicirile lor nenumărate din luna !emănăturilor
a anotimpului pert, iar *uarem !tătea în ace!t cea! pe
ţărm şi privea miile de p$nze de corăbii, mulţumit de
aurul pe care%l răpi!e, mulţumit de antilopele din
ţarcuri, de l$na tun!ă de pe miile de oi a căror carne
fu!e!e m$ncată de !oldaţii !ăi şi mai cu !eamă
mulţumit de cele c$teva mii de robi şi roabe, printre
care harnicii şi repezii bărbaţi ai neamurilor daza şi
teda, şi pricepuţii meşteri !au frumoa!ele c$ntăreţe
rome"
5cum, !oldaţii atlanţi îşi pregăteau armele şi !acii,

iar !cribii
preoţi, făceau c$te
hotăr$nd !ocoteala prăziirobi
vite, c$ţi luată pentru
şi c$tă rege
l$nă !ăşi
încarce în fiecare dintre corăbiile de povară"
De c$nd !e ivi!eră corăbiile în zare, 5uta !e făcu
88
 Luntrea Sublimă

mai tăcut" >arva oştea!că nu%l ră!colea" 6i nu ştia

nici el dacă tri!teţea aşezată în !ufletul lui are ca
pricină pără!irea ace!tor locuri !au apropierea
întoarcerii în 5tlantida""" &u a!emenea !tare
!ufletea!că !e du!e la /efnaht, c$nd ace!ta în !f$rşit
îl chemă" *reotul /efnaht !e plimba l$ngă malul cu
lotuşi, faţa lui era mai luminoa!ă dec$t de obicei,
datorită unui !ur$! pe care 5uta nu%l înţele!e" ) !e
păru că nu%l mai văzu!e pe /efnaht !ur$z$nd anume
aşa" 0 clipă, !clavul !ocoti că tainicul !ur$! e!te
oglinda ultimei nopţi în oare preotul !e de!făta!e cu o
frumoa!ă dănţuitoare din neamul maşauaşa"

Dar dovedi
*uterii nu era aşa" că
îndată Strălucitorul !lu#itor acum"
nu la ea !e g$ndea al >eului
: 6tii de ce te%am chemat4 îl întrebă pe !clav"
5uta îşi aplecă fruntea !pre păm$nt şi ră!pun!e
că nu ştie" *reotul păru mulţumit de ră!pun!" >i!e.
: )ată de ce. ai mai privit !teaua aceea, te%ai mai
g$ndit la ea4
Sclavul privi!e !teaua, care !e vedea şi din /a
Kemet tot pe cerul de miazăzi" Dar întrebarea
preotului cu totul neaşteptată îl dezrădăcină cu furie
din liniştea tri!tă a ultimelor ore" Se uită bănuitor la
preot" &e urmăreşte oare, chem$ndu%l4
<ă!pun!e !curt.
: %am uitat, !tăp$ne"
: 5şadar n%ai pără!it%o"""
: &hiar de nu !%ar mai vedea, g$ndul meu nu
ştiu dacă o mai poate pără!i"
: Dar !e vede;
5uta tăcu" *reotul îl !trăpungea cu privirea
căut$nd !ă%l ră!colea!că pe dinăuntru" Sclavul nu !e
89
 Victor Kernbach

lă!ă ră!colit. ochii lui erau reci, nemişcaţi"

: /e%am chemat şi ca !ă%ţi !pun o ve!te" *e c$nd
ne aflam în /a Kemet, !u!, la înt$iul prag al ace!tui
r$u, au mai căzut în ni!ipurile apu!ene alte pietre
!ticloa!e ca acelea care te%au ameţit atunci, l$ngă
oază" 6i au mai căzut altele şi dincolo de ace!te
păduri, la apu!" Se !pune că unde au căzut aproape
de oameni, oamenii ar fi murit" &ine a venit după
c$teva luni de la căderea lor fără !ă cunoa!că acele
pietre şi a pu! m$na pe ele !%a ale! numai cu ameţeli
trecătoare" Dar nimeni n%a luat vreuna cu !ine"
*ăcat;
*rivirea
!e uită acumalui rugător"
5uta !e !chimbă numaidec$t"
*reotul înţele!e Sclavul
şi clătină din
cap"
: +u; *ietrele !unt departe( c$teva zile de mer!,
şi noi plecăm m$ine"
5uta !e întri!tă şi lă!ă ochii în păm$nt" /efnaht
z$mbi !au r$n#i"
: +u te !fătuie!c !ă pleci fără încuviinţare.
dincolo de marginea taberei te va aştepta moartea"
Sclavul îşi ridică atunci fruntea, !trivindu%şi între
buze un !ur$!"
: Stăp$nul meu n%are de ce !ă !e îngri#oreze" +u
mai pot !ă dore!c pu!tiul după cărţile de la *i!cul
Sf$nt" /efnaht !e făcu că nu aude şi !pu!e uşor
înţepat.
: 6i chiar dacă ai putea !ă iei cu tine a!emenea
piatră ce%ai fi în !tare !ă afli4;""" *ietrele nu vorbe!c"
5uta nu%şi mai putu !tăp$ni z$mbetul" /efnaht
ridică !pr$nceana, cer$ndu%i a!tfel ră!pun! pentru
z$mbet"
: Dacă !tăp$nul meu nu !%ar m$nia, zi!e !clavul,
90
 Luntrea Sublimă

aş !pune altceva dec$t a !pu! !tăp$nul"

: Spune; îi porunci /efnaht, cercet$ndu%l
i!coditor"
: &red că şi piatra şi oricare lucru neîn!ufleţit
vorbeşte" 3!te adevărat că nu toate urechile aud"""
Se opri nehotăr$t" /efnaht r$!e.
: 5m !pu! aproape acelaşi lucru" +ici tu, nici
chiar noi nu cunoaştem dec$t limba acelor pietre pe
care oamenii au !cri! în limba omenea!că"
: 5ş vrea !ă !pun, !tăp$ne, că bunăoară auzim
graiul aramei" 6tim unde !ă căutăm arama şi cum !%
o topim" 6tim şi la ce folo!eşte"""
: Dar ce e arama, ştii4 îl întrerup!e preotul"
Spune%mi din ce%i alcătuită4
5uta îl privi ruşinat" /efnaht urmă.
: )ar pietrele care te%au ameţit !unt venite din
cer" 5rama e!te din păm$nt, şi n%o cunoşti""" +u%i
mai uşor !ă crezi că le%au aruncat zeii4 încheie
r$z$nd zgomoto!"
: &u !au fără zei, pietrele ace!tea nu%mi dau
pace, !tăp$ne"""
/efnaht ai bine
îşi întoar!e nu!pre
faţa le%aşmare"
fi văzut;
&orăbiile erau
acum aproape de tot" Deodată 5uta îi !pu!e cu gla!
uşor înfierb$ntat.
: Stăp$ne, am văzut mare şi păm$nt" 5m văzut
munţi şi peşteri" De ce nici o piatră din miile de pietre
nemişcate pe care le%am atin! nu m%au prăbuşit la
păm$nt ca ace!tea de care nici nu m%am apropiat4
Vru !ă mai !pună ceva, dar !e opri !imţind că
acea!tă mărturi!ire l%a !upărat pe /efnaht" /otuşi, fie
că nu voia !ă la!e fără ră!pun! ultima întrebare a
!clavului, fie că îşi căuta el în!uşi o lămurire, !e
91
 Victor Kernbach

întoar!e cu !patele !pre mare, încep$nd !ă !ur$dă"

5uta îşi dădu !eama că nimic nu%l tulbură mai mult
dec$t ace!te !ur$!uri în care nu !e putea citi nimic"
: 5m !ă%ţi dezvălui o taină pentru care ai !ă%mi
fii recuno!cător, !pu!e /efnaht cu voce tărăgănată"
5!cultă, tatăl tatălui meu era preotul >eului de 2oc"
-nainte de a muri, iată ce mi%a i!tori!it" *e c$nd era
încă t$năr, a văzut cobor$rea pe păm$ntul atlant a
acelui zeu" -ntr%o zi c$nd !oarele lumina puternic, !%a
nă!cut în cer altă lumină, parcă aproape tot aşa de
puternică" Lumina aceea a !trăbătut cerul ca un
!t$lp de văpaie cu iuţeala celei mai repezi lănci" /atăl
tatălui
!eceriş" meu !e plimba
3ra preot într%un
t$năr şi c$mp>eului
!e închina pu!tiu, după
5pelor"
Departe, în marginea c$mpului, erau c$ţiva oameni
care%şi frigeau o capră, pregătindu%!e de o!păţ" La
vreo cincizeci de paşi de tatăl tatălui meu, !t$lpul de
foc a căzut din cer şi !%a înfipt în c$mp" /atăl tatălui
meu !%a prăbuşit la păm$nt, izbit de tăria unui v$nt
care !%a i!cat din !enin" 5poi !%a ridicat" 3ra !eară" -n
oraş lumea află de la cei c$ţiva oameni care şi%au
lă!at capra şi au fugit înfricoşaţi !ă ve!tea!că
moartea preotului" Dar acel preot, tatăl tatălui meu,
văz$nd după ce a putut !ă !e ridice !t$lpul rece
alături, fără foc, fără lumină, a pu! m$na pe el şi şi%a
dat !eama că era o piatră uriaşă, de cremene" 5colo
!%a clădit templul pe care îl ştii" &$nd !%a întor! în
oraş viu şi teafăr, lumea ştia de la !ecerători de!pre
!t$lpul înflăcărat" 6i atunci multă lume a !ocotit că
>eul de 2oc i !e arăta!e ca !ă şi%l aleagă !lu#itor" -ţi
pui poate întrebarea de ce ţi%am dezvăluit taina
acea!ta anume ţie4""" udecă, şi ai !ă înţelegi" >eul de
2oc era o piatră ca toate pietrele, dar a venit din cer
92
 Luntrea Sublimă

cu putere şi acel preot !%a prăbuşit"""

: Să%mi îngăduie !tăp$nul !ă adaug ceva, !pu!e
5uta"
: 5daugă;
: /atăl tatălui !tăp$nului meu, al înţeleptului
/efnaht, !%a prăbuşit la păm$nt pentru că piatra a
căzut cu greutate şi a împin! văzduhul dimpre#ur"
*ietrele gă!ite de robul tău erau prea mici ca !ă
împingă văzduhul şi erau căzute din a#un"""
: 6tiu, îl întrerup!e /efnaht plicti!it" 6i tu ştii
bine că chiar de le%ai fi pipăit fără !ă leşini, tot n%ai fi
aflat nimic" ulţumeşte%te cu ce poţi cunoaşte" 3şti
frăm$ntat de !teaua
şi ea, ca piatra ceaţi%am
de care necuno!cută"
vorbit" 5i *oate va!au
!%o vezi cădea
n%
ai !%o vezi" &e pierzi !au ce c$ştigi dacă pipăi o piatră
venită din cer4 *reotul ei tot n%ai !ă poţi fi;
: Da, !tăp$ne, dar"""
: Viaţa omului e !curtă" &e ro!t are !ă fie
otrăvită cu întrebări la care nu poate ră!punde
nimeni; +u uita că eşti un rob mai fericit dec$t toţi
robii şi chiar dec$t mulţi oameni liberi" ulţumeşte%
te cu ce ai, ca !ă nu pierzi într%o zi totul" 3u te
!fătuie!c, pentru că nu eşti neînţelept, !ă%ţi alegi
clipa cea mai fericită din viaţa ta şi la!%o !ă te
de!făteze"
: &lipa cea mai fericită, !tăp$ne, e!te aceea care
încă n%a fo!t"
: ai bine ţi%ai fi ale! o !clavă !au o c$ntăreaţă
neagră de%aici" *oţi !%o iei cu tine pe corabie;
: i%am ale!, !tăp$ne, ră!pun!e 5uta cam tăio!"
'na din 5tlantida mi%am ale!" Dar nu e !clavă şi nu e
neagră" )ată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită"""
: 5tunci eşti un nătărău; Sau iarăşi uiţi că eşti
93
 Victor Kernbach

rob4 5lege%ţi fericirile la care ai dreptul"

0chii lui 5uta tremurară, uşor înroşiţi" >i!e cu
gla! !ugrumat.
: Drepturile, !tăp$ne, !e mă!oară altfel"
Drago!tea nu le e mă!ură bună"
/efnaht începu !ă r$dă cu poftă.
: 3şti prea t$năr, !au eşti cu adevărat nătărău"
Du%te în cortul tău" 'ite, corăbiile intră în liman"
*e ţărm, !clavii !e îngheboşau !ub poverile grele
şi alergau pe !c$ndurile piezişe care legau ţărmul de
punţile înt$ilor corăbii !o!ite" ugeau antilope şi
tauri, bice de curele şuierau prin văzduh, !oldaţii
zăngăneau din arme, !trigau căpitanii, corăbierii
c$ntau pe fiecare punte !au în#urau pe !clavi, !clavii
gemeau !ub poveri, în timp ce din!pre deşert !e zărea
năvălind !eara liliachie"
5tlanţii erau gata de drum" =ara /a Kemet îi
privea, #efuită"

94
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL IX

&orăbiile erau pe mare de mai multe zile" )eşind în

înt$ia dimineaţă !ă !tea de !tra#ă pe puntea corabiei
pe care plutea 7o corabie mare, de o !ută cincizeci de
coţi lungime, cum nu !e făceau în /a Kemet9,
)ahuben trecu pe l$ngă c$rmaci şi !e pomeni faţă în
faţă cu 5uta" +u bănui!e că vor călători împreună,
iar c$nd îl văzu !e opri mulţumit" Sclavul !tătea pe
punte şi !cria ceva pe un ciob" Simţindu%!e privit
ridică ochii şi !ări numaidec$t în picioare, z$mbind
cu toată faţa"
: Vezi, )ahuben, zi!e !clavul, !%a !f$rşit şi
călătoria a!ta; V$ntul bun ne duce !pre /a +uter,
ţara de ba!m şi fericirea noa!tră şi începu !ă r$dă"
&orabia pe care pluteau era o corabie cu !clavi
luaţi din /a Kemet" 5cum, )ahuben era căpetenia
!tră#ii de pe acea!tă corabie( căci, mulţumit de el,
*uarem îl făcu!e a#utor de !utaş în ziua c$nd îşi
cercetă oa!tea înainte de pornirea pe mare" -ncă
mirat de a%l fi gă!it aici pe !clavul arelui *reot,
după ce%şi veni în fire de la înt$ia tulburare a
revederii, îl întrebă cum a a#un! împreună cu el"
: /e%a trimi! !ă te păze!c eu4
: +u; 'rma !ă fiu pe altă corabie, cu /efnaht"
*uarem i%a cerut !ă mă trimită oriunde, numai ca !ă
nu fiu în ochii lui" 5m întrebat pe un căpitan unde
eşti tu şi l%am rugat !ă mă dea aici" Dacă nu te%am
văzut a!eară în!ă, m%am g$ndit că !%a nimerit altă
corabie"
95
 Victor Kernbach

: 'ite că !untem iar împreună, zi!e )ahuben cu

bucurie" >eii nu ne de!part"
V$ntul !ufla din !pate, în!ă prea !lab, şi corăbiile
erau împin!e şi de v$!le" &ei doi prieteni !e apropiară
de marginea punţii, ca !ă poată !ta de vorbă
netulburaţi" L$ngă ei nu era nimeni, dec$t mai #o! de
punte, în locaşul v$!lei, un v$!laş" Legat cu o
fr$nghie de mi#loc, robul v$!lea din greu" 3ra dintre
robii rome, luaţi din c$mpiile de #o! ale ţării /a
Kemet" *ărea !ă fie ţăran, muncitor de păm$nt, aşa îl
arătau m$inile lui înnegrite şi brăzdate de crăpături,
şi !pinarea lui încovoiată, şi ochii lui trişti dea!upra
feţei u!cate şi !upte, ca şi întreg trupul lui !lab, înalt
şi o!o!"
: =i%e dor de ai tăi, )ahuben, aşa e4 îi !pu!e
5uta, după ce !e mai uită c$teva clipe la v$!laş"
+iciodată nu te%am întrebat c$ţi copii ai"""
: *atru; ră!pun!e )ahuben cu m$ndrie" 8ine că
!%a încheiat cu deşertul acela ble!temat şi cu
c$rciumile din 8ehdet şi cu tot; ai bine%i aca!ă;
5cum ne întoarcem în ţara fericită /a +uter cum ai
!pu! tu;
V$!laşul p$nă atunci nu păru!e !ă a!culte ce
vorbe!c ei" Dar c$nd auzi din gura !oldatului !trăin
cuvintele /a +uter, numele ţării nevăzute de!pre care
!e alcătuiau în /a Kemet c$ntece şi !e i!tori!eau
poveşti, şi pe care nu !e g$ndi!e că o va vedea aievea
vreodată, îşi de!făcu fălcile şi printre buzele îngroşate
şi a!pre !cuipă în mare" 5poi ro!ti pentru !ine un
cuv$nt pe care cei doi nu%l auziră bine !au nu%l
pricepură dec$t atunci c$nd biciul din m$na unui
!lu#baş atlant, ce tocmai trecea pe acolo, !f$şie
şuier$nd !pinarea v$!laşului"
96
 Luntrea Sublimă

)ahuben !e întoar!e !pre v$!laş şi abia acum zări

pe !lu#başul de l$ngă ei" Voia !ă !pună ceva şi nu
ştia ce" Crăi la înt$mplare.
: -n /a +uter viaţa%i frumoa!ă"""
<obul rome îl privi cu !c$rbă" 8iciul nu%l potoli!e,
parcă îl întăr$ta!e mai mult" 5uta !e uită şi el la
ace!t rob şi !imţi cum îl doare şi pe el trupul, deşi
nebătut"
V$!laşul aruncă printre dinţi.
: *oţi !ă !pui de trei ori că lupul e capră, lapte
de la el tot n%ai !ă mulgi;
8iciul !lu#başului şuieră din nou" <obul rome
acum tăcut, răcorit, v$!li mai departe"
: &are%i numele tău4 îl întrebă )ahuben, fără !ă
ştie nici el de ce"
Slu#başul !e pregătea !ă plece, dar !e opri"
: &e nevoie ai tu de numele meu4 Vrei !ă mi%l
!purci în urechea ta, !au vrei !ă mi%l bat#ocoreşti cu
limba ta4 zi!e robul m$nuindu%şi v$!la cu furie, şi
ultimele lui cuvinte !e ame!tecară cu alt şuierat de

bici")ahuben !imţi că i !e urcă !$ngele în obraz, dar

înt$lnind privirea mută a lui 5uta !e !tăp$ni şi îşi
dădu !eama că ar fi făcut la fel ca robul de la v$!lă
dacă !%ar fi aflat în locul lui" Slu#başul răcni la
v$!laş.
: Să ră!punzi, !crumbie u!cată, c$nd un oştean
viteaz al marelui no!tru !tăp$n, fie el veşnic viu,
!ănăto! şi puternic, vrea !ă ştie numele tău
ble!temat;
Lui )ahuben îi părea acum rău de întor!ătura
neaşteptată a lucrurilor şi nu mai ştia cum !ă le
97
 Victor Kernbach

îndrepte"
-nţelegea ura omului !mul! poate de l$ngă
neva!tă şi copii tocmai în luna !emănăturilor" >$mbi
vinovat"
Sclavul tăcu şi !cuipă în mare, fără !ă%şi ia în
!eamă !pinarea în!$ngerată, p$ndită de o nouă
prime#die" 8iciul !e năpu!ti iar" De a!tă dată curelele
loviră buzele v$!laşului, care n%au vrut !ă !e
de!chidă pentru a ră!punde la întrebare" Slu#başul
clocotea de furie, şi acum porni !ă facă ocolul punţii,
ca !ă biciuia!că şi pe ceilalţi v$!laşi, !pre a le aduce
aminte că !unt robii 5tlantidei"
2olo!indu%!e
!trăine de 5uta
în prea#mă, prile#ul de a răm$ne
!e întoar!e !pre fără urechi
d$rzul ţăran
şi, arăt$ndu%i%l pe )ahuben, !pu!e cu voce bl$ndă.
: 0mul ace!ta nu ţi%a vrut răul" 5 vrut numai !ă%
ţi afle numele"
V$!laşul îşi încleştă gura în!$ngerată, pregătindu%
!e poate de altă vorbă grea, dar ochii lui înt$lniră
ochii lui 5uta" +umai atunci m$nia lui !e muie"
urmură.
: Sunt unanupu" )ată, ai aflat ce%ai vrut !ă afli"
Dar dacă eu te%aş fi întrebat de numele tău şi nu mi%
ai fi ră!pun!, nimeni nu te%ar fi biciuit" 5cuma aş şti
ce !ă le !pun copiilor mei care mă tot întrebau ce ţară
e!te /a +uter şi eu nu ştiam ce !ă ră!pund" +umai că
n%or !ă mai aibă pe cine întreba copiii mei de!pre /a
+uter"
V$!laşul îşi încleştă din nou fălcile şi nu şi le mai
de!cleştă apoi !cur!
!cuipe !$ngele dec$tdin
debuze"
puţine ori, doar ca !ă%şi
&heful de vorbă îi pieri!e şi lui )ahuben" +ici 5uta
nu mai vorbi" *untea !e umplu!e acum şi de alţi
98
 Luntrea Sublimă

oameni dec$t corăbierii" )ahuben a!cultă şuierăturile

de bici care ocoliră puntea, apoi !imţi ceva
necuno!cut în ochi, ceva fierbinte şi umed, şi c$nd îşi
dădu !eama că !unt lacrimi !e întoar!e ruşinat cu
faţa !pre largul mării" +umai 5uta văzu, dar de faţă
cu !lu#başii regeşti nu îndrăzni !ă%i pună m$na pe
umăr" -ncercă totuşi !ă%l m$ng$ie altfel" -i !pu!e
încet, ca !ă nu fie auzit de alţii.
: +u te amărî, nu eşti tu vinovat"
: Dar cine4 L%a biciuit numai din pricina mea,
am văzut; &rezi că eu nu ştiu că nu%i uşor !ă%ţi laşi
copiii flăm$nzi şi !ă fii rob la alţii4 /rebuia !ă nu%l
mai întreb
şi nu%i mai şi cum şi
#upuia îl cheamă"
pielea;""" <ăm$nea cu necazul lui
: +u%i vina ta; mai !pu!e o dată 5uta" Vinovată e
5tlantida care nu !e mai !atură de robi"
: La urma urmei, aşa e cum !pui tu; zi!e
)ahuben" ă g$nde!c că robul acela care a zi! că%l
cheamă unanupu o fi fo!t ţăran ca acei care c$ntau
pe c$mp c$nd am plecat noi" -şi ducea şi el viaţa în
linişte şi noi l%am luat de l$ngă ai lui"
5uta z$mbi amar.
: 5!ta nu%i chiar aşa" Viaţa lui era tot at$t de
liniştită ca a omului pe!te trupul căruia !%a culcat
leul !ă doarmă" &rezi că ţăranii din /a Kemet nu mai
c$ntă4 &$ntă şi de necaz" 6i tu !ingur ai !pu! că
unele c$ntece mint"
: 5i dreptate" 6i c$t păm$nt au ca !ă !e
hrănea!că4
: Dacă
#umătate !%ar hrăni
!tăp$nul numai
ţinutului şi unei !fert
şi nu le%ar lua
!lu#başii, tot
nu le%ar a#unge" unce!c din greu şi abia !e întorc
aca!ă la căderea nopţii, i!toviţi, că trebuie !ă şi plece
99
 Victor Kernbach

îndărăt pe c$mp" 6i a!ta c$nd e bine; Dar g$ndeşte%te

că uneori apa din api nu !e ridică at$t c$t trebuie şi
ogorul nu mai are m$l, e u!cat; +u toţi au putere !ă%
şi facă şanţuri pentru !curgerea apei" Sau dacă
înainte de !eceriş vin lăcu!tele4
)ahuben oftă.
: 6i ce !e înt$mplă atunci cu ţăranii aceia4
: Se mută fiecare cu toţi ai lui în =ara orţilor"
: 5tunci poate că%i mai bine aşa" &el puţin robii,
în 5tlantida, au hrană în fiecare zi"
: 0 m$nă de m$ncare şi o !t$ncă pe umeri""" 0
m$nă de hrană şi un !ac de bice""" 6i copiii rămaşi
departe, !inguri, ca şi orfani" 5uzi, )ahuben, tu umbli
!ă cucereşti ţări şi robi şi !tai numai c$teva luni
departe de copiii tăi cărora le aduci prăzi""" )ar ace!t
unanupu pe ai lui n%o !ă%i mai vadă niciodată"
5uta îşi ridică obrazul !pre v$nt" V$ntul îşi
!chimba!e drumul" 3ra mai umed şi bătea acum din
faţă" *ă!ări gra!e ţip$nd a!cuţit !e încrucişau acum
în zboruri !ălbatice pe!te faţa mării"
: &red că vine furtună"""
5uta murmură, fără !ă%şi ia faţa de la v$nt" Dar
a#utorul de !utaş nu%i ră!pun!e" 5vea mintea prea
răvăşită ca !ă%l mai fi putut auzi" +u trecu în!ă mult
şi !imţi că nu mai poate trage aer pe nări" De!chi!e
gura larg, în!ă nici gura nu mai putu prinde
văzduhul" Se uită la ceilalţi" 5uta !tătea nemişcat"
&$ţiva dintre !lu#başi intra!eră în p$ntecul navei, !ub
punte" &orabia era de!tul de ad$ncă, totuşi apa
acea!ta,
şi aruncap$nă
navaadineauri
de pe un liniştită, !e ca
val pe altul zv$rcolea acum
pe un pai"
5cum v$ntul ridica înalte valuri albe din marea care
!e făcu!e neagră" -ncepu o ploaie, parcă >eul &erului
100
 Luntrea Sublimă

!%ar fi m$niat pe >eul 5pelor şi l%ar fi bătut cu zeci de

mii de curele ude" &elelalte corăbii atlante nu !e mai
zăreau, nici cele din faţă, nici cele dindărăt" 0amenii
!e apucau de ce puteau, ca !ă nu%i măture valurile de
pe punte" 3ra ziuă, dar era aproape întuneric"
)ahuben !imţi un gol în !tomac şi parcă toate
măruntaiele !tăteau gata !ă%i năvălea!că afară, pe
gură" 5uta !e ţinea de gardul punţii, iar )ahuben
apuca!e cu m$na marginea locaşului v$!lei, !t$nd
într%un genunchi" L$ngă ei, robul unanupu !e
încorda din ră!puteri !ă v$!lea!că" eşterul p$nzei
porunci!e v$!laşilor !ă !e lupte cu apele, ca !ă nu !e

abată
lungă corabia
de şa!e din
coţidrum" *$nza
!au lovea în fu!e!e !tr$n!ă"
gol, !au V$!la
era izbită
îndărăt de c$te un talaz"
: Dacă eram pe o corabie din /a Kemet, ne
chema 0!iri! al lor în =ara orţilor; !trigă 5uta ca !ă
poată fi auzit de )ahuben, de la doi paşi depărtare"
5fară de )ahuben, nu%l auzi nimeni"
0 izbitură înfundată şi un geamăt !curt îl făcură
pe )ahuben !ă !e uite repede în locaşul v$!laşului din
marginea punţii" unanupu zăcea prăbuşit într%o
parte şi t$mpla dreaptă îi era m$n#ită de !$nge"
Valurile i%o !pălau unul după altul, dar !$ngele !e
ivea mereu la loc" 5tunci )ahuben, cu ochii îngroziţi,
îl căută pe 5uta, dar nu%l zări dec$t l$ngă catargul
p$nzei !tr$n!e, unde îl arunca!e un val" )ahuben !e
întoar!e atunci !pre unanupu" Stătu în cumpănă o
clipă, !e uită în #ur dacă nu%i vede nimeni, dar acum
fiecare in! abia dacă mai putea !ă%şi aibă gri#a !a"
-ntr%o clipită, a#utorul de !utaş îşi !f$şie cămaşa şi !e
repezi !pre v$!laş" Din lăcaşul v$!lei nu mai putea !ă
cadă în mare, dar valurile pătrundeau şi din margine
101
 Victor Kernbach

şi de !u! şi îl băteau fără încetare" De nu !%ar fi ţinut

cu o m$nă de trunchiul în care !e legăna v$!la
pără!ită, !%ar fi izbit cu capul de pereţii groşi de
b$rne" &u cealaltă m$nă, a#ut$ndu%!e de pieptul !ău
şi de dinţi, )ahuben înfăşură !tr$n! în #urul capului
ace!tui nenorocit v$!laş p$nza !f$şiată din cămaşă" -l
tra!e pe unanupu la o parte şi începu !ă v$!lea!că
el" area neagră urla" Din ea !e ridica!e un !t$lp de
apă neagră cu creştetul în!pumat care venea
ameninţător !pre corabie" 0 clipă, )ahuben lă!ă v$!la
din m$ini şi privi cu !paimă" +iciodată nu înt$lni!e
furtuni aşa de mari în !curtele lui călătorii pe mare"

@5!ta
6tia căe v$!lind
moartea;A
i !e!evag$ndi
liniştiel"!tomacul
5poi v$!lişi mai departe"
g$ndurile la
moarte !e vor îndepărta" Dar !t$lpul de apă înalt de
cel puţin o !ută de coţi trecu pe l$ngă corabia lor fără
!ă !e !pargă"
6i deodată apele !e liniştiră" V$ntul !e înmuie" *e
întinderea mării unduită de valuri mici şi din nou
aproape alba!tră, !e făcu!e lumină" -n !t$nga, la
miazăzi, ţărmul ţinuturilor cu ni!ipuri, de unde
pleca!eră, !e zărea aproape" -n faţă, !e legănau una
după alta corăbiile atlante" Departe, la orizont, !e
puteau de!luşi cei doi !t$lpi puternici de piatră ai
zeului hananeilor el1art, tăiaţi din nişte munţi pe
cele două ţărmuri dimpotrivă, care !tr$mtau acea!tă
mare şi de!chideau apoi drum !pre area 5tlantică"
)ahuben !e uită la !clavul unanupu" 5ce!ta !e
trezi!e din leşin şi%l privea cu uimire" 5#utorul de
!utaş !coa!e din !acul !ău un pumn de curmale şi o
turtă de gr$u şi i le dădu" Sclavul îl privi din nou cu
privirea aceea uimită, apoi înşfacă darul şi începu !ă
măn$nce grăbit" S$ngele închegat de pe p$nza cu
102
 Luntrea Sublimă

care îi era legat capul fu!e!e !pălat de valuri şi numai

o pată roşiatică aducea aminte de izbitură" Dar
!curgerea !$ngelui !e opri!e( capul nu era !part"
)ahuben !e uită la !clav, apoi la v$!lă, apoi din nou la
!clav" V$!lea ca şi p$nă acum" Deodată, ochii i !e
luminară" *rivi ţărmul apropiat" Se uită la celelalte
corăbii, care erau departe" Se ridică puţin şi cuprin!e
puntea în priviri" *e punte nu era, aici l$ngă ei, încă
nimeni" Slu#başii regeşti !e mai a!cundeau !ub
punte, în p$ntecul navei"
)ahuben !e aplecă !pre !clav şi%l întrebă.
: =i%au venit puterile la loc4
unanupu,
colţul !ău, vr$ndcare !f$rşi!e
!ă ia v$!la" de
3ram$ncat, !e ridică
înzdrăvenit" din
Se uită
la militarul atlant cu recunoştinţă.
: +%aş fi crezut !ă faci a!ta""" Dar tot mai bine
mă lă!ai !ă pier; şi aşteptă !ă !e aşeze pe locul !ău,
ca !ă v$!lea!că" Dar )ahuben nu !e !culă" &$teva
clipe v$!lind din greu numai cu o m$nă, îşi tra!e
cuţitul de la br$u şi tăie fr$nghia cu care era legat
!clavul de corabie" 5poi !pu!e încet, aproape în
şoaptă.
: 5cuma fugi;
Sclavul !e uită la el nedumerit" Dar ochii lui
)ahuben, neaşteptat de plini de înţele! şi de frăţeşti,
!pu!eră mai mult dec$t gura lui" 5cum, !clavul
pricepu" Se !trecură cu greu prin gaura lă!ată pentru
mişcarea v$!lei 7era at$t de !ubţire, înc$t !e putu
!trecura9, apoi !e aruncă în mare" 5pa îl înghiţi"
)ahuben îl urmări
vreo cincizeci îngri#orat,
de paşi, îi zări în!ă
capulpuţin maidin
ieşind t$rziu,
apă. la
ţăranul unanupu înota !pre ţărm"
5cum marea !e linişti!e de tot" 'n !lu#baş rege!c
103
 Victor Kernbach

ocolea puntea !ă vadă dacă totul era aşa cum a fo!t"

&$nd a#un!e la )ahuben, răma!e cu gura că!cată.
: &e faci aici4 )ahuben z$mbi şiret.
: V$!le!c, nu vezi;
: Dar !clavul unde%i4 &e, tu eşti v$!laş4 'nde%i
!clavul4
: L%a !mul! un val cu fr$nghie cu tot şi l%a
aruncat în mare, !pu!e )ahuben" &e mă întrebi pe
mine4 S%o fi înecat;
Slu#başul îşi !chimbă greutatea de pe un picior pe
altul"
: 6i de ce ai v$!lit tu4
: &e întrebare neroadă; &um era !ă la! v$!la
!ingură, dacă m%am înt$mplat pe%aici şi n%am văzut
nici un v$!laş" /u de ce ai !tat a!cun! şi n%ai venit !ă
!chimbi v$!laşul dacă acela !%a înecat;
Slu#başul !e întoar!e şi plecă, ştiind din viaţa lui
lungă şi încercată că nu era bine !ă !e ia la harţă cu
un proa!păt a#utor de !utaş" După c$teva clipe veni
cu alt rob, căruia îi legă mi#locul cu o fr$nghie nouă"

)ahuben
ad$nc ieşiaerul
în piept pe punte"
mării" -lSe uităpeîn5uta
văzu #ur înşi faţă,
tra!e
nemişcat, privind zarea" Vru !ă !e îndrepte !pre el,
!ă%i !pună ce !e înt$mpla!e" Dar după c$ţiva paşi !e
răzg$ndi şi !e întoar!e" -ncepu !ă c$nte un c$ntec din
ţara /a Kemet, cu g$ndul du! în!ă la ţara /a +uter"
-n nopţile care au urmat, privi alături de 5uta
!teaua necuno!cută care !e muta!e mai !pre ră!ărit"
-i vorbi de!pre călătoria făcută şi de!pre copiii !ăi,
dar de!pre fo!tul v$!laş unanupu nu%i pomeni nici
un cuv$nt"
5uta băgă de !eamă numai că a#utorul de !utaş
104
 Luntrea Sublimă

părea pe!te mă!ură de mulţumit, şi crezu că

prietenul !ău e mulţumit pentru înălţarea în
rangurile oa!tei, !au pentru că !căpa!e cu viaţă din
marea încercare a furtunii şi !e apropia de ţara lui" 6i
nici nu !e mai g$ndi apoi la a!ta, căci acum era
!trăbătut de alte g$nduri, de nişte g$nduri care%i mai
veni!eră în călătoriile lui pe mări, dar nicic$nd aşa de
!$c$itoare ca de a!tă dată"
Sclavul 5uta privea zarea mării liniştite" Vedea
cum îndepărtatele corăbii din faţă, înainte de a !e
topi cu totul în zare, îşi pierd înt$i partea de #o! şi
numai după aceea p$nza" -n !chimb, dacă !e uita
îndărăt,
de !eamăcătre ultimelepe
că fiecăreia corăbii
r$nd idin
!e lungul lor şir,
iveşte înt$i băga
p$nza
şi apoi !e vede toată corabia"
3ra încă o taină pe care 5uta ar fi vrut !%o dezlege
şi nu putea" +oaptea îl tulbura !teaua nouă şi
ciudată, ziua ridicarea şi căderea corăbiilor în zări"
6irul de corăbii, răma! numai fără două din ele,
!parte de valuri, mai fu zbătut de furtuni uşoare"
6irul de corăbii pluti şi pe marea liniştită ca lacurile
din munţii 5tlantidei" 6irul de corăbii grele trecu prin
!tr$mtoarea din !t$lpi de piatră rămaşi de la zeul
el1art, unde aproape că !e love!c frunte de frunte
ţărmul ţării de miazănoapte, care !e !pune că nu are
dec$t c$mpii cu neguri ne!f$rşite, şi ţărmul ţării de
miazăzi, pe care o cunoşteau aproape toţi cei ce
pluteau acum în ace!t şir lung de corăbii" 5poi, şirul
de corăbii pluti !pre miazăzi, pe area 5tlantică"
'nele corăbii cu !clavi !e opriră la ţărmul
untelui de 2oc din ră!ăritul 5tlantidei, ca !ă la!e
acolo un număr din robii aduşi( altele !e opriră la
munţii din miazăzi pentru a coborî pe ţărm pe ceilalţi
105
 Victor Kernbach

robi" 5poi corăbiile cu !oldaţi şi !lu#başi regeşti şi cu

averile #efuite plutiră mai departe cotind iarăşi !pre
miazănoapte, ca !ă intre în larga mare liniştită care
!cobea pe dinăuntru păm$ntul ţării, lărgindu%!e
treptat ca o crea!tă de cocoş"

106
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL X

&ălare pe un a!in şi în!oţit de un !oldat pe alt

a!in, 5uta urca drumul şerpuit al untelui
Vulturilor, aşezat în partea cea mai de miazănoapte a
5tlantidei, într%un şir de nouă munţi, dintre care
ace!ta era cel mai înalt" La !t$nga untelui
Vulturilor, pe!te o vale nu prea ad$ncă era altul,
înfăţiş$ndu%!e pe alocuri verde, pe alocuri !t$nco!"
*ieziş, către #umătatea arcului dintre miazănoapte şi
ră!ărit, !e zărea aburind un munte rotund şi piepto!,
mai puţin înalt, iar departe !pre zarea ră!ăriteană !e
contopea cu albă!trimile cereşti al treilea munte, lung
şi cre!tat ca un pieptene" ai !pre miazăzi, numai
ochii buni puteau de!luşi, dacă le cunoşteau
dinainte, trei pi!curi !cunde aşezate în triunghi" )ar
întorc$nd privirea pe dunga dintre miazănoapte şi
apu! a orizontului, puteai zări cum tremură în
depărtări alţi doi munţi, unul v$năt, altul albicio!"
&el dint$i era un munte mai mare, bogat în flori, pe
celălalt, pipernicit, mai mult o !t$ncă golaşă, 5uta îşi
aducea aminte că a văzut foarte mulţi corbi" De aceea
i !e şi !punea untele &orbilor" 3rau încă doi munţi,
!pre miazănoapte, care nu !e vedeau dec$t din pi!cul
untelui Vulturilor, numit *i!cul Sf$nt, dar p$nă
acolo 5uta mai avea mult de mer!" *$nă la poale, el şi
!oldatul urca!eră
iar de acolo înaintecu
auluntrea pe cur!ul <$ului <ece,
luat a!ini"
Soldatul care%l în!oţea era un om în pragul
bătr$neţii, un in! tăcut" -nalt ca toţi atlanţii, mai
107
 Victor Kernbach

înalt chiar dec$t mulţi atlanţi 7avea, fără o palmă !au

două, patru coţi9 şi bineînţele! dec$t 5uta, !oldatul
ace!ta mergea îng$ndurat, legăn$ndu%!e pe măgarul
prea mic pentru el şi nu !e uita nicăieri, numai la
cărarea pe care călca măgarul" 5uta îl urmări un
ră!timp cu coada ochiului, apoi nu !e mai uită şi
z$mbi" -n cea din urmă călătorie ochii !ăi !e
obişnui!eră !ă vadă mulţi oameni !cunzi" ai ale!
ră!ăritenii din 6umer !au 511ad, !au mărunţii
hananei nu le a#ungeau atlanţilor mi#locii nici măcar
p$nă la umăr" )ar acum ochii îi erau tulburaţi de
înălţimea de pră#ină a ace!tui !oldat, care i !e părea

caraghio!"
Soldatul nici măcar nu i%a !pu! cum îl cheamă, şi
nici 5uta nu l%a întrebat" 5!inul îl ducea pe !oldat
alene şi călăreţul, !coţ$ndu%şi coiful, ca !ă%i intre
v$ntul munţilor în păr, părea că nici nu bagă în
!eamă zornăitul necontenit şi leneş al !abiei !ale
lovită de !cut în pa!ul măgarului" 2aţa îl arăta
îng$ndurat, dar omul pe!emne că nu !e g$ndea la
nimic"
Drumul !pre *i!cul Sf$nt era greu şi lung, de la
poale p$nă în pi!c aveau de mer! călare două zile" )ar
acum a#un!e!eră de%abia la #umătatea drumului"
Lă!a!eră în urmă pădurile şi tufărişurile de laur"
5cum muntele era îmbrăcat în pa#işti verzi pline de
mii de pete albe. oile" -n lătrat de c$ini ciobăneşti !e
lă!a amurgul şi le dădea de ştire a!upra locului de
popa!"
Se opriră la un !ălaş de pă!tori" Soldatul m$ncă
!enin, neprivind nicăieri, neg$ndindu%!e la nimic"
-ncă me!tec$nd, !e du!e !ub acoperăm$ntul de b$rne
şi învelindu%!e cu o manta ciobănea!că adormi într%o
108
 Luntrea Sublimă

clipă" *ă!torii aveau încă multe gri#i înainte de !omn"

5uta privi un timp laptele gălbui care !e aduna în
şiştarele de păm$nt ar!, apoi ochii lui rătăciră pe cer"
Somnul i%l alunga nerăbdarea de a a#unge mai repede
pe crea!ta muntelui, în palatul arelui *reot" Dar
mai era o zi"
-n timpul zilei care !e !f$rşea, nerăbdarea
!căzu!e, înlocuită în parte de tri!teţea de!părţirii,
poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni c$ştigaţi
în locuri !trăine"
5cum, )ahuben îşi făcea fără îndoială me!eria în
cazărmi, iar ai%8a1a fu!e!e du! la peşteri ca !ă
înveţe
palate" meşteşugul de a clădi ziduri de oraş !au
5uta !tătea ţintuit în ne!omn de ciudata !tea
cobor$tă pe zarea dintre miazăzi şi ră!ărit şi privea
pierdut cerul nopţii atlante" +oaptea era plăcută,
călduţă, cu aer clar de munte înalt şi cu miro!
zdravăn de iarbă înrourată"
/otul era cum a fo!t totdeauna în acea!tă
5tlantidă cu care !clavul negru !e obişnui!e mai mult
dec$t cu ţara unde l%a ar! !oarele la începutul vieţii"
+umai ciudata !tea nouă nu i%o mai arăta!e p$nă
acum niciodată cerul atlant" &hiar învelindu%!e,
t$rziu, cu pătura de l$nă, înainte de a%şi muta viaţa
din afară înăuntru, în clipele de aşteptare a
!omnului, 5uta nu !e mai g$ndea dec$t la !teaua
aceea" 6i era nerăbdător !ă !tea în !f$rşit de vorbă cu
arele *reot, care a#un!e!e acum pentru el cea din
urmă năde#de a dezlegării tainei din cer"""
După un !omn ad$nc de om !ănăto!, 5uta ieşi în
zori din baraca de b$rne" Dimineaţa îşi ridica tocmai
atunci aburii din prăpă!tii" unţii !e vedeau frumoşi
109
 Victor Kernbach

pe!te zări, albaştri şi !cunzi" &ei mai depărtaţi

păreau nori"
Sclavul îşi !cutură amorţeala şi !e du!e la izvorul
rece" 5!inii rumegau" Soldatul încă dormea, aici
nefiind tr$mbiţă" 5uta privi muntele în !u!, unde
printre !t$ncile golaşe !e pierdeau cărări" V$rful
muntelui nu !e zărea de după nori" 5poi coborî ochii,
!imţindu%!e privit de cineva" La c$ţiva paşi !e opri!e
un copil de pă!tor şi !e uita la omul negru,
mă!ur$ndu%l cu nişte ochi măriţi de curiozitate şi
frică" 5uta făcu un pa! !pre copil, dar copilul vru !ă
fugă şi, dacă !clavul n%ar fi z$mbit şi ochii lui n%ar fi
fo!t
fugitat$ta de calzi şi!pre
în!păim$ntat bla#ini, poate
ai !ăi" că înţele!e
5uta băieţelulteama
ar fi
copilului şi !e opri, lă!$ndu%!e uşor pe genunchii
îndoiţi" 5şezat aşa, nu mai părea în!păim$ntător"
: /u nu te #oci4 îl întrebă cu bl$ndeţe !clavul"
5tunci z$mbi şi copilul şi !coa!e de după o tufă o bilă
netedă de piatră"
: &ine a făcut%o4 îl întrebă 5uta" Sau ai făcut%o
tu""" &opilul îi întin!e bila, prea grea pentru m$nuţele
lui.
era mult mai mare dec$t pumnul unui bărbat"
: +%ai făcut%o tu4 întrebă !clavul din nou şi luă
bila" &opilul îl privea îngri#orat, neîndrăznind !ă
vorbea!că"
: ai !ă ne #ucăm; !trigă 5uta cu gla! ve!el"
'n pă!tor !e opri!e la c$ţiva paşi de el şi%i
urmărea cu un !ur$!" &opilul îl văzu şi atunci
îngri#orarea îi pieri" >i!e numaidec$t, arăt$nd cu
m$na !pre pă!tor.
: 3l a făcut%o" 3l e fratele meu;
5uta ro!togoli bila prin iarbă şi !trigă.
110
 Luntrea Sublimă

: *rinde%o;
&opilul alergă după bilă şi apuc$nd%o cu m$inile
i%o adu!e" 5cum nu%i mai fu frică de omul negru" -l
cercetă mai atent" Deodată întrebă.
: De ce eşti tu aşa de negru4
5uta începu !ă r$dă.
: -n ţara unde am fo!t c$nd eram ca tine !oarele
ardea prea tare""" 3l m%a înnegrit;
&opilul nu pricepu" Se uită !pre ră!ărit, la !oarele
care !e ridica dea!upra munţilor, apoi !e uită din nou
la 5uta" Sclavul începu iar !ă r$dă" &opilului i !e
părea !traniu şi nefire!c nu numai trupul negru al
omului !trăin, dar şi gla!ul lui gro! în care putea
recunoaşte şi bubuitul tunetului, aşa de de! în aceşti
munţi, dar şi ceva ce parcă !emăna cu !unetul pe
care%l !cot ciobanii băt$nd cu băţul într%o bucată de
aramă at$rnată de grinzi, c$nd !e adună la cină"
&iobanii aveau gla!uri puternice, dar nici c$nd
c$ntau gla!urile lor nu ră!unau ca al ace!tui om"
: /u ştii !ă c$nţi4 îl întrebă copilul"
: 6tiu; Vrei !ă%ţi c$nt ceva4
: Da;
&opilul lă!ă bila în iarbă şi, cu degetul între buze,
îl privi iarăşi pe omul negru"
5uta îi c$ntă un c$ntec !curt de!pre !oare"
&$ntecul !una în urechile copilului mai !traniu dec$t
tot ce auzi!e p$nă atunci" De multe ori, vocea omului
negru !e rupea, cădea mută într%o clipă !pre !unete
mai groa!e şi iar !e ridica, încet" 5lteori vocea
c$ntecului tăcea, şi altă voce, parcă a altui om chiar
dacă ieşită din aceeaşi gură, şuiera !curt ca v$ntul
puternic !au bătea ca apa care cade din !t$nci, şi
numaidec$t cealaltă voce, groa!ă şi grea, îşi
111
 Victor Kernbach

reîncepea urcuşurile şi căderile" )eşi!eră c$ţiva

pă!tori şi, lă!$ndu%şi munca, a!cultau în tăcere"
Deodată, c$ntecul !e fr$n!e tocmai c$nd părea că
începe din nou"
: +u mai c$nţi4 întrebă copilul"
: &$ntecul !%a !f$rşit"
&opilul îşi căută bila" 0 gă!i şi c$teva clipe !e #ucă
ro!togolind%o prin iarbă, apoi !e apropie de 5uta care
şedea şi acum tot cu genunchii !tr$nşi dede!ubt şi%i
zi!e repede.
: /ot nu mi%ai !pu! de ce eşti negru"
: =i%am !pu!, poate tu n%ai înţele!""" +%ai văzut
cum !e face un lemn alb dacă%l ţii în foc4
: <oşu, !pu!e copilul bucuro! că poate !ă
ră!pundă"
: Da, roşu""" dar dacă%l !coţi şi%l laşi mai departe
de foc şi îl !tingi4
&opilul îl privi !periat.
: /u ai fo!t în foc""" şi te%ai !tin!4 5uta începu !ă
r$dă.

dar: 5i înţele!,
altfel" Soareledar
m%anu tot"negru"
făcut 6i !oarele arde ca focul,
&opilul îşi luă bila, !e aşeză în iarbă şi o pu!e pe
genunchii ridicaţi" -ntre timp, ieşi!e !oldatul din
culcuşul !ău şi !e !păla la izvor"
: ai !ă ne #ucăm altfel; zi!e copilul"
5uta văzu că era timpul de plecare, dar nu !e
îndură !ă%şi pără!ea!că micul prieten"
: &um vrei !ă ne #ucăm altfel4
: 'ite cum. eu am !ă ridic în !patele pietrei mele
un deget""" !au am !ă ridic două degete" /u n%ai !ă le
vezi, şi trebuie !ă ghiceşti c$te degete am ridicat" 5i
112
 Luntrea Sublimă

!ă poţi ghici4
: +u ştiu, !ă văd" ai !ă ne #ucăm aşa cum !pui"
&opilul ridică bila cu genunchii şi%şi a!cun!e m$na
după ea"
: &$te degete am ridicat4
: Două;
: 8a nu, n%ai ghicit; 5m ridicat numai unul;
6i r$z$nd foarte mulţumit, copilul îşi înălţă uşor
degetul, lă!$ndu%l !ă alunece în !u! pe !fera netedă" )
!e văzu înt$i unghia" 5poi încheietura, după aceea
degetul tot şi în !f$rşit m$na întreagă" Se pregătea !ă
repete #ocul, dar !e opri deodată !periat" 0mul negru
nu mai r$dea ca adineauri şi !e uita la m$nuţa de pe
bila de piatră cu nişte ochi holbaţi care pe copil îl
în!păim$ntară" 5muţi cu totul" 5poi îşi luă repede
bila şi împiedic$ndu%!e în iarbă fugi !pre pă!tori"
Dar 5uta nu%l mai vedea, !e întor!e!e !pre ră!ărit
şi privea !oarele şi munţii"
*ă!torii îşi vedeau de munca lor" Soldatul îşi lua!e
armele şi%şi aşeza!e de!agii pe măgar, iar acum îl
!triga pe !clav !ă pornea!că la drum" Sclavul !e
!culă, ca în vi!, şi !e du!e !ă%şi pregătea!că a!inul"
*e drum nu mai privi ca p$nă atunci tufele şi
!t$ncile, nu !e mai aplecă !ă culeagă flori" Se uita
numai către zări" Dar !oldatul nu%l băgă în !eamă( el
îşi urma ca şi în a#un mer!ul pe #umătate adormit în
legănarea liniştitului a!in"
-naintau în pa!ul mode!t al măgarilor şi nu
!chimbau nici o vorbă" 5uta nu !e mira!e nici în
înt$ia parte a drumului de firea ace!tui !oldat" -n
armata atlantă erau mulţi la fel" +u%l !mulgea nimic
din tăcerea lui şi era în toate privinţele !oldatul bun
al regelui atlant, făc$nd tot ce i !e poruncea !ă facă,
113
 Victor Kernbach

murind dacă trebuia !ă moară !au omor$nd pe alţii

c$nd i !e cerea !ă ucidă, fără ca vreodată dorinţa lui
de a şti !ă fie aţ$ţată de vreun lucru din #ur" *oate că
nici n%avea dorinţă de a şti" )ar în acea!tă a doua
parte a drumului lor, 5uta nu !e mai uita deloc la
!oldatul care călărea ca un !t$lp de lemn pe
măgăruşul !cund şi%şi t$ra picioarele, prea lungi,
prin ierburi şi pietre" 5ce!t !oldat nu era )ahuben"
De la o vreme muntele !e !chimbă" Scurt timp
trecură prin nori !au ceaţă, apoi pi!cul !e ridică gol
în !căldătoarea !oarelui, !ub cerul curat" +u mai era
cald" Soarele cobora !pre apu!, ame!tec$ndu%şi
ultimele
ţ$şnind deraze cu boarea
!ub pietre munţilor"
îşi c$ntau De!e
c$ntecul izvoare
din fluier de
argint !au din fluier de tre!tie, iar din cuiburi
at$rnate de !t$nci zburau vulturi" Drumul !e încheia
!u!, departe, pe un podiş adunat la #umătatea
pi!cului între umerii de !t$ncă a!pră, unde !clipea
oricalcul şi !e ră!p$ndea în lumini galbene aurul
unui mare palat" Dea!upra întregii privelişti, ieşea
din *i!cul Sf$nt, ca întotdeauna, un c$rlionţ
tremurător de fum care apoi !e de!trăma în cer"
0chii lui 5uta !trăluciră, revăz$nd palatul" 0chii
lui !puneau, pentru cine !%ar fi putut uita atunci în
ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare" 0ricui
dintre !clavii 5tlantidei i !%ar fi părut !tranie bucuria
lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit dec$t în clipa
c$nd trebuia !ă intre din nou în ca!a !tăp$nului"
8ucuria lui 5uta avea în!ă cu totul alte pricini"
Drumul era acuma larg, şerpuind ca urcuşul !ă
fie mai dulce, şi împodobit cu tufe şi cu arbori care
răm$n totdeauna verzi" La !t$nga drumului curgea în
puhoi puternic, împroşc$nd !tropi şi curcubee, un
114
 Luntrea Sublimă

r$u cu apă rece" -n dreapta !ăreau !pume şi clăbuci

de abur pe treptele de bolovani, din apa unui r$u
fierbinte" 5m$ndouă r$urile ocoleau trunchiul
muntelui puternic şi !e depărtau unul de altul,
îmbogăţindu%şi apele, ca !ă !e apropie apoi iarăşi în
faţa arelui 0raş, înainte de a !e văr!a în mare"
Dincolo de malurile ace!tor r$uri, p$nă la palatul
!clipitor, !e ridicau pe gruma#ii muntelui grădini cu
toate florile şi toţi pomii pe care putea !ă%i
adăpo!tea!că păm$ntul 5tlantidei, îngri#ite zi şi
noapte de zeci de grădinari"
La vreo !ută de paşi de podiş, 5uta de!călecă" De
aici încolo
granit, drumul
între era făcut
parapete de din trepte şlefuite
marmură de
trandafirie"
Sclavul mer!e acum !ingur" Sandalele lui loviră cu
!unet plăcut uriaşele le!pezi" Le privea, cu toate că de
at$tea ori le mai văzu!e"
'n zid de marmură neagră încon#ura curtea
palatului" uchea zidului, !u!, era îmbrăcată în plăci
de argint" *alatul era larg, rotund din faţă, în !pate
drept, arăt$nd de !u! a!emenea unei #umătăţi de
cerc" -l ţineau temelii mari de granit care, c$t ieşeau
de aproape cinci colţi dea!upra păm$ntului, erau
învelite în foi mari de aramă bătută, av$nd la
depărtări egale !emnul !oarelui încru!tat din argint
şi oricalc" >idurile palatului erau de marmură albă"
5ici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe !e
înfăţişa curat, şi numai !treaşina !e !pri#inea pe un
şir de !tatui c$t omul de înalte turnate unele în aur,
altele în argint" 5coperişul neted şi rotund, învelit în
!olzi de fildeş, !clipea odihnitor pentru ochi la lumina
!oarelui, în oricare cea! al zilei" -n nopţile cu lună,
5uta ştia c$t era de fermecător ace!t acoperiş"
115
 Victor Kernbach

Spre laturile palatului, mult mai îndărăt şi

acoperite cu p$lcuri de copaci înfrunziţi, !e întindeau
şiruri de clădiri !cunde şi cenuşii, din granit cioplit,
cu acoperişuri drepte din plăci de bronz" *rintre
arborii din dreapta !e zăreau mişun$nd !oldaţi"
Dincolo, în !t$nga, nu era nimeni( acolo, numai
noaptea t$rziu !e întorceau de la muncile grele
oameni u!caţi, !labi, încovoiaţi, cu pielea neagră,
galbenă !au roşie" 5colo, în ca!a robilor, !tătu!e 5uta
c$teva luni p$nă c$nd o înt$mplare dintre cele mai
rare l%a adu! în ca!a arelui *reot" 0dată, ace!t
adevărat !tăp$n al 5tlantidei de care şi regele !e

temea,
înţeleptapă!at prea mult
fără !oţii de !ingurătatea
şi fără !a de !ă
odra!le, a vrut bătr$n
!e
de!făteze ca un copil şi a intrat în ca!a robilor
încremeniţi în faţa lui şi le%a pu! zece întrebări
nă!truşnice" Vr$nd !ă glumea!că mai mult cu !ine
dec$t cu ei, de ur$t, le%a !pu! că pe acela care%i va
ră!punde măcar la #umătate din ele îl va aduce
!lu#itor în palat, iar dacă vreunul ar izbuti !ă
cunoa!că toate ră!pun!urile îl va înfia" -ntrebările nu
erau grele,lumea4
cum e!te dar încurcate" &ea dindar
ulţi cutezară, urmă !unaplăcut
nu i%au aşa.
ră!pun!urile nimănui" <obii îndrăzneţi !%au ale! cu
bice" +umai robul negru 5uta dădu ră!pun!uri care
plăcură puternicului !tăp$n" -ntrebat cum e!te
lumea, robul a ră!pun!. @&um vrem !%o vedem;A De la
început lu$ndu%l la !ine din glumă, în cele din urmă
arele *reot îl pă!tră şi îl îndrăgi" /oată lumea în
arele 0raş şi în toată ţara vorbea ca de o ţicneală,
dar vorbea numai în şoaptă, chiar şi regele, puterea
arelui *reot fiind nemă!urată şi fiind m$nuită de o
înţelepciune şi o cunoaştere a deprinderilor şi firii
116
 Luntrea Sublimă

omeneşti cu care nu !e putea lăuda nimeni"

5duc$ndu%şi aminte de acea!tă înt$mplare, la
urma urmei hazlie, 5uta r$!e în !ine şi ridic$ndu%!e
pe ultima treaptă de !u! trecu pe !ub arcul de
marmură al porţii palatului" )ntră într%o !ală rotundă
pardo!ită cu le!pezi pătrate, albe şi negre, şi
încon#urată de !t$lpi negri şi albi" După !t$lpii din
fund !e ridicau treptele unei !cări de piatră verde"
5uta urcă acea !cară şi a#un!e într%o !ală lungă
unde pereţii aveau p$nă la !fertul înălţimii trei
r$nduri de rafturi pline de va!e rotunde şi înalte de
argint, în care !e aflau !ulurile de papiru! ale
cărţilor" L$ngăun
care a!finţea, o bătr$n
ferea!tră luminată
înalt, încă
cu capul ra!deşi!oarele
cu faţa
netedă şi roşie, şedea într%un #ilţ larg de abano! şi îşi
rezema picioarele, încălţate cu !andale ţe!ute din fire
de aur şi cu legături de măta!e, pe o pernă pe care
era cu!ut din mărgele de aur chipul !oarelui, cu
razele lui" 5lături !tătea o mă!uţă din acelaşi lemn
negru, cu unelte de !cri! şi foi de papiru! curate"
arele *reot al 5tlantidei, ştiutorul tuturor celor
văzute şi al celor nevăzute, citea"
La c$ţiva paşi de el, 5uta, îngenunchind, îşi lipi
fruntea de marmura rece a pardo!elii şi răma!e
a!tfel, tăcut şi nemişcat, un oarecare ră!timp"
arele *reot citea cu multă luare aminte, totuşi i
!e păru că auzi!e un foşnet şi%şi ridică privirea
rotindu%şi%o prin încăpere" 5bia atunci îl zări pe
!clav" Lă!ă !ulul şi%i făcu !emn cu m$na"

: Scoală%te,
călătoria ta" 5uta; îi zi!e bla#in" Spune%mi de!pre
5uta !ărută înt$i legătura de măta!e a !andalei
arelui *reot, prin!ă în copci de diamant, apoi !e
117
 Victor Kernbach

ridică şi veni l$ngă #ilţ" La un !emn al bătr$nului, !e

aşeză pe o blană de leopard pe l$ngă mă!uţă" arele
*reot îi cercetă ochii" -n ochii !clavului, în mi#locul
fiecărui iri!, #uca o luminiţă ciudată" +u mai văzu!e
acea!tă luminiţă şi îl întrebă.
: Să%mi !pui ce !e petrece în tine;
5uta tre!ări, deşi era deprin! !ă fie de!cu!ut de
privirea bătr$nului, căruia nu%i !căpa nimic" Dar era
bucuro! că poate în !f$rşit !ă !e de!carce.
: 5m aşteptat mult timp" +umai tu, !trălucitorul
meu !tăp$n, poţi !ă înţelegi neliniştea mea pe care n%
o înţeleg nici eu"
arele
at$rna *reot
pe un fir delovi într%un
măta!e ţinutglob de argint
de m$na care
unei mici
!tatui a unui zeu" Clobul de argint !ună prelung şi
îndată !e ivi în uşă un !lu#itor şi în genunchi aşteptă
porunca !tăp$nului" 8ătr$nul zi!e.
: *$nă c$nd nu voi !una iarăşi, nu intră nimeni
aici, oricine ar fi"
Slu#itorul atin!e cu fruntea marmura pardo!elii,
!e !culă şi ieşi închiz$nd uşa uşor"
arele *reot !e aşeză mai bine în #ilţul !ău şi îşi
pu!e o m$nă pe umărul !clavului.
: Spune mai departe 5uta" /e a!cult"

118
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XI

*uarem era din ce în ce mai mulţumit de )ahuben,

care !e dovedi!e un !oldat bun şi nu lă!a
neîndeplinită nici o poruncă militară, oric$t de grea"
De aceea îl şi făcu!e a#utor de !utaş la plecarea din
/a Kemet" Dar meritele lui )ahuben cre!cu!eră în
ochii marii căpetenii, fără !ă%şi fi dat !eama nici unul
nici altul, mai ale! de c$nd di!preţul lui *uarem îl
cobor$!e tot mai #o! pe 5uta" 5ce!t di!preţ !e
ame!teca!e cu ura" &um *uarem nu putea !ă #udece
oamenii şi lucrurile dec$t prin a!emuire şi numai
c$nd erau aproape, c$nd cineva i !e părea mai rău
dec$t fu!e!e, altcineva trebuia !ă i !e pară negreşit
mai bun"
5!tfel a#un!e )ahuben !utaş"
5cum nici nu mai !tătea în cazărmi, căci *uarem
îl făcu ră!punzător pe!te o !ută de !oldaţi din paza
palatului regelui 5tlantidei" 2iind !utaş, căpătă o
că!uţă la marginea arelui 0raş, în mahalaua
!utaşilor şi a !tr$ngătorilor de biruri, şi îi adu!e acolo
pe ai !ăi" &ă!uţa fu!e!e clădită de alt !utaş, mort cu
c$teva luni înainte în luptele din /a Kemet" )ahuben
nu ştia că neva!ta şi copiii mortului, nemaifiind ai
cuiva, au fo!t alungaţi"
Cri#ile proa!pătului !utaş !e înmulţiră, dar şi
plăcerea cin!teinumai
nimic altceva, ce i !%a
de făcut"
5uta îi+u
era!edin
maic$nd
g$ndea la
în c$nd
dor"
>ilele treceau repede de c$nd !e întor!e!e în ţară"
119
 Victor Kernbach

5uta, după !ocotelile lui )ahuben, trebuia !ă fi a#un!

la *i!cul Sf$nt" Dar năde#dea !utaşului de a%l mai
vedea era firavă, fiindcă nici 5uta nu cobora în oraşul
rege!c dec$t foarte rar, nici )ahuben nu mai avea
cum !ă a#ungă pe untele Vulturilor"
Stătea de trei zile alături de palatul pe care
niciodată nu%l văzu!e p$nă atunci de aproape" -n cele
două dint$i, fu pe!te mă!ură de mulţumit !ă
privea!că uluitoarea frumu!eţe pe care nimeni, în
nici o tară a lumii, nu şi%o putea măcar închipui"
&$nd, cu c$teva zile înainte, corăbiile atlante au
intrat în limanul arelui 0raş, )ahuben şi%a !imţit
pieptul umpl$ndu%i%!e
cobor$t laolaltă de mirea!ma
cu toţi călătorii pe ţărm,ţării lui" 5
în gălăgia
at$t de bine cuno!cută" ii de !clavi cărau !aci de
gr$u şi de orz, !aci cu fructe arămii şi rotunde cu
miezul zemo!, răcoritor şi înmire!mat, !aci cu tigve
păroa!e cule!e din pomii de miazăzi ai 5tlantidei, pe
care dacă le !părgeai te puteai de!făta cu parfumul
plăcut şi cu gu!tul nea!emuit de bun al miezului
moale, ca şi al !ucului pe care%l !orbeai ca pe o
licoare dumnezeia!că" 5lţi !clavi, îndoiţi din şale,
duceau în !pinările lor trunchiuri de copaci, le!pezi
şlefuite de piatră cenuşie şi galbenă !au de marmură,
coşuri mari, pline cu colţi de fildeş, coşuri cu peşte şi
at$tea alte poveri c$te nu !e pot ţine minte şi
număra" -n fiecare zi din corăbii coborau !lu#başi şi
!oldaţi, m$n$nd turme de tauri şi vaci !au cete de
robi proa!păt aduşi din ţările depărtate" 5lţi !lu#başi
!au !clavi m$nau !pre corăbii turme de oi" 8ătr$ne
femei atlante, din !ărăcime, umblau prin mulţimea
de oameni şi îşi lăudau în gura mare plăcintele !au
turtele cu miere ce le aveau de v$nzare" 3rau în
120
 Luntrea Sublimă

larma şi în înghe!uiala obştea!că şi altfel de oameni,

mai !cunzi, cu faţa mai albă, unii cu bărbi negre, dar
iuţi şi guralivi, care alergau de la o corabie la alta,
!trig$nd, lăud$ndu%!e !au văicărindu%!e, p$nă c$nd
îşi a#ungeau ţinta( şi atunci încărcau în !curtele şi
ad$ncile lor corăbii c$te un număr de robi pentru
care plăteau chiar acolo pe loc fie bucăţi mici de
piatră !clipind cu mii de feţe, at$t de preţuite de
bogaţii !tăp$ni ai 5tlantidei, fie burdufuri cu vin
auriu şi tare, !tor! din !trugurii de la capătul de
ră!ărit al ării dintre *ăm$nturi"
)ntr$nd din liniştea mării în acea!tă larmă,
)ahuben
pipăie iara pulberea
păşit pe păm$ntului
ţărm bucuro! că picioarele
ţării" lui
5 trecut prin
mulţimea pe!triţă, !%a r$nduit în şirul armatei şi a
pornit !pre cazărmi"
Seara, unul dintre căpitani l%a chemat la !ine şi i%
a dat ve!tea mărinimiei !trălucitorului *uarem" 5
doua zi, !utaşul )ahuben era pe zidul palatului"
5ce!t palat uriaş cu c$teva !ute de încăperi !e afla
aşezat pe o colină rotundă din mi#locul unei mari
c$mpii pe care era împrăştiat oraşul celei dint$i
dintre cele zece ţări alcătuitoare ale 5tlantidei,
a!cult$nd toate de regele atlant" De pe zidurile late de
c$te zece paşi, pe coama cărora !tăteau !tră#ile,
)ahuben privi cu ne!aţ în primele două zile întinderile
!clipind la !oare în c$teva culori ale !trăzilor largi, cu
ca!e zidite din bucăţi drepte de piatră neagră şi albă
!au albă şi roşie, unele acoperite cu b$rne de!e lipite
cu !moală, altele învelite cu plăci de co!itor !au cu
tăblii de aramă ciocănită" De #ur împre#urul oraşului,
lu$ndu%şi apa din mare, făcea ocol rotund un canal
lat de cinci !ute de paşi, a!tfel că orice corabie putea
121
 Victor Kernbach

!ă încon#oare arele 0raş, ieşind din mare şi

întorc$ndu%!e în ea" *e malul dinăuntru al canalului
!e ridica un zid c$t !tatura a doi oameni, îmbrăcat pe
dinafară cu mari tăblii de aramă şi pe dinăuntru cu
plăci de co!itor" >idul palatului rege!c, de!părţind
palatul de tot re!tul oraşului, era clădit pe buza
colinei rotunde şi în foile de aramă care aruncau !pre
uliţi lumina !oarelui !au a lunii erau încru!tate !tele
şi !ori de oricalc cu !clipiri de flăcări vii şi !emnul
>eului 5pelor. o amforă din care curgeau apele în
valuri, tăiată cu meşteşug dintr%o piatră !ticloa!ă şi
alba!tră ca apele mării liniştite"

)ahuben
privelişte !e uita
pe care cu oînc$ntare
înainte cuno!cu!ela numai
toată de
acea!tă
#o!,
neput$nd%o cuprinde vreodată întreagă în ochi, aşa
cum putea acum" Se uita apoi la grădina care
încon#ura palatul pe dinăuntrul br$ului de ziduri,
!au ochii lui dezmierdau cu mulţumire toate
amănuntele ace!tui palat" -mpre#urul în!păim$ntător
de înaltei clădiri, !ub fere!trele ad$nci, între !t$lpi
rotunzi de marmură neagră care văzuţi de #o! păreau
a nu !e !f$rşi dec$t în cer, erau aşezate în mari firide
îmbrăcate în plăci de fildeş, înalte de c$te patruzeci
de coţi fiecare, !tatuile de aur ale zeilor şi ale tuturor
regilor şi marilor preoţi pe care i%a avut 5tlantida de
la începutul ei"
Dacă privirea luneca pe!te acoperişul rotund ca o
ciupercă al palatului, făcut numai din fildeş, la mi#loc
cu încru!taţia unui !oare uriaş de aur de la care
porneau raze lungi din oricalc, mai !u!, pe o altă
tera!ă a colinei, !e zărea clădirea de înfăţişare
barbară a arelui /emplu al celor cinci zei mari,
!tăp$ni ai vieţii şi ai morţii ace!tei lumi, cărora li !e
122
 Luntrea Sublimă

închina din vechime poporul atlant" 5celeaşi metale

intra!eră şi în alcătuirea templului, dar ame!tecul lor
ciudat de frumo! şi ne!emăn$nd cu nimic din tot ce
văzu!e vreodată )ahuben, at$t prin înălţimea dreaptă
şi ameţitoare a !t$lpilor, c$t şi prin #ocul nebun de
culori, băga în privitor un fel de !paimă a înc$ntării"
5ce!t templu )ahuben nu%l putu privi mult, căci
după un oarecare ră!timp începu !ă !imtă fiori reci în
şira !pinării" 5colo, în #urul arelui /emplu închinat
>eului 5pelor, >eului Soarelui, >eului *uterii, >eului
<ăzboiului şi >eiţei 8elşugului şi -nţelepciunii,
locuiau în ca!e de marmură acoperite cu fildeş cei
cinci preoţi>eului
!lu#itorului ai ace!tor
*uterii,zei" 'na din ca!e era a
/efnaht"
)ahuben nu nădă#duia !ă intre vreodată în ace!t
templu, afl$nd că, afară de arele *reot şi de ceilalţi
cinci, mai puteau intra doar regele şi alţi două !ute
de preoţi în!emnaţi" -n!ă locul în care puteau
pătrunde şi mai puţine făpturi, )ahuben ştia că e!te
palatul de pe *i!cul Sf$nt, unde !%a du! 5uta"
Sutaşul auzi!e multe poveşti cărora nu li !e putea
da crezare de!pre umbra tainei dintre !t$lpii negri
între care privirea nu pătrundea nici de !u!, de pe
ace!t zid" &eea ce credea era numai ceea ce îi !pu!e!e
5uta, o dată, c$nd !e aflau în /a Kemet" 2ireşte, nici
5uta n%a intrat şi nu putea !ă intre în ace!t templu
fără lacăte !au zăvoare, păzit mult mai bine de
credinţă şi groază" Dar 5uta ştia unele taine de la
arele *reot, şi i le%a !pu!" 'na din ele era
ciudăţenia din mi#locul templului. pe un trunchi de
piramidă din marmură neagră, încon#urat de cinci
havuzuri din piatră !trăvezie alba!tră, era aşezată o
piatră, ca un !t$lp, cum ziceau preoţii, trimi! ă în dar
123
 Victor Kernbach

primului rege al 5tlantidei de >eul Soarelui prin

mi#locirea >eului 5pelor, ca !emn al puterii" ai
t$rziu, !t$lpul de piatră a fo!t îmbrăcat în oricalc şi
!e !criau pe el poruncile date de zei regelui 5tlantidei"
-n vremuri de cumpănă, arele *reot cobora din
*i!cul Sf$nt şi în taină de!ăv$rşită !tătea !ingur în
faţa !t$lpului dintre havuzuri, şi atunci m$ini
nevăzute !criau o poruncă nouă pe învelişul de
oricalc, şi după aceea intra regele încon#urat de cei
cinci preoţi, citea porunca şi o îndeplinea cu
!finţenie" )ahuben îşi adu!e aminte că, atunci c$nd i%
a i!tori!it a!ta, 5uta a z$mbit" De ce putea !ă

z$mbea!că tocmaizile
3ra de c$teva atunci4 *oate
în !tra#a că ştia c$nd
palatului mai mult"""
!e g$ndi
la ace!tea" După vederea tuturor frumu!eţilor care%l
încon#urau, !utaşul începu !ă !e plicti!ea!că" Seara
!e întorcea în că!uţa lui, obo!it şi adormit pe
#umătate, iar în zori trebuia !ă plece din nou" 3ra
nevoit !ă !tea în picioare o zi întreagă, tăcut, căci nu%
i era îngăduit !ă !chimbe cu nimeni o vorbă" 5ştepta
acum nerăbdător !ă !e împlinea!că luna, ca !ă fie
!chimbat în !tra#a de noapte, !ă mai fie printre ai !ăi
măcar c$teva cea!uri, ziua" 5t$t de bucuro! la
început că e !utaş, !imţi că i !e face dor de c$mpul
de l$ngă cazărmi, unde printre flori !ălbatice şi
ierburi !oldaţii învăţau !ă m$nuia!că armele" -şi
dădea !eama cu tri!teţe că de aici înainte nici nu va
mai cutreiera ţara şi lumea, ca altădată"
+eav$nd ce face dec$t !ă !tea de pază pe nişte
ziduri de care nu !e apropia nimeni din oamenii
!trăini, nici măcar hoţii, !e amăgea mereu cu
g$ndurile" Dar iată că într%o dimineaţă, !e petrecu o
înt$mplare pe care niciodată n%ar fi crezut%o cu
124
 Luntrea Sublimă

putinţă"
)ahuben !tătea ca de obicei pe zid şi privea poarta"
Doi robi negri, după înfăţişarea lor, c$t putea !ă%şi
dea !eama, aduşi de undeva de la miazăzi de /a
Kemet, lucrau cu îndem$nare !ă încru!teze în !t$lpii
porţii flori de argint" 3rau foarte negri aceşti oameni,
cu capul lunguieţ şi aşezat pieziş, cu buze foarte
groa!e şi na!uri turtite" <obii lucrau în tăcere, în
timp ce un !uliţaş îi păzea" $inile lor !e mişcau cu
mai multă repeziciune şi gingăşie dec$t m$inile
c$ntăreţelor pe !trunele harpei" -n ace!t timp ieşi din
palat un preot t$năr, purtat în !caunul lui de patru
robi
ace!t!cunzi
preot şicu
i !epielea galbenă"
păru că )ahuben
!eamănă !e uită
cu /efnaht" 6tiala
că /efnaht avea un fiu şi o fiică" Să fi fo!t chiar fiul
lui /efnaht, !au numai i !e părea4
*reotul nu%l vedea, căci nu !e uita în !u!, aşa că
)ahuben îl putea urmări ne!tingherit" *reotul !e uita
la robii negri care încru!tau florile de argint" &$nd
!caunul !ău purtat de robii galbeni fu aproape de
poartă, !oldatul ţăcăni cu lancea în le!pedea de !ub
el" <obii lă!ară lucrul şi îngenuncheară, lipindu%şi
frunţile de genunchi" Dar unul din ei, nu !e ştie din
ce pricină, ridică puţin fruntea şi !e uită pe !ub gene
la preot" *reotul văzu şi lovi cu o nuia umărul unuia
din robii care%i purtau !caunul" &uno!c$nd !emnul,
purtătorii !caunului !e opriră" <obul care !e uita!e
pe !ub gene la t$nărul preot încremeni, fără !ă%şi mai
plece privirea, iar ochii lui buni păreau că z$mbe!c,
deşi nu z$mbeau" Văz$nd aceşti ochi, preot ul !e făcu
v$năt de m$nie şi îl chemă pe !oldatul înlemnit cu
lancea în m$nă" 5răt$nd cu nuiaua !pre lucrătorii
argintari, preotul !pu!e.
125
 Victor Kernbach

: 'cide%i;
Soldatul că!că gura şi !e uită la preot cu ochii
holbaţi" +u pricepea" 6i mai m$nio!, preotul !trigă.
: 'cide%i şi adă alţii în locul lor; 5ltfel, vei fi uci!
tu;
5poi lovi iarăşi cu nuiaua pe unul dintre
purtătorii !caunului" &ei patru robi galbeni porniră
!pre poartă" Soldatul !e frăm$ntă c$teva clipe,
neştiind ce !ă facă" Se g$ndea că dacă nu%i va ucide
va fi ar! de viu ca un ble!temat care ne!ocoteşte
porunca !f$ntă a unui preot, iar dacă%i va lă!a
!inguri pentru a !e duce !ă%l întrebe pe !utaşul !ău,
va
de fi!tra#ă"
aruncat în groapa
+u%şi cu lei fiindcă
dădea !eama ce rău şi%a pără!it
făcu!eră ceilocul
doi
robi negri" Lui i !e părea că nici un rău"
De pe zidul !ău, )ahuben auzi!e tot şi nu%i fu greu
!ă înţeleagă ce g$nduri îl frăm$ntau pe !oldat" Dădu
!ă coboare de pe zid, neştiind nici el bine de ce, dar
în aceeaşi clipă !caunul preotului fu oprit în poartă şi
preotul !e întoar!e în !caun !pre !oldat, privindu%l cu
ochi de foc" Soldatul !e cutremură" -n ochii lui !e ivi
groaza" $na tremurătoare ridică lancea şi o înfip!e
în ceafa unuia din robi" <obul gemu şi, c$nd lancea îi
fu !mul!ă din rană, !e prăbuşi horcăind şi muri în
c$teva clipe, apuc$nd cu m$na văzduhul" &elălalt rob
îşi aruncă uneltele şi vru !ă fugă" *reotul privea"
5tunci !oldatul îşi înfip!e îngrozit lancea udă de
!$nge în robul răma! viu" 5poi şi%o tra!e îndărăt, cu
mişcări încete, privind%o cu #ale şi groază" *reotul
plecă fără a ro!ti vreun cuv$nt, dec$t făc$ndu%le
robilor !ăi !emn cu nuiaua" )ar !oldatul !e !pri#ini de
lance cu fruntea şi începu !ă hohotea!că de pl$n!"
3ra un !oldat aproape bătr$n" )ahuben îl privi cu
126
 Luntrea Sublimă

milă" Simţi de!cleşt$ndu%i%!e din inimă o m$nie

!urdă" Se întoar!e !ă !e uite după preot. !caunul lui
!e legăna uşor la umbra zidului regal" Deodată
)ahuben auzi ceva icnind" -ntoar!e repede capul !pre
curtea palatului şi !coa!e un !trigăt. în clipa aceea
!oldatul !e prăbuşea la păm$nt cu un cuţit în pieptul
în!$ngerat" 6i%l înfip!e!e !ingur"
)ahuben îşi acoperi ochii cu palma şi nu mai vru
!ă !e g$ndea!că la nimic" Dar !imţi că%i atinge cineva
umărul" <idică ochii şi văzu l$ngă el pe alt !utaş,
tovarăş de pază, în!ă mai v$r!tnic" -l bătea pe umăr.
: 5i !ă te obişnuieşti, flăcăule, şi cu a!ta" 3şti
încă)ahuben
nou aici"
îl 6i !oldatul
privi era nou"
cu uimire.
: &um, !e mai""" vrei !ă !pui că !e mai"""
&elălalt îl mai bătu o dată pe umăr şi%i !pu!e,
întorc$nd faţa în altă parte.
: +u te mai b$lb$i at$ta; Du%te la ca!a robilor şi
cere doi argintari şi doi hamali ca !ă care leşurile
a!tea şi !ă !pele !$ngele de pe marmură"

127
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XII

arele *reot aştepta atent"

: &$nd treceam prin ţara oamenilor negri,
!tăp$ne, m%am uitat la cerul din!pre miazăzi"""
-ncepu 5uta, în!ă bătr$nul îl întrerup!e, z$mbind.
: 6tiu; 5i văzut o !tea nouă""" 5m văzut%o şi eu"
5uta tăcu, uit$ndu%!e la arele *reot" 5şadar
bătr$neţea lui foarte ad$ncă nu%l împiedica !ă
urmărea!că !telele ca totdeauna" 2ără îndoială, avea
acum !ă afle tot adevărul" +u !e putea ca arele
*reot !ă nu ştie ce era acea!tă !tea" Dar în loc de
ră!pun!, 5uta auzi o întrebare.
: La ce te%a făcut !ă te g$ndeşti !teaua a!ta4
Se !trădui !ă citea!că în ochii bătr$nului dacă
ace!ta ştie şi îl încearcă, !au nu ştie şi vrea !ă afle,
dar în ochii ace!tui bătr$n nu !e putea citi nimic"
Sclavul
dezvăluitştia bine
şi de că acea!tă
a tulbura putere
cu ochi de a nupe!ecei
nemişcaţi lă!a
care
îndrăzneau !ă !e uite în ei era una din armele cu care
bătr$nul îşi cuceri!e puterea încă din tinereţe şi şi%o
pă!tra a!upra regelui, preoţilor şi 5tlantidei întregi"
5ceşti ochi aveau darul nea!emuit de a !orbi tot ce
vedeau şi de a nu lă!a !ă ia!ă din ei nimic"
: +u ştiu la ce !ă mă g$nde!c, !tăp$ne; zi!e
!clavul"
: +%ai întrebat pe nimeni4
: +umai pe înţeleptul /efnaht"
*rivindu%l cu aceiaşi ochi nemişcaţi, arele *reot
128
 Luntrea Sublimă

!pu!e domol"
: 6i înţeleptul /efnaht te%a !fătuit !ă te
mulţumeşti cu ceea ce e!te la îndem$nă, pe păm$nt"
5uta îl cunoştea bine" /otuşi, poate fiindcă nu%l
văzu!e de mult, răma!e mirat şi tăcut"
arele *reot !e aplecă uşor şi%i m$ng$ie !clavului
t$mpla cu degetele"
&u toate ace!tea, nu !e !imţi mai liniştit" =inea la
bătr$n şi pentru binele pe care i%l făcu!e bătr$nul
!căp$ndu%l de multe din greutăţile robiei, şi pentru
învăţătura îmbelşugată dob$ndită de la el, pentru
înţelepciunea lui rară şi pentru bl$ndeţea lui" ai
ţinea
rudele"la /otuşi,
bătr$n niciodată
poate şi fiindcă îi lip!eau
nu izbutea părinţii
!ă nu%l !imtăşi
deloc !trăin" &hiar acea!tă m$ng$iere i !e păru rece"
<ă!pun!e.
: Da, !tăp$ne, aşa mi%a !pu! înţeleptul /efnaht"
+u ştiu dacă e o taină care !e poate dezlega"""
: /u cum !ocoti4 Sunt taine care nu !e pot
dezlega4
: +u ştiu, !tăp$ne" %ai învăţat că !e pot dezlega
toate mai devreme !au mai t$rziu""" Dar cum !ă
putem a#unge !u! p$nă la !tea, !ă vedem ce e!te4
: &a !ă înţelegi lucrurile trebuie numaidec$t !ă
le şi pipăi4
: Dar cum altfel, !tăp$ne4 zi!e 5uta"
arele *reot întoar!e capul !pre ferea!tră şi !tătu
o vreme aşa" -n frunzişul de !ub ferea!tră
zburătăceau pă!ările"
: +u e oare o !tea căzătoare4 întrebă deodată
!clavul" 8ătr$nul îşi întoar!e într%o clipă ochii !pre el"
: De ce n%a căzut4
129
 Victor Kernbach

Se mai g$ndi un timp, apoi zi!e cu o luminiţă

ciudată în ochi.
: Să nu%mi ceri încă ră!pun!" 5!tfel de
înt$mplări !e petrec foarte rar şi nu !untem pregătiţi
!ă le aflăm miezul deodată" *oate că nici nu e !tea"
: Dar ce poate !ă fie, !tăp$ne, dacă nu e !tea4
întrebă 5uta !periat"
: +u ştiu încă ce poate fi""" poate un anumit nor;
+u, nu mă întreba azi" 5zi încă nu%ţi pot !pune dec$t
bănuieli, şi cu bănuielile nimeni nu e în !tare !ă facă
nimic" 8ănuielile te duc !pre adevăr, dar nu toate,
una !ingură ţi%l arată"
: !tăp$ne4
veni, 6i dacă îlbănuiala care trebuie
întrebă !clavul !ă vină
şi îndată nudeva
tre!ări
!paimă d$ndu%şi !eama ce lucru cumplit a !pu!,
put$ndu%l #igni pe atotputernicul !ău !tăp$n" Dar
atotputernicul !tăp$n păru că n%a luat în !eamă
dec$t numai întrebarea, fără alte înţele!uri ale ei"
: /rebuie !ă avem răbdare, 5uta" Dacă noi vom
muri înainte de dezlegarea tainei şi !teaua tainică va
mai trăi, vor bănui alţii după noi" Sunt încredinţat că
cineva îi va gă!i neapărat şi dezlegarea" La urma
urmei, !pune%mi ce ştii tu de!pre celelalte !tele, care
ţi !e par mai puţin tainice dec$t acea!ta4
*e faţa !clavului !e ame!tecă lumina şi umbra"
arele *reot băgă de !eamă şi zi!e.
: -nţeleg că ţi%e ciudă de neputinţa ta( dar eu îţi
voi da altă povaţă dec$t cea pe care ţi%a dat%o
/efnaht. nu e neputinţă, e numai nerăbdare" 0mul
înţelept poate
înţelept !au !ă afle
altul" 6tiutot,
căşinudacă
e denu el,un
nici atunci
folo! alt om
pentru
patima ta de a şti !ă te g$ndeşti că taina !e va
dezlega după moartea ta" Dar pentru omenire e
130
 Luntrea Sublimă

acelaşi lucru, dacă poţi !ă%ţi închipui omenirea ca pe

un !ingur om"
: 6i pe robi, !tăp$ne4 arele *reot !e încruntă
puţin.
: De ce%mi pui întrebări la care ştii !ă ră!punzi şi
!ingur; Dacă aş avea cu ce, te%aş trimite !ă zbori
p$nă la !teaua aceea" Dar cum4 *e vulturi4""" Sau
dacă ar fi la marginea păm$ntului"
: Dar păm$ntul are margine, !tăp$ne4
5bia acum ochii bătr$nului îşi !chimbară tăcerea"
: &e vrei !ă !pui, 5uta4 5i înnebunit4 5re
margine, fireşte" 0 tavă n%are margini4
Sclavul îşi !tr$n!e pumnul şi începu !ă%l
înv$rtea!că încet, privindu%şi%l pe toate părţile" 5poi
ridică după pumn un deget, cum făcu!e copilul de
pă!tor cu piatra lui rotundă" arele *reot îl urmări
nedumerit.
: i !e pare că drumurile lungi te%au înnebunit,
fiule; zi!e cu părere de rău, clătin$nd din cap, dar
după c$teva clipe de!chi!e ochii larg şi !trigă.

: Vrei
Stai""" Va !a!ăzică
!pui cumva
a!ta că e rotund
era taina cealaltă;ca6iode
naramză4
unde ai
mai !co!%o4 8ătr$nul căzu pe g$nduri, apoi zi!e din
nou, după un ră!timp.
: La urma urmei, dacă ni%l închipuim ca o tavă
rotun#ită şi ridicată !pre mi#loc, de ce nu ni l%am
închipui şi aşa""" &um ai a#un! !ă bănuieşti4
: &$nd veneam încoace, la un popa! am înt$lnit
un copil care !e #uca cu o piatră rotundă, ca o !feră,
!tăp$ne" i%am adu! aminte de ceea ce am văzut la
corăbii"""
: &ă la plecare îşi !cufundă înt$i p$ntecul şi apoi
131
 Victor Kernbach

p$nza şi la venire li !e vede înt$i p$nza şi apoi

p$ntecul4 îl întrerup!e bătr$nul" 5!ta ştiam de mult,
de aceea !punem că tava păm$ntului e umflată
rotund !pre mi#locul ei, care e cel mai înalt" Dar de ce
trebuie !ă fie negreşit ca o !feră4 +ici n%ar mai pluti
liniştit pe apă dacă ar fi !feră"""
: +u numai a!ta, !tăp$ne" &u voia şi din
porunca !tăp$nului, am călătorit în anii din urmă
foarte mult şi am băgat de !eamă că, cu c$t mă
îndepărtam mai !pre miazăzi, !telele pe care aici în
pi!c le văd !u!, !e lă!au !pre zarea de miazănoapte,
iar dacă m%am du! în ţara depărtată Sumer, le%am
văzut
văzute cobor$nd
de%aici din!pre apu!"
pi!cul 'nele !tele
!tăp$nului, de pe care
palat,!unt
!pre
marginea zării de miazănoapte, din ţara oamenilor
negri nu le%am mai văzut de loc" -n!ăşi !teaua
ciudată acolo o vedeam la miazăzi şi mai !u!, iar de%
aici o văd mai !pre ră!ărit şi mai #o!" 6i c$nd băiatul
de pă!tor !%a #ucat cu piatra lui, mi%a năvălit în minte
g$ndul că păm$ntul ar putea !ă fie ca o !feră"
-n ochii bătr$nului tremura o lumină" +u%i
ră!pun!e !clavului" Se !culă din #ilţ şi !e du!e încet
!pre o firidă" Se uită puţin !pre rafturile firidei,
cuprinz$nd%o într%o privire" Se aflau acolo mai multe
lucruri !tranii care pentru ochii unui atlant obişnuit
nu !%ar fi vădit bune la nimic, nu erau nici lucruri
care !ă poată folo!i la ceva, nici podoabe" 5le!e un
glob mic de piatră !trăvezie de munte, în care un
meşter dibaci închi!e!e un fluture rar cu aripile
de!chi!e" 8ine şlefuit, globul era o !feră de!ăv$rşită"
8ătr$nul veni liniştit înapoi şi aşez$ndu%!e în #ilţ privi
mult timp globul"
: &um !puneai că a făcut copilul acela4 întrebă
132
 Luntrea Sublimă

apoi fără a%şi lua ochii de la glob"

5uta îl urmărea cu buzele întrede!chi!e" Spu!e.
: 5!cundea un deget după piatra lui şi c$nd îl
ridica, vedeam înt$i unghia, apoi încheietura, după
aceea"""
arele *reot refăcu mişcarea de c$teva ori"
: 5şa4 întrebă el" 5!ta nu în!eamnă numaidec$t
că e !feră" Dar poate că totuşi e""" Vezi, firea toată
c$tă o ştim e de!ăv$rşită" Dacă ar fi ca o tavă rotundă
şi umflată cum credeam p$nă acum, ar fi departe de
de!ăv$rşire""" 6tii ce, 5uta4 ulţi cred şi acuma că
!telele !unt cuie de argint bătute în cer" +oi ştim că
nu !unt"""
!unt4 Dar cum
*ăm$ntul în!ăputem fi încredinţaţi
nu e departe de noi, ce
ca anume
!teaua
aceea" 5m !ă mă g$nde!c dacă !ă te trimit o dată cu
corabia !pre apu!, unde !e zice că e numai apă" 3u
!unt prea bătr$n pentru a!tfel de călătorie" Dar tu ai
putea !ă te duci" ergi numai !pre apu! şi vezi cum
!e mută !telele" Dacă de la o vreme nu !e mai mută,
în!eamnă că ai dat de marile ape pe care pluteşte
păm$ntul" Dacă !e vor muta mereu va în!emna că e o
!feră" *oate că plutind !pre apu! ai !ă a#ungi în ţările
de la ră!ărit, în 511ad !au în Sumer" &ine ştie4 'nele
taine, după cum vezi, !tau în puterea vremii noa!tre,
dar"""
: Stăp$ne; !trigă 5uta, în!ă numaidec$t d$ndu%
şi !eama că l%a întrerupt pe bătr$n, tăcu lă!$nd ochii
în #o!, vinovat"
arele *reot îi z$mbi cu bl$ndeţe.
:
: Spune, !pune"
Stăp$ne, urmă/e5uta,
a!cult"
am uitat !ă mai vorbe!c
de!pre un lucru care ar fi a treia taină;
: 5i cam multe azi; r$!e arele *reot" /ot din
133
 Victor Kernbach

cer4
: +u, !tăp$ne, de pe păm$nt, dar nu ştiu de ce
mi !%a părut că e şi din cer" 5m gă!it în deşertul prin
care am trecut nişte lucruri ca nişte ulcioare, !au"""
nu ştiu cum" 3rau rotunde şi lunguieţe, cu capetele
a!cuţite, dacă le%am putut de!luşi bine, căci am
leşinat"
: &um ai leşinat4 De !paimă4
: +u, !tăp$ne. ele m%au făcut !ă leşin" +u
!emănau cu nimic din ce am văzut" +%am izbutit !ă
a#ung la ele, !ă le văd, !ă le pipăi" De la oarecare
depărtare m%a apucat o !f$rşeală şi m%am t$r$t c$t
am putut, apoi am
în!păim$ntător" leşinat,
Dacă măcar
ar fi fo!t că nu
numai aveau
at$t, aş finimic
zi! că
eram eu bolnav, chiar dacă depărt$ndu%mă
numaidec$t mi%a trecut şi m%am înviorat" Dar
înţeleptul /efnaht mi%a !pu! că au căzut altele
a!emănătoare şi în alte locuri mai depărtate de cel
dint$i" Se zice că unii oameni au murit de la acele
ulcioare !au ce vor fi fo!t, iar alţii care au venit mai
t$rziu n%au mai păţit nimic"
: +%a luat nimeni vreun ulcior din acelea4
: +imeni, !tăp$ne"
: De ce, c$nd ţi%a !pu! /efnaht că nu toate fac
rău oamenilor, nu te%ai du! !ă le vezi4
5uta plecă ochii în #o!, muşc$ndu%şi buzele"
: =i%a fo!t frică4
: +u, !tăp$ne"
: 5tunci de ce nu te%ai du!4 +u te%a lă!at
/efnaht4 Spune, nu te !fii;
: Da, !tăp$ne" i%a poruncit !ă nu îndrăzne!c a
mă depărta de tabără, dacă nu vreau !ă fiu uci!"
134
 Luntrea Sublimă

8ătr$nul începu !ă r$dă.

: )%a fo!t frică !ă nu fugi; &$nd te%a trimi! numai
cu un !oldat prin deşert nu i%a fo!t frică""" )ată, mie
nu%mi e teamă pentru tine. eu ştiu că n%ai fugi"
*entru a!emenea lucru, putea !ă%ţi la!e o corabie"
&ine altul ar fi îndrăznit !ă ia în m$nă nişte ulcioare
căzute din cer4 )ată cum căutăm noi !ă cunoaştem
adevărurile firii; Dar înţeleptului /efnaht îi plac mai
mult c$ntăreţele ră!ăritene, pentru firea lor
zvăpăiată"
arele *reot era m$nio! şi nu încerca !ă%şi mai
a!cundă !ufletul de ochii şi urechile lui 5uta" Dacă
!clavul
arelui n%ar
*reotfişifo!t prea tulburat,
o uşoară luminiţă ar
defiîngri#orare
zărit în ochii
care
!clipi o clipită şi !e !tin!e numaidec$t !au numai fu
acoperită ca !ă ardă nevăzută de nimeni" 5uta ridică
ochii după un ră!timp şi%l văzu pe bătr$n !t$nd cu
privirea pironită în perete"
Stătură multă vreme tăcuţi" 5fară !e făcu!e
noapte" -ntr%un t$rziu, bătr$nul !e !culă şi chemă un
!lu#itor, cer$ndu%i lumină" 5poi pu!e m$na pe
umărul !clavului şi ro!ti cu gla! !trăin.
: Să ne aducă opaiţe şi !ă mergem !u!, !ă privim
!teaua aceea" 3!te înt$ia oară că mă auzi vorbind
a!tfel, fiule, dar ţie îţi pot mărturi!i că nu mai ştiu
nici eu ce !ă cred""" De%ar fi fo!t numai !teaua"""
Slu#itorul intră cu c$teva opaiţe aprin!e şi le aşeză
în odaie" 5uta luă două şi porni după preot, pe o
!căriţă care ducea !pre acoperiş" Scăriţa era din lemn

greu, fiertşi în
ră!ucită !moală, şi lucrată
îngu!t$ndu%!e din cecu
în meşteşug, fiind
ce mai mult, ca
unele !coici" Lui 5uta îi bătea inima cu putere" )arăşi
!e apropia de foişorul de!coperit de pe care mii de
135
 Victor Kernbach

nopţi privi!e alături de ace!t bătr$n !telele lumii" Se

opriră pe le!pezile de marmură neagră ale foişorului"
5uta !orbi cu plăcere aerul plin de mire!me tari" La
miazănoapte !e vedea Steaua *ă!torului" Se
întoar!eră am$ndoi cu faţa !pre locul ştiut dintre
ră!ărit şi miazăzi şi încremeniră" Steaua necuno!cută
nu mai era" &$t era de bătr$n, arele *reot !e
întoar!e pe călc$ie !crut$nd zarea de #ur împre#ur.
!teaua nu era nicăieri" -şi ridică apoi privirile în !u!,
!pre zenit, dar !teaua nu era nici acolo"
5tunci arele *reot !e lă!ă greoi într%un #ilţ şi
rezem$ndu%şi bărbia în piept !tătu aşa, mut şi
nemişcat, p$năşi c$nd
!ă%l ia de braţ răcoarea
!ă%l aducă nopţii
încet îl făcu
în odaia pe 5uta
de culcare"
-n noaptea aceea 5uta nu%l pără!i" +u putu !ă
adoarmă nici unul dintre ei, dar noaptea trecu fără ca
vreunul !ă de!chidă gura" +umai c$nd ferea!tra de la
ră!ărit începu !ă !e lumineze, bătr$nul aţipi, iar 5uta
!e du!e în patul !ău dintr%o odaie de !u!, i!tovit mai
mult de g$nduri dec$t de ne!omn"

136
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XIII

5tlantida era apărată din două margini de patru

lanţuri de munţi" Spre miazănoapte, de unde ar fi
putut veni !%o cotropea!că în vremea iernii v$ntul
ţărilor reci, uriaşa in!ulă era păzită de lungul şir de
munţi dea!upra cărora !e înălţa *i!cul Sf$nt" )ar tot
ţărmul ră!ăritean îl fereau de v$nturile fierbinţi ale
pu!tietăţii vecine alte trei lanţuri de munţi puternici"
-nt$iul din ace!tea trei, pornind aproape din dreptul
St$lpilor lui el1art, !e alcătuia dintr%un munte
de!tul de înalt, mai ale! în!ă foarte întin! în lungime
din!pre apu! !pre ră!ărit şi cobor$nd de%a dreptul în
mare, apoi din alt munte, mai !cund şi mai !curt,
aşezat mai către miazănoapte, după care urmau alţii,
mărunţi, într%un şir neîn!emnat !căz$nd în înălţime
!pre !ud"
6i mai la miazăzi, adică acolo unde =ara
+i!ipurilor îşi rotun#eşte ţărmul apu!ean împlinit de
munţii numiţi de localnici )draren, care iau naştere
din !t$lpul !udic al lui el1art, !e afla cel mai mare
grup munto! al 5tlantidei" 5şezat pe două şiruri
drepte, faţă în faţă, de la ve!t la e!t, !e !f$rşea în
dreptul ţărmului continentului vecin, care de aici
încolo !e rotun#ea apropiindu%!e de 5tlantida" 5ici
erau cu totul şapte munţi mari şi alţi c$ţiva mult mai
mici"
oric$t*i!cul
de !u!cel
armai înaltacei
fi plutit !trăpungea totdeauna
nori, în!ă norii,
mulţi nori îi
făcea chiar el"
+imeni nu avea îndrăzneala !ă !e urce p$nă în
137
 Victor Kernbach

pi!c. de #o! !e vedeau valuri !ubţiri de fum ieşind din

el neîncetat, ade!ea şi !c$ntei şi pulbere aprin!ă şi
uneori chiar pietre pe care muntele le !cuipa cu
năduf" 0amenii !puneau că, prin el, cine ar avea
a!tfel de cutezanţă ne!ăbuită ar putea !ă intre în
=ara de o!, de !ub păm$nt, a focului, unii !ocotind
că de%acolo îşi ia !oarele în fiecare dimineaţă văpaie
înainte de a !e urca zilnic pe!te marginea ră!ăriteană
a păm$ntului" 8ătr$nii ţineau minte de la bunicii lor
care şi ei ar fi auzit de la bunici, că odinioară muntele
arunca!e c$teva zile şi nopţi în şir !t$lpi de fum şi
văr!a!e m$zgă aprin!ă şi v$lvătăi, şi că piatra

galbenă cu vinişoare
tăiau pentru roşii,
a clădi ca!e pe care!lu#başi
de !cribi, acumaregeşti
robii o
!au negu!tori, n%ar fi altceva dec$t anume m$zga
aceea, între timp întărită"
La poalele ace!tui unte de 2oc creşteau nişte
arbori minunaţi, ca şi în =ara +i!ipurilor, vecină,
uneori chiar mai înalţi" 2ructele lor, curmalele, aveau
mare preţ în toată 5tlantida pentru dulceaţa lor
deo!ebită şi pentru puterea lor de a hrăni" Spre
înălţimile mai mari erau păduri de pini şi mai
creşteau tufe nenumărate de ienupăr, totdeauna
verzi, cum şi tufe foarte înalte de iarbă%neagră
înflorind trandafiriu"
-n ace!te ţinuturi muntoa!e şi împădurite locuiau
neamuri de oameni înalţi ca toţi atlanţii, în!ă cu
pielea mai mult brună dec$t roşiatică şi cu părul
uneori aproape galben( vorbeau alt grai dec$t atlanţii,
totuşi orice atlant putea !ă !e înţeleagă de!tul de
le!ne cu ei pentru că nu puţine cuvinte erau aceleaşi,
chiar dacă !e ro!teau altfel" 5ceşti oameni creşteau
cele mai bune vite din toată 5tlantida şi îşi munceau
138
 Luntrea Sublimă

păm$ntul cu îndem$nare" 5lcătuiau una din cele zece

ţări !upu!e regelui 5tlantidei şi erau conduşi de un
prinţ al lor, care primea în!ă porunci de la regele
atlant"
-n munţi erau foarte multe peşteri în care%şi aveau
!ălaşurile foarte mulţi dintre robii regelui" 5lţi robi
erau ţinuţi în munţii din capătul de miazăzi al ţării,
acolo unde coa!ta 5tlantidei cotea de la miazănoapte
!pre ră!ărit"
&$teva zile după venirea corăbiilor din lunga
călătorie, la poalele untelui de 2oc !e petrecu ceea
ce nu ţinea minte nimeni !ă !e mai fi petrecut" -ntr%o
dimineaţă !e !t$rni într%ociudată,
peşteri o învălmăşeală parte a printre
taberei de l$ngă şi
!oldaţii
!lu#başii regeşti" &um !%a putut vedea abia
dimineaţa, c$nd era prea t$rziu !ă !e mai îndrepte
ceva, un rob negru foarte voinic, la care şi !oldaţii
înarmaţi !e uitau cu oarecare teamă şi care putea !ă
ducă în !pinare un bolovan de piatră de trei ori mai
greu dec$t era în !tare orice alt rob, îşi ro!e!e, nimeni
nu ştia cu ce, lanţul de aramă de la picioare şi în tot
re!tul nopţii fr$n!e!e lanţurile a încă nouă robi"
Soldatul care%i păzea fu gă!it !ugrumat, iar peştera
goală" <obii lua!eră toate uneltele cu ei şi toate
armele !oldatului de pază, lă!$ndu%i numai coiful"
-n zori, c$nd !lu#başul rege!c veni !ă adune robii
la muncă, răma!e cu gura că!cată în faţa peşterii
goale" -nt$i vru !ă !trige, dar !e g$ndi îndată că
larma i%ar fi fo!t vătămătoare, întruc$t ar fi aflat şi
robii ceilalţi şi alţi !lu#başi care abia aşteptau !ă%l
prindă cu vreun cu!ur pentru a%l p$rî" 5!tfel, ieşi
tăcut şi, !tăp$nindu%şi anevoie furia şi ciuda, !e du!e
în baraca unui !utaş, trimiţ$nd pe a#utorul !ău !ă
139
 Victor Kernbach

umble mai departe pe la peşteri pentru !coaterea

robilor la muncă"
Sutaşul, om trecut prin războaie şi drumeţii,
a!cult$nd înt$mplarea, !imţi numaidec$t că ace!t
!lu#baş era fire !labă" /rebuia luat deci repede, ca
numai a!upra lui !ă poată cădea vina"
: &ine erau robii4 Spune repede, ca !ă%i
urmărim; !pu!e militarul făc$nd pe liniştitul şi vr$nd
!ă !e arate şiret"
Slu#başul ridică din umeri.
: +işte robi negri""" &ine%i poate cunoaşte pe toţi;
)%am văzut numai ieri( erau şi femei, una !au două"
8ărbaţii păreau dintre cei mai voinici"
: -n ce loc lucrau4
: +u ştiu" )%a du! în toate zilele !oldatul"
: +u ştii nici măcar numele lor4
: +u" 6tia !oldatul care i%a păzit, dar l%au
!ugrumat"
+epă!ător la început şi bucuro! că avea a!upra
cui !ă arunce toată vina, !utaşul deodată păli" Dacă
!lu#başulînt$mplării
aflarea era foarte îngri#orat
în arelede urmări, ştiind că
0raş putea !ă%l
lip!ea!că nu numai de !lu#bă, ci şi de viaţă, nici
!utaşul nu mai fu at$t de liniştit ca în înt$iele clipe,
c$nd !e g$ndi că i !e va cere !ocoteală pentru că nu a
pu! pază întărită la a!tfel de robi voinici" 6i ştia tot
at$t de bine că dacă cei mai mari dec$t el ar apuca
!ă%l gă!ea!că vinovat, nici zeii nu l%ar mai putea
dezvinovăţi"
: *uteam eu !ă bănuie!c că e!te prea puţin un
!oldat înarmat la opt robi înlănţuiţi şi două muieri4
murmură !utaşul mai mult pentru !ine, crez$nd că
nu e auzit de celălalt" Dar şi faţa îl trădă"
140
 Luntrea Sublimă

Simţind la r$ndul !ău că nu e !ingurul care !e

teme, !lu#başul rege!c ră!coli frica !utaşului.
: 6i dacă ai !ă fii întrebat de ce nu te%ai g$ndit4
6tii ce are !ă%ţi !pună *uarem c$nd te va chema !ă te
#udece;
: *oate nu mă cheamă chiar *uarem"
: *uarem !au altcineva;
: 6tiu. era datoria mea de !utaş !ă mă g$nde!c"
/u eşti în!ă mai vinovat""" 3şti adevăratul vinovat"
<obii erau de fapt în gri#a ta şi nici măcar nu ştii cum
îi cheamă" alal !lu#baş rege!c;
Slu#başul îl mă!ură cu o privire înfricoşată şi
tri!tă apoi c$tva timp tăcură, fiecare ferindu%!e de
ochii celuilalt" Dar !lu#başul, frico! şi !lab din fire, nu
era şi năt$ng şi me!eria îl învăţa!e de multe ori că nu
deznăde#dea te !capă de prime#die" Se întoar!e !pre
!utaş.
: La urma urmei, nu c$ştigăm nimic dacă ne
certăm" ai bine !ă ne g$ndim ce putem face"
Sutaşul zi!e, !cuip$nd cu necaz.

: Dacă
!oldaţi aş izbuti
pe o corabie !ă la
p$nă măţărmul
!trecor cu cincizeci
celălalt, în douăde
zile vin cu douăzeci de robi noi" /ot nu mai ştie
nimeni cine erau cei care au fugit"
: De ştiut !e ştie""" Scribul tuturor peşterilor are
papiru!ul cu numele şi v$r!tele tuturor robilor" +u%i
vorbă, i%am putea da pe cei noi drept cei fugiţi, numai
că ceea ce !pui tu !unt vorbe goale" Vorbim ca !ă
treacă vremea" 3u !ocot că e mai cu folo! !ă mergem
şi !ă%i căutăm pe munte cu c$inii" +u puteau !ă
a#ungă departe"
: 6i încotro !ă pornim mai înt$i4 întrebă !utaşul
cu vădită părere de rău că planul !ău nu a fo!t
141
 Victor Kernbach

încuviinţat de !lu#baş"
: Deodată în mai multe părţi, zi!e !lu#başul" Spre
apu!, !pre ră!ărit, !pre miazăzi şi miazănoapte"
&$inii or !ă le ia urma" -narmează%ţi bine !oldaţii şi
!ă%i împărţim în patru şiruri de c$te douăzeci şi
cinci"""
: 3şti tare înţelept; Vrei !ă răm$nă paza şi mai
!labă la ceilalţi robi4 îl întrerup!e !utaşul"
: +u%i nimic; >iua nu fuge nimeni, mai ale! de la
muncă unde !e vede orice mişcare" )ar !oldaţii au
arme şi robii n%au"
: Dar au topoare pentru tăiatul pietrei"
: 5u în!ă şi lanţuri la picioare" 3u cred că şi
!oldatul de azi%noapte ar fi fo!t de a#un!, dacă nu
puneai un neghiob" /rebuia !ă alegi de la început
!oldaţii cei mai buni pentru !tră#ile de noapte" 5cela
pe!emne a adormit, ori l%au !ugrumat pe neaşteptate
c$nd !tătea cu !patele la ei" +u trebuia !ă !tea cu
!patele"""
&earta era gata !ă izbucnea!că din nou, dar
am$ndoi îşi dădură !eama iarăşi că numai !fătuindu%
!e şi făc$nd ceva puteau !ă !cape de prime#die" Se
uitară lung unul la altul, apoi ieşiră am$ndoi din
baracă" Sutaşul îşi !trigă a#utoarele şi începu !ă le
dea porunci" Slu#başul rege!c !e du!e după c$ini"
*uţin mai t$rziu, !e împărţiră în patru cete,
împrăştiindu%!e în căutarea robilor !pre cele patru
părţi ale zării"
Dar după c$teva cea!uri trei cete !e întoar!eră
fără !ă!e
căreia fi du!e!e
aflat nimic" Doarnu
!utaşul, a patra ceată, &$inii
!e întoar!e" în fruntea
luaţi
de el miro!i!eră urma !clavilor fugiţi, numai că
acea!tă urmă ducea departe, către înălţimile
142
 Luntrea Sublimă

untelui de 2oc, unde nimeni dintre !oldaţi şi nici

!utaşul nu !e încumeta !ă !e !uie" Localnicii
!ocoteau că locul acela era ble!temat de zei şi b$ntuit
de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în
prea#ma lor" <obii fie că nu afla!eră de acea!tă
credinţă, fie că în faţa deznăde#dii nu mai aveau de
ale!" 5!tfel că ceata !utaşului nu !%a du! dec$t p$nă
dincolo de păduri, unde începeau !t$ncile golaşe şi
peşterile cu lilieci" &ăzu!e noaptea şi oamenii erau
i!toviţi de urcuş" Sutaşul le porunci !ă facă popa!"
+u%şi lua!eră corturi, nici a!ini" Din neprevedere nu
şi%au luat nici hrană de!tulă, şi c$tă le%a mai răma!

au
Se fo!t nevoiţiîntr%o
retra!eră !ă le%o dea c$inilor,
peşteră ca !ă%i
şi, lă!$nd pazăliniştea!că"
întărită,
adormiră în !curt timp"
Dar la mi#locul nopţii, c$inii legaţi într%o peşteră
alăturată îi treziră cu lătratul lor nebune!c" &el dint$i
!ări în picioare !utaşul şi alergă !pre gura peşterii"
3ra beznă, şi picioarele i !e împiedicară de ceva
moale" &ăzu" +u ardea nicăieri nici un fel de foc şi nu
era nici lună" Sutaşul pricepu abia acum că frica de
pedeap!ă îi lua!e toate g$ndurile prevăzătoare pentru
care altădată îl lăuda!eră de at$tea ori căpitanii"
&ăzut pe br$nci, începu !ă pipăie în#ur şi dădu de un
trup omene!c, apoi de altul" -nţele!e îngrozit că erau
!tră#ile" Soldaţii aceştia în!ă nu !e trezeau" 8eţi nu
puteau fi, nici at$t de !omnoroşi" 'n g$nd fulgerător
trecu prin mintea !utaşului. erau morţi" Dar cum4
-ntre timp, unul dintre !oldaţii care !e
deştepta!eră în peşteră o dată cu !utaşul izbuti !ă
încropea!că un foc de vrea!curi şi ierburi u!cate,
aprinz$ndu%l cu două beţe pe care le%a frecat p$nă l%
au trecut !udorile" La lumina lui #ucăuşă şi !fielnică,
143
 Victor Kernbach

!utaşul văzu că cele două !tră#i zăceau !ugrumate"

8uimăcit de !omn şi de căzătură, dar mai ale! de
priveliştea neaşteptată a celor două leşuri, ieşi l$ngă
foc şi răcni deznădă#duit.
: La arme;
Soldaţii erau în!ă l$ngă el" +umai unul, în m$nă
cu un fel de făclie dintr%un băţ răşino! care abia
p$lp$ia, ieşind tocmai atunci afară din peştera unde
cotrobăi!e, auzi !trigătul !utaşului şi !pu!e cu gla!
veşted.
: +u mai !unt arme, !tăp$ne" Sutaşul holbă
ochii.
: &um nu mai !unt4
: +u mai !unt"
Sutaşul !e lă!ă neputincio! cu şezutul pe o piatră"
+u mai era în !tare !ă #udece"
Dincoace, #o!, în tabăra de l$ngă peşterile
!clavilor, !lu#başul rege!c era ro! de felurite
pre!upuneri" Se plimba încolo şi încoace, ca o
panteră care încă nu !%a obişnuit !ă !tea în cuşcă"

+ici nu
vreo m$nca!e"
corabie /rimi!e!e
în micul un om
liman din !ă vadăDupă
apropiere" dacă vreo
e!te
două cea!uri, omul !e întoar!e cu ră!pun!ul că o
corabie e!te, una !ingură, dar cam şubredă şi fără
corăbieri" +umai un bătr$n mai !tătea în ea, paznicul
ei, un fo!t c$rmaci" Slu#başul rege!c !cr$şni din dinţi"
+u mai voia !ă trimită şi pe alţii după !utaş, ca !ă nu
mai piardă !oldaţi"
-ntr%un t$rziu îl linişti în!ă un g$nd, care îi făcu
chiar plăcere" Dacă !utaşul pieri!e cu oamenii lui cu
tot, în!emna că pieri!e unul care ştia taina fugii
!clavilor" &hiar de vor fi !căpat c$ţiva dintre !oldaţi,
pe !oldaţi nu%i întreabă nimeni" Stăp$nilor le va
144
 Luntrea Sublimă

!pune aşadar că !utaşul acela ne!ăbuit şi trufaş nu

l%a a!cultat şi a luat cu !ine !clavii în munte, el ştia
pentru ce" 6i că au pierit acolo cu toţii"
Sutaşul, în acea!tă vreme !cul$ndu%!e de pe
piatră, privi deznădă#duit !pre !oldaţii !ăi şi le
porunci !ă coboare în tabără" După c$ţiva paşi, un
!oldat îl întrebă.
: &$inii nu%i luăm, !tăp$ne4
Legaţi cu fr$nghii de nişte copaci, c$inii !c$nceau
#alnic"
Sutaşul !e opri o clipă, apoi !cuipă !c$rbit,
zic$nd.
: La!ă%i acolo;
6i porni înainte"
Soldaţii nu mai îndrăzniră !ă vorbea!că" Dar toţi
întorceau capul !pre peşteră" Le era milă de c$ini"
&$nd a#un!eră în tabără era amiază" Slu#başul
rege!c nu !e mai aştepta !ă%i vadă" /otuşi veni!eră, şi
nu era nimic de făcut" &$nd văzu !oldaţii dezarmaţi
şi auzi înt$mplarea, îl cuprin!e groaza"

Sutaşul
!ă !e încarcezi!e
în că !e vacu
corabie duce numaidec$t
cincizeci la liman,
de !oldaţi ca !ă
aducă !clavi de pe ţărmul =ării +i!ipurilor" 5ltceva
mai bun mintea lui nu gă!ea"
Slu#başul regelui ar fi încuviinţat bucuro!, căci
dacă !utaşul aducea !clavi noi, nimeni nu mai putea
!ă afle de fuga celorlalţi, iar dacă pierea cumva pe
drum taina putea !ă răm$nă veşnică" Slu#başul ştia
bine că de!pre morţi !e poate !pune orice" +umai un
lucru nu ştia. ce !ă ră!pundă !tăp$nilor 5tlantidei
dacă vor afla că !utaşul a plecat" Să le !pună că a
fugit nu putea, căci poate omul !e va întoarce şi îl va
da de minciună" Să le !pună că nu ştie, iarăşi nu
145
 Victor Kernbach

putea pentru că fu!e!e trimi! în acea!tă tabără

anume ca !ă ştie tot ce !e petrece în ea" 0chiul
!tăp$nilor era, aici, el" Lucrurile !e încurca!eră rău"
-n cele din urmă, !utaşul luă corabia cu bătr$n cu
tot şi cu cincizeci de !oldaţi şi porni în larg" 5fară de
bătr$n, nimeni nu ştia !ă m$nuia!că o corabie, şi nici
bătr$nul la v$r!ta lui nu prea !e mai putea !ocoti
corăbier de năde#de" /otuşi avură noroc, căci un v$nt
uşor îi împin!e !pre ră!ărit" 'n om trimi! de !utaş de
pe ţărmul limanului veni mai t$rziu la !lu#başul
rege!c !ă%i !pună că i%a văzut plec$nd pe mare
liniştită"
Lucrurile
celălalt, păreau !ă !e
neobişnuita fi aşezat" -ntr%un
înt$mplare năzuia fel!ă
!au !e
în
de!curce, fie că !utaşul !e întorcea cu robi prinşi pe
ţărmul vecin, fie că pierea duc$nd cu !ine şi
prime#dia de!tăinuirii"
Dar în zorii zilei următoare !lu#başul rege!c fu
trezit de a#utorul !ău care%i !pu!e, g$f$ind de
obo!eală şi !paimă, că pe!te noapte mai fugi!eră
douăzeci de !clavi, răpind cu ei a!ini şi c$teva zeci de
!amare cu hrană" Stră#ile nu muri!eră. fu!e!eră
numai ameţite de c$teva lovituri zdravene de pumni,
şi !e vorbea printre !oldaţi că ar fi venit pe!te noapte
un !clav negru fără lanţuri în peştera de unde
fugi!eră cei douăzeci, în!ă nimeni dintre !oldaţi nu
mărturi!ea că l%ar fi văzut"
Slu#başul a#un!e în culmea deznăde#dii" 5cea!ta
nu mai era înt$mplare" &ine ştie ce putea fi; +imeni
nu mai pomeni!e în 5tlantida a!emenea îndrăzneală
printre robi" /aina înceta !ă mai poată fi taină" 2ără
!ă mai !tea în cumpănă, el !cri!e pe o bucată de
papiru!, !ingura pe care o avea, o !cri!oare îngrozită
146
 Luntrea Sublimă

!lu#itorului >eului *uterii, preotului /efnaht, şi,

pecetluind%o într%o cutie de aramă, trimi!e doi !oldaţi
de încredere şi un a#utor de !utaş !ă i%o ducă în
oraşul cel mare al ţării" /rebuia luate mă!uri în faţa
cărora !lu#başul !ingur nu mai avea nici pricepere,
nici tărie"

147
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XIV

/recu!eră cinci!prezece zile de la !o!irea

corăbiilor în arele 0raş" 5uta era în !ala cu cărţi
din palatul de pe *i!cul Sf$nt" 8ătr$nul încă nu
cobor$!e din odaia de dormit" Sclavul !ău citea în
ace!t timp o cronică foarte veche în care !e vorbea
de!pre începuturile neamului atlant" +imeni în ţară
dintre cei vii nu mai cunoştea acea!tă cronică, afară
de arele *reot" 5cum, bătr$nul !ocoti!e că o poate
citi şi 5uta" Sclavul citea fiecare r$nd cu băgare de
!eamă, răm$n$nd din ce în ce mai uluit de toate cele
aflate în cronica !ecretă" De la nimeni nu mai auzi!e
a!emenea lucruri" &ronica !punea că în vremuri
foarte vechi, c$nd oamenii abia ieşi!eră din peşterile
munţilor şi începeau !ă crea!că vite, !ă lucreze
păm$ntul, !ă%şi facă înt$ile colibe, 5tlantida era încă
legată printr%o limbă lată de păm$nt de ţinutul
celălalt, unde pe atunci nu !e aflau ni!ipuri şi
deşertul de azi era o păşune fără margini" 5!tfel, pe
atunci, munţii oamenilor cu păr galben alcătuiau un
şir neîntrerupt cu munţii aflaţi la miazăzi de
!tr$mtoarea numită acum St$lpii lui el1art" Veni
în!ă o vreme grea pentru pă!torii din marile păşuni
ale ţării vecine, zicea cronica" Valuri de arşiţă u!cară
într%un număr lung de ani acele păşuni şi !ecară
marile r$uri"
nu o dată Da, 5uta
în ţara lui deîşi aducea
ob$rşie aminte că
a!emenea a văzut
albii !eci"
&ronica mai pove!tea cum apoi pă!torii îşi m$nară
turmele !pre ră!ărit" 'nii din ei erau cu pielea roşie,
148
 Luntrea Sublimă

alţii cu pielea fumurie" Dar cobor$ră şi alţi oameni,

foarte înalţi, din ţinuturile aşezate în !t$nga şi în
dreapta !tr$mtorii unde !e une!c cele două mări.
area dintre *ăm$nturi şi area 5tlantică" 5cei
oameni aveau pielea albă şi părul galben !au negru"
După lupte lungi cu localnicii 5tlantidei, toate ace!te
neamuri !e ame!tecară între ele şi dădură naştere
poporului cu pielea roşiatică şi cu trupul înalt şi
v$n#o!. al atlanţilor"
-ntr%un veac depărtat, după ce acel ame!tec !e
!ăv$rşi!e, muntele cel mai înalt din pragul punţii de
păm$nt care lega in!ula de azi de întin!a ţară vecină
începu
ridicată!ă !cuipe
pe!te focşişimari
nori, noroi fierbinte zguduiră
cutremure din gura lui
glia"
&$nd muntele !e potoli, iar oamenii, trec$ndu%le
!paima, începură !ă umble din nou pe locurile vechi,
văzură că la poalele untelui de 2oc unde fu!e!e
înainte c$mpie, acum băteau valurile mării în !t$nci(
vechea punte de păm$nt o înghiţi!e marea"
5uta !tr$n!e cu degete tremurătoare !ulul cronicii
şi îl băgă în cutie" 3ra îng$ndurat" 5tlantida, în care
trăia acum, era o ţară unde nici căldura nu era
niciodată prea mare, nici frigul" 5pele nu îngheţau,
cum !e !punea că ar îngheţa în ţările de
miazănoapte, dar nici arşiţa nu le !eca" &ele patru
lanţuri lungi de munţi înalţi apărau ţara şi de
v$nturile reci şi de cele fierbinţi" *e c$mpiile uriaşe
din valea ne!f$rşită de !ub munţi, !pre apu!, gr$nele
şi pomii dădeau rod de două ori în fiecare an" unţii
trimiteau în văi ape tămăduitoare de boli şi ape
fierbinţi în care !e putea face baie liniştitoare,
trupului obo!it" area in!ulă atlantă îşi făcea viaţa
mai bună !torc$ndu%şi bucuriile din truda c$torva
149
 Victor Kernbach

!ute de mii de robi" 6i cine putea şti ce%i va mai

aduce ace!tei 5tlantide viitorul"""
C$ndurile lui 5uta fură întrerupte de venirea
arelui *reot" 8ătr$nul !e aşeză în #ilţul !ău
obişnuit" 5uta, la picioarele lui, după ce%i !ărută
legătura !andalei, aşteptă !ă fie întrebat de!pre
g$ndurile ce i le !t$rni!e citirea cronicii !trăvechi"
5şa făcea bătr$nul totdeauna" De a!tă dată îi !pu!e
în!ă ceva cu totul neaşteptat"
: Soldaţii noştri au prin! în pădurea din vale, în
noaptea a!ta, un !clav negru care !e furişa !pre
palat""" L%au prin! şi l%au adu! legat aici" +u l%au
uci!"""
înţelege3 bine că Du%te
cu el" nu l%autu,
uci!" Dar în
fiule, nimeni
ca!a nu !e poate
robilor şi
vorbeşte cu el" )%am !pu! !lu#itorului !ă nu%l ucidă,
oricine ar fi"
5uta ieşi liniştit" 3ra deprin! cu a!tfel de
înt$mplări, şi aici în palatul arelui *reot, şi #o!, în
arele 0raş" La palatul regelui erau totdeauna mulţi
tălmaci, şi erau de!tui şi aici !u!" Se înt$mpla în!ă
mereu ba !ă vină vreun !ol dintr%o ţară depărtată a
cărui limbă n%o ştia nimeni, ba !ă fie aduşi robi din
ţinuturi necuno!cute cu care nimeni nu !e putea
înţelege de!luşit" -i şi părea rău că a fo!t tulburat
tocmai c$nd dorea !ă%l întrebe pe bătr$n dacă nu mai
!unt şi alte cărţi necercetate de a#un! !au uitate din
care !%ar putea pricepe oarec$t taina !telei
necuno!cute"
5#ung$nd în ca!a robilor, 5uta văzu un om negru,
t$năr şi !lab, pe care nu%l înt$lni!e niciodată" 0
privire grăbită îl lămuri că t$nărul rob trebuia !ă fie
din neamurile tibbu" -l întrebă ce căuta aici"
'it$ndu%!e lung la omul negru ieşit din palat,
150
 Luntrea Sublimă

t$nărul rob !e lumină de un z$mbet" 2ără !ă%i mai

ră!pundă, îl întrebă.
: /u eşti 5uta4
: 3u !unt, zi!e 5uta mirat şi încă nepricep$nd
nimic"
: &redeam că n%am !ă te pot vedea p$nă !unt
viu" Dar nu m%au uci!"
: +%ai !ă fii uci!" Spune%mi, nu ţi%a fo!t frică !ă
vii aici4 +u te%ai g$ndit că n%au !ă te la!e !ă a#ungi
viu unde ai vrut4 &e cauţi aici4
: /rebuia !ă încerc" 5lt drum nu era p$nă la tine"
: 6i de ce vii la mine4
: 5m fo!t trimi! la tine" >ece robi au fugit din
peşteri şi !%au a!cun! pe untele de 2oc" &ăpetenia
noa!tră i%a îndemnat şi au fugit" )%a chemat şi pe
alţii" 5uta îl privi uimit.
: 5ţi izbutit !ă fugiţi;""" 6i aveţi şi căpetenie4
: Da, avem, !pu!e t$nărul" 3 foarte înţelept şi
puternic" /e cunoaşte pe tine"
5uta tre!ări, dar nu întrebă nimic" Se g$ndi că
t$nărul poate
>i!e într%o !ă fie vreo i!coadă de%a lui /efnaht"
doară.
: untele de 2oc !e !pune că e prime#dio!"
/$nărul r$!e.
: /oţi !tăp$nii !e tem !ă urce p$nă la noi" 'nii
!pun că cine a#unge !u!, moare" +oi n%am murit"
: 6i cu ce vă hrăniţi voi acolo4
: &u rădăcini" 'nii v$nează"

5veţi arme4
: +e%am făcut arcuri" Dar avem şi c$teva arme de
aramă" Dacă vor veni şi ceilalţi, vom avea măgari şi
hrană de la peşteri"
151
 Victor Kernbach

5uta păli"
: &um4 De unde4
: De la peşteri; repetă robul" &eilalţi poate au şi
venit de c$nd am plecat eu"
: 6i cine te%a trimi! la mine4 întrebă în !f$rşit
5uta"
: %a trimi! căpetenia noa!tră, neîntrecutul
arcaş ai%8a1a"
5uta îşi încordă fălcile ca !ă nu i !e vadă
tulburarea" 6tia că din aceşti oameni cin!tiţi tibbu,
porecliţi de vecinii lor aşa, adică oameni de piatră, nu
numai pentru că trăiau aproape de munţii de piatră,
ci şi pentru firea lor, nu puteau ieşi ticăloşi" Dar dacă
totuşi t$nărul era i!coadă4
<obul văzu că 5uta şovăie şi atunci urmă.
: i%a dat un !emn ca !ă%l recunoşti" i%a
poruncit aşa. @Spune%i lui 5uta că eu, şi +tombi, şi
5gbongbotile, şi ceilalţi oameni negri n%am mai putut
îndura munca de tăiere şi netezire a pietrei din
munte şi am venit într%o peşteră de !u! unde nu ne
gă!eşte nimeni" Vrem !ă afle 5uta că !untem pe
untele de 2oc" -l rugăm !ă%l trimită pe punzi
înapoi, !au dacă altfel nu !e poate, !ă răm$nă la el,
numai !ă nu fie uci!" 6i !ă%i mai !pui, dacă nu te
crede că ai%8a1a te%a trimi!, cuvintele pe care le%a
!pu! el lui ai%8a1a în ţarcul din oaza noa!tră, că
are !ă vină timpul c$nd !e va afla că 5uta nu e!te
!uliţa şi lanţul din m$na !tăp$nilor lui" Spune%i că
ai%8a1a acum îl credeA" 5!ta mi%a !pu!; zi!e punzi
şi tăcu"
5uta !imţi un fior" 5 fo!t o făgăduială ro!tită
aproape între patru ochi, pe care o şi uita!e" -i fu
ruşine, dar nu ştia ce ar fi putut !ă facă deocamdată
152
 Luntrea Sublimă

pentru acei robi" +ici nu !e mai g$ndi!e la ei"""

Ca !ă !pună ceva, căci punzi îl aştepta !ă
vorbea!că, îl întrebă cum a izbutit !ă a#ungă p$nă la
*i!cul Sf$nt" /$nărul rob !pu!e liniştit.
: 5m cobor$t pe ţărm cu alt rob care%i în ţara
a!ta mai de mult" %a du! la un rob care e c$rmaci
pe o luntre de pe!cari" &$rmaciul m%a băgat într%un
!ac şi am venit pe fundul luntrei, !ub peşte" +u ştiu
de c$te ori a ră!ărit !oarele" %am hrănit cu peşte
crud" 5poi într%o noapte m%a !co! din !ac şi mi%a dat
drumul în mare" 5m înotat p$nă la ţărm, şi de la
ţărm am urcat muntele din!pre ră!ărit, trei zile"
5utarob
t$nărul îl privi cu ochi de
şi tulburat" frate
5poi mai mare,
îi !pu!e m$ndru
!ă%l aştepte şi de
!e
du!e îndărăt în palat" arele *reot şedea în #ilţ" -l
!fredeli de%acolo cu privirea şi, c$nd 5uta de!chi!e
gura !ă vorbea!că, îl opri cu un ge!t.
: 5uta, ştiu că%ţi va fi greu !ă%mi !pui adevărul şi
că%ţi va fi tot at$t de greu !ă mă minţi" 'n !clav fugit
nu mai poate fi un uci! care e!te încă viu( trebuie
uci! p$nă la capăt, nu cu lancea, nici cu !abia" S%a
încumetat !ă calce păm$ntul *i!cului Sf$nt" 6tii care%
i legea;
5uta îl privi îngrozit, murmur$nd.
: <ugul, !tăp$ne"""
: &um îl cheamă4
: punzi, !tăp$ne""" % abia putu ro!ti 5uta"
8ătr$nul lovi globul de argint" Veni un !lu#itor,
îngenunchind" 5uta !tătea mut, în picioare" 8ătr$nul
îşi mă!ură !clavul cu privirea o clipă, apoi îi porunci
!lu#itorului intrat.
: 3!te afară un rob t$năr, negru" -l cheamă
punzi" 5 venit acum" &red că !%a rătăcit şi nu ştie
153
 Victor Kernbach

al cui e" -n!crie%l cu robii noştri şi folo!eşte%l la

muncă"
5bia după ce ieşi !lu#itorul, arele *reot îşi
întoar!e iar privirea !pre robul !ău" 5ce!ta !e aruncă
la păm$nt şi%i îmbrăţişă gleznele, lă!$ndu%şi faţa
înlăcrimată pe !andalele bătr$nului" arele *reot !e
aplecă şi, pun$ndu%i m$na pe creştet, îi !pu!e
z$mbind.
: Vreau !ă aud ce g$nduri ţi%a i!cat citirea cărţii
de!pre timpurile vechi;
5uta oftă ad$nc şi !e aşeză pe blana de leopard"
5poi ră!pun!e, încerc$nd !ă treacă mai repede dec$t
putea
: de
%alatulburat
o !tare !ufletea!că la alta.dar nu mai tare
cartea, !tăp$ne,
ca !teaua !tranie care mă îngri#orează mai mult de
c$nd nu mai e!te, dec$t atunci c$nd era"
arele *reot păru că !e g$ndeşte la ceva nou" -n
privirea lui nu !e vedea nici nehotăr$re, nici îndoială,
dar în tăcerea !a, care lui 5uta i !e păru nefirea!că,
clocoteau parcă ape ciudate" 5poi, pe neaşteptate,
bătr$nul !ur$!e şi, oric$t de !tăp$n era pe !ine, lui
5uta nu%i !căpă că !ur$!ul era adu! de voinţă"
: 6tiu că ai !ă te întri!tezi pentru ceea ce am !ă%
ţi arăt( zi!e arele *reot" Dar dacă ai de!tulă tărie,
poate !ă te facă !ă şi r$zi" Vreau !ă%ţi arăt darul pe
care mi l%a trimi! ieri /efnaht"
5uta ocoli privirea bătr$nului, ştiind că ace!te
cuvinte aveau numai ro!tul de a%i îndepărta g$ndul
de la ră!pun!ul aşteptat"

i !e8ătr$nul
afla #ilţulridică dintr%un
un toiag colţnegru,
de lemn al raftului l$ngă
al cărui care
m$ner
uşor încovoiat închipuia un om cu !pinarea îndoită şi
cu m$inile legate la !pate" /ălpile omului !e
154
 Luntrea Sublimă

prelungeau în toiag" 0ric$t de mult ar fi vrut !ă !e

!tăp$nea!că, 5uta !coa!e un !trigăt. omul pe trupul
căruia trebuia !ă%şi !pri#ine m$na purtătorul ace!tui
toiag era chiar el" 'n meşter i!cu!it îl tăia!e din lemn
de abano! at$t de bine, înc$t nimeni nu !%ar fi putut
îndoi de a!emănare" 5uta !e întri!ta" &e căuta !ă
în!emne darul ciudat al lui /efnaht, afară de ura şi
di!preţul împotriva !a4 0 bat#ocură a!cun!ă
împotriva arelui *reot, !au o linguşire" arele *reot
!imţi frăm$ntarea !clavului !ău"
: 2iul >eului *uterii îmi aduce aminte că%mi eşti
!clav. mă învaţă că trebuie !ă te apă! cu m$na !pre
păm$nt"""
!ă pricep adică 7şi bătr$nul
eu înţele!ul z$mbi9,!ădupă
toiagului, mă cum vreau
!pri#in pe
tinereţea ta înţeleaptă, ceea ce şi fac""" Spune%mi, l%ai
!upărat cu ceva pe /efnaht în timpul călătoriei4
5uta !e uită la el nedumerit"
: +u, !tăp$ne""" zi!e moale" &red că n%am avut
cu ce !ă%l !upăr, de nu%l va fi !upărat fiinţa mea, fără
voie"
arele *reot, care r$dea foarte rar, r$!e acum cu
voioşie, rezem$nd c$r#a de braţul #ilţului" >i!e apoi.
: /efnaht vrea !ă%mi aducă aminte că !unt
bătr$n şi nu mai pot umbla prin viaţă ne!pri#init" S%
ar putea !ă fie el mai bătr$n ca mine, chiar dacă n%
are dec$t v$r!ta nepoţilor pe care i%aş fi putut avea"""
*ăcat că nu eşti fiul meu adevărat, !au măcar de%ai fi
atlant, te%aş înfia. după ce mor, ai răm$ne în locul
meu" 5şa cred că va răm$ne /efnaht""" +u%ţi pare

rău4
: +u, !tăp$ne; !pu!e 5uta cu hotăr$re"
arele *reot îl cercetă atent"
: -ncă n%ai înţele! frumu!eţea puterii, 5uta; 3şti
155
 Victor Kernbach

prea t$năr"
: Stăp$ne, datorită bunătăţii tale am înţele!
frumu!eţea înţelepciunii, care cred că e puterea
adevărată"
: +u, fiule, ea !ingură nu te a#ută !ă capeţi
putere, ci numai !%o pă!trezi dacă ai dob$ndit%o" De
aceea mă tem pentru tine, după moartea mea" +u toţi
au nevoie şi de înţelepciune c$nd au putere" +u ştiu
ce te vei face tu""" caut de mult un mi#loc"
Dar în clipa aceea uşa !e tr$nti de perete şi năvăli
înăuntru un !utaş voinic, plin de praf şi de !caieţi şi
cu ochii roşii de obo!eală" 5uta !ări în picioare şi
pu!e
îndem$năm$naaltăpe armă
toiagulmaide potrivită
abano!, negă!ind
!ă%şi aperela
!tăp$nul" arele *reot întoar!e liniştit numai capul"
5!emenea intrare nu !e petrecu!e niciodată în ace!t
palat" Sutaşul căzu în genunchi şi întin!e o cutie de
argint, cu pecetea regelui 5tlantidei" Din !patele lui,
l$ngă uşă, !e arătă şi !lu#itorul palatului !f$nt"
Venindu%şi în fire, 5uta luă cutia din m$na !utaşului
i!tovit de mer! şi fugă şi i%o adu!e arelui *reot"
2aţa bătr$nului era netulburată" -i făcu !emn
!utaşului !ă plece" 5uta privea cutia cu ochii lacomi
de dorinţa de a şti ce era în ea" +iciodată nu văzu!e
!oli, chiar regeşti, năvălind în ca!a arelui *reot ca
într%o c$rciumă" &e putea !ă fie at$t de grabnic4
La un !emn al bătr$nului, rup!e pecetea şi !coa!e
din cutie un !ul de papiru! !ubţire" arele *reot nu%i
ceru !ă i%l citea!că" -l luă şi depărt$ndu%l de ochi citi

!ingur"
citi înt$i5uta îl urmărea
liniştit, cu !ufletul
apoi !ur$!e la gură"
şi deodată 8ătr$nul
chipul lui at$t
de !tăp$nit şi !enin !e !chimono!i ca de la o
năvalnică îngri#orare" 5uta îl privi cu !paimă"
156
 Luntrea Sublimă

Scri!oarea era !curtă" arele *reot înfăşură !ulul

şi, !tr$ng$ndu%l cu o m$nă nervoa!ă, urmări o vreme
mişcarea frunzelor din arborii de l$ngă ferea!tră"
5uta !tătea în picioare, înţepenit"
După multe clipe, care părură foarte lungi, îi
întin!e !cri!oarea şi%i !pu!e cu gla! ciudat.
: )a%o" &iteşte%o şi tu"

157
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XV

De două zile 5uta îşi m$na măgăruşul, înciudat

că animalul nu putea !ă alerge ca o panteră"
Sclavului nu%i era frică" Dimpotrivă, o dorinţă
arzătoare îl îndemna !ă fie c$t mai grăbit" Se g$ndea
întruna numai la !cri!oarea regelui şi la îndemnul pe
care i l%a dat arele *reot în ultima clipă, înainte de
plecare" -l în!oţeau c$ţiva !oldaţi călări şi ei pe
acelaşi fel de animale" *$nă la arele 0raş cobor$!e
pe apele iuţi ale <$ului <ece, într%o luntre uşoară"
Dar după ace!t drum de nici o !ăptăm$nă şi după
alte trei zile de drum pe mare într%o corabie bine
m$nată de v$nt şi v$!le, alt mi#loc nu mai răm$nea
dec$t a!inul"
*e temeiul unui !emn de recunoaştere, 5uta
!chimba a!inii de c$te două ori pe zi, lu$nd mereu
alţii odihniţi" Drumul părea în!ă foarte lung, în
a!emuire cu nerăbdarea de a%l !trăbate" +iciodată
5uta nu dormi!e at$t de puţin ca în ace!te
un!prezece zile de c$nd călătorea, cu toate că nu i%a
dat nimeni nimic de făcut şi nimeni nu%l m$na cu
at$ta grabă" Dormi!e numai pe apucate, şi nu voia
odihnă nici acum, deşi era i!tovit" -şi !imţea tot
trupul arz$nd de nelinişte" -n !patele lui mergeau
călări !oldaţii, ble!tem$nd întruna şi drumul, şi pe
rob, şi ţinta
regelui, l%ar finecuno!cută" De!en%ar
pără!it" -n faţă, fi fo!t
legăna porunca
pe alt a!in un
ţăran din partea locului, luat călăuză"
3ra !pre amurg" 5uta îşi repeta în minte
158
 Luntrea Sublimă

!cri!oarea regelui, pe care o purta în !$n, dar o ştia

pe dinafară" <egele îi !cri!e!e arelui *reot a!tfel.
@i%a venit o ve!te ciudată din ţinutul de miazăzi"
=ăranii din c$mp au văzut şi au auzit fulgere şi
tunete şi o !trălucire mai tare dec$t a !oarelui" &ine
era în prea#mă a căzut" +işte zei !trăini, !clipitori de
argint şi de lumină, au !co! din foc o ca!ă ca un turn
de argint care !trăluceşte mai tare ca argintul, şi
!ălăşluie!c în ea" +imeni nu îndrăzneşte !ă !e
apropie de aceşti zei" =ăranii au pără!it tot gr$ul de
pe c$mp" +u ştiu ce va fi" De aceea îţi !criu ţie,
!trălucitor fiu al cerului, !ă cobori de pe pi!cul tău

!f$nt ca !ă !ă
încumetă vorbeşti cu zeii"acolo"
!e ducă +imeni+ici
dintre preoţi
prea nu !e
viteazul
*uaremA"
arele *reot îi !pu!e!e lui 5uta aşa. @Du%te tu,
fiule, !ă vezi ce e!te" *oate că n%au fo!t dec$t vedenii"
6tii bine că oamenii tot ce nu pricep în firea lumii
!pun că e de la zei" Dacă n%ai !ă poţi de!curca
lucrurile !ingur, trimite%mi ve!te şi voi veni şi euA"
&e putea fi în mintea lui 5uta nu era în !tare !ă
ghicea!că" 0mul care le era călăuză le%a !pu! şi el că
a fo!t de faţă şi a văzut cum au ieşit zeii aceia cu trup
firav, dar cu piele de argint şi cu capete de cleştar"
2iecare zeu avea m$ini şi picioare, c$te au şi oamenii,
iar în creştet un corn !ubţire şi lung, tot de argint"
: &um era ca!a4 întrebă 5uta a !uta oară"
=ăranul fu înc$ntat !ă poată pove!ti ceea ce
numai el ştia, iar gura lui nu părea !ă fie o!tenită"

: 3!te
a!cuţit" /oatăfoarte înaltă
e numai şi îngu!tă, cu acoperişul
de argint"
: 6i zeii ce făceau c$nd i%ai văzut4
: 3u i%am văzut mai puţin" 5lţi oamenii !pun că
159
 Victor Kernbach

umblă şi cercetează tot ţinutul unde !%au aşezat" Dar,

atunci c$nd au cobor$t într%un nor de foc şi şi%au
!co! ca!a din flăcări ca !%o pună pe păm$nt, au !tat
numai pe l$ngă ca!ă" 3u cred că !unt zeii focului şi
ai v$ntului şi !%au !upărat pe noi că nu ne mai
închinăm lor"
: De ce crezi aşa4 întrebă 5uta"
: &$nd !%a aşezat ca!a lor pe păm$nt, eram
de!tul de departe şi tot ne%a izbit din!pre ea un v$nt
aşa de puternic că era !ă ne prăbuşim" &ine !tătea
aproape a căzut la păm$nt" 'nii au murit, alţii numai
au orbit" 6i p$nă atunci nu erau !emne de v$nt şi
cerul
fiindcăera !enin" !%au
oamenii Cr$uldepărtat
în care !%au
de zeiaşezat
şi nu l%au ar!aduc
le mai tot,
#ertfe de gr$u" >eii şi%au ar! !inguri #ertfa" +oi eram la
!eceriş şi, după ce i%am văzut, am fugit ca !ă nu
pierim" De atunci nu !e mai duce nimeni acolo"
ai mer!eră puţin, şi ţăranul zi!e.
: De aici eu mă întorc" >eii !unt la depărtare de
un cea!" Voi, dacă vreţi, vă duceţi, dar mai înţelept ar
fi !ă vă întoarceţi" +imeni n%a mai văzut vreodată zei
de aproape, numai preoţii" Din pricina voa!tră !%ar
putea !ă !e m$nie zeii şi pe noi şi !ă ne facă !crum
tot gr$ul !au !ă dea o năpa!tă în ţinut şi în oameni"
5şa că eu zic mai bine !ă nu vă duceţi"
6i ţăranul plecă, după ce%i arătă lui 5uta încotro
!ă meargă" Dar după un !fert de cea! !oldaţii !e
opriră" 5uta întrebă.
: Vreţi !ă facem popa!4 3u cred că putem a#unge
înainte de amurg"
&ăpetenia ceteiai bine întindem
porunci cortul!ăi
în!ă !oldaţilor acolo"
!ă bată
ţăruşii pentru cort, apoi !e tr$nti în lanul de gr$u !ă%
şi întindă picioarele amorţite de mer!ul călare" 5şa
160
 Luntrea Sublimă

culcat cum era, !pu!e.

: +oi răm$nem aici" +u !untem nebuni !ă
m$niem pe zei" +oi !untem !oldaţi, ca !ă ne luptăm
cu oamenii, nu cu zeii" /u, dacă ai poruncă !ă te
duci, du%te" Dacă p$nă în trei zile nu te întorci, !ă ştii
că ne vom duce în arele 0raş !ă !punem că ai
pierit"
5poi căpetenia îi întoar!e !patele"
+eav$nd de ale!, 5uta îşi îndemnă măgarul la
drum" 'n !oldat îi !trigă din urmă.
: +u răm$i !ă măn$nci4 Să nu mori flăm$nd"""
: De m$ncare%mi arde mie acuma4; ră!pun!e
5uta vr$nd !ă glumea!că, dar gla!ul lui era prea
tulburat ca !ă fie glumeţ"
-n cercul c$mpiei, lumina !lăbi!e" Soarele, mare şi
roşcat, mergea !ă !e !cufunde în gr$u" Lovit de
picioarele lui 5uta, măgăruşul alerga c$t era în !tare
!ă alerge" 5uta privi o pa!ăre în zbor" /otdeauna
pizmui!e pă!ările, dar acum le ura" 6tia că nu%i e dat
omului !ă zboare" 0dată, puţine luni după ce veni!e
în palatul din *i!cul Sf$nt, îşi făcu!e în a!cun!, din
c$teva aripi de vulturi ucişi cu arcul, nişte aripi mari"
6i într%o dimineaţă, cer$nd învoire arelui *reot !ă
!e ducă pe malul mării, !%a du! fără !ă%i !pună
bătr$nului de ce" 5colo, de pe o !t$ncă at$rnată
dea!upra valurilor, leg$ndu%şi aripile !tr$n! de braţe,
a !ărit în văzduh" Dar n%a plutit nici măcar c$teva
clipe, cu toată bătaia din aripi" Din pricina lor putea
!ă !e şi înece, de n%ar fi !ărit doi robi !ă%l tragă din
valuri, minun$ndu%!e
!t$nca de pe care !ări!edeliniştit,
at$ta crez$ndu%!e
ne!ăbuinţă" !ingur,
)ar pe
îl văzu pe arele *reot care%l aştepta r$z$nd" @5u mai
încercat şi alţii;A i%a !pu! bătr$nul atunci, vorbindu%i
161
 Victor Kernbach

de alţi cutezători ne!ăbuiţi de!pre care i!tori!eau

vechile poveşti" @+u%i e dat omului !ă zboare; i%a mai
!pu! arele *reot" +umai pa!ărea poate;A Da, din
nefericire nu%i era dat"""
-ncă era lumină, încă amurgul abia începea !ă !e
prefire prin aer c$nd 5uta zări un turn a!cuţit şi înalt
de vreo !ută de coţi ieşind din lanul de gr$u"
Strălucea, dar nu ca argintul, ci mai aburit 7!au
pentru că nu mai era !oare49""" -n #urul turnului nu
era nimeni, nici zei, nici oameni" 5uta privi încordat"
5poi !e frecă la ochi, crez$nd că poate i !e năzare din
pricina obo!elii" /ot drumul încoace, !f$şiat de
nea!t$mpăr şi de g$nd,
cum un al doilea dorinţa dedepărtat
mai a afla, a şi!imţit totodată
mai lăuntric,
îi !pune că grozava ve!te din !cri!oarea regelui nu
putea !ă fie dec$t ve!tea vreunei năluci" 6i totuşi
turnul era în faţa lui" 5uta îşi tra!e o palmă pe!te
obraz" 5poi privi iar" /urnul înalt, neted, lucitor, fără
nici o urmă de încheieturi !au de legături, avea şi un
!oi de fere!tre aproape rotunde, alungite în !u! şi în
#o!" 5cele fere!tre erau luminate" Seara cădea repede"
5uta de!călecă de pe măgar, lă!$ndu%l !ă pa!că în
lanul de gr$u" 2ăcu doi paşi !pre turn" 8ăgă de
!eamă în!ă că începe !ă%l pără!ea!că îndrăzneala" &e
putea fi a!ta4 Sau era una din acele !t$nci care cad
uneori din cer şi din înt$mplare poate mai potrivită în
mărimi dec$t celelalte4 'nele mai mici văzu!e nu o
dată, şi le şi pipăi!e cu m$na lui" 0amenii cei mai
mulţi credeau că !t$ncile căzute din cer !unt zei"
5uta ştia că nu !unt dec$t bolovani de piatră, chiar
dacă nu era în !tare !ă priceapă de unde veneau"
*oate din !tele4 Dar !telele !unt at$t de mici""" !au,
cine ştie, şi corabia regea!că de două !ute de coţi !e
162
 Luntrea Sublimă

vede de departe c$t o floare de iarbă%neagră""" &ura#ul

i !e întoar!e" *orni !ă ocolea!că piatra !au turnul"
*oate că ceea ce i !e păru!e că erau fere!tre luminate
nu erau dec$t nişte pietre de preţ care !clipeau"
5#un!e la c$teva zeci de paşi de turn" *rivi locul unde
!e afla aşezat ace!t turn. turnul ciudat era a!cuţit şi
#o!, în!ă avea trei picioare late din acelaşi argint 7!au
ce fel de metal !ă fi fo!t9, pe care !e rezema"
Dar deodată îi veni !ă !e uite înaintea lui, !pre
miazăzi şi ră!ărit, la cer" Simţi fiori în tot trupul"
Stelele !e ivi!eră" Steaua lungă şi !tranie, !teaua
necuno!cută care%l urmări!e at$tea nopţi, fireşte, nu
era în+u
gr$u" cer"pricepea
-şi întoar!e repede
nimic" faţade!pre
+u ştia turnul
ce !e uita!edin
la
cer" Cenunchii începură !ă%i tremure""" Simţi o
năvalnică durere de cap" Lă!ă fruntea în #o!" Stătu
un timp, !ugrumat de tulburare" 5poi ridică ochii
iarăşi !pre cer" Stelele !clipeau ca totdeauna, în apa
neagră cerea!că" -ncet, privirea lui 5uta coborî !pre
!traniul turn" )ar în clipa aceea !e de!chi!e un fel de
uşă care p$nă atunci nu !e vădi!e prin nimic" 5uta
holbă ochii" Din uşă năvăli un val de lumină, ca a
!oarelui" Simţi că i !e clatină picioarele" -n cadrul
acelei uşi !e ivi cineva""" 'n zeu4 5vea o înfăţişare
aproape omenea!că. pielea era argintie şi vălurită
uimitor de frumo!, două m$ini, două picioare, umeri,
cap""" un cap rotund ca un glob de !ticlă, de culoarea
amurgului din =ara +i!ipurilor, vioriu" 6i în creştet,
un corn, !au mai degrabă o !ăgeată, cam de o
#umătate de cot" 2ăptura aceea porni !pre el" 5uta
de!chi!e ochii c$t putu de larg, dar !imţi numaidec$t
că !e leagănă toate împre#urul lui" *ăm$ntul îi luneca
de !ub tălpi" 6i căzu în ne!imţire"""
163
 Victor Kernbach

"""+u ştia c$t zăcu!e acolo, în gr$u, l$ngă turnul

!trăin" &$nd !e trezi, zăcea tot cum căzu!e, pe !pate,
cu faţa în !u!" 3ra noapte" +u !e zărea nimic, dec$t
!telele" /urnul abia !e zugrăvea în noapte""" !au nici
nu era4 +ici o lumină, c$t de !labă, nu răzbătea din
el" *oate că ochii lui vedeau o nălucă, aşi#deri
numeroa!elor năluci de oaze şi oraşe din miezul
deşertului cu ni!ipuri fierbinţi, unde niciodată nu era
în!ă nimic"
5uta răma!e aşa cum era" -i făcea bine !ă !tea
culcat" +oaptea nu era rece" 5erul era foarte curat şi
pieptul îl înghiţea cu plăcere" /ot ţinutul era liniştit"
+u trecea
!omn" Se nici
g$ndio pa!ăre""" -nchi!e tot
că, într%adevăr, ochii"
ce ) văzu!e
!e făcunu
putea fi dec$t nălucire" După un ră!timp de!chi!e iar
ochii. turnul !e zărea palid, abia izbutind !ă nu !e
contopea!că cu noaptea" Da, turnul !tătea totuşi
acolo, dar nu putea fi dec$t o piatră bine lu!truită,
cum cădeau at$tea din cer" Sau poate nici nu căzu!e
din cer ca alte pietre" *oate că !tătea aici de c$nd
lumea şi cine ştie cărui nebun i !%a năzărit pe vreme
de furtună că e cine ştie ce" 0 fi tră!nit%o vreun
fulger" +ă!cocitorul putea !ă fi fo!t !mintit, nătărău
!au numai beat, iar oamenii cred le!ne orice, chiar
dacă n%au văzut" 6i iată cum a a#un! ve!tea cumplită
la urechile regelui" -ncălzit de nălucile altora, a
nă!cocit şi el o nălucă" =ăranul care l%a călăuzit
încoace poate că nici n%a văzut măcar piatra a!ta
lu!truită"
5uta !e mai g$ndi că poate el în!uşi vi!a!e" &ă a
căzut în gr$u nu era de mirare după at$ta obo!eală"
&e era de făcut4 Se g$ndi că lucrul cel mai bun e!te
!ă doarmă p$nă în zori şi apoi, odihnit, !ă !e întoarcă
164
 Luntrea Sublimă

la cortul !oldaţilor"
5ţipi" +u trecu în!ă mult şi îl trezi din toropeală
un foşnet" De!chi!e ochii. nu era nimeni" +ici nu
putea fi cineva, căci oamenii din ţinut, cu capul
împuiat de prăpă!tii, nu !e mai încumetau !ă !e
apropie de locul acela nici chiar ziua" 2ără !ă%şi mişte
capul, 5uta îşi roti ochii, dar nu !e zărea nimic, nici
umbră, nici lumină" Se mai auzi un foşnet" 5uta !e
g$ndi că e vreun şarpe prin gr$u" 6tiind că acolo nu
erau şerpi veninoşi, închi!e ochii şi aţipi iar" 3ra prea
i!tovit, ca !ă%l mai poată îmbia şerpii" Somnul
începea !ă%l moaie, ră!p$ndindu%!e în tot trupul lui
ca o căldură
îmbătător" ameţitoare"
5erul iro!ul lanului
!tătea nemişcat" de gr$u
3ra curat era
şi plăcut"
Dar alt foşnet !e auzi mult mai aproape"
5uta de!chi!e ochii" -nt$i nu văzu nimic, dec$t un
fel de umbră rotundă" Se uită mai bine şi deodată
zări doi ochi arzători care, apropiindu%!e treptat de
ochii !ăi, îl priveau pătrunzători, îl !fredeleau,
aprinşi" -ntin!e m$na !ă%şi ferea!că faţa, şi m$na lui
!e lovi de ceva rece, !ticlo!" 0chii !trăini a#un!e!eră
în clipa aceea l$ngă ochii lui"
5tunci 5uta leşină din nou"

165
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XVI

&$nd de!chi!e ochii, !oarele era !u!" -nt$i, îi

m$ng$ie faţa boarea dimineţii" Spicele de gr$u
foşneau uşor" 5uta privi cerul alba!tru" /receau
pă!ări" 3ra linişte şi !eninătate" Se !imţea odihnit"
Dormi!e în gr$u şi !e căznea acum !ă realcătuia!că
vi!ele !au vedeniile care l%au chinuit pe!te noapte"
3ra viu" +imeni nu%i făcu!e nimic" -şi ridică puţin
capul de la păm$nt şi !e uită în dreapta, în !t$nga,
înainte" +u văzu nimic, dec$t lanul de gr$u, dec$t
cerul, dec$t !oarele care ră!ări!e de mult" 3ra aşa de
plăcut aici în lan şi at$t de rar avea parte de
a!emenea de!fătări, înc$t !e g$ndi !ă mai !tea"
Soldaţii îl mai aşteptau două zile" +u m$nca!e, dar
nu%i era foame" -şi !pri#ini ceafa de păm$nt" 5poi
!imţi ceva mătă!o! şi rece trec$ndu%i uşor pe frunte"
>$mbi, fără !ă ridice pleoapele" Simţi gu!tul v$ntului
molcom pe buze" Se g$ndi la aceea pe care de c$ţiva
ani, cu încuviinţarea ei, o prefăcu!e în zeiţă, fără !ă
aibă nici parte de ea, nici măcar !peranţă" -şi adu!e
apoi aminte de timpul petrecut în /a Kemet şi de
convorbirea cu /efnaht, c$nd preotul >eului *uterii l%
a îndemnat !ă !e de!făteze cu dănţuitoarele
maşauaşa" /efnaht avea patruzeci de ani şi gu!ta!e
din viaţă tot ce !e putea gu!ta" 5uta avea treizeci,
în!ă
r$dă"mai mult aa fo!t
/efnaht bănuit dec$t
atunci a gu!tat"""
at$t -ncepu
de liniştit !ă
şi chiar
şăgalnic numai pentru că nu putea şti, din
mărturi!irea neîntreagă a robului, nici n%avea cum !ă
166
 Luntrea Sublimă

afle că aceea pe care a ale!%o 5uta nu numai că nu e

neagră şi nu e !clavă, dar că e +efert, care e at$t de
frumoa!ă, are opt!prezece ani şi e fiica lui /efnaht"
5uta !u!pină. va trece viaţa lui, şi +efert nu va fi
niciodată pentru el altceva dec$t un idol de zeiţă
zărită de departe, şi numai c$te o clipă, ca fulgerul
!au r$ndunica"
Din nou !imţi pe frunte ceva mătă!o! şi rece, ca o
m$nă care l%ar m$ng$ia" Dar era prea rece pentru o
m$nă omenea!că" /otuşi parcă avea degete""" /re!ări
şi !e !culă în picioare" Se întoar!e" L$ngă el !tătea o
fiinţă, mai !cundă dec$t el, altfel dec$t el şi dec$t toţi
oamenii pe care%i văzu!e, dar foarte a!emănătoare cu
fiinţele omeneşti"
5uta privi cu ochii măriţi" Cenunchii şi buzele
începură !ă%i tremure" 2iinţa aceea, îmbrăcată cu o
haină argintie ca dintr%un fel ciudat de măta!e, îi
z$mbea" 5uta !e uită mai bine. da, era !au cel puţin
părea z$mbet" ainele erau cu totul închi!e,
nelă!$nd !ă !e vadă nici un cr$mpei de trup, de la
g$t p$nă la glezne" Dar !e vedea că !unt haine"
-ncălţămintea părea mai groa!ă, în!ă avea aceeaşi
culoare" 2iinţa !trăină care%i a#ungea !clavului numai
p$nă la umăr avea nu cap de cleştar, cum pove!ti!e
ţăranul, ci un cap omene!c închi! într%un glob de
!ticlă, !au din altceva ca !ticla, de culoare palid
viorie" -n creştetul acelui glob era înfiptă o !ăgeată
!ubţire, argintie" 5uta !e uită la faţa fiinţei !trăine,
care nu%l mai înfricoşa" 0 vedea bine. doi ochi cu
!pr$ncene !ubţiri şi aproape albe, două urechi, na!
!ubţire şi mic, buze !ubţiri, păr$nd poate din pricina
globului vinete ca ale morţilor" *ăr nu avea dec$t
puţin, dea!upra t$mplelor şi cefei, !curt, rar, albicio!"
167
 Victor Kernbach

2iinţa mişcă o m$nă, şi !%ar fi părut că m$na e grea,

deşi mică, într%at$t de încet izbuti !%o mişte,
aduc$ndu%şi%o !pre piept" >$mbi at$t de bla#in, înc$t
5uta !imţi că toată frica pe care o îndura!e la început
acuma !e iro!ea" 2iinţa îşi de!prin!e m$na de pe
piept şi o întin!e încet !pre 5uta" Sclavul !e feri, dar
m$na era goală. arăta" &e putea !ă !pună mişcarea
m$inii du!ă de la pieptul unuia care părea om la
pieptul altui om4 Dorinţa de a !e înţelege, de a vorbi4
6i 5uta ar fi vrut !ă vorbea!că, dar cum4 6tia fiinţa
!trăină vreuna din limbile pe care le ştia el4
@>eu !au om, văd că nu%mi vrea răulA % !e g$ndi
!clavul
ochi l%auşi privit
i !e uită drept în ochii
şi azi%noapte, arzători"
c$nd Da,aaceşti
a leşinat doua
oară" 0chii păreau buni, deşi !fredelitori" Sclavul vru
!ă vorbea!că în limba atlantă, dar !imţi că i !%a
aşezat un nod în g$t şi cuvintele nu !e lă!au ro!tite"
Deodată îl apucă o !paimă nouă. dacă%şi pierdu!e
gla!ul4
2iinţa ciudată îi făcu un !emn" 5uta nu înţele!e,
dar !e !trădui !ă%i urmărea!că m$na" 5cea!tă m$nă,
într%o mănuşă argintie 7!au era totuşi pielea49 lipită
de degete, !e îndreptă îndărăt" 5bia acum 5uta văzu
înălţ$ndu%!e la vreo zece paşi de el uriaşul turn"
L$ngă turn erau alte c$teva făpturi, a!emenea celei
care era alături de el" 5uta !tătea înţepenit" /recu un
ră!timp de!tul de lung" 2ăptura de alături nu părea
nerăbdătoare" 5ştepta" 5uta îşi adu!e aminte cu c$tă
nerăbdare a venit el încoace şi%şi dădu !eama c$t de
t$mp !e !imţea acum, !t$nd aşa cum !tătea" 2iinţa
!trăină îl poftea !pre turn, aşa înţelegea !emnul ei"
Să !e ducă4 &e c$ştiga în!ă !t$nd locului şi neafl$nd
totul4 @La urma urmei parcă viaţa mea e!te lucrul cel
168
 Luntrea Sublimă

mai de preţ;A îşi zi!e !clavul" @Vreau !ă aflu" Dacă

!tau aşa nu aflu nimic""" 6i dacă mi !e înt$mplă
ceva4 Să mi !e înt$mple, dar p$nă în cea din urmă
clipă tot aflu mai mult dec$t ştiu" 6i poate că totuşi
nu mor" 5 trecut o !eară, a trecut o noapte, a trecut
dimineaţa şi nimeni nu mi%a făcut nici un rău" Dacă
urmăreau moartea mea, aveau de!tulă vreme !ă mă
omoare" *oate că altceva urmăre!c ei"""A
5uta îşi veni în fire" &ăzu în genunchi şi îşi lipi
fruntea de păm$nt" <idic$nd ochii !pre fiinţa !trăină
de alături, care%l privea acum cu multă luare aminte
şi parcă şi cu mirare, !pu!e de!luşit.
: 3u 2iinţa
5tlantida" !unt 5uta, robul că
nu părea arelui
auzi!e"*reot din
Stătea
nemişcată şi doar privea" 5uta i !%a închinat ca unui
zeu" &redinţa lui că zeii nu !unt dec$t nă!cociri ale
oamenilor în!păim$ntaţi de ceea ce nu pot înţelege şi
a preoţilor cărora le e!te de folo! a!emenea fel de
nă!cociri iată că !e clătina" )ată%i pe zei l$ngă el" &e
puteau fi dec$t zei4 Semănau cu oamenii, totuşi erau
altminteri" 6i dacă nu erau zei, ce puteau fi4 5uta
cunoştea zeci de neamuri şi de popoare ale
păm$ntului şi n%avea cum !ă !e înşele""" Sau poate că
erau oameni şi tot de pe păm$nt, de pe faţa cealaltă a
lui dacă era cu adevărat rotund ca o !feră" De ce în!ă
nu i%a văzut nimeni p$nă acum4 De ce au cobor$t din
cer4 De ce nu vorbeau4
+u, n%avea alt mi#loc dec$t !ă încerce a vorbi cu
ei, !ă !e ducă în turnul argintiu, orice i !%ar înt$mpla"
-nt$i !ă vorbea!că" Va încerca !ă facă tot aşa cum
făcea cu popoarele !trăine c$nd le învăţa limba fără
a#utorul vreunui tălmaci"
2ăcu un pa! !pre fiinţa !trăină, care nu !e feri" 0
169
 Victor Kernbach

privi drept în ochi şi%şi lipi am$ndouă palmele de

piept şi zi!e în limba atlantă om& apoi !mul!e un !pic
din lan şi ridic$ndu%l în !u! zi!e grâu& îşi mişcă fălcile
în faţa !picului, ca şi cum ar fi vrut !ă%l măn$nce, şi
zi!e hrană& după aceea arătă cu m$na în !u!
mişc$nd%o larg şi zi!e cer& în !f$rşit, arătă cu m$na în
#o!, mişc$nd%o tot aşa de larg, şi zi!e pământ. 5poi
tăcu" 2iinţa îl privi!e tot timpul liniştită" &$nd văzu
că omul nu mai vorbeşte, z$mbi" De!chi!e apoi gura
şi arătă cu m$na !pre cer, şi zi!e cer în limba atlantă,
ro!tind de!tul de bine, dar cu o voce !ubţire şi parcă
pornită !ă c$nte, ca !unetul !trunei de harpă" ult

mai ciudat
!unetul i !e !trăine.
vocii păru lui gura
5uta locul de unde vorbind,
!%a mişcat, auzi
!unetul în!ă a ră!unat de undeva din!pre piept"
0chii lui 5uta alergară a!upra fiinţei !trăine" *ărea
!periat" 2iinţa înţele!e şi !e opri, arăt$ndu%i pe
pieptul ei un fel de cutiuţă mică pe care 5uta o
crezu!e copcă( ro!ti cu acelaşi gla! de harpă cuv$ntul
cer şi 5uta îşi dădu !eama că !unetul vocii vine de
acolo" 2iinţa îşi arătă globul de pe cap şi apoi din nou
cutiuţa din încheietura
că prin glob nu !e aude hainei peepiept"
şi poate Sclavul
vreo ţeavă bănui
de!chi!ă
în copca de pe piept, pe unde !ă ia!ă !unetul"
Văz$ndu%l mai liniştit, fiinţa arătă păm$ntul şi zi!e
pământ, şi începu !ă z$mbea!că din nou" >$mbi şi
5uta" 2iinţa atin!e uşor cu m$na un !pic, dar nu%l
!mul!e, şi zi!e grâu. 5poi pu!e m$na pe 5uta 7care
vru !ă !e ferea!că, dar !tr$ng$ndu%şi fălcile durero!,
!tătu liniştit9 şi zi!e om, şi numaidec$t luă cu
am$ndouă m$inile m$na grea a lui 5uta şi o tra!e
anevoie !pre !ine, zic$nd din nou om. 5uta privi cu
gura că!cată" 2iinţa crezu că vrea !ă !pună ceva, şi
170
 Luntrea Sublimă

aşteptă" 5uta în!ă era uimit. n%a înţele! unul din doi,
!au într%adevăr fiinţa !trăină era om" 5rătă cu
degetul !pre ea şi zic$nd iarăşi om o privi întrebător"
2iinţa făcu la fel cum făcu!e şi 5uta la început. îşi
pu!e am$ndouă palmele pe piept şi ro!ti de!luşit
cuv$ntul om.
5uta întin!e m$na !pre turn şi răma!e aşa,
aştept$nd" Văzu cum intrau ceilalţi şi cum au închi!
uşa după ei" 0mul !trăin înţele!e şi ro!ti cu gla!ul lui
ca !unetul de harpă un cuv$nt !trăin !curt, alcătuit
numai din !unete de!chi!e şi moi, pe care !clavul nu%
l putu ro!ti" Străinul mai ro!ti un cuv$nt" 5uta !e
g$ndi că ar
de argint fi !pu!
dec$t din vorbele !trăine mut"
gură" <ăma!e mai uşor din flaut
Străinul mai
ro!ti de c$teva ori aceleaşi două cuvinte, p$nă c$nd,
căznindu%!e, le putu !pune şi 5uta" După aceea arătă
cu m$na !a !ubţire turnul şi numaidec$t mută cu
greutate m$na !pre cer şi o coborî iarăşi !pre turn,
apoi arătă !pre !ine" Sclavul răma!e mai multe clipe
nedumerit, apoi bănuiala fulgerată prin mintea lui în
a#un !e trezi" 6i dacă bănuielile cumplite îl !peria!eră
în a#un, acum, c$nd crezu că pricepe din mişcarea
m$inii !trăinului înţele!ul îngrozitor şi minunat al
venirii turnului din cer, !imţi ameţeală în ochi şi fiori
reci îi !trăbătură !pinarea" +umaidec$t după aceea
!imţi în cap o căldură !curtă, !au o lumină în
ad$ncul ochilor" -nchi!e pleoapele şi revăzu în
amintire !teaua ciudată de pe cerul de miazăzi pe
care o privi!e at$tea nopţi( apoi cu ochii larg de!chişi
!e uită repede la turnul din faţa lui" +u era a!ta4 Dar
!e linişti. nu putea fi !teaua acelor nopţi( aceea era
de văpaie ca toate !telele şi împrăştia lumină""" Dar
lumina de azi%noapte care năpădi!e pe uşa
171
 Victor Kernbach

turnului4""" /otuşi era !teaua; 5uta arătă din nou

turnul şi după aceea !e întoar!e !pre punctul din!pre
ră!ărit şi miazăzi unde văzu!e !teaua necuno!cută
ultima dată şi arătă cu m$na într%acolo" 5şteptă"
0mul !trăin !e întoar!e şi el şi arătă cu m$na în
aceeaşi parte, apoi îşi mută z$mbind m$na !pre turn"
5şadar !teaua tulburătoare, care !peria!e neamurile
negre din deşert şi cutremura!e liniştea chiar şi a
arelui *reot, !e afla acum în faţa ochilor !clavului,
în gr$u, la c$ţiva paşi;
5uta !e !imţea năuc" /otul dimpre#ur îl cotropi!e
ca într%o clipă cumplită" *rivea în neştire, !mulgea
fără
între !ă%şi deade!chi!e
degete, !eama !pice
gura de gr$u făr$miţ$ndu%le
!ă !pună ceva, dar tăcu,
întin!e m$na !pre !trăin şi o retra!e îndărăt" 5poi
deodată !e lumină" -şi adu!e aminte că trebuie !ă
facă ceva, !ă !e întoarcă la cortul !oldaţilor şi !ă
trimită un crainic la arele *reot, !au mai înt$i !ă
intre în turn, dacă !trăinii îl vor lă!a !ă intre" De ce
în!ă ceilalţi intra!eră la vederea lui închiz$nd după ei
uşa4 /rebuia !ă le dovedea!că dorinţa !a paşnică de
a%i cunoaşte""" Se întoar!e !pre !trăinul ciudat şi%i
arătă palmele goale, îşi !cutură cămaşa albă, uşoară,
de in, vr$nd !ă arate că nu e prime#dio!, că nu are
arme" Dar !trăinul nu înţele!e" 5tunci 5uta porni la
noroc !pre turn" Străinul în!ă nu%l opri( în loc !ă !e
arate m$nio!, porni şi el !trăduindu%!e !ă%l urmeze
cu umbletul !ău anevoio!" Sclavul îşi dădu !eama şi
încetini paşii, privind mirat trupul firav îmbrăcat cu
haine argintii care !e mişca încet ca şi cum ar fi avut
la picioare lanţuri grele de rob"
&$nd a#un!eră l$ngă turn, !trăinul ro!ti ceva în
limba lui !tranie, uşa !e de!chi!e într%o clipă şi din
172
 Luntrea Sublimă

pragul ei ţ$şni în #o! o !căriţă" Sclavul !e uită în #ur,

dar afară nu era nimeni" *eretele şi uşa erau groa!e
de vreo trei palme, şi nici o gaură în turn, dec$t
fere!trele alungite păr$nd şi ele groa!e" &um
putu!eră auzi cei dinăuntru gla!ul celuilalt4
Străinul răma!e l$ngă uşă şi aşteptă, dar
văz$ndu%l pe 5uta că !tă neclintit, intră el înt$i şi
ferindu%!e din prag, aşteptă iar" Sclavul !e temu !ă
intre, nevăz$nd altceva dec$t o odăiţă mică, goală,
rotundă, în care nu era nimeni şi nici nu părea a fi"
Se g$ndi că în turn trebuia !ă fie şi alte încăperi, de
vreme ce erau fere!tre şi intra!eră pe aceeaşi uşă
puţin înainte
care l%a c$teva
în!oţit, făpturi"
îi văzu Se uită
din nou bine
ochii, la părură
i !e !trăinul
curaţi şi nea!cunşi, aşa că în cele din urmă intră" -n
!pate !e auzi un şuierat uşor ca de şarpe şi o
ţăcănitură !curtă( !e întoar!e. uşa era închi!ă"
0dăiţa era luminată, nu !e ştie de unde cădeau
valuri de lumină albă!truie" ) !e !tr$n!e inima" Se
uită în #ur, apoi în !u!. văzu un tavan ca dintr%un fel
de fildeş albă!trui din care !e ră!p$ndea lumina" 5uzi
un !u!ur uşor şi !imţi că i !e îngreunează ră!uflarea"
/ra!e aer în piept, în!ă în zadar" /$mplele i !e
zbătură grăbit" 5cum, aerul era tot aşa de !ărac ca şi
pe cre!tele celor mai înalţi munţi, poate chiar mai
neînde!tulător" Străinul îl privi cu luare aminte, iar
5uta z$mbi ca !ă arate că nu%i e frică" Dar îi era"
Socoti că îndrăzneala lui a fo!t ne!ăbuinţă" Străinul
urmărea !ă%l ucidă, înăbuşindu%l" Lui nu%i pă!a
pe!emne, căci z$mbea" -l va ucide poate ca !ă%l
măn$nce cu fraţii !ăi, cum fac unele neamuri
!ălbatice din =ara +i!ipurilor" +umai că acelea nu%şi
înăbuşă vră#maşii. îi !pintecă" Dacă aşa trebuia !ă
173
 Victor Kernbach

fie, va fi aşa, !e g$ndi 5uta cu tri!teţe, păr$ndu%i rău

numai că ceea ce a apucat !ă afle nu va mai şti
nimeni dintre oameni" +ici pe +efert n%o va mai
vedea, nici pe ai%8a1a şi )ahuben, nici"""
Dar în aceeaşi clipă !e de!chi!e altă uşă, iar
!trăinul !coa!e globul de pe cap şi i !e văzu faţa de
flăcăiandru, doar că era chel" 5erul nu părea !ă !e
mai împuţineze, şi 5uta fu împin! uşor de !trăin pe
uşa de!chi!ă, în altă încăpere, mult mai mare, în care
ar fi încăput le!ne o !ută de oameni alăturaţi, dar nu
erau dec$t patru !trăini, fără cel care l%a adu!" &ei
patru şedeau în nişte #ilţuri alba!tre, înalte, n%aveau
hainele
globurileargintii
!ticloa!ecu
cu care umbla!eră
!ăgeată în creştet,pe%afară,
şi fiecarenici
!e
îndeletnicea cu c$te ceva deo!ebit" 'nul avea în faţă,
pe un fel de ma!ă, c$teva !ticle şi ţevi, pline cu
felurite ciudăţenii. într%unele clocotea ceva, în altele
5uta văzu aburi galbeni !au portocalii, în c$teva !e
loveau de pereţii de !ticlă !c$ntei alba!tre" 5lt !trăin
părea că !crie, fără !ă !e vadă pe ce( al treilea îi
întrebă ceva pe ceilalţi doi şi privea într%o cutie cu o
oglindă pe care tremurau nişte fr$nghiuţe de lumină"
+umai al patrulea nu făcea nimic, !e uita la 5uta"
3rau cu toţii cu chelii mari, afară de unul !ingur,
care avea păr ceva mai bogat, galben albicio!, cel care
!e uita la 5uta" 5r fi putut !ă fie şi fată, în!ă hainele
la fel ca ale celorlalţi, de!tul de largi, alcătuite dintr%
un fel de cămaşă de măta!e liliachie prelungită în
nişte nădragi !tr$mţi, a!cundeau bine trupul" 6i pe
urmă chiar ceilalţi, cărora părul din creştet le lip!ea,
n%aveau bărbi, nici mu!tăţi şi nici nu păreau !ă le
radă" 5veau feţe de flăcăiandri fragezi !au de fecioare"
După c$tva timp, ceilalţi trei îşi lă!ară lucrul !au
174
 Luntrea Sublimă

ceea ce făceau şi !e uitară la 5uta, care acum !e

obişnui!e cu aerul împuţinat, şi z$mbea, ca !ă facă şi
el ceva" Străinul care%l adu!e!e, acum !e dezbrăca"
După c$teva clipe, răma!e în aceleaşi veşminte ca şi
ceilalţi" Lui 5uta i !e păru ciudat că aici, în turn,
mişcările ace!tuia erau repezi şi uşoare" &$nd în!ă
vru !ă%i facă un !emn, ca !ă vorbea!că aşa cum
începu!eră de%afară, l$ngă 5uta ieşi din podea un fel
de !caun lung, cu două rezemătoare faţă%n faţă"
Străinul care părea !ă fie fată veni l$ngă !clav şi%i
făcu un !emn, din care ace!ta înţele!e că trebuie !ă
!e aşeze" Se aşeză într%o parte a !caunului, lă!$ndu%

şi picioarele
!trăina9 înăuntru,
!e aşeză pe uncealaltă
în partea fel de prag" Străinul
şi apă!ă ceva 7!au
ca
un !$mbure negru" Scaunul !e ridică în !u!, !pre
tavan, pe un fel de picior lung, şi !e opri dinaintea
unui !oi de mă!uţă pe care erau r$nduite c$teva
lucruri !au unelte !tranii" @5ici mă omoară;A !e g$ndi
5uta" Străinul 7!au !trăina9 tra!e din!pre mă!uţă un
maţ !ubţire care ieşea dintr%o cutie !ticloa!ă şi avea
în celălalt capăt o rotun#ime îngroşată, ca o #umătate
de măr"!t$ngă
partea 5cea!tăa rotun#ime a maţului
pieptului lui fu lipită
5uta, care de
înlemni
înfricoşat, neîndrăznind !ă facă vreo mişcare" -n cutia
!ticloa!ă !e auzi atunci un ţăcănit şi începu !ă !alte
o lumină" După un ră!timp, maţul fu îndepărtat şi
din cutie !trăinul care părea fată !coa!e o placă albă
pe care parcă ar fi fo!t !cri! ceva" 5uta era gata !ă !e
liniştea!că, în!ă în aceeaşi clipă !trăinul cu înfăţişare
de fecioară îi luă m$na, o atin!e cu altă placă legată
de alt maţ, apoi pe locul acela înfip!e un ac în
capătul celălalt, unde era un mic glob !trăveziu, care
numaidec$t !e umplu cu !$nge" @Vor !ă vadă ce gu!t
175
 Victor Kernbach

am;A !e g$ndi 5uta, acum aproape împăcat cu g$ndul

morţii" /otuşi, alt !$nge nu i !e !coa!e şi pe cel din
globul cu ac nimeni nu i%l gu!tă" 5lte c$teva lucruri
ciudate îi fură ţinute c$te un număr de clipe l$ngă
ochi, pe t$mplă, pe limbă 75uta uită cur$nd toate
ace!tea9 şi !caunul cu cei doi inşi aşezaţi pe el coborî
îndărăt l$ngă ceilalţi" 5uta nu putea şti ce !e va
înt$mpla, dar era bărbat şi încă bărbat voinic faţă de
ace!te făpturi firave, aşa că nu%şi arătă în nici un fel
îngri#orarea" 5t$ta mai dorea, înainte de moarte !ă fie
lă!at !ă%şi mai umple o dată pieptul cu mirea!ma
aerului din lan( neav$nd în!ă cum !ă le !pună,

aşteptă liniştit
care%i lua!e din!ă vadăîicearătă
!$nge va fi"un
Străinul
#ilţ gol,7!au !trăina9
tot alba!tru
ca şi celelalte, şi 5uta !e aşeză" 5poi cineva adu!e un
glob aproape la fel cu celelalte şi i%l aşeză pe!te cap,
!tr$ng$ndu%l uşor de #o! p$nă i%l lipi bine de g$t" 'n
maţ ieşind din ace!t glob fu prin! de o cutie pe care,
într%un fel de ochi, zv$cnea o luminiţă" &$nd luminiţa
acea!ta !e linişti, 5uta începu !ă !imtă cu uimire că
trage în piept acelaşi aer din lanul de gr$u, poate
chiar
5uta !emaig$ndea
înmire!mat" &opleşit
acum dacă de a!emenea
într%adevăr aceştiminuni,
!trăini
erau zei, dar cu toate că vedea at$tea lucruri
nemaivăzute, g$ndul că nu pot fi zei şi mărturi!irea
unuia dintre ei că ar fi oameni 7ce fel de oameni49
părea !ă aibă în mintea !a mai multă putere" &$nd i
!e înfip!e în creştetul globului o !ăgeată, 5uta începu
!ă audă toate !unetele din marea încăpere a
turnului, iar !trăinul care%l adu!e!e de afară !e aşeză
pe alt #ilţ alba!tru de l$ngă el 7#ilţurile !e de!făceau
din podea după apă!area c$te unui !$mbure ciudat
din perete9 şi arăt$nd !pre unul dintre ceilalţi zi!e
176
 Luntrea Sublimă

z$mbind, în limba atlantă a cărei ro!tire părea totuşi

!ă%l obo!ea!că.
: 0m"
După aceea, pun$nd m$na pe r$nd pe toate
părţile trupului, le !punea numele în limba lui
ciudată, aştept$nd !ă%l audă şi pe 5uta, care începu
!ă ro!tea!că de!luşit şi rar cuvintele atlante" Sclavul
văzu că !trăinul le învaţă uşor şi le ţine minte, în!ă el
în!uşi le uita pe cele !trăine" -i păru rău că n%are o
bucată de papiru!, ori măcar un ciob de oală şi un o!
de peşte, cum avea totdeauna c$nd învăţa limbile
!trăinilor păm$nteni" C$ndindu%!e că poate !tăp$nii
turnului vorvrea
!emn că ar fi av$nd ceva'nul
!ă !crie" a!emănător,
dintre ei făcu
înt$ilaîl noroc
privi
mirat, apoi !e !culă şi%i adu!e un teanc de foi ca de
papiru!, dar foarte albe şi !ubţiri, moi şi gingaşe
aproape ca o ţe!ătură dea!ă din fire de păian#en,
dacă ar fi fo!t cu putinţă a!emenea ţe!ătură" 5uta
luă cu gri#ă o a!tfel de foaie, tem$ndu%!e !ă n%o rupă,
în!ă foaia nu !e rup!e, nici măcar nu !e îndoi între
degete" 0 ridică şi privi prin ea crez$nd că e !trăvezie
de at$ta !ubţirime, dar nu era !trăvezie" Străinul i%a
mai dat şi un beţişor lucio!, a!cuţit la un capăt, dar
5uta !e întrebă cum va !crie cu el, de vreme ce nici
nu avea vop!ea în &are !ă%l moaie, nici nu era vop!ea
ori altceva în el, lă!$nd%o !ă !e !curgă" -ncercă !ă
!crie pe m$na !a, de teamă !ă nu !f$şie foile !ubţiri,
crez$nd că poate e băgat în ace!t beţişor vreun
cărbune" Dar m$na răma!e curată" Străinul i%l luă
din m$nă şi apă!ă uşor, o clipă, capătul nea!cuţit"
5uta auzi un foşnet neîntrerupt, foarte !lab, venind
din acel beţişor" La !emnul !trăinului, încercă !ă%l
apropie de o foaie, şi nici nu apucă !%o atingă bine că
177
 Victor Kernbach

beţişorul făcu pe ea un !emn negru" 8ucuro! şi

uimit, 5uta !cri!e în limba atlantă !emnul cuv$ntului
stea, şi apoi începu !ă r$dă ca un copil" Străinii !e
ridicară toţi şi veniră !ă !e uite" 5tunci 5uta !cri!e
!emnul cuv$ntului om şi ro!ti om cu gla! tare,
arăt$ndu%!e pe !ine""" -nceputul era făcut" ai multe
cea!uri !tătură cu toţii şi fără întrerupere !cri!eră
cuvinte atlante şi cuvinte cereşti" &a !ă poată
în!enina !unetul vorbelor !trăine, 5uta !e folo!ea de
!emnele cu care atlanţii !criau numele oamenilor şi
cuvintele altor popoare" 'nde nu avea !emne, 5uta
nă!coci c$teva pentru el"

Se făcu!e
turnul t$rziu
oamenilor !au c$nd
zeilorieşi din Le
!trăini" !teaua
lă!a!e!au din
acolo
globul !ticlo! cu !ăgeata lui, numai foile şi unealta
ciudată de !cri! fără vop!ea şi fără cărbune le avea la
!ine, primite în dar"
)eşind în lanul de gr$u, îşi văzu măgarul pă!c$nd
departe !pice" 3ra aproape întuneric şi unele !tele
ieşi!eră" &ăută !ă vadă încotro putea fi cortul
!oldaţilor, şi porni într%acolo" Drumul i !e păru mai
!curt de o clipă"
Soldaţii !tăteau în #urul unui foc şi m$ncau" &$nd
îl văzu, căpetenia lor înt$i crezu că nu%l vede" 5poi
făcu ochii mari"
: +%ai murit4 îl întrebă cu gla! tremurat"
5uta ridică din umeri" &ăpetenia îl privi cu luare
aminte, apoi păru că !e dumireşte.
: 0ri n%au fo!t nici un fel de zei şi ţăranilor li !%a
năzărit cine
*uteai !ă ştie ce4"""
şi fugi. aici nu8ine că te%ai
te mai căutaodihnit măcar"
nimeni" 5i fo!t
un nătărău;
5uta z$mbi.
178
 Luntrea Sublimă

: &rezi că e mai bine de trăit într%un lan de gr$u

dec$t în palatul *i!cului Sf$nt4
&ăpetenia înghiţi un nod" Sclavul urmă.
: 6i aflaţi că e!te şi ca!a, !unt şi zeii" Sunt cinci"
5u venit din cer;
: De unde din cer4 întrebă un !oldat, cu
îngri#orare"
: Voi n%aţi văzut !teaua aceea lunguiaţă care !%a
zărit mai de mult !pre miazăzi4"""
: La!ă minciunile, robule; bombăni căpetenia"
+u te întreabă nimeni de ce n%ai venit îndată înapoi"
+%ai nevoie !ă minţi" Dacă erau zei acolo, nu te mai
întorceai viu" &ine a mai văzut zei şi a răma! viu,
afară de preoţi4; 0ri crezi că zeii n%au altceva de făcut
dec$t !ă !tea la taifa! cu o !t$rpitură de rob; Să !pui
altora minciunile a!tea, cu mine nu%ţi merge;
5uta răbdă cuvintele căpeteniei" 5r fi vrut !ă%i
întoarcă !patele, totuşi îi !pu!e.
: 6i dacă am !ă%ţi arăt un !emn, tot n%ai !ă mă
crezi4 &ăpetenia nu zi!e nimic, dar îl privi cu ochi
bat#ocoritori"
5uta !coa!e liniştit din !$n o cutie dată de !trăini,
o de!chi!e şi pe una din foile albe !cri!e ceva cu
beţişorul fermecat" &ăpetenia şi !oldaţii că!cară gura"
&ăpetenia făcu un pa! înapoi" 5uta mai zi!e.
: Sau hai cu mine acolo, !ă vezi !ingur dacă am
minţit ori nu;
&ăpetenia îl privi cu ochii măriţi de !paimă şi zi!e
repede.
: +u mă duc;
: 2ă ce vrei, îi !pu!e 5uta, dar trimite
numaidec$t un !oldat la palatul arelui *reot"
179
 Victor Kernbach

5şez$ndu%!e în iarbă, !clavul !cri!e pe una din

foile !ubţiri c$teva şiruri de !emne şi, lu$nd dintr%o
lădiţă din cort un papiru! în care o înfăşură şi o cutie
de aramă în care o închi!e, pecetlui cutia şi o dădu
căpeteniei"
5poi intră în cort !ă măn$nce şi !ă !e culce"
Străinii îl aşteptau a doua zi în turn"

180
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XVII

-n ciuda v$r!tei !ale, arele *reot n%a !imţit

obo!eala drumului" +eliniştea !e !tatornici!e în el,
întinerindu%l, de la plecarea lui 5uta" +oapte de
noapte zăbovea pe acoperişul palatului privind cerul,
fără !ă vadă în!ă nimic lămuritor" -n fiecare zi,
!cul$ndu%!e din !omnul !curt o dată cu robii,
ră!colea miile de !uluri !ecrete aflate într%o anume
încăpere pe care n%o cunoştea nici 5uta" /otuşi,
marea taină răm$nea nedezlegată" 8ătr$nul ştia bine
că de a!tă dată n%au fo!t năluci" &unoştea temeinic
firea oamenilor şi nu !e îndoia că, măcar în parte,
ceea ce !puneau ţăranii că au văzut pe c$mpia din
miazăzi nu putea fi nălucă" Dar atunci ce era4
După trei !ăptăm$ni de la plecarea !clavului !ău,
nemaiav$nd răbdare !ă aştepte şi neauzind nici un
fel de veşti, a poruncit !ă i !e aleagă cea mai uşoară
şi mai !printenă luntre cu cei mai buni v$!laşi şi cu
p$nza cea mai primitoare de v$nt, şi a pornit în #o! pe
<$ul <ece" &rainicul lui 5uta l%a înt$lnit la #umătatea
drumului !pre arele 0raş"
-n oraşul regelui, bătr$nul !%a oprit numai o
noapte, nu pentru odihnă, ci !pre a !e ruga zeilor, în
arele /emplu" La rugăciune au luat parte toţi preoţii
din oraş, iar în fruntea lor marii !lu#itori ai celor cinci
zei care5tlantidei"
cerului dădeau !trălucire
*e un tronpăm$ntului şi nemişcat
de aur a !tat mai ale!
şi tăcut, cu îngri#orarea în ochi, regele%zeu al ţării
atlante, iar în poartă, înghe!uiţi, marii dregători"
181
 Victor Kernbach

Străzile din #urul colinei palatului erau înţe!ate de

lume" 2ără !ă vadă !au !ă audă ceva, oamenii din
popor ştiau că rugăciunea e!te înălţată zeilor care !e
arăta!eră unor ţărani şi%l chema!eră la ei pe arele
*reot pentru a da porunci poporului atlant" 8ătr$nul
îşi !triga rugăciunea cu un dezgu!t abia acoperit,
oprirea în templu fiindu%i un ghimpe în talpa grăbită"
2ireşte că nimeni nu văzu la el altceva dec$t liniştita
lui cucernicie, aprin!ă doar de dorinţa de a le cere
zeilor îndurare" +imeni, afară de cei cinci nu putea
bănui dede!ubturile rugăciunii"
&$nd arele *reot ieşi din arcada porţii palatului
rege!c, mulţimile
lanul aplecat de pev$ntului
de valul uliţe !e clătinară
şi căzură pe
la r$nd ca
păm$nt
neîndrăznind !ă privea!că nici cerul, nici temeliile
zidurilor în clipa acea!ta rară"
""" Spre dimineaţă, arele *reot !e urcă în!oţit de
/efnaht pe o mare corabie cu !oldaţi, robi, hrană,
corturi şi a!ini" area lăuntrică a 5tlantidei fu
!trăbătută c$nd cu a#utorul v$ntului, c$nd cu al
!utelor de lopeţi"
5cum, c$nd !e apropia!eră mult de ţărmul ţintei
lor, bătr$nul era frăm$ntat de g$nduri şi nelinişte
mai tare ca oric$nd" )arăşi !tătea de vorbă în
încăperea !a din corabie cu /efnaht, care încă
necrez$nd că ve!tea ciudată putea !ă fie altceva dec$t
nălucă, începea totuşi !ă !e tulbure şi el" arele
*reot nu%i arăta!e !cri!oarea primită de la 5uta( îi
!pu!e numai ce îi !cria !clavul" /efnaht !e uita din
c$nd în c$nd cu oarecare milă la bătr$n, !ocotindu%l
cu mintea obo!ită de v$r!tă" +u îndrăznea !ă%i
mărturi!ea!că a!emenea g$nduri, în!ă arele *reot
le ghici şi în acea!tă din urmă zi a călătoriei îi arătă
182
 Luntrea Sublimă

lui /efnaht !cri!oarea"

: 5i mai văzut a!tfel de p$nză !au papiru!4 îl
întrebă atunci bătr$nul, văz$ndu%i uimirea" Spune,
unde !e mai poate face a!ta în 5tlantida, în /a Kemet
!au oriunde în lumea pe care o cunoşti4
/efnaht luă cu gri#ă foaia albă şi uimitor de
!ubţire, o pipăi, o miro!i chiar, o adu!e în dreptul
luminii, apoi dădu din umeri"
: Slăvite, !cri!ul robului tău îl recuno!c" Dar nu
pot şti nici cu ce a !cri!, nici pe ce""" -nt$ia oară de
c$nd !unt, cred că încep !ă fiu îngri#orat"""
: +u îngri#orat !ă fii. n%ai de ce""" +umai dornic
de
maia era
afla;a îi !pu!e
lui" arele
/efnaht *reot
!imţi că ecu o linişte
o linişte care nu
făcută"
: ă mir cum nu i%a fo!t frică lui 5uta !ă intre la
aceşti !trăini de necrezut, dacă toate cele pove!tite
!unt adevărate; !pu!e /efnaht"
arele *reot îl privi drept în ochi.
: =ie ţi%ar fi fo!t4
/efnaht !e frăm$ntă o clipă" 5poi zi!e.

:
: ie nu, unul
/u eşti !lăvite,
dindar
ceieu"""
cinci, şi el e !clav; Da4 % îl
întrerup!e z$mbind bătr$nul" La!ă, /efnaht"""
: +u, n%am vrut !ă !pun a!ta, !lăvite" Dar el e şi
mai t$năr, şi nici"""
5r! în!ă de privirea piezişă a arelui *reot,
/efnaht tăcu"
Se apropiau de ţărm"
: 6i ce vom face, !lăvite4 întrebă /efnaht într%un
t$rziu" Vom clădi temple noi pentru ei4"""
arele *reot îl mă!ură cu privirea.
: &um, tu ai şi început !ă crezi că au cobor$t
183
 Victor Kernbach

zeii4""" /emple putem face oric$nd, ai răbdare !ă

vedem ce e"

De pe ţărm p$nă în lanul de gr$u unde !e

petrecu!e minunea, drumul lor !e !cur!e de!tul de
încet, deşi robii purtători ai !caunelor celor doi preoţi
!e !chimbau la fiecare #umătate de cea!, ceilalţi
merg$nd toţi pe a!ini, ca !ă fie odihniţi" De c$teva ori
arele *reot ble!temă în !inea !a încetineala
mer!ului şi !e g$ndi înduioşat la aripile de vultur
făcute c$ndva de 5uta" -naintau grăbiţi, dar i !e
părea că înaintează ca melcii" 6i, cu toată graba lor
de a a#unge
dec$t c$t mai era !oarele !u!, nu a#un!eră
noaptea"
&ei doi preoţi, încon#uraţi de c$ţiva !oldaţi dintre
cei mai vite#i, dar care acum îşi uita!eră vite#ia şi
tremurau ca varga, înaintară prin gr$u" >ăriră
cur$nd la lumina faclelor, ceva mai departe, turnul
de!pre care !cria 5uta" arele *reot privi vră#it. pe
mă!ură ce !e apropiau, turnul uriaş !trălucea orbitor
la lumina celor treizeci de facle" -nvelişul lui avea
darul !ă îmbogăţea!că lumina aruncată a!upra lui"
3rau aproape de turn" arele *reot făcu !emn
!clavilor !ă !e oprea!că" Se dădură #o!, şi el şi
/efnaht" 8ătr$nul !tătu îng$ndurat şi nehotăr$t" -i
!pu!e încet lui /efnaht.
: 5uta e înăuntru la ei" +u văd nici un cort"
: Dar unde !unt oare !oldaţii care au venit cu el4
întrebă /efnaht" /ot înăuntru4 De!pre ei nu ţi%a !cri!

nimic,
: +u!lăvite"
mă g$nde!c acum la !oldaţi; zi!e bătr$nul"
ă g$nde!c cum !ă%i dăm de ve!te lui 5uta"

184
 Luntrea Sublimă

: *oate e mai bine !ă aşteptăm într%un cort p$nă

dimineaţa"""
arele *reot îl fulgeră cu privirea" 5tunci /efnaht
căută !%o dreagă.
: Să%l !trigăm, !lăvite"
: &rezi că aude cineva4 +u vezi că turnul e închi!
pe!te tot; 5uta !crie că pereţii !unt groşi de trei
palme"
: Sau !ă batem, !lăvite, cu ceva în"""
: Vrei !ă%i !uperi4 !e ră!ti bătr$nul"
: *e zei4 întrebă /efnaht venino!"
8ătr$nul nu%l luă în !eamă.
: +u pe zei, pe cei dinăuntru"
: 5tunci tot mai bine !ă !trigăm" 5ltceva ce
putem face4 !pu!e /efnaht acru" La urma urmei nu
pierdem nimic şi nu !upărăm pe nimeni"
arele *reot încuviinţă" 2u ale! !oldatul cu gla!ul
cel mai puternic şi în vremea c$nd bătr$nul îl învăţa
ce !ă !trige, cu toţii văzură cum în partea de #o! a
turnului !e de!chi!e o uşă, şi cum în bogata ei
revăr!are
!căriţă pe de lumină
care p$nă !e ivi 5uta"
atunci Sclavulnimeni,
n%o zări!e coborî făcu
pe o
c$ţiva păşi şi apoi căzu în genunchi în faţa arelui
*reot, lipindu%şi fruntea de păm$nt" 8ătr$nul îi !pu!e
!ă !e !coale şi îl întrebă mirat.
: 5i ieşit din înt$mplare4
: +u, !tăp$ne, am auzit !unet de voci, şi am
recuno!cut vocea ta"
arele *reot tre!ări"
: +u minţi cumva4 &um !e poate auzi
dinăuntru4""" 5i auzit şi ce !puneam4
: +%am de!luşit, !tăp$ne, căci şi înăuntru
185
 Victor Kernbach

vorbeau" /efnaht !chimbă o privire cu arele *reot"

: /u minţi; zi!e /efnaht" &ine te poate crede,
c$nd chiar tu i%ai !cri! !lăvitului no!tru !tăp$n că
pereţii turnului !unt groşi de trei palme;
arele *reot îi i!codi ochii"
: +u mint, !tăp$ne, ră!pun!e 5uta" 3i au o
oglindă fermecată în care !e poate vedea tot ce e!te în
#urul turnului, şi au o cutie din care !e aude, c$nd e
linişte înăuntru, chiar şi foşnetul v$ntului în !pice"""
/e%am aşteptat cu nerăbdare, !tăp$ne;
arele *reot !e întoar!e !pre un !lu#itor.
: 5tunci !ă !e întindă corturile" *$nă dimineaţă
!tăm aici"
: +u veniţi înăuntru4 îl întrebă 5uta" +u%i nevoie
de cort pentru tine, !lăvite !tăp$ne, şi pentru
!trălucitorul /efnaht"
arele *reot îşi opri o întrebare pe buze" Spu!e
altceva.
: Dacă !ocoţi că nu e prime#dio! !ă intrăm la ei,
vom intra !ă%i cunoaştem" De dormit vom dormi în

cort"
: /u ai dormit la ei4 întrebă /efnaht"
: Da, !tăp$ne"
: Dar !oldaţii care te%au în!oţit4 +u i%am văzut
pe drum"
5uta !e uită mirat la /efnaht, care înţele!e şi
z$mbi pentru !ine, bănuind că !oldaţii au plecat de
frică" &$nd porniră !pre turn, 5uta !e uită vinovat la
arele *reot şi%i !pu!e.
: Stăp$ne, !ă nu te îngri#orezi c$nd îţi vor pune
în #urul capului un glob de !ticlă. ei au venit din cer,
din !teaua roşie care !e numeşte la noi a războiului,
186
 Luntrea Sublimă

şi acolo aerul e!te mai !ărac" *$nă !e vor obişnui cu

văzduhul no!tru, ei umblă pe%afară cu globuri de
ace!tea pe cap, iar mie mi%au pu! alt glob, ca !ă am
aer ca afară" La ei în turn aerul e!te ca şi în !teaua
lor"
+ici arele *reot, nici /efnaht nu putură ro!ti o
vorbă" 0ric$t de bine ştiu!eră !ă !e !tăp$nea!că
oric$nd, acuma !tătură cu gurile că!cate ca robii cei
mai de r$nd" De n%ar fi văzut turnul !traniu în faţa
lor, ar fi crezut că !clavul aiurează"
: &e facem4 întrebă /efnaht, c$nd îşi veni în fire"
8ătr$nul !tătu un ră!timp pe g$nduri, oprindu%!e din
mer!" 5poi
: Să porni din
intrăm, nou, zic$nd
/efnaht" Dacă nucura#o!.
intrăm, nu putem
afla nimic"
: 6i dacă cumva""" % începu /efnaht"
: Vom vedea; îi !pu!e bătr$nul în şoaptă,
întinz$ndu%i în a!cun! un pumnal a!cuţit"
: Să le !pun că veniţi4 întrebă 5uta"
arele *reot dădu din cap şi porniră iarăşi !pre
turn" Soldaţii şi robii răma!eră !ă întindă corturile în
lanul de gr$u"
&$nd cei trei a#un!eră în faţa locului unde !e
de!chi!e!e puţin înainte uşa luminată, 5uta !e opri şi
!pu!e ceva ca un fel de c$ntec 7aşa li !e păru celor
doi preoţi9, căruia gla!ul lui gro! nu%i a!prea !unetele
limpezi şi dulci" 8ătr$nul îşi privi !clavul cu ochii
plini de mulţumire" /efnaht în!ă şi%i a!cun!e pe ai !ăi
!pre a nu i !e cunoaşte pizma" arele *reot nu răbdă
!ă nu !trige înc$ntat.
: 6i pe acea!ta ai învăţat%o, fiule; Sunt m$ndru
de tine"
: +u toată, !tăp$ne" 5bia am început"""
187
 Victor Kernbach

Dar în clipa aceea !e de!chi!e uşa şi cineva,

întocmai cum !e pove!tea prin ţară, coborî încet şi
răma!e l$ngă turn" arele *reot, !tăp$nindu%!e cu
greu !ă nu tremure, în!oţit de /efnaht căruia îi
clănţăneau dinţii şi urmat de liniştitul 5uta, păşi !pre
uşa de!chi!ă, în vreme ce toţi ceilalţi rămaşi în urmă,
robi, !lu#itori şi !oldaţi, căzură în genunchi cu
frunţile la păm$nt"
&ei doi preoţi îndurară cu teamă abia !tăp$nită
ceremonialul îmbrăcării globurilor !ticloa!e şi
înşurubarea !ăgeţilor în creştet, apoi intrară în
încăperea cea mare a turnului" /rei #ilţuri goale,
alba!tre
aşezară, îi aşteptau" întruna
pipăindu%şi 2ăc$ndu%li%!e !emn,
globurile preoţii
de pe cap, !e
iar
5uta răma!e în picioare" 'nul dintre !trăini !pu!e
ceva" 'rmărindu%i înfăţişarea, arele *reot întrebă
repede şi puţin !periat.
: &e !pune4
Străinul !e mira de ce 5uta nu !e aşează, dar
!clavul !ocoti că e mai bine de a!tă dată !ă nu
tălmăcea!că totul" >i!e.
: &ă ei nu pot auzi bine c$nd capetele celor cu
care vorbe!c nu !unt la aceeaşi înălţime; % şi abia !e
!tăp$ni !ă nu r$dă, văz$nd că cei doi preoţi l%au
crezut"
Sclavul le arăta!e celor cinci !trăini cum !e
alcătuieşte şi !e împarte lumea ai căreia oa!peţi erau"
La început crez$nd că aceştia nu pricep r$nduiala
robiei din pricină că el încă nu ştia de a#un! limba

lor, îşi
fără !ă dădu !eamacare"
ştie anume pe urmă că adevărul
6i acum erade
înt$ia oară altul,
c$nd
îndura cu umilinţă robia, îi fu ruşine că e rob"
8ătr$nul îi făcu !emn !ă !e aşeze, şi 5uta !e
188
 Luntrea Sublimă

aşeză" 5poi, văz$ndu%l în #ilţ, l$ngă !ine, îl mă!ură

c$teva clipe cu o privire ciudată care poate părea aşa
şi din pricina culorii viorii a globului, şi îi porunci cu
gla! u!cat.
: Dacă ai învăţat !ă vorbeşti cu ei, tălmăceşte
întocmai ce vor !pune"
'nul dintre !trăini, cel cu păr mai bogat şi care
părea !ă fie fată, dădu !ă !e ridice şi !e uită înt$i la
/efnaht, apoi !u!" 5uta înţele!e şi îngri#orarea i !e ivi
pe faţă" Spu!e c$teva cuvinte în limba aceea c$ntată,
după care !trăinul !e aşeză din nou" 5m$ndoi preoţii
băga!eră de !eamă" /efnaht păli" arele *reot !e
întoar!e în!ă !pre
: -ntreabă%i !clavul
cine !unt !ău
şi deşi%i
ce porunci.
au venit aici;
Cla!ul lui !una încă !emeţ, ca atunci c$nd #udeca
pe prinţii şi pe regii !trăini, ne!upuşi 5tlantidei, şi
prinşi de armata ei"
5uta nu%i întrebă pe !trăini nimic" 5fla!e dinainte"
: 6tiu, !tăp$ne. mi%au !pu! mai de mult" /urnul
lor nu e !tea, e un fel de luntre care poate zbura între
!tele şi planete" i%au !pu!, !tăp$ne, că păm$ntul
no!tru e rotund ca o !feră, adică aproape ca o !feră"
*laneta lor e la fel, şi nu e !tea, căci n%are focul ei" 5u
venit aici pentru că la ei văzduhul !%a împuţinat şi
vor !ă vadă 7şi 5uta !e opri( un g$nd tainic îi !pu!e
!ă nu mărturi!ea!că tot9""" dacă mai !unt oameni ca
ei şi în alte planete"
arele *reot îl a!culta buimac" +iciodată nu
auzi!e a!emenea şiruri de vorbe şi credea că nu
!clavul
privi şi,!ău le îşi
c$nd ro!teşte, ci poatecăunul
dădu !eama dintre
!clavul !trăini"
vorbea, !e -l
cutremură"
: 5m aflat de la ei că !oarele no!tru e o !tea şi că
189
 Victor Kernbach

şi pe ei îi încălzeşte, măcar că !unt mai departe"

/efnaht !e uită bat#ocoritor la !clav"
: Slăvitul no!tru !tăp$n ţi%a poruncit !ă%i întrebi
pe ei, nu !ă îndrugi pro!tii nă!cocite de tine, !clav
neobrăzat; Dacă nu ştii limba lor, !pune%ne şi vedem
ce facem" De ce"""
: La!ă%l !ă !pună; îl întrerup!e arele *reot"
5poi !e întoar!e către 5uta. &hiar aşa ţi%au !pu!, că
!oarele e !tea4
: Da, !tăp$ne, numai că, fiind mai aproape dec$t
alte !tele, !e vede mai mare" 6i că păm$ntul no!tru şi
alte opt planete între care şi a lor !e înv$rte!c într%un
cercarele
turtit în #urul
*reot !oarelui"
!imţi că i !e face rău" Dar !e încordă
şi mai întrebă apoi cu gla!ul mai !tin!.
: 5i zi! că au venit din !teaua""" !au din planeta
lor cu ace!t turn4 Sau mi !%a părut"
: 5m zi!, !tăp$ne"
: 6i cum !e mişcă4
Sclavul nu ştia" -ntrebă pe !trăini, vorbi îndelung

cu d$nşii,
: +%am apoi tălmăci.
înţele! prea bine, şi ei îmi !pun că noi,
păm$ntenii, nici nu putem înţelege uşor""" 3i zic aşa,
că în luntrea a!ta cu înfăţişare de turn e!te o putere
pe care noi n%o cunoaştem, dar ei o !tăp$ne!c" Dintr%
un grăunte de metal ei !cot o putere aşa de mare
înc$t poate !ă facă pulbere un munte" *uterea a!ta le
dă"""
-n!ă !clavul nu%şi !f$rşi ră!pun!ul, deoarece
capul arelui *reot căzu pe umăr" /efnaht !e ţinea
mai bine" Strigă.
: 5uta, apă""" a leşinat;
190
 Luntrea Sublimă

5uta tălmăci repede, !cul$ndu%!e, iar !trăinul cu

înfăţişare feciorelnică veni cu un fel de minge legată
de o cutie înaltă, şi plimbă mingea în dreptul inimii
bătr$nului un ră!timp" /efnaht şi 5uta o urmăreau
îngri#oraţi" Dar bătr$nul îşi veni în fire şi z$mbi,
zic$nd.
: 5uta, fiule, adu%mi apă !ă beau"
Sclavul porni !pre uşă, tălmăcind !trăinilor din
mer! după ce !e duce" /efnaht îl opri.
: De ce pleci4 )a apă de la ei;
5#un! l$ngă uşă, 5uta ră!pun!e.
: 3i au apă puţină, !tăp$ne, şi !pun că nu !e
încumetă !ă ne%o dea, neştiind dacă apa lor nu ne
face nouă rău" ă duc în cort;
)eşi" 5m$ndoi preoţii priviră în #ur cu teamă"
<ămaşi fără 5uta, !e !imţeau !tingheri şi nevolnici,
parcă şi%ar fi lă!at marea lor putere în lanul de gr$u"
'nul dintre !trăini, ca !ă umple timpul cu ceva,
!e ridică şi pun$nd uşor o m$nă pe umărul
bătr$nului îi arătă cu cealaltă !pre un fel de oglindă
albă" arele *reot şi /efnaht !e uitară într%acolo şi
răma!eră înmărmuriţi c$nd îl văzură în acea oglindă
pe 5uta, l$ngă cort, cum lua din m$na unui !lu#itor
un ulcior cu apă" Străinul de l$ngă oglindă tra!e
dede!ubt un !oi de m$ner, înv$rti nişte copci, şi !e ivi
deodată în pătratul alb cerul negru cu !telele lui"
&erul părea că zboară prin minunata oglindă" 5poi
zborul !e opri şi bătr$nul recuno!cu într%un ame!tec
de !tele mărunta !tea roşie a războiului" 5răt$nd cu
degetul
încăpere"!pre ea, !trăinul
*e urmă, !trăinul de!chi!e
roti apoi m$na
un !oi prin
de dulap
din peretele rotund şi !coa!e o placă !ubţire neagră,
pe care bătr$nul o luă cu m$ini tremurătoare şi,
191
 Victor Kernbach

tulburat, o !căpă" Se făcu palid şi nu îndrăzni !ă !e

mai uite #o!, dar !trăinul !e aplecă şi o cule!e,
d$ndu%i%o din nou" *laca nu era nici măcar îndoită"
arele *reot o privi cu luare aminte. era tot un
cr$mpei de cer, cu !tele mari şi mici, luminoa!e şi
umbrite" Străinul pu!e degetul l$ngă o !tea verzuie,
încon#urată de un nimb uşor, albă!trui, de!trămat"
>i!e apoi, z$mbind, în limba atlantă.
: *ăm$ntul"
*reoţii tre!ăriră" *rivind înt$i năuc la !emnele pe
care le făcea !trăinul, arele *reot !e lumină
deodată, arăt$nd că a înţele!, şi îi !pu!e lui /efnaht.
: *e!emne
!eama, /efnaht, că
c$taşa
!unt!etoate
vedeace!tea
de la ei""" /u îţi dai
de uluitoare4
&ine ar fi crezut""" cine ar fi crezut că !telele !unt mai
mari dec$t le vedem" 6i că păm$ntul e planetă şi că
!e vede aşa" Simt că înnebune!c, /efnaht" +ici nu m%
am g$ndit, nici nu m%a pregătit nimeni""" 0are nu
!untem nebuni, /efnaht4
: &red că nu, !lăvite""" zi!e preotul >eului *uterii,
cu gla! !tin!"
: 6i !unt în faţa noa!tră, /efnaht" +ici nu ne%am
g$ndit că !%ar putea !ă fie, şi uite%i aici la noi""" !au
noi !untem la ei; +ici nu mai ştiu cum !ă !pun" ă
doare capul"
: Vrei !ă nu te mai doară, !lăvite4 întrebă
/efnaht" /rebuie !ă ieşim de%aici"
Dar arele *reot clătină din cap" /ot atunci !e
întoar!e 5uta cu ulciorul"
: De ce ai !tat at$ta4 îl întrebă /efnaht"
)ar 5uta r$!e.
: -nt$i !%au !periat de mine c$nd m%au văzut cu
globul pe cap, apoi au început toţi !ă mi%l pipăie, !ă
192
 Luntrea Sublimă

vadă dacă nu !unt nălucă"

8ătr$nul nu mai vru apă( înţele!e că pentru a bea
trebuia !ă%şi !coată globul, iar ca !ă şi%l !coată
trebuia !ă ia!ă din turn" Străinii !e uitau curioşi la
ulcior" &el cu păr mai bogat luă o ţeavă !trăvezie
de!chi!ă la un capăt şi o umplu cu apă, apoi apă!ă
un !$mbure din podea şi !e aşeză pe !caunul pe care
5uta îl cunoştea bine, dar care%i uimi pe preoţi c$nd
îl văzură înălţ$ndu%!e cu !trăin cu tot !pre tavanul
boltit al încăperii"
: &e vrea !ă facă4 întrebă arele *reot"
5uta întrebă pe !trăini, apoi tălmăci.

ei" : Vor !ă vadă dacă apa noa!tră e bună şi pentru

: 6i cum ei n%au băut de loc din apa noa!tră, de
c$nd au venit4
: +u, !tăp$ne" -şi fac !inguri apă"
arele *reot !e uită cu ochii holbaţi" /efnaht, mai
!tăp$nit, vru !ă ştie.
: &ine o face4

: 2emeia
adineauri" a!ta,
/efnaht care
!e uită !%a atent"
în !u!, înălţat în tavan
: 5!ta e femeie4""" 5m bănuit eu ceva" Sunt şi
altele4 5uta !e feri !ă z$mbea!că.
: +u, !tăp$ne, numai acea!ta"
arele *reot era obo!it" Se ridică greoi, ca !ă
plece" Se ridicară şi toţi ceilalţi"
: *leci4 îl întrebă pe arele *reot unul dintre
!trăini, în limba atlantă" *reoţii !e uitară unul la
altul" /efnaht îl întrebă pe !trăin dacă ştie limba
acea!ta bine" Străinul z$mbi, !fio!.
: +u" *uţin"
193
 Victor Kernbach

arele *reot îşi roti din nou ochii prin încăpere,

apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adu! de !clav"
) !e păru caraghio! ulciorul printre toate celelalte
lucruri care le vedea" Se ruşină şi, ca !ă%şi învingă
!imţăm$ntul neplăcut, !pu!e repede.
: 5uta, nu văd printre ei nici un bătr$n, numai
tineri" 0are bătr$nilor le%a fo!t frică !ă !e !uie în
luntrea a!ta a lor4 -ntreabă%i"""
-ntreb$ndu%i pe !trăini, 5uta îi tălmăci !tăp$nului
!ău, el în!uşi parcă !periat.
: /oţi c$ţi !unt aici, !tăp$ne, !unt bătr$ni" &el
mai t$năr are cincizeci de ani" 6i femeia are cincizeci
de ani"
: Dar ceilalţi4 întrebă uimit arele *reot"
: &el mai bătr$n are trei !ute patruzeci de ani;
*reoţii îl priviră !periaţi"
: +u minţi, 5uta4 îl întrebă apoi arele *reot"
Sau nu le înţelegi bine limba, şi" te%ai lăudat că o ştii"
Dar atunci unul din !trăini arăt$ndu%!e pe !ine
cu m$na, zi!e în limba atlantă.

: 8ătr$n"
arele 3ufăcu
*reot !untunbătr$n" /rei veacuri şi"""
pa! îndărăt"
: 3i ştiu limba noa!tră, 5uta4 întrebă /efnaht
căut$nd !ă%şi a!cundă îngri#orarea"
5uta îi cercetă ochii şi !e g$ndi o clipă, apoi
ră!pun!e, moale.
: +u, !tăp$ne""" numai c$teva vorbe" Limba
noa!tră li !e pare prea grea"
Străinul îl privi pe 5uta şi !pu!e ceva în limba lui
cerea!că"
: &e !pune4 întrebă repede /efnaht"
: ă întreabă dacă tot nu credeţi că are trei !ute
194
 Luntrea Sublimă

patruzeci de ani, zi!e 5uta !enin"

Străinul z$mbi şi apoi !e apropie de arele *reot
la un pa!" 5ce!ta nu !e mai feri" Străinul îi !pu!e lui
5uta, care tălmăci.
: /e roagă, !tăp$ne, !ă te uiţi în ochii lui( el zice
că ochii !pun totul, dacă ştii !ă citeşti în ei tot ce%ţi
!pun" >ice că a înţele! de la început că eşti foarte
bătr$n, !lăvite !tăp$ne, şi că eşti foarte înţelept şi
puternic" /e roagă, !tăp$ne, !ă te uiţi în ochii lui"
arele *reot !e uită ad$nc în ochii !trăinului"
*ărea mulţumit" 5poi !u!pină şi zi!e.
: &e pot vedea în nişte ochi at$t de !trăini;
: Dar de!pre mine ce a !pu!4 întrebă /efnaht"
5uta !e uită la el liniştit" Spu!e rar.
: De!pre !tăp$nul meu /efnaht n%a !pu! nimic"
: /otuşi e!te prea mult c$t a !pu! că are"""
-ncepu arele *reot, g$ndindu%!e ad$nc" +u ştiu"""
: Stăp$ne, !ocoteala a!ta ei au facut%o pentru
înţelegerea noa!tră, în anii de pe păm$nt" La ei anul
ar fi de vreo două ori mai lung, aşa că""" cel puţin aşa
mi%au !pu!
: &e totei, dacă am
îndrugi; !e înţele!"
ră!ti /efnaht la !clavul care îl
privea liniştit"
: Stăp$ne, zi!e 5uta, ei aşa !pun. planeta lor
fiind mai depărtată de !oare, ră!timpul în care !e
înv$rteşte e!te mai lung"""
: La!ă palavrele; îl opri iarăşi /efnaht"
: +u%l întrerupe, /efnaht; zi!e arele *reot" +u
minte" 3l nu ştia, dar eu am bănuit de mult" 'n an
e!te întocmai o înv$rtire a !oarelui împre#urul
păm$ntului" *laneta lor dacă e mai departe de !oare
de două ori"""
195
 Victor Kernbach

: +u, !tăp$ne; zi!e 5uta" Soarele nu !e

înv$rteşte, păm$ntul !e înv$rteşte în #urul !oarelui"""
ţi%am tălmăcit şi adineauri ce mi%au !pu! ei"
arele *reot îl privi.
: Da, te%am mai auzit, dar am crezut că ori n%ai
înţele! tu bine, ori n%am înţele! eu" Va !ă zică noi"""
+u, nu pot !ă pricep" +ici tu nu pricepi, doar !pui
după ei"
5uta îşi plecă privirea" Spu!e cu umilinţă.
: 5devărat, !tăp$ne, că nu toate le pot pricepe,
în!ă am încredere în ei"""
: &um poţi avea încredere în orice !trăin; !pu!e
arele *reot, nu at$t de bla#in ca de obicei"
: Stăp$ne, zi!e 5uta, în nişte !trăini care au
izbutit !ă vină dintr%o !tea într%altă !tea am
încredere" 3i nu mai pot !ă mintă" 3i au cuno!cut
adevărul mare al firii" Din minciună, !tăp$ne, adevăr
nu !e face, nici minciună nici adevăr"
: La urma urmei, de ce n%ar fi aşa; zi!e deodată
bătr$nul preot" Dacă am putut !ă ne g$ndim că
!oarele !e roteşte împre#urul păm$ntului şi nu cade,
de ce !ă nu ne g$ndim că !e înv$rteşte păm$ntul în
#urul !oarelui fără !ă cadă4 0are înv$rţi focul în #urul
căprioarei pe care o frigi, !au înv$rteşti frigarea"""
&ăci dacă !ocoteam altc$ndva că păm$ntul !tă, ne
g$ndeam că !e reazemă pe ceva" Dar acel ceva pe ce
!e reazemă4
5ltă dată încredinţat de marea înţelepciune a
ace!tui bătr$n, /efnaht clătină din cap cu îndoială,
păr$ndu%i%!e că arele *reot aiurează" >i!e.
: Să mergem m corturile noa!tre, !a nu%i
!upărăm şez$nd aici prea mult" 6i !lăvitul no!tru
!tăp$n e obo!it"
196
 Luntrea Sublimă

arele *reot îl privi mirat" ) !e păru nefirea!că

acea!tă nepă!are, tocmai acum c$nd începeau !ă afle
at$tea lucruri uimitoare" Dar g$ndindu%!e mai bine,
îşi dădu !eama că nu era nepă!are, ci obo!eala pe
care le%o !t$rneau toate ace!te minuni învălmăşite şi
neaşteptate, care năvăleau a!upra lor de c$teva
cea!uri întruna.
: -n noaptea a!ta ai !ă dormi în cortul meu; îi
!pu!e !clavului bătr$nul"
: Da, !tăp$ne, ră!pun!e el" Dar îngăduie%mi !ă le
!pun" 8ătr$nul încuviinţă şi văzu că după ce 5uta le
!pu!e c$teva vorbe, !trăinii izbucniră în r$!"
:
: &e
&ă le%ai !pu!4
nu voi dormi!e la
ră!ti
ei, /efnaht"
ci cu !tăp$nii mei" %au
întrebat dacă mă întorc şi le%am !pu! că dacă%mi vor
îngădui !tăp$nii !ă mă întorc, mă voi întoarce m$ine"
: 6i de aceea au r$!4 întrebă /efnaht" &e e!te de
r$! în a!ta;
: Stăp$ne, ro!ti 5uta cu teamă şi cu umilinţă"
i%e frică !ă%ţi mărturi!e!c ce mi%au !pu! ei acum"""
3u nu înţeleg cum poate fi, dar ei aşa !pun""" şi%l
privi drept în ochi pe arele *reot"
: /e a!cult, !pune%mi; făcu bătr$nul, obo!it, în!ă
dornic de a şti orice"
: 3i !pun că""" 7şi 5uta !e opri, păr$ndu%i rău că
începu!e9 nu ştiu""" mi !e pare că ei nu pricep 7şi
5uta prin!e cura# şi !e g$ndi !ă încerce a%şi duce
mărturi!irea p$nă la capăt, aşa că tălmăci întocmai9
cum poate fi cineva !tăp$nul unui om ca""" al unei
haine, !au""" 3u
n%au priceput şi am încercat
au r$!" !ă%i lămure!c,
5#ută%mă, dar ei tot
!lăvite !tăp$ne, !ă
pot fi mai înţelept şi !ă%i fac !ă priceapă"
5uta amuţi, fulgerat de privirea arelui *reot"
197
 Victor Kernbach

/efnaht îl întrebă.
: 3i n%au robi4
: +%au, !tăp$ne"""
: 6i cine munceşte pentru"""
: /aci; !e ră!ti arele *reot, pironindu%l pe
/efnaht cu privirea !a îngheţată" /u, 5uta, nu le mai
!pune de!pre a!ta nimic" La!ă%i, dacă nu înţeleg" Să
mergem de%aici;
*reoţii le z$mbiră !trăinilor, neştiind cum !ă%i
!alute altfel" Străinii z$mbiră şi ei"
&ei trei intrară în odăiţa unde trebuia !ă li !e
!coată globurile viorii" &$nd răma!e cu capul liber, în
aerul împro!pătat al nopţii, /efnaht fu c$t pe ce !ă
adoarmă şi 5uta îl !pri#ini" +oaptea era înmire!mată"
-n cort, cei doi preoţi şezură o vreme tăcuţi pe
pieile de leopard" 5uta era în faţa lor, pe iarbă"
*reotul >eului *uterii !e frăm$nta pe vraful de piei"
Deodată, arele *reot începu !ă r$dă şi zi!e.
: Spune, /efnaht, dacă nu !unt mai plăcute
pentru !omn #ilţurile lor alba!tre dec$t aceşti

leoparzi4
După aceea faţa lui !e înă!pri puţin şi,
întorc$ndu%şi ochii !pre !clav, grăi fără nici o urmă
de bl$ndeţe.
: 5uta, !ă nu uiţi o clipă porunca pe care ţi%o
dau acum. nimeni, nici chiar dacă te%ar întreba
în!uşi regele no!tru, fie el veşnic viu, !ănăto! şi
puternic, nici alţi preoţi dacă te vor de!coa!e, nimeni,
nimeni !ă nu afle că aceşti !trăini nu !unt zei" 5şa
cum au şi început !ă audă, vor şti toţi în 5tlantida că
!trăinii din turn !unt cei cinci zei mari cărora li !e
închină poporul şi că au venit !ă dea prin mine
porunci noi 5tlantidei" 5uta făcu o mişcare, vr$nd !ă
198
 Luntrea Sublimă

!pună ceva" Dar bătr$nul vorbi mai departe.

: 6tiu, fiule, ce vrei !ă !pui. ace!tor !trăini !ă nu
le mărturi!eşti că în 5tlantida !unt !ocotiţi zei" De
altminteri, chiar dacă le%ai !pune tuturora că nu !unt
zei, nimeni nu te va crede" /e vor !ocoti nebun, iar eu
nu am nevoie de un rob nebun, ci de un fiu !uflete!c
înţelept" )ar !trăinii îmi dau !eama că tot nu ştiu ce
e!te un zeu;
: Dar !oldaţii, robii, !lu#itorii care au venit cu
noi4 zi!e 5uta"
: 3i ştiu că !trăinii !unt zei" 6i ca nu cumva !ă
!e g$ndea!că la ceea ce nu !%au g$ndit niciodată, îi
vom
apu!,trimite cu ocorabia
după care corabievaînfi o!trovul
ar!ă" pu!tiu de la
5uta !e cutremură"
: +u e!te mai bine !ă%i ucidem, !lăvite4 întrebă
/efnaht"
: De ce !ă%i ucidem noi4 Vor muri !inguri după
ce vor m$nca cele din urmă rădăcini de pe o!trov"
5colo b$ntuie furtuni de!e şi înot$nd nu vor putea !ă
!trăbată marea"
Deodată arele *reot tăcu, privind îngri#orat !pre
de!chizătura cortului"
: Spune%mi, 5uta, întrebă el în grabă, !trăinii au
învăţat limba atlantă4
5uta de!chi!e gura şi o clipă !e opri" -nţele!e"
>$mbi în !inea !a, dar nici o cută nu !e clinti pe faţa
lui" 5poi !pu!e liniştit.
: +u, !tăp$ne, numai c$teva cuvinte, şi !e tot
laudă că le ştiu" )%ai auzit, !tăp$ne; i%au !pu! că noi
avem !unete prea a!pre pentru gura lor şi nici nu
mai vor !ă înveţe""" Dar de ce mă întrebi, !tăp$ne4
5m făcut cumva rău că nu i%am învăţat4
199
 Victor Kernbach

arele *reot îi i!codi ochii, în!ă ochii !clavului

erau muţi"
: 5i făcut bine, fiule" +u te obo!i !ă%i mai înveţi,
mai ale! că nici ei nu vor" -nvaţă numai tu de la ei tot
ce poţi învăţa"
Dormiră un !omn !curt şi ad$nc" )ar dimineaţa
începură !ă !e pregătea!că de plecare"
Doi dintre !trăini ieşiră din turnul lor, din luntrea
lor argintie" &u toţii aveau, !ub globurile viorii, ochii
acoperiţi cu !ticle rotunde şi negre"
: De ce îşi a!cund ochii4 întrebă /efnaht" &a !ă
nu ghicim ce g$nde!c de!pre noi4
: +u, !tăp$ne, ră!pun!e 5uta" Soarele no!tru e
prea tare pentru ei" 5colo, în planeta lor, !oarele
ace!ta luminează mai !lab"
&e doi preoţi !e aşezară în #ilţurile lor care fură
ridicate de robi pe umeri"
: 5uta nu vine cu noi4 întrebă /efnaht"
: +u; zi!e bătr$nul" Să mai !tea, !ă mai afle"
5uta !e lă!ă cu !fială în genunchi şi%şi lă!ă capul
în ţăr$nă" d$ndu%şi
bucuro! &u coada !eama
ochiuluică
privi !pre de
lanul turn,gr$u
şi fu îl
a!cundea"
&onvoiul !e îndepărtă" 5uta !e !culă în picioare"
0 undă de v$nt îi adu!e la ureche un cr$mpei din
ceea ce îi !punea pe!emne /efnaht arelui *reot.
@"""numai !ă nu afle prea mult;A
-nt$ia oară în viaţă mulţumit că !capă de arele
*reot, 5uta !e întoar!e în fugă la turnul argintiu"
<$dea"

200
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XVIII

5uta !e obişnui!e cu oa!peţii cereşti şi !e

obişnui!eră cu d$n!ul şi ei" 5lături de ei, !e !imţea
din ce în ce mai bine" &ei doi preoţi pleca!eră de
mult" 5proape că%i şi uita!e" -ncepea !ă nu !e mai
!imtă rob" 5ici, în turnul argintiu, afla multe taine şi,
chiar dacă nu le înţelegea pe toate, căpăta!e
încredere în bl$nzii şi înţelepţii !trăini" /otuşi, unele
lucruri i !e păreau aşa de încurcate, înc$t în cele din
urmă nici nu !e mai căznea !ă le priceapă, d$ndu%şi
!eama de uriaşa depărtare între mintea lui şi mintea
ace!tor oa!peţi cereşti"
într%o zi, 5uta fu întrebat de ei dacă nu vrea !ă%i
în!oţea!că într%o călătorie prin 5tlantida"
: Vrem !ă facem o călătorie !curtă în care !ă
vedem tot ce e!te mai de !eamă în in!ula a!ta; !pu!e
unul dintr%înşii"
5uta primi bucuro!, dar r$!e ca de o glumă"
: Vin cu voi, fireşte că vin, în!ă călătoria nu
poate fi !curtă. 5tlantida e foarte mare; zi!e el"
: %am g$ndit la timp, nu la întindere, îi
ră!pun!e acelaşi !trăin"
5uta r$!e din nou.
: Dintr%un capăt într%altul, de la ţărmul de
miazănoapte p$nă la ţărmul de miazăzi, o călătorie pe
măgari durează aproape trei !ute de zile, !ocotind că
noaptea trebuie !ă ne odihnim"
5cum în!ă începu !ă r$dă !trăinul.
201
 Victor Kernbach

: +oi nu vom întrebuinţa animale ca acela cu

care ai venit la noi" Voi n%aveţi alte animale mai iuţi4
: Sunt în păduri, dar nu !e pot dome!tici, iar
c$inii nu !unt buni de călărie, zi!e 5uta" 5i văzut
c$ini4
: +u, încă n%am văzut nimic, dec$t c$ţiva oameni
şi animalul cu urechi lungi pe care ai venit tu" Vrem
!ă vedem, c$t !e poate vedea într%o călătorie de zece
zile"
*ăm$nteanul dădu din umeri" Se aştepta la orice
minune, dar la cutreierarea 5tlantidei întregi în zece
zile, nu" /otuşi, în aceeaşi dimineaţă, 5uta văzu în
apropierea turnului,
lungă şi închi!ă, culcată de!tul
!emăn$nd în gr$u,
de un felcu
bine deturnul
barcă
şi de aceeaşi culoare argintie" 5vea în!ă şi un !oi de
aripi !curte, înţepenite în ea( coada în!ă nu avea
picioare, ca turnul"
: &u a!ta mergem; !pu!e cel mai t$năr dintre
!trăini"
: De unde aţi !co!%o4 întrebă 5uta"
: Străinul cel t$năr îl du!e pe prietenul
păm$ntean în !patele uşii turnului unde era de!chi!ă
o firidă mare, pe mă!ura acelei bărci înaripate"
&el mai t$năr dintre !trăini, cel mai bătr$n dintre
ei, încă unul şi 5uta intrară pe o uşiţă îngu!tă şi !e
aşezară pe !caunele care !e de!făceau din podea,
p$nă atunci nevăzute" 5l patrulea !trăin şi femeia
răm$neau în turn"
&$nd !e aşezară, leg$ndu%şi pieptul şi picioarele
cu
auzianumite curele
un horcăit peşicare
uşor le cum
!imţi avea tremură
fiecare !caun, 5uta
totul" 5poi,
zv$cnind pe neaşteptate, acea!tă luntre mică a
văzduhului !ări de pe păm$nt şi în !curtă vreme
202
 Luntrea Sublimă

călătorul păm$ntean înmărmurit văzu prin lunga

ferea!tra din podea un fel de ceaţă de!trămată, iar
după alte c$teva clipe, c$nd acea!tă ceaţă !e depărtă,
îşi dădu !eama că zburau dea!upra norilor( zărea
printre ei păm$ntul negru, galben !au verde"
După ce%i trecu tulburarea, greu de !tăvilit chiar
după cele c$teva luni de c$nd trăia ca într%o
adevărată ţară de ba!m, !au /a +uter din i!tori!irile
oamenilor rome, 5uta întrebă cu voce tremurătoare.
: &um zburăm4 Văd că aripile nu !e mişcă de
loc"
: 'ită%te în !pate, zi!e !trăinul cel mai v$r!tnic(
şi întorc$ndu%şi
curelelor capul
de pe piept, c$t cărora
ro!tul îi îngădui !tr$n!oarea
l%a înţele! bine
c$nd !e urcau şi trupul !ău năzuia !ă cadă de pe
!caun, 5uta zări printr%o ferea!tră rotundă din
capătul luntrii un !moc de văpaie albă care ţ$şnea
îndărăt" Se uită lung, în!ă nu pricepu" &a şi altă
dată, iarăşi îl cuprin!e îndoiala că aceşti !trăini ar fi
cu adevărat oameni, cum !e laudă, şi nu vră#itori
nemaipomeniţi !au chiar zei" Văz$ndu%i faţa
ră!colită, bătr$nul !trăin cu chip de copilandru
încercă !ă%l aducă !pre înţelegerea unui fapt care lui i
!e părea dintre cele mai obişnuite. 5i văzut cum cade
o pietricică4 !pu!e el" &$nd !e loveşte de păm$nt,
dacă e uşoară !are înapoi" Văpaia pe care ai văzut%o
!e năpu!teşte îndărăt şi""" luntrea a!ta, cum o
numeşti tu, !are împin!ă înainte" 2iindcă e împin!ă
fără întrerupere, luntrea !are mereu înainte"
5uta vru !ă !pună că începe !ă înţeleagă, dar
tocmai atunci !imţi un gol în !tomac, la fel ca şi la
!ăltarea de pe păm$nt" 5cum ştia că iar urcă"
8ătr$nul !trăin 7ce greu îi venea lui 5uta !ă%l
203
 Victor Kernbach

!ocotea!că bătr$n, chiar dacă%l ştia în v$r!tă de trei

veacuri şi #umătate;9 îi ceru !fatul, întreb$ndu%l ce e
mai bun de văzut ca privelişte" 5uta îi vorbi de!pre
arele 0raş"
: Dar de aici nu !e mai vede nimic" De ce zburaţi
aşa de !u!, unde nu a#ung nici vulturii4
: &a !ă nu fim văzuţi de #o! şi !ă nu%i !periem pe
oamenii voştri fără ro!t" 0raşul îl vom vedea altă
dată" Voi aveţi munţi, am vrea !ă cunoaştem munţii"
*e planeta noa!tră a!tfel de privelişte nu !e poate
gă!i"
5r fi vrut !ă%i întrebe dacă au numai c$mpie, dar
era dator
zadar" !ă ră!pundă
/otuşi, repede,
nici *i!cul ca !ă
Sf$nt nunufuzboare în
pe placul
!trăinilor, c$nd aflară că acolo locuia !tăp$nul lui
5uta, nici untele de 2oc, după ce le !pu!e că
!c$nteile ie! din acel munte mereu"
: 5şa, toţi munţii noştri fumegă, zi!e 5uta" Dar
cei mai frumoşi !unt aceştia, unde e!te untele de
2oc"
-ntre !trăini !e încin!e o !fadă aprin!ă, aşa i !e
păru păm$nteanului" &rezu că !e vor bate, dar nu !%
au bătut" +umai vocile lor !trigau mai a!cuţit, mai
aţ$ţate" &$nd !e liniştiră, 5uta ră!uflă uşurat şi le
mărturi!i teama care%l b$ntui!e, iar ca !ă%l poată
înţelege, le arătă ce în!eamnă cearta între oameni şi
cum foarte de! din ceartă !e face bătaie"
: 5fară de împre#urarea c$nd unul din doi e!te
mai de neam şi mai bogat !au e mare dregător,
adăugă 5uta"
neîn!emnat 5tuncicura#"
neav$nd numai el !ecel!upără,
6i atunci cel
mare nu%l
mai bate pe cel mic, îl ucide"
: 6i celălalt nu e aparat de nimeni4 întrebă
204
 Luntrea Sublimă

!trăinul cel v$r!tnic"

: De cine4 zi!e !periat păm$nteanul" &ei mari ţin
unii cu alţii" &eilalţi !unt prea !labi, şi ei ştiu că dacă
ar cr$cni îi vor pedep!i şi zeii"
Străinii căzură pe înduri"
: Dar şi voi v%aţi certat; le !pu!e 5uta,
lămurindu%le încă o dată înţele!ul cuv$ntului ceartă"
5tunci, !trăinul v$r!tnic z$mbi" Străduindu%!e !ă
folo!ea!că multe cuvinte vechi ale lor, ame!tecate cu
altele atlante, pentru a%l face pe păm$ntean !ă
priceapă, îi !pu!e gata !ă r$dă.
: /$nărul no!tru prieten care călăuzeşte luntrele
noa!tre"""
: &ine;""" &$rmaciul4 zi!e 5uta uimit" 6i pe cea
mare4"""
: Da" e!eria a!ta e dintre cele mai uşoare" 3l a
fo!t de părere că totuşi trebuie !ă mergem la untele
de 2oc, cum îl numeşti tu" 3u !ocoteam că e
prime#dio!, în!ă el mi%a dovedit că n%am dreptate, că
acolo putem cerceta mai bine alcătuirea planetei
voa!tre, şi că la urma urmei noi n%am venit !ă ne
plimbăm, ci !ă aflăm c$t mai mult, iar prime#dia,
!pune el, nu e niciodată prea mare dacă oamenii !unt
înţelepţi şi o #udecă înainte de clipa c$nd e prea
t$rziu"
: 6i tu4 întrebă 5uta cu gla! nehotăr$t"
: )%am dat dreptate" ergem la untele de 2oc"
5uta clătină din cap" Se g$ndi că oric$t l%ar fi iubit
arele *reot, de%ar fi cutezat !ă i !e împotrivea!că
chiar şi cu dovezi grăitoare, toată drago!tea !%ar fi
prefăcut numaidec$t în m$nie şi m$nia în omor" &ine
erau aceşti !trăini4 5şadar mai avea o dovadă că zeii
erau nă!cociri omeneşti, căci erau închipuiţi ca nişte
205
 Victor Kernbach

fiinţe certăreţe şi pizmaşe, clocotind întruna de m$nie

şi de trufii" -l trezi din g$nduri o întrebare a
c$rmaciului.
: -ţi pare rău că nu ne%am bătut4""" Spune%ne
încotro e muntele"
5uta îl privi încurcat"
: De aici nu ştiu cum !ă%ţi arăt" Dacă ar fi
noapte, aş şti după !tele" 6i ziua pot gă!i drumul,
după umbra !oarelui, în!ă pentru a!ta trebuie !ă
cobor$m şi !ă înfig un băţ în păm$nt"
: +u%i nevoie; zi!e r$z$nd c$rmaciul" Dacă tu
cunoşti in!ula a!ta bine, îndrumează%ne de%aici"
+oaptea după care !tea te călăuzeşti4
: Steaua *ă!torului arată totdeauna !pre
miazănoapte" 3a nu !e mişcă pe cer"
: Deci dacă ştii drumul !pre miazănoapte, te poţi
de!curca" 'ite, noi zburăm acum !pre ră!ărit, la
!t$nga e miazănoapte"""
: Dar locul dea!upra căruia zburăm4 zi!e 5uta"
*oate că !untem mai la miazănoapte !au mai la
miazăzi""" 2ără umbra !oarelui nu ştiu nimic"
8ătr$nul !trăin luă dintr%o mică firidă unde erau
c$teva lucruri necuno!cute păm$nteanului o !ăgeată
înfiptă într%un cerc plin de metal argintiu" Săgeata
era neagră" 0 aşeză pe podea, l$ngă 5uta, şi%i !pu!e.
: +oi folo!im a!ta pentru cu totul altceva, dar e
bună şi !ă arate umbra !oarelui, dacă vrei" 5cum
t$nărul no!tru prieten te va face !ă te !imţi ca pe
păm$nt"
6i deodată 5uta a!cultă cu gura că!cată cum
şuierul de văpaie !e mută din coada luntrei,
dea!upra ei, şi văzu cum luntrea îşi încetineşte
mer!ul şi !e opreşte apoi, at$rnată în văzduh" Vru !ă
206
 Luntrea Sublimă

!trige @&ădem;A, dar nu apucă. în aceeaşi clipă,

v$#$ind uşor, partea din faţă a acoperişului lunecă
undeva în lături şi prin al doilea acoperiş, !trăveziu
de tot, !oarele umplu încăperea luntrii" 5uta răma!e
înlemnit" Se uită prin ferea!tra din podea şi, văz$nd
că luntrea nu cade, !e mai linişti, totuşi încă
în!păim$ntat că luntrea poate !ta în văzduh fără !ă
cadă, fără !ă zboare şi fără măcar !ă !e rotea!că în
cercuri ca vulturii"
Străinii îl lă!ară !ă !e mire, apoi unul îi adu!e
aminte.
: 'mbra n%o mai mă!ori4
5utaSe!euită
neagră" ruşină,
puţin,şiochii
!e lui
uităfiind
repede la obişnuiţi
de mult !ăgeata
cu a!tfel de mă!urători" Strigă.
: 8ine că ne%am oprit, altfel treceam de el" 5cum
!untem în dreptul lui, dar trebuie !ă zburăm !pre
miazănoapte"
: ult4 întrebă c$rmaciul"
: &u iuţeala voa!tră nu mai ştiu în c$t timp"""
&red că e mai bine !ă zburăm #o!, ca !ă pot vedea"
Luntrea porni lin şi coti" &arapacea acoperişului
înveli iarăşi dede!ubtul ei !trăveziu" Luntrea cobora,
şi deodată 5uta !trigă.
: 5colo; şi arătă cu m$na #o!, !pre ferea!tra din
podea" Văzu!eră fumul în!ă şi !trăinii"
>burară dea!upra unui umăr de munte, căut$nd
loc !ă !e aşeze" &$nd le vorbi!e de untele de 2oc,
5uta dori!e din tot !ufletul !ă%l gă!ea!că pe ai%
8a1a, în!ă nu îndrăznea !ă le !pună" 5cum, bucuro!
că a#un!e!eră totuşi acolo, zi!e.
: *e muntele ace!ta !unt nişte !clavi, printre
care un prieten al meu" 5u fugit din robie, ca !ă fie
207
 Victor Kernbach

liberi"
8ătr$nul a!cultă cu luare aminte şi îl rugă pe
păm$ntean !ă%i arate locul"
: Locul nu%l ştiu, în!ă dacă am coborî mai #o!,
poate i%aş vedea"
Luntrea !e rotea în văzduh, ca pa#urile, dar de!tul
de !u!" 2ără !ă mai !pună ceva, bătr$nul îi dădu
păm$nteanului un lucru ciudat, alcătuit din două
ţevi unite într%o p$lnie largă şi%i arătă cum !ă !e
folo!ea!că de el" &u m$na tremurătoare, 5uta apropie
de ochi cele două ţevi şi, cu buzele întrede!chi!e de
tulburare şi plăcere, începu !ă !e uite #o!" Vedea
de!luşit p$nă
nu%i zărea şi frunzele copacilor, dar pe robii fugiţi
nicăieri"
: +u%i gă!eşti4 întrebă c$rmaciul"
: +u" *oate că !%au a!cun! în vreo peşteră, ori
au murit; ră!pun!e 5uta tri!t"
: Să încercăm altfel, fu de părere al treilea !trăin,
şi%i !pu!e bătr$nului un cuv$nt necuno!cut de 5uta"
8ătr$nul îi dădu păm$nteanului altă p$lnie, înfiptă
într%o cutie rotundă şi lungă care !e i!prăvea cu un
fel de !coică rotundă şi largă" -l învăţă ce !ă facă cu
acea!tă unealtă, şi un geam fu de!chi! alături"
5uta !trigă numele lui ai%8a1a în p$lnie şi îşi
auzi în!uşi vocea aruncată prin geamul de!chi! şi
zguduind munţii, ca tunetul" -şi dădu !eama în!ă că
şi auzindu%l, oric$t ar !triga ai%8a1a pentru a%i
ră!punde, de aici de !u! nu va putea fi auzit" -ncepu
deci !ă !trige îndemn$ndu%l !ă aprindă un foc" Striga
întruna,
o #umătatedar de
!trigătele păreau
cea!, nici una foc
fi zadarnice" 6i după
nu !e aprindea(
ocheanul fermecat prin care vedea mişcarea frunzelor
şi şerpii de pe !t$nci nu%i arăta nici un om"
208
 Luntrea Sublimă

5tunci fură de părere toţi !ă coboare" 5uta ale!e

un loc prielnic şi îndată auzi un şuierat dea!upra
tavanului"
Luntrea !e opri în văzduh, apoi începu !ă coboare
în #o!, fără rotiri"
: &ădem; !trigă 5uta"
: +u cădem, îi ră!pun!e c$rmaciul r$z$nd, şi
apă!ă pe un m$ner !curt( două carapace de dea!upra
!e dădură puţin în lături, lă!$nd !ă !e vadă un cerc
de văpaie care !e înv$rtea în #urul unei o!ii negre"
&$rmaciul întoar!e o clipă capul !pre 5uta. &eea ce ţi
!e pare cerc !unt cinci văpăi ţ$şnitoare care !e rote!c
împreună cu o!ia din
noa!tre adevărate" care rotirea
*rivind ţ$şne!c" 5!tea%!
uimitor dearipile
iute a
văpăilor, 5uta nu băgă de !eamă că !e lă!a!eră pe
păm$nt dec$t c$nd rotirea de !u! !e opri şi văpăile
nu mai ţ$şniră"
&ei patru inşi ieşiră din luntre" -n lumina
!oarelui, globurile viorii ale !trăinilor şi
îmbrăcămintea lor argintie !e revăr!au în mii de ape"
*ăm$nteanul !e miră văz$ndu%i că acum !e mişcau
mai uşor, şi află că%şi pu!e!eră pe trup cingători cu
anumite raze, pentru a!tfel de împre#urări" S%ar fi
întrebat cum trupul !ău mare putea fi mai uşor în!ă
n%avea răgaz" -l !trigă pe ai%8a1a de c$teva ori" -n
!f$rşit, un bărbat negru aproape gol, îşi !coa!e capul
dintr%o peşteră, dar şi%l tra!e repede înapoi" 5uta şi
!trăinii porniră !pre peşteră"
: ai%8a1a, nu te teme, ai%8a1a" %ai uitat4

Sunt eu, 5uta"

0mul negruVino
ieşi, !ă
dartec$nd
văd; îi!trigă
văzu5uta din nou" lui
pe în!oţitorii
5uta fugi iar în peşteră" 5uta le făcu !emn !trăinilor
!ă răm$nă pe loc şi !e du!e !ingur" &$nd intră, ai%
209
 Victor Kernbach

8a1a !e aruncă la picioarele lui încerc$nd !ă%i !ărute

glezna" 5uta îngenunche l$ngă el şi%l bătu pe umăr,
zic$nd cu voce bla#ină.
: <idică%te, ai%8a1a;""" Sau nu mă mai cunoşti4
ai%8a1a îşi înălţă încet capul şi nevăz$nd
făpturile ciudate cu capete !ticloa!e şi !ăgeţi în
creştet !e !culă, încă înfricoşat"
: &ine !unt cei care erau cu tine4 întrebă arcaşul
cu teamă" Sau !unt năluci4
5uta !e aşeză pe un colţ de !t$ncă" ai%8a1a !e
aşeză şi el alături, pe păm$nt"
: +u !unt năluci, arcaşule( !unt nişte oameni
!trăini""" zi!e 5uta, şi după un răgaz adăugă. Dintr%o
ţară depărtată" 6i eu m%am !periat ca tine de
îmbrăcămintea lor, c$nd i%am văzut înt$i" Dar !unt
oameni de treabă"
: De ce au capul de !ticlă4
-ntrebarea arcaşului îl încurcă" 5uta !ocotea
nefolo!itor !ă înceapă a%i !pune tot ce nici el nu
pricepea bine" 6tia că ai%8a1a îi va !ocoti zei pe
aceşti !trăini şi va fugi !au va muri de !paimă"
/otuşi, cu at$t mai mult !e văzu nevoit !ă%i ră!pundă
şi mintea lui nu gă!ea nici o minciună potrivită" >i!e
într%o doară.
: 5!tea !unt podoabele lor, nu !unt capete" &um
îşi pun unii pene în păr, aceştia îşi împodobe!c
capetele cu a!tfel de ulcioare de !ticlă viorie"""
ai%8a1a îl privi cu neîncredere" >i!e.
: 5tunci trebuie !ă fie zei;
5uta îşi muşcă buza.
: 'nde ai mai auzit !ă !e plimbe zeii cu un rob
negru ca mine;
210
 Luntrea Sublimă

: /u eşti robul lor4 întrebă ai%8a1a"

: +u, arcaşule, tot al arelui *reot" 3l m%a trimi!
cu aceşti !trăini !ă învăţ limba lor şi !ă le arăt cum
trăie!c oamenii din 5tlantida"
: Sunt negu!tori de robi4 întrebă arcaşul
îngri#orat"
5uta îşi !tr$n!e dinţii de ciudă că nu mai ştia
cum !ă vorbea!că"
: +u !unt negu!tori de robi, ai%8a1a" La ei în
ţară nu !unt robi"
: Dar atunci cine munceşte pentru ei4
-ntrebarea era foarte grea pentru 5uta, deoarece
pentru ai%8a1a ar fi fo!t prea greu ră!pun!ul" 5uta
zi!e nehotăr$t.
: 3i !inguri""" Sunt meşteşugari foarte buni şi au
unelte minunate"""
: 5tunci !unt zei; îl întrerup!e arcaşul" De unde
aţi venit4 5m auzit parcă o voce care mă !triga, dar
mi !%a părut că tună muntele ca de obicei şi de aceea
mi !e năzare" Dar nu v%am văzut venind din pădure"

&um : aţi venit

Vrei aici4
!ă%ţi !pun că am venit din cer4 zi!e 5uta
r$z$nd" <obii nu umblă prin cer, ştii bine" 5m venit şi
noi cum vin oamenii"
: +u pot !ă te cred că arele *reot dacă te%a
trimi! cu ei nu v%a dat măgari" 'nde%! măgarii4
: *a!c în pădure; !pu!e 5uta, m$hnit că trebuie
!ă mintă"
ai%8a1a păru că !e linişteşte" &ăzu pe g$nduri"
Deodată în!ă întrebă, !ărind în picioare.
: &e arme au4 5uta, tu ai văzut armele lor4
: +%au arme, ai%8a1a" +u le trebuie arme. !unt
211
 Victor Kernbach

oameni paşnici"
ai%8a1a îl privi neîncrezător şi mirat.
: Dar cu ce !e apără4 &um v$nează4
: +u v$nează""" măn$ncă numai""" legume şi
poame" De apărare n%au nevoie. !unt bla#ini, nimeni
nu le face nimic"
ai%8a1a !e mai g$ndi un ră!timp, apoi !pu!e.
: 5tunci !unt vră#itori;
: Da, un fel de vră#itori dacă vrei !ă le !pui aşa,
dar nu vră#itori ca /ela, ci mai degrabă oameni foarte
înţelepţi care pot !ă facă cu meşteşugurile lor tot felul
de minuni" 6i !unt buni"""
: 5tunci tot am zi! mai bine la început. !unt zei;
5uta, mulţumit că a#un!e!eră la o oarecare încheiere
mai înţeleaptă, !e !culă de pe !t$ncă şi%l chemă pe
arcaş.
Dar ai%8a1a !e !cutură, îngrozit"
5uta îi cuprin!e umerii cu braţul.
: ă mir de tine, ai%8a1a" De *uarem nu te%ai
!periat, de oa!tea atlantă nu ţi%a fo!t frică, pe
untele dede
!c$ntei, şi 2oc !tai!trăini
nişte ca la tine aca!ă
paşnici printre
care !unt fum şi
ca nişte
copilandri te în!păim$nţi" Sau n%ai încredere în mine,
mă crezi v$nzător de prieteni4 Spune%mi curat, şi
atunci mă duc şi nu mă mai întorc" 3u m%am folo!it
de prile#, ca !ă te pot vedea" arelui *reot nu%i
puteam !pune că vreau !ă te văd pe tine" %ar fi uci!"
ai%8a1a !tătea în cumpănă"
: )a%ţi arcul ca !ă ai mai mult cura#, şi vino cu
mine; mai adăugă 5uta"
2o!tul rob pomi după prietenul !ău"
: +u%ţi iei arcui4 îl întrebă bl$ndul prieten"
212
 Luntrea Sublimă

Dar ai%8a1a îl privi !periat.

: +u !unt nebun; &ine a mai pomenit !ă te lupţi
cu zeii; 3u am şi arc, şi !uliţă, şi !ecure, dar nu le
pot lua" Dacă zici tu !ă mă duc, hai !ă ne ducem"""
2ie ce o fi;
&$nd dădură de cei trei !trăini, !e miră de ei chiar
şi 5uta" Doi, care erau mai tineri, îşi !co!e!eră
globurile şi căutau !ă re!pire numai printr%un fel de
p$lniuţă cu !ită, legată dea!upra na!ului" 5l treilea
îndrepta!e un fel de ţeavă !pre fumul muntelui şi
a!culta un fel de ţiuit care ieşea dintr%o cutie" &ei doi
mai tineri adunau bulgăraşi de păm$nt şi pietricele
pun$ndu%le în alte
5uta şi ai%8a1a cutii" &$rmaciul !e apropie de
!e feri"
: -ncercăm prima dată, zi!e c$rmaciul arăt$nd
!pre !ita de pe na!" &red că !e poate, deşi re!piraţia e
cam !curtă" *rietena noa!tră ne%a !pu! că nici aerul
din c$mpie nu e vătămător, dar trebuie !ă ne
deprindem înt$i cu cel de pe munţi" &redeam că
deo!ebirea de aer e mult mai mare"
ai%8a1a holba!e ochii şi a!culta uluit" +u
îndrăznea !ă%l tulbure pe 5uta, totuşi nu !e putu
!tăp$ni !ă nu ro!tea!că pentru !ine.
: 5m ştiut că !unt zei. nici nu vorbe!c, c$ntă;
Lui 5uta îi veni în minte tot timpul trecut, c$nd
era nevoit !ă !e t$ra!că umilit la picioarele tuturor
preoţilor şi celorlalţi !tăp$ni din /a Kemet, apoi din
5tlantida" 'n !fredel durero! îi intră în inimă" &e
putea !ă facă4 Să plece în munţii aceştia, cu ai%
8a1a, !ă uit$nd
rădăcini !e îmbrace
toatecu frunze
c$te şi !ă !eşihrănea!că
le%a învăţat cu
nemaicitind
nimic4 Străinii vor pleca în cele din urmă, şi !e va
întoarce pe *i!cul Sf$nt" )ar c$nd va muri arele
213
 Victor Kernbach

*reot, /efnaht !au altul""" +u, trebuia !ă gă!ea!că

neapărat o ieşire"""
-l întrerup!e !trăinul cel v$r!tnic, venind !pre el.
: 5uta, aici nu vom putea răm$ne mult, zi!e el
arăt$nd !pre fumul muntelui" 5erul e într%adevăr
rărit, dar are pucioa!ă şi altele, care ne fac rău" 5lţi
munţi mai aveţi4
: Sunt !pre miazăzi, !unt şi !pre miazănoapte,
dar nu prea înalţi" /ot *i!cul Sf$nt cred că e mai
prielnic; ră!pun!e 5uta"
: Dar acolo !tă bătr$nul acela al vo!tru" +u ştiu
dacă e bine şi pentru tine şi pentru noi !ă fim l$ngă
el" i !e cu
păm$nt, pare că nu
toate i%a vrem
că nu plăcut venirea
!ă%i răpimnoa!tră pe
nimic" *oate
doar !ă%i a#utăm pe oamenii voştri;
5uta !e în!enină.
: /ocmai de aceea""" 7Străinul nu%l pricepu" De
altminteri, nici nu !e !trăduia acum, urmărind
altceva9"
: Dar palatul arelui *reot nu e!te chiar în pi!c"
+oi zicem aşa, *i!cul Sf$nt, în!ă de pe umărul
untelui Vulturilor unde !tă palatul şi p$nă în pi!c e
urcuş de o zi" -n pi!c e un fel de podiş, şi o peşteră"""
5!cult$ndu%l cu luare aminte pe păm$ntean,
!trăinul nu mai aşteptă şi zi!e.
: 5tunci ne ducem acolo" 'rc$ndu%!e în luntre,
c$rmaciul zi!e.
: *rietenul tău nu vine cu noi4 5uta z$mbi tri!t.
: +u" 3l nu poate veni. e un rob fugar"
: 5uta, pleci4 întrebă !fio! ai%8a1a văz$ndu%l
că !e îndepărtează şi băg$nd de !eamă acum butoiul
mare şi lung în care intrau !trăinii" Vrei !ă înham eu
214
 Luntrea Sublimă

măgarii la căruţa voa!tră4 Spune%mi numai unde i%ai

lă!at !ă pa!că, şi%i aduc"
" 5uta nu !e putu opri !ă nu izbucnea!că în r$!"
5uzindu%i r$!ul zgomoto!, !trăinii ieşiră din luntre şi
!e întoar!eră l$ngă el" 5uta le !pu!e ceea ce voia !ă
facă omul voinic cu frunze pe şolduri" Străinii !e
aşezară pe pietre, ca !ă r$dă şi ei în voie" ai%8a1a
!e !imţea !t$n#enit" Se f$!t$ci!e" +u ştia ce !ă facă şi
apropiindu%!e puţin de 5uta îi !pu!e.
: Vrei !ă%ţi aduc puţin lapte de capră4
5uta îl privi mişcat şi primi" 5rcaşul alergă !pre
peşteră"

nici:bătr$nul
Văd că tău
tu te%ai obişnuit
nu părea aşa cu
de noi mai ca
!perio! repede,
omul şi
ace!ta, !pu!e !trăinul cel v$r!tnic"
: 5ce!ta e rob; îi ră!pun!e 5uta" 3l n%a putut şti
nimic chiar din puţinele taine pe care le ştim noi, cei
care am avut norocul !ă putem citi ce !%a !cri! de
către înţelepţii păm$nteni"
: <obii la voi nu pot citi4 întrebă c$rmaciul"
5uta !e uită la el cu mirare.
: &hiar cei care cite!c, nu pot citi dec$t unele
cărţi" &ele mai tainice le ţine a!cun!e arele *reot"
'nele le cuno!c şi eu, dar eu am avut un noroc
deo!ebit"""
: *lătit cu robia; !pu!e !trăinul cel bătr$n"
: Dacă altfel nu !%a putut""" zi!e 5uta ruşinat"
: 6tii, 5uta, !pu!e bătr$nul cu faţa de
copilandru, de c$nd am aflat toate ace!tea de la tine,
mă tot g$nde!c mereu" De mult de tot, c$nd eram
cum e c$rmaciul no!tru, am avut patima lucrurilor
vechi" 5m citit atunci nişte cărţi pe care de mii de ani
215
 Victor Kernbach

nu le mai citeşte aproape nimeni" 5bia acum încep

!ă%mi aduc aminte. !e !pune că şi la noi ar fi fo!t un
fel de !tăp$ni şi de robi !au ceva a!emănător, în!ă de
mult, în vremuri uitate, ştiu eu4""" poate acum vreo
douăzeci de mii de ani" La noi a!tfel de cărţi nu mai
îmbie pe nimeni" Se pă!trează numai ca !ă !e
pă!treze" Dacă mi%aş fi putut închipui, aş fi adu!
unele din ele aici" 5tunci nici nu le%am înţele!"
: 6i ce%au făcut robii la voi4 *e!emne că !%a
înt$mplat ceva, de vreme ce nu mai aveţi robi"
: +u înţeleg, !pu!e !trăinul" 5tunci, de mult,
oamenii !%au unit şi au înţele! că !tăp$nii planetei
!unt şi ei"ridică
5uta 6i robiidin
voştri ar putea
umeri" 5biaînţelege"
acum începea !ă
înţeleagă el, de alţi robi nu putea fi vorba" >i!e pe
g$nduri.
: /otuşi, dacă !%ar ră!cula robii noştri, nu crezi
că ar fi de folo!4
Veni ai%8a1a aduc$nd lapte de capră într%un
ulcior de piatră !cobită" 5uta !e hrăni!e rar cu hrană
păm$ntea!că de c$nd era cu !trăinii" 3i înghiţeau
nişte !$mburaşi de mai multe culori şi l%au deprin!
cu aceştia" +u !e !imţea niciodată flăm$nd, dar gura
uita!e gu!turile şi !tomacul i !e !ubţia!e" Luă
ulciorul şi%i întrebă.
: Voi nu vreţi4
: +u, !pu!e bătr$nul" *$nă c$nd prietena
noa!tră care a răma! în luntrea mare n%are !ă
cerceteze hrana voa!tră, nu putem încerca" +u ştim
ce e!te"""
5uta bău laptele cu plăcere, şi ai%8a1a îl urmări
cu o bucurie de copil"
: ai%8a1a, nici nu te%am întrebat unde !unt
216
 Luntrea Sublimă

ceilalţi ai tăi4 îi !pu!e, după ce îi mulţumi pentru

lapte"
: Sunt în pădure, v$nează" 5lţii culeg rădăcini şi
ierburi" 5colo !unt toţi, şi 5gbongbotile, dacă%l mai ţii
minte, şi +tombi" +umai punzi nu e!te" L%au uci!4
5uta tre!ări.
: 5m uitat !ă%ţi !pun. punzi a a#un! la palat,
am vorbit cu el şi nu l%au uci!, dar e în ca!a robilor"""
deocamdată nu ştiu cum !ă%l a#ut !ă plece"
: >eii aceştia nu vor4
: +u pot nici ei, ai%8a1a, pentru că nu !unt zei;
ai%8a1a îl privi dezamăgit"
Dar în mintea lui 5uta !e !chimba ceva"
<ă!pundea la întrebări, în!ă chiar şi arcaşul văzu că
!e g$ndeşte la altceva" 6i deodată 5uta !ări în
picioare şi%l îmbrăţişa pe ai%8a1a" 5rcaşul la
început !e !perie"
: ai%8a1a; !trigă 5uta" 5m !ă ţi%l aduc pe
punzi, şi arme bune de%ale atlanţilor;
: *e punzi ar fi bine dacă l%ai aduce" Dar ce !ă

fac cu armele
arcurile atlanţilor4
noa!tre de lemn"5vem
5ici c$teva,
nu !untdar !unt
fiare bune
mari"
*entru pă!ări şi căprioare !unt bune arcurile noa!tre"
+ici !oldaţii nu vin aici"
5uta nu vru !ă%i mărturi!ea!că tot g$ndul" >i!e
numai.
: Dacă pot, aduc arme ca !ă le ai" *oate vor folo!i
şi ele la ceva;
5poi îl îmbrăţişă încă o dată, fiindcă !trăinii îl
chemau !pre luntre" Din mer!, îi mai !trigă.
: Să mă aştepţi, am !ă mai vin la tine"
ai%8a1a alergă după el.
217
 Victor Kernbach

: 5uta, nu vrei !ă%ţi înham eu măgarii4 îl întrebă

fugind"
5uta intra în luntre, după !trăini" -i ră!pun!e din
uşă.
: +u e nevoie de măgari" 5i !ă vezi;
'şa !e închi!e" ai%8a1a văzu uimit o roată de
văpaie v$#$ind dea!upra şi c$nd luntrea, pe care el o
!ocoti!e înt$i butoi şi apoi căruţă, începu !ă !e urce
lin în văzduh, drept în !u!, arcaşul !chimono!it de
groază !e tr$nti cu faţa la păm$nt şi începu !ă !e
roage zeilor puternici şi buni care i%l adu!e!eră pe
5uta" 5poi deodată îl fulgeră un g$nd. dacă şi 5uta e
zeu şi numai
cunoa!că !%a oamenilor
g$ndurile prefăcut în omşinegru
negri !ă afleca !ă
dacă
erau buni !au răi4 &ăci acuma îşi aducea aminte că
5uta veni!e în !ărmana lor oază tocmai c$nd !e
de!chi!e!e în cer ochiul acela ciudat"
6i ai%8a1a începu din nou !ă !e roage luntrei de
foc ce !e înălţa!e la cer din faţa lui"
6i după ce !f$rşi rugăciunea, !e du!e !ă !e
privea!că în oglinda unui iezăr din apropiere" 3ra
m$ndru de !ine şi acum !e !ocotea !f$nt, de vreme ce
zeii l%au ale! !ă i !e arate"

218
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XIX

0colind în zbor *i!cul Sf$nt, !trăinul v$r!tnic !e

g$ndi că totuşi le%ar fi de folo! !ă cunoa!că palatul
arelui *reot" 5uta era şi bucuro! şi îngri#orat, dar
nu avu răgaz !ă cerceteze care din cele două
!imţăminte e mai puternic( în !curtă vreme luntrea
!e aşeza în faţa grădinilor marelui palat"
'rc$nd treptele de marmură, !trăinii băgară de
!eamă că în prea#ma clădirii nu era nimeni" 5uzi!eră
de la 5uta de!pre marile ca!e de robi şi !oldaţi, dar
grădinile şi curţile !e vădeau goale" /otuşi, privirea
lor nu zăbovi mult a!upra ace!tui amănunt,
abăt$ndu%!e cur$nd a!upra frumu!eţii palatului" Se
opreau !ă !e uite îndelung la c$te un !t$lp !au la
tavanul tăiat de m$na unui meşter rar, care
închipui!e în marile lărgimi ale marmurei de !u! un
belşug de vietăţi, de nori şi de arbori" Se uitau şi la
pereţii ciudaţi şi la pardo!eala cu #oc de alb şi negru,
la ame!tecul de piatră verde, neagră, albă, roşie,
v$nătă, la ochiurile de oricalc încru!tat" 5uta era
foarte mirat că !trăinii, făptuitori ai at$tor minuni
nemaipomenite, zăbove!c at$ta privind ace!t palat"
*arcă ră!punz$nd g$ndului !ău, !trăinul cel v$r!tnic
îl întrebă.
: &ui folo!e!c ace!te frumu!eţi dacă nu le
priveşte
: &umnimeni4
nimeni4 !e miră 5uta" Le priveşte arele
*reot, preoţii care vin la el, regele, !lu#itorii de%aici"""
: Dar prietenul tău îmbrăcat cu frunze4
219
 Victor Kernbach

5uta înţele!e şi !e înfurie pe !ine că nu pricepu!e

de la început" -n tăcere îi îndrumă pe !trăini !pre uşa
din fund bănuind că arele *reot e!te în !ala cu
cărţi" 'n !lu#itor ieşi de după un !t$lp şi mă!ură cu
ochii miraţi pe !trăini &ei trei intra!eră în palat fără
globuri" Sitele de cernut văzduh le aveau la ei, în!ă
nu pe na!" Voiau !ă nu !perie pe nimeni" Slu#itorul îl
opri pe 5uta la uşă şi intră în !ală !ingur" După c$tva
timp, !lu#itorul îl chemă înăuntru" Sala cu cărţi era
goală"
: 'nde%i !tăp$nul no!tru !lăvit4 întrebă !clavul
arelui *reot, dar !lu#itorul ieşi tiptil !trecur$ndu%!e
pe
!ăliil$ngă
erauel, fără !ă%i
c$teva fi ră!pun!"
#ilţuri -nacoperite
de abano! o anumităcuparte a
piei de
leopard" 5uta îi pofti pe cei trei !ă !e aşeze, iar el
răma!e în picioare" După puţine clipe intră un preot
t$năr !au mai degrabă un învăţăcel 75uta nu%l
cunoştea9 şi%i !pu!e !clavului, ned$ndu%i timp !ă i !e
închine, că numaidec$t va veni !trălucitorul /efnaht"
&$nd !ă%l întrebe de arele *reot, 5uta văzu că nici
t$nărul nu mai era. !e !trecura!e nezărit"
Străinii şedeau în #ilţuri şi priveau odaia în tăcere"
&$nd intră /efnaht, 5uta tre!ări şi vru !ă cadă în
genunchi, dar fiul >eului *uterii îl opri cu un ge!t
a!pru şi%i porunci în şoaptă !ă !e aşeze şi el într%un
#ilţ" irat, 5uta !e aşeză între /efnaht şi !trăini"
*reotul îi ceru !clavului !ă%i întrebe cum !e
!imţeau pe păm$nt, dacă !%au obişnuit cu văzduhul
@no!tru păm$nteanA şi ce ar dori !ă mai vadă şi !ă
mai afle"
Străinii îi !pu!eră, prin 5uta, că !e !imt pe
acea!tă planetă de!tul de bine, iar cu aerul, după
cum !e vede, au început !ă !e deprindă" 5poi îşi
220
 Luntrea Sublimă

întrebară tălmaciul ce ro!t aveau a!emenea cuvinte"

&am !t$n#enit, 5uta îi lămuri că aşa e obiceiul în
acea!tă ţară şi în alte ţări păm$ntene, !ă fie întrebaţi
oa!peţii, de gazdă, cum !e !imt şi dacă le place la ea"
5tunci c$rmaciul îl rugă pe 5uta !ă tălmăcea!că
următoarele cuvinte.
: +e%a plăcut mult palatul vo!tru, care e
minunat de frumo!"
: 5veţi multe a!emenea palate4
: 5vem; ră!pun!e /efnaht cu m$ndrie" Sunt
multe în arele 0raş" 3!te palatul regelui 7/efnaht
făcu aici o pauză, uit$ndu%!e cu coada ochiului la
5uta,
/emplu"apoi urmă repede9, e!te mai ale! arele
: &ine locuieşte în ace!ta4 zi!e !trăinul"
5uta tălmăci întocmai" 5poi îl întrebă pe /efnaht
dacă îi e!te îngăduit !ă%i de!luşea!că !trăinului
înţele!ul cuvintelor 'arele Templu şi, căpăt$nd
încuviinţare, încercă.
: 3!te o ca!ă a zeilor""" adică 7îşi adu!e aminte că
!trăinii tot n%au a#un! !ă priceapă ce !unt, !au ce ar
putea !ă fie zeii9 un palat""" un palat în care de fapt
nu locuieşte nimeni, dar care e!te închinat""" unde
marii noştri preoţi""" 7şi iar !e opri9 unde"""
/efnaht îi porunci !ă tacă.
: +u trebuie;""" Le vom face în pi!c, un templu
care !ă fie pentru ei o ca!ă foarte bună de locuit"
&$nd va fi gata, ai !ă le !pui că le%a dăruit%o arele
*reot""" !au nu, mai bine !ă le !pui că le%a dăruit%o
poporul 5tlantidei"""
: Stăp$ne, !pu!e 5uta, dar ei nu vor mai !ta
mult pe păm$nt;
: =i%au !pu! că pleacă4 5tunci cu at$t mai bine"
221
 Victor Kernbach

/emplul va răm$ne al meu; zi!e ve!el /efnaht, în!ă

numaidec$t ochii i !e încruntară şi !clavul ghici că
preotului îi părea acum rău de ceea ce îi !căpa!e din
gură" Străinul cel v$r!tnic !e !culă şi, apropiindu%!e
de rafturi, întrebă ce !e află în cutiile rotunde şi
înalte" 5uta veni l$ngă el şi !coa!e un !ul de papiru!"
: &ărţile bătr$nului, zi!e d$n!ul" Străinul luă
!ulul, de!făcu puţin din el şi !e uită cu luare aminte
la r$ndurile drepte ale !emnelor !cri!e cu at$ta
migală de o m$nă de mare meşter"
: Sunt multe a!emenea !ăli în in!ula voa!tră4
: &e întreabă4 !trigă /efnaht !cul$ndu%!e repede
şi venind l$ngăc$te
: -ntreabă ei" !ăli din ace!tea !unt în 5tlantida"
: 6i tu c$te i%ai !pu!4
: +%am apucat !ă%i ră!pund, !tăp$ne"
: Spune%i că !unt multe; îi porunci /efnaht"
: Două; zi!e 5uta, iar !trăinul îşi încordă faţa ca
!ă nu z$mbea!că"
Străinii !e plicti!eau" Văzu!eră repede că nu
aveau ce!ăafla
!culară aici"şiulţumiţi
plece, că privi!eră
/efnaht nu%i opri, cumpalatul,
!%ar fi!e
cuvenit !ă facă o gazdă păm$nteană"
: 'nde%i bătr$nul vo!tru4 întrebă la uşă !trăinul
v$r!tnic"
5uta îi tălmăci lui /efnaht, dar ace!ta nu
ră!pun!e" &rez$nd că n%a fo!t auzit, !clavul mai
întrebă o dată, iar /efnaht îi făcu !emn !ă tacă"
Sclavul în!ă nă!coci un ră!pun!.
: 8ătr$nul e obo!it""" cred că doarme"
: 5uta, zi!e /efnaht 7şi 5uta tre!ări9, am văzut cu
ce aţi venit" +u ameţeşti în ea4
222
 Luntrea Sublimă

: +u, !tăp$ne" ai cur$nd ameţe!c pe corăbii" -n

văzduh nu !unt valuri"
: 6i nu cade4 întrebă preotul din nou"
: +u, !tăp$ne, pluteşte ca fulgul şi !e la!ă pe
păm$nt mai lin dec$t pa#ura c$nd zboară în
rotogoale" După un ră!timp de g$ndire, /efnaht
porunci.
: Spune%le !ă mă ia şi pe mine în corabia lor,
dacă cumva !e duc în arele 0raş" Să le !pui că au
ce vedea acolo şi că aş fi bucuro! !ă le fiu călăuză"
5uta le tălmăci acea!tă rugăminte a preotului şi
!trăinii nu !e împotriviră" )eşind ultimul, 5uta auzi
un foşnet
clipă capulşiarelui
!e întoar!e.
*reot"de după
5uta o perdea
z$mbi în !ine!e şiiviieşi
o
fără !ă !pună nimic nimănui"
&eilalţi erau în grădină şi !e uitau la flori"
&$nd îi a#un!e 5uta din urmă, c$rmaciul de!chi!e
uşa luntrei şi%l pofti printr%un !emn pe /efnaht"
*reotul intră şi !e aşeză pe un !caun, apoi c$nd văzu
că unul din !trăini 7c$rmaciul9 !e duce în faţă şi
începe !ă mişte anumite m$nere, bănui ceva şi !e
mută pe !caunul de l$ngă el"
5uta amuţi de mirare văz$ndu%l at$t de liniştit,
lă!$ndu%!e legat în curele fără a cr$cni 7de fapt,
/efnaht !e lă!ă legat văz$nd că a!ta !e înt$mplă şi cu
toţi ceilalţi9 şi urmărind m$inile c$rmaciului cu cea
mai de!ăv$rşită luare aminte" Sclavul !e g$ndi apoi
că mirarea !a era fără ro!t, şi pe!emne că preotul,
încredinţat că aceşti !trăini !unt într%adevăr buni şi
înţelepţi, voia
Străinii şi elmai
nu%şi !ă înveţe
puneau orice de la d$nşii"
globurile" 'nul dintre ei
dădu celorlalţi şi înghiţi şi el c$te un bumb lucio!
care nu !emăna cu cele cu care de obicei !e hrăneau"
223
 Victor Kernbach

&$rmaciul îl văzu cum !e uită şi%i !pu!e.

: 5!tea ne a#ută !ă re!pirăm mai uşor aerul
vo!tru" &red că în cur$nd nu le vom mai folo!i"
5poi luntrea zv$cni în văzduh şi /efnaht închi!e o
clipă ochii, fac$ndu%!e palid" &$rmaciul îl privi
îngri#orat, dar preotul îşi veni repede în fire şi începu
!ă !e uite uimit la păm$ntul care !e depărta !ub ei, la
norii ca nişte c$lţi lăptoşi, la mişcările uşoare ale
m$inilor c$rmaciului care alergau pe m$nere şi pe
alte unelte de călăuzire a luntrei, toate aşezate !ub
un arc de geam cu cercuri luminoa!e, !ăgeţi şi !emne
necuno!cute"
5uta!ăşedea
încotro zboareînşi !patele c$rmaciului"
acum privea pe geamul-i dearăta!e
#o!"
5uzi în!ă gla!ul lui /efnaht.
: 5uta, tu ai putea !ă duci luntrea a!ta !ingur4
: +u, !tăp$ne; ră!pun!e el !urprin!"
-ntrebarea era cu totul neaşteptată, dar /efnaht,
fără !ă%l privea!că, mai !pu!e.
: /rebuie !ă învăţăm de la aceşti !trăini tot ce
ştiu"
: Dar noi nu vom putea face niciodată a!tfel de
luntre; zi!e 5uta( !e g$ndi în!ă că /efnaht avea
dreptate. orice trebuia învăţat, chiar dacă folo!ul nu
!e zărea aproape"
/efnaht îi ceru !ă%l întrebe pe c$rmaci dacă
meşteşugul lui e greu de învăţat" 5uta îl întrebă şi
auzind ră!pun!ul, i%l trecu preotului.
: +u e greu, !tăp$ne" 3l zice că greu e c$nd ai de
g$nd !ă duci luntrea în împre#urări neaşteptate, c$nd
vrei !%o ră!torni prin văzduh ori !%o opreşti
nemişcată, !u!""" Dar numai ca !%o ridici de la
păm$nt, !%o porţi pe drum drept şi !%o cobori e o
224
 Luntrea Sublimă

#ucărie" /e roagă, !tăp$ne, !ă te uiţi la el" $nerul

acela negru din !t$nga pe care a pu! m$na acum,
dacă !e trage pe #umătate, luntrea !e pregăteşte de
zbor, c$nd îl tragi de tot, începe !ă ia!ă văpaia care o
mişcă( alături e un fel de copcă alba!tră. apeşi pe ea
şi luntrea ţ$şneşte în văzduh" &elelalte te roagă !ă le
urmăreşti după m$inile lui, !tăp$ne, în timpul
zborului"
8ucuro! că păm$ntenii nu !e mai înfricoşau,
c$rmaciul îşi m$nuia luntrea cu multă luare aminte,
arăt$ndu%i lui /efnaht prin !emne ce anume şi cum
trebuia făcut" Din clipa aceea, preotul fiu !e mai uită
dec$t
ceru olalămurire.
m$inile c$rmaciului"
dacă luntrea 0poate
!ingură dată
zbura mai
şi mai
repede" -ntrebarea îl uimi pe !clav" &um, nu%i era de
a#un! acea!tă iuţeală nea!emuită, mai mare dec$t a
v$ntului, de la care îi v$#$iau urechile4 'nde mai
pomeni!e /efnaht zbor mai grăbit; -l întrebă pe
c$rmaci şi%i tălmăci preotului ră!pun!ul.
: 3l zice că !%ar putea şi ceva mai repede, în!ă
nu e bine pentru !ănătatea omului dinăuntru" Dar
luntrea lor cea mare cu care zboară între !tele nu are
nimic prime#dio! pentru !ănătate, chiar dacă zboară,
cum !pun ei, cu iuţeala luminii"
: &um cu iuţeala luminii; !e miră /efnaht fără a%
şi întoarce capul" *oate n%ai înţele!" Lumina nu
zboară" *oate că a!ta în!eamnă în limba lor !ă zbori
iute ca g$ndul, cum !punem noi, deşi nici g$ndul nu
zboară" Lumina !oarelui o vezi îndată ce a ră!ărit
!oarele"
: +u ştiu, !tăp$ne, !au mai degrabă nu înţeleg"
3i totuşi !pun că lumina zboară, dar că nimic în
lume nu poate zbura mai repede" Soarele ei !pun că
225
 Victor Kernbach

nu%l vedem dec$t după vreo cinci !ute de clipe după

ce a ră!ărit, iar de la ei !e vede şi mai t$rziu, şi de la
unele !tele mi%au !pu! că lumina zboară ca !ă a#ungă
p$nă la ochii noştri chiar c$teva mii de ani" 5!ta mi%
au !pu!, deşi eu tot n%am înţele!"
: +u vezi că%şi bat #oc de tine; r$!e /efnaht,
ne!lăbind din ochi m$inile c$rmaciului" Dacă zboară
at$t de repede, cum o !ă zboare c$teva mii de ani"
3şti un neghiob şi degeaba te%a trimi! la ei !lăvitul
no!tru !tăp$n" &red că e mai bine !ă te întorci la
palat;
Dar atunci, !trăinul cel v$r!tnic care şedea în
!patele
atlantă. lui /efnaht zi!e liniştit, în curată limbă
: Dacă toţi păm$ntenii ar fi cin!tiţi şi înţelepţi ca
5uta, ar fi uşor pentru voi !ă învăţaţi orice" )ar unele
!tele !unt într%adevăr departe de păm$ntul vo!tru şi
lumina de la ele p$nă la voi a#unge în !ute de mii de
ani" 5uta nu te%a minţit;
'luit, /efnaht uită de c$rmaci şi !e întoar!e
repede, c$t îi îngăduiră curelele, !pre !trăinul din
!patele )ui" 5poi întoar!e capul !pre 5uta şi%l fulgeră
din ochi" Scr$şni şi !pu!e printre dinţi.
: 5i călcat porunca, şarpe;
-n!păim$ntat, 5uta !e întoar!e !pre !trăinul
v$r!tnic şi%i !pu!e în limba adu!ă din cer, în vreme
ce /efnaht îşi muşca buzele, înciudat că nu poate
înţelege"
: 5cum, viaţă nu va mai fi pentru mine" 3i mi%au
poruncit
am !pu!"""!ă5u
nu!ăvămă
învăţ nici o limbă păm$nteană, v%
ucidă;
Străinul îi ră!pun!e, z$mbind, tot în limba
atlantă.
226
 Luntrea Sublimă

: 5m înţele! acum tot" +u te teme" Vei răm$ne

cu noi" 5lături de noi n%are ce !ă ţi !e înt$mple"
: Dar c$nd veţi pleca de pe păm$nt4 întrebă
5uta"
: Vii cu noi în planeta noa!tră. acolo n%ai
!tăp$ni" 5i !ă fii numai tu !tăp$nul tău; ră!pun!e
!trăinul"
: 5ici, dede!ubt; !trigă în!ă 5uta"
Luntrea începu !ă coboare şi în c$teva zeci de
clipe !e aşeză într%o piaţă din apropierea palatului
rege!c" 5bia atunci /efnaht îşi dădu !eama că
pierdu!e tocmai oprirea luntrei şi !e uită repede la
m$na c$rmaciului, aflată încă pe m$nerul violet"
După ce cobor$ră cu toţii, v$r!tnicul !trăin îi mai
!pu!e o dată lui 5uta, în limba atlantă, parcă anume
pentru /efnaht.
: 5m înţele! abia acum ce în!eamnă la voi !ă fii
rob" De azi înainte tu nu mai eşti robul nimănui"
*entru noi eşti fratele no!tru"
Stăteau l$ngă zidurile palatului rege!c" 2aţa lui
/efnaht nu mai era acum roşie ca de obicei. era
galbenă, ca a unui ră!ăritean" -n #urul lor treceau în
cumplită învălmăşeală, ca totdeauna în ace!t mare
oraş al lumii, tot felul de oameni. !oldaţi, negu!tori,
meşteşugari, !clavi" +u%i lua nimeni în !eamă" 5fară
de îmbrăcămintea ciudată a !trăinilor, care nu putea
!ă mire ochii atlanţilor de%aici deprinşi cu toate
neamurile lumii, ceata lor nu avea nimic deo!ebit"
+umai pe /efnaht îl recunoşteau c$te unii şi !e
depărtau în!păim$ntaţi"
8ucur$ndu%!e în g$nd de acea!tă împre#urare 7ce
ar fi fo!t în!ă dacă !trăinii ar fi avut ciudatele lor
globuri pe cap;9, /efnaht căută !ă !e depărteze pe
227
 Victor Kernbach

ne!imţite de ceata în care !e afla, !trecur$ndu%!e pe

furiş în mulţimea pe!triţă" &$nd a#un!e de!tul de
departe, făcu !emn unui !utaş de pe zidul palatului"
Sutaşul coborî şi a!cultă cu urechea aplecată o
poruncă" 5uta nu !căpa!e din vedere prime#dia şi
izbuti!e !ă%l zărea!că pe preot l$ngă zid unde lumea
nu !e mai înghe!uia" 2aţa nu i !e de!luşea, în!ă îi
cunoştea veşm$ntul" După c$teva clipe, d$nd la o
parte mulţimea cu lăncile, c$ţiva !oldaţi în frunte cu
!utaşul !e apropiau de !trăini" Sutaşul mergea
ţanţoş, cu pieptul !co! înainte, în m$nă cu o !abie
!curtă, greaua !abie !curtă a armatei atlante" -n!ă pe

neaşteptate, !utaşul
!abia pe le!pezi !e repezi
îl îmbrăţişă, la 5uta şi tr$ntind
!trig$nd.
: 5uta;""" /u eşti, 5uta4
5uta abia putu ro!ti de bucurie şi tulburare.
: )ahuben, prietenul meu drag;
Dar )ahuben numaidec$t !e de!făcu din
îmbrăţişare. îşi adu!e!e aminte de ceea ce a !ăv$rşit"
De faţă cu lumea şi mai ale! în ochii temutului
/efnaht a îmbrăţişat un !clav în loc !ă%l ia între
!uliţi" Dar era prea t$rziu, şi nici după toate c$te le%a
trăit şi a văzut în vremea din urmă, n%ar mai fi fo!t în
!tare !ă%l ia între !uliţi tocmai pe 5uta, !ingurul lui
prieten adevărat"
: S%a !f$rşit cu mine, zi!e )ahuben tri!t"
Strălucitorul /efnaht mi%a poruncit !ă te leg şi !ă te
duc la închi!oare" +u mi%a !pu! că eşti tu"""
6i )ahuben începu !ă pl$ngă"

acum/efnaht în!ăîn!oţit
el în!uşi nu pierdu!e vremea
de o !ută în zadar"
de !oldaţi Venea
şi apărat
de c$ţiva !utaşi înarmaţi" 5rmele lor bine lu!truite
!trăluceau la !oare" Suliţa fiecăruia era lungă şi
228
 Luntrea Sublimă

a!cuţită, !cutul rotund acoperea aproape #umătate

din trup" 3rau la vreo treizeci de paşi, c$nd 5uta îi
zări şi !muci m$na unuia dintre !trăini"
: 'ite%i, vin !ă ne ucidă; !trigă el" 7)ahuben
începu !ă !e frăm$nte, neştiind ce !ă facă9" Să fugim
c$t mai e timp; !trigă 5uta din nou" Soldaţii erau la
douăzeci de paşi" Lumea !e ferea, mirată" Doar un
c$ine mare, un dulău ciobăne!c cine ştie cum rătăcit
în acea!tă mulţime, !e împletici între picioarele unuia
din !utaşi"
Străinul !coa!e liniştit dintr%un buzunar o ţeavă
!curtă, alba!tră, şi !trigă !pre !oldaţi în limba
atlantă,
: +uc$tvăputu de tare.
apropiaţi de noi, !pre binele vo!tru; şi
îndreptă ţeava cu m$na întin!ă !pre c$ine" 5pă!ă un
bumb din !patele ţevii, şi c$inele !e prăbuşi pe
le!pezi, mort"
5uta privi uimit acea!tă minune pe care n%o
bănui!e" 5şadar, aveau arme" )ahuben, care p$nă
acum nici nu !e uita!e la !trăini, că!că gura şi holbă
ochii la ţeava fermecată"
Străinul !tătea cu ţeava întin!ă !pre !oldaţi" 3i
văzu!eră moartea grabnică a c$inelui şi nu mai
a!cultară de porunca dată, fugind care încotro"
/efnaht auzi!e ameninţarea !trăinului şi vedea şi
ţeava din m$na lui, dar pe c$ine nu l%a văzut" &$nd
!e trezi !ingur, fără !utaşi şi fără !oldaţi, căută !ă
înţeleagă ce !%a petrecut şi, rotindu%şi, ochii zări
c$inele mort" +ici acum nu pricepu nimic şi începu

!ă !trige m$nio!
împreună cu 5uta!pre zidurile
şi cu palatului"
)ahuben, căruia Dar
acum!trăinii
îi era
totuna unde !%ar fi du!, intrară în aceeaşi clipă în
luntre" 5ici nu era nimeni" 3ra un colţ al pieţii
229
 Victor Kernbach

!tră#uit de copaci şi de ziduri, unde lumea nu trecea"

De aceea luntrea nu fu!e!e văzută"
: ai bine !ă ne ferim, dec$t !ă ucidem; !pu!e
c$rmaciul aşez$ndu%!e pe !caunul lui" *ăcat şi de
animalul acela"""
)ahuben !e uită buimac în #ur, c$nd 5uta îl aşeză
pe un !caun, alături de !ine" 6tia că nu mai are de
ale! şi nici nu%şi punea întrebarea ce era acea!tă
căruţă !au luntre !au cine ştie ce altceva, în care a
fo!t adu!" 5uzi un v$#$it, undeva !u!" 5poi !e uită cu
luare aminte la hainele argintii ale celor trei, la
chipurile lor care nu aduceau cu ale nici unuia din
multele
-şi adu!eneamuri alefelul
aminte de lumiiînvăzute
care a în lungile
fo!t călătorii"
uci! c$inele" 6i
fulgerător mintea i !e lumină. oare nu erau aceştia
zeii de!pre care !e tot vorbea în mulţime că ar fi
cobor$t din cer într%un turn de foc4 )ar c$nd 5uta îi
prin!e curelele pe piept şi pe şolduri, )ahuben îl privi
neputincio! şi tri!t" 5bia izbuti !ă%l întrebe.
: Voi mă duceţi la moarte4
Luntrea începu !ă tremure, înainte de a ţ$şni în
văzduh"
: +u la moarte, )ahuben; îi !pu!e 5uta cu voce
caldă" &um !ă te duc eu la moarte c$nd tu m%ai
!căpat de ea4""" =i%ai pierdut încrederea în mine4
5cum, !ă te !căpăm înt$i de /efnaht""" Să nu te
!perii. luntrea a!ta minunată zboară prin văzduh"
&$nd a#ungem într%un loc mai ferit, am !ă%ţi
pove!te!c multe"""

zăriLuntrea încăalerg$nd
pe /efnaht tremura pepe zidul
păm$nt, şi )ahuben
palatului, îl
ceea ce
nu i !e înt$mpla!e niciodată" Sutaşul avu o lucire rea
în ochi şi%i !pu!e lui 5uta.
230
 Luntrea Sublimă

: &ere%le !ă%l ucidă ca pe c$inele acela;

Dar îi ră!pun!e în limba atlantă !trăinul care%l
omor$!e pe c$ine.
: +ici animalul acela nu trebuia uci!. era o fiinţă"
0ameni în!ă noi nu ucidem" +%am venit aici !ă vă
luăm nimic, cel mult !ă vă dăm"
*e c$nd )ahuben vru !ă mai !pună ceva, luntrea
!e înălţă în aer" *rivind cu ochii buimăciţi păm$ntul
care !e îndepărta, !utaşul !e uită apoi prin fere!trele
din dreapta şi din !t$nga, zări în cur$nd norii alături,
!imţi un gol ad$nc în !tomac şi%i căzu capul pe umăr"

231
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XX

Se opri!eră pe un podiş din munţii de miazăzi,

aproape de peşterile cu robi" 3rau departe şi de
arele 0raş şi de untele de 2oc" *e )ahuben unul
din !trăini îl trezi!e din leşin cu ciudatul leac a cărui
putere 5uta o mai cuno!cu!e" -ncrezător în cin!tea
lui 5uta de care nu mai avea de mult cuv$nt !ă !e
îndoia!că, )ahuben primi în cele din urmă toate aşa
cum erau" +u !e mai minuna de nimic din toate c$te
le aveau ori le !ăv$rşeau neobişnuiţii !trăini" +ici
măcar nu punea întrebări" 0 !ingură dată mai vorbi
de!pre ei cu prietenul !ău, şi atunci îi !pu!e hotăr$t.
: 5ceştia !unt zei, nu oameni cum zici""" /u eşti
în!ă un om milo! şi bun şi nu vrei !ă mă !perii, dar
află că nu !unt frico!; 5m văzut că zeii tăi nu%mi vor
răul şi că !unt buni, aşa că n%am de ce !ă mă tem"
8ucuro! de a cunoaşte el în!uşi adevărul, 5uta
nu îndura !ă%l ştie pe altul minţit" ai încercă o dată.
: De ce nu vrei !ă mă crezi că !unt oameni4 >ei
nu !e află nicăieri, )ahuben, ţi%am mai !pu!"""
: 6i atunci ăştia din ce ţară au venit4
: Dintr%altă lume""" dintr%o !tea"
: 3i vezi; zi!e )ahuben mulţumit" La!ă, 5uta, că
eu ştiu mai bine" +u !unt pro!t. în !tele nu trăie!c
oameni, numai zei" +u%! copil !ă mă ameţeşti cu
ba!me" La!ă%mă !ă cred ceea ce văd"
Din clipa aceea 5uta nu mai !tărui"
5#un!e!eră pe podişul munţilor de la miazăzi iată
232
 Luntrea Sublimă

cum. !trăinii au vrut la început, plec$nd din arele

0raş, !ă !e îndrepte !pre fraţii lor care%i aşteptau în
marea luntre aşezată ca un turn de argint în lanul de
gr$u" Dar pe 5uta începu!e !ă%l muncea!că un g$nd
nou" -l mărturi!i!e, rug$ndu%l !ă%l a#ute !ă !tea de
vorbă cu !clavii, !ă%i înveţe !ă !e ră!coale, şi totodată
celor adunaţi pe untele de 2oc !ă le aducă arme"
Străinii înt$i !e lă!a!eră greu, nedorind !ă !e
ame!tece în ace!te treburi păm$ntene, dar patima cu
care vorbea 5uta le !chimbă hotăr$rea" De aceea au
a#un! aici"
-n apropiere de ace!t podiş, )ahuben ştia că din
vremi
peşterimai vechi
zidite eramulte
foarte obiceiul !ă !e
arme" pă!treze
*eşterile în nişte
erau păzite,
dar 5uta !ocotea că nu era greu de !co! arme din ele"
+ici un crainic nu putea !ă a#ungă din arele 0raş
p$nă aici în mai puţine zile dec$t şa!e !au şapte,
dacă ar fi mer! trei !ferturi din drum pe mare şi
re!tul pe a!ini odihniţi" )ar luntrea lor nu zbura!e
nici un cea! întreg" 5t$ta timp c$t !tră#ile nu ştiau
nimic, )ahuben putea fi crainicul care !e va duce cu o
!cri!oare întocmită de 5uta în numele arelui *reot"
Luntrea !tătea acum foarte aproape de acele
peşteri, a!cun!ă între tufani, şi )ahuben plecă
purt$nd cu m$ndrie !cri!oarea în !$n" 5vea de mer!
p$nă acolo mai puţin de o #umătate de cea!, deci în
c$teva ore !e putea întoarce" +iciodată nu%l văzu!eră
!trăinii pe 5uta aşa de neliniştit ca după plecarea
prietenului !ău" 'mbla în #urul luntrii fără a!t$mpăr"
Străinii îşi vedeau de treburile lor, cercet$nd plantele,
ţăr$na !au văzduhul, timpul părea că trece prea
încet" -n !f$rşit, 5uta zări în apropiere un nor de praf"
0 ceată mare de !oldaţi !e urca dintr%o vale" Deci
233
 Victor Kernbach

)ahuben izbuti!e"
-ndem$naticul !utaş îşi !trigă de departe
prietenul, chem$ndu%l !ă%i ia!ă înainte" 5uta mai
avea şi acum ţe!ut cu aur pe pieptul cămăşii lui albe
!emnul *!icului Sf$nt, pe care%l cunoştea oricine"
)ahuben porunci oprirea" &u un !ingur pa!
aduc$ndu%şi piciorul !t$ng l$ngă cel drept, !oldaţii !e
opriră toţi în aceeaşi clipită" &oifurile lor !trăluceau"
Străinii îşi lă!ară îndeletnicirile, venind !ă privea!că"
Sur$deau"
)ahuben le !trigă o!taşilor cu gla!ul !ău puternic.
: Soldaţi, lă!aţi armele aici şi veţi veni p$nă
di!eară
Dar un!ă aduceţi altele;
a#utor de !utaş zi!e.
: +u ne%ai !pu! că vom pleca" +oi fără arme nu
ne întoarcem" /u ne%ai minţit, acum văd" 6i !cri!oare
*i!cului Sf$nt nici n%are pecete"
)ahuben răcni.
: Vrei !ă fii biciuit, c$ine4 'ite !emnul *i!cului
Sf$nt. a!ta ţine loc de pecete, ciupercă împuţită ce
eşti; şi arătă cu m$na pieptul lui 5uta"
5#utorul de !utaş îşi lă!ă capul în #o! şi ro!ti,
fr$nt.
: 3u de%aicea fără arme nu plec"
Soldaţii erau înarmaţi cu mai multe arme dec$t !e
obişnuia" Dibăcia lui )ahuben izbuti!e la început,
în!ă acum părea !ă năruie totul" 5uta privi rugător
!pre !trăini, dar aceştia nu făcură nici o mişcare"
Soldaţii priveau cu mirare la butoiul mare şi ciudat
dintre tufani şi la cei trei !trăini îmbrăcaţi cu haine
argintii"
: Dacă ar fi avut coifurile lor rotunde cu !ăgeată
234
 Luntrea Sublimă

în creştet, poate că i%ar fi !periat pe !oldaţi; murmură

5uta"
&$rmaciul veni l$ngă el şi%i !pu!e ceva" 5poi 5uta
îl chemă pe )ahuben şi%i tălmăci pe şoptite" Sutaşul
înţele!e" Se înţepeni în faţa !oldaţilor şi vorbi ră!tit.
: 8ine; 5ce!t !clav !e va duce în arele 0raş !ă
aducă dezlegare de la !trălucitorul *uarem" Dar tu,
c$ine cule! din !m$rc 7şi privi !pre a#utorul de
!utaş9,, tu, copită de bou, tu, r$t de porc, ai !ă
plăteşti !cump;""" <$nduiţi armele şi faceţi tabără"
+umaidec$t;
0bo!iţi de greutatea armelor, !oldaţii !e !upu!eră
bucuroşi"
: Vrei+umai
!ă nea#utorul de !utaş
ţii #umătate de întrebă încurcat.
lună p$nă !e va
întoarce !clavul4 dar !e uită mirat la !trăinii care
intrau în butoiul de argint"
: 5re !ă !e întoarcă în c$teva cea!uri; răcni
)ahuben"
5uta intră şi el în luntre( iar !utaşul răma!e l$ngă
!oldaţi" 5ceştia văzură cu !paimă cum !e aprinde
ceva dea!upra butoiului dintre tufani, şi cum tot
butoiul cu ciudaţii oameni din el năvăleşte în văzduh"
-n c$teva clipe, şi trufaşul a#utor de !utaş, şi !oldaţii
tr$ntiră #o! tot ce mai aveau la ei şi fugiră rup$nd
păm$ntul"
După un !fert de cea! luntrea făcu un cerc prin
aer şi veni lin pe locul neted unde !tătu!eră !oldaţii"
+u !e aşeză #o! îndată, ci lunecă înt$i la o palmă
dea!upra păm$ntului pe o pernă de aer pe care şi%o
făcea !ingură
!e legănă şi care%i
c$teva ţinea
clipe, şi loc deieşiră
cei patru roţi" 5poi !e opri,
din ea"
Văz$nd z$mbetul !trăinilor, )ahuben începu !ă
hohotea!că de r$!, mulţumit de prietenia !a cu zeii"
235
 Victor Kernbach

5poi am$ndoi păm$ntenii începură !ă care armele în

luntre" &$rmaciul vru !ă ridice un !cut, în!ă abia îl
putu clinti"
: +%or !ă fie prea grele4 întrebă )ahuben
îngri#orat" Străinii începură !ă r$dă în loc de
ră!pun!"
*rin acelaşi meşteşug, )ahuben ar fi vrut !ă !e
mai ducă şi la altă magazie de arme" 5bia i !e
de!chi!e!e pofta, căci ră!coala plănuită de 5uta şi
din care !utaşul n%a înţele! mare lucru îl înc$nta
deo!ebit de mult" Se şi vedea conduc$nd oştile de
robi, ca un nou *uarem" -şi făcea acum fel de fel de
planuri" Cu!ta
o!taşii !ăi, dinaintenuplăcerea
cum *uarem !e puteade a ficăiubit
lăuda e!te" de
-şi
adu!e aminte de cei doi robi nevinovaţi ucişi din
porunca cruzimii unui preot" Da, 5uta ştie ce !pune;
!e g$ndi )ahuben" <obii trebuie răzbunaţi" -n mintea
lui !e alcătui repede g$ndul că ră!coala !e năştea
numai din pofta de răzbunare" 5ltceva nu%i mai
trebuia, şi cu ace!t g$nd şi răma!e"
: 'nde%i magazia cealaltă4 îl întrebă 5uta,
întrerup$ndu%i plăcutele g$nduri"
)ahuben îi ră!pun!e că !e gă!e!c la depărtare
mică de înt$ia" -ng$ndurat, 5uta începu !ă aşeze
armele din luntre, pe care )ahuben le%a pu! cum !e
nimeri!e" După aceea !e aşeză pe !caunul lui de
l$ngă c$rmaci şi%şi prin!e curelele" )ntrară şi ceilalţi"
)ahuben nu !e mai temea de zbor( dimpotrivă, era
chiar m$ndru că zboară prin văzduhuri laolaltă cu
zeii" Luntrea zv$cni de la păm$nt şi pluti lin"
)ahuben, care privea #o!, deodată !trigă.
: 5uta, roagă%i pe zei !ă oprea!că;
-ntr%adevăr, #o! !e vedeau c$teva !ute de !oldaţi
236
 Luntrea Sublimă

fugind şi mai multe grămezi de arme pără!ite"

Luntrea !e lă!ă la păm$nt şi ieşi numai )ahuben"
Sutaşul !e uită !pre fugari" +u avea dorinţa !ă%i
urmărea!că, în!ă voia !ă afle ce !%a înt$mplat"
'nul din !oldaţi, care nu apuca!e !ă%şi arunce
armele la timp, zărind luntrea ce cobora !pre el, nu
mai avu putere !ă fugă şi !e tr$nti cu faţa în ţăr$nă"
*oate că era mort"
)ahuben !e apropie de el şi%l zg$lţ$i de umăr"
Soldatul îşi ridică faţa palidă şi plină de praf !pre
!utaş şi îl privi cu groază" +u muri!e" )ahuben îl
întrebă de ce fugeau ceilalţi" Soldatul b$igui.
: +e%au trimi! de la peşteri, !tăp$ne"
: &ine v%a trimi!4
: &ăpetenia"
)ahuben !e !upără" 3ra obişnuit ca !oldaţii !ă%i
ră!pundă limpede şi !curt" -i porunci !ă !e !coale în
picioare" Văz$nd un !utaş ca toţi !utaşii care vorbea
ca orice atlant şi nici măcar nu avea bici la el,
!oldatul îşi mai veni în fire" Se uită la luntrea aşezată

în ţăr$nă"
t$rziu" 3l !ă
Voi!e nufugă
apuca!e
pentru!%ocă
zărea!că
fugeau dec$t prea
toţi, dar îl
durea un picior"
: Spune, ce a fo!t4 îi porunci )ahuben"
Soldatul pove!ti cum căpetenia care i%a dat unui
!utaş o ceată de oşteni înarmaţi !%a g$ndit după
plecarea acelora că poate !cri!oarea era ticluită, de
vreme ce nu avea pecete" 5tunci a început !ă zbiere şi
a înarmat în grabă altă ceată, mult mai mare,
trimiţ$nd%o pe urmele celei dint$i" 5poi îi !pu!e cum
ceata lor !%a înt$lnit pe drum cu ceata cealaltă care
!triga fugind.

237
 Victor Kernbach

: 5runcaţi armele" 5!cundeţi%vă" 5u venit zeii din

cer; 5şa au fugit cu toţii, numai el a răma! pentru că
îl durea piciorul"
: Dar unde !unt zeii, !tăp$ne4 întrebă el acum"
)ahuben nu%i ră!pun!e"
-nşfăcă un braţ de arme şi le du!e !pre luntre"
+ădă#duind !ă fie iertat de ace!t !utaş m$nio!,
!oldatul începu !ă care şi el arme, fără !ă mai aştepte
poruncă"
Luntrea !e încărca!e mult, îngreun$nd şederea
călătorilor" Dar !trăinii păreau nepă!ători" 5uta era
totuşi îngri#orat şi !pu!e.
: +u ţi%e teamă, )ahuben, că am încărcat%o pe!te
mă!ură4
: +u; zi!e )ahuben, căci e luntrea zeilor" >eii pot
!ă care orice, şi munţii" 6i mai adu!e un braţ de
arme" Dar #o! mai erau multe şi luntrea !e umplu!e"
Văz$nd, )ahuben !e g$ndi o clipă, apoi îi porunci
!oldatului !ă !e înarmeze şi !ă păzea!că maldărele de
arme p$nă la întoarcerea lui, ceea ce !oldatul făcu
bucuro!, mulţumit că !căpa!e cu at$ta" )ar !utaşul
intră m$ndru în luntre, !e aşeză pe !caunul !ău şi îşi
prin!e !ingur curelele, ca şi c$nd ar fi fo!t călător
prin văzduh de c$nd !%a nă!cut"
Luntrea !e înălţă în aer, îndrept$ndu%!e de a!tă
dată !pre untele de 2oc" /recu pe!te podişul de
l$ngă munte, unde mii de robi munceau la tăiatul
pietrei" 'nii erau pe pov$rniş, alţii în gropile ad$nci
!ăpate tot de ei" Spinările lor negre !au roşii !au
galbene
bolovanierau încovoiate"
rotunzi !au ulţi
pietrerobi cărau în5lţi
pătrate" !pinare
robi,
înhămaţi c$te cincizeci !au c$te o !ută în şir, cu
fr$nghii groa!e, trăgeau din ră!puteri c$te o le!pede
238
 Luntrea Sublimă

uriaşă"
5lţii a!udau frec$nd le!pezi mari cu o bucată de
cremene, cu ni!ip şi cu apă, p$nă c$nd le!pedea !e
netezea ca oglinda"
Străinii !e uitau cu milă la aceşti nefericiţi" Vr$nd
!ă%i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, cobor$nd%o
aproape de păm$nt" <obii erau prea i!toviţi ca !ă mai
bage în !eamă ivirea acelei pă!ări ciudate care
tremura şuier$nd în mi#locul văzduhului" 5tunci lui
5uta îi veni în minte ceea ce de mult căuta !ă
gă!ea!că şi nu ştia cum" &eru p$lnia fermecată care
întărea gla!urile omeneşti şi !trigă în ea printr%o
ferea!tră
: <obide!chi!ă.
ai 5tlantidei, zeilor cerului li !%a făcut milă
de voi; 5runcaţi le!pezile din !pinările voa!tre a!upra
!lu#başilor regelui; <egele nu e zeu; /ăiaţi cu
topoarele voa!tre lanţurile şi fr$nghiile" 5runcaţi
totul, luaţi topoarele cu voi şi fugiţi !u! pe untele de
2oc" 5colo veţi !căpa de robie; >eii cerului vă apără
de moarte şi de pedep!e;
)ahuben a!culta înc$ntat" -l privea cu drag pe
5uta şi 5uta i !e părea zeu" +umai !trăinii nu păreau
mulţumiţi de cuv$ntarea prietenului lor cu pielea
neagră" &el mai v$r!tnic dintre ei zi!e m$hnit.
: De ce minţi oamenii4 'nde vezi tu zei;
: Dacă nu ne vor crede zei, nu ne vor a!culta, îi
ră!pun!e 5uta" Dacă nu%i fac !ă înţeleagă că le vrem
binele, !e vor !peria de noi şi nu vor îndrăzni !ă%şi
pără!ea!că robia" )ar dacă ne vor vedea în luntre,
dea!upra lor, chiar
zei ne vor !ocoti, dacă
în!ă nu le%am
zei răi, !pune nimic, tot
zei duşmani"
V$r!tnicul !trăin !e în!enină"
: &iudate făpturi; !pu!e el" 0are !trămoşii noştri
239
 Victor Kernbach

au fo!t tot aşa4 5poi adăugă r$z$nd. 8ine, 5uta, dacă

vrei tu, vom fi zei buni" ai ale! că zeilor buni nu li
!e cere !ă omoare"
&uv$ntarea lui 5uta nu fu zadarnică" iile de robi
auziră gla!ul cere!c ieşind din pa!ărea cu crea!tă
rotitoare de văpaie, care rămă!e!e at$rnată dea!upra
văzduhului" 2ără îndoială că acea pa!ăre nu putea !ă
fie dec$t >eului &erului" Slu#başii şi !oldaţii aruncară
bicele şi armele şi fugiră !ă !e a!cundă de focul
m$niei cereşti" <obii începură !ă%şi taie lanţurile de
la picioare !au fr$nghiile cu care erau legaţi de
mi#loc" &u topoarele lor în m$ini, căzură în genunchi
ridic$nd braţele
le !triga!e" *ărea!pre cel pechip
!ă aibă care%l
de credeau zeufoc
pa!ăre de şi şicare
argint" 6i atunci auziră acelaşi gla!.
: <obi care nu mai !unteţi robi, luaţi armele
aruncate de paznicii voştri, luaţi%vă topoarele şi
plecaţi !u! pe untele de 2oc; Strigaţi acolo numele
omului negru ai%8a1a, plăcut zeilor cereşti" 5colo,
pe untele de 2oc, zeii cerului vă apără de moarte şi
de prime#dii;
/oţi cei din luntre priviră apoi cu înc$ntare în #o!,
la marea de !clavi care !e !cula!eră şi tălăzuia în
valuri negre şi roşii şi galbene pe coa!ta muntelui,
!pre pi!c"
Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale"
Drumul dură c$teva cea!uri, în!ă nimeni din luntre
nu !e !imţi plicti!it" *riveliştea fu!e!e măreaţă, chiar
pentru ochii obişnuiţi cu toate minunile ai oamenilor
veniţi din planeta îndepărtată"
)ahuben îl tot întreba pe 5uta dacă mai e!te mult
p$nă în pi!c" 5uta în!uşi, care văzu!e at$tea mii de
robi purtaţi în corăbii pe mările lumii !au în convoaie
240
 Luntrea Sublimă

fără capăt prin ni!ipurile fierbinţi, era acum îmbătat

de acea!tă privelişte nemaivăzută" 6i nimeni dintre
păm$nteni nu ştia mai bine ca el ce preţ nemă!urat
are libertatea" Se uita cu ne!aţ la mişcarea pe munte
a miilor de !pinări şi !e bucura că lunga tri!teţe a
robiei l%a adu! totuşi p$nă la acea!tă zi a unei
bucurii niciodată bănuite"
: )ahuben; ă auzi, )ahuben; !pu!e, păr$ndu%i
rău că e în luntre şi nu !e poate !cula !ă%l
îmbrăţişeze" +iciodată nu m%am bucurat că am fo!t
rob, chiar dacă robia mea a fo!t mai norocoa!ă şi mi%
a dezvăluit oarecare înţelepciune" Dar acum mă
bucur
răma! înt$ia oară,
v$nător !auauzi, )ahuben4
cioban ă bucur
la marginea că n%am
deşertului"
Dacă n%aş fi fo!t luat în robie, n%aş vedea ce văd azi;
: 2ără tine, nici eu n%aş fi văzut nimic; ro!ti
)ahuben" C$ndeşte%te, dacă nu ne trimitea *uarem pe
am$ndoi""" Dar au vrut zeii aşa" 3i ne%au văzut încă
de atunci cu ochiul acela al lor şi ne%au alăturat"""
5uta, dacă nu te%aş cunoaşte bine, #ur pe toţi
crocodilii din api, şi #ur pe *i!cul Sf$nt, te%aş crede
zeu;
5uta începu !ă r$dă" Dar nu mai era vreme de
r$!, căci mulţimea de robi a#un!e!e în dreptul
peşterilor de !u!, unde altădată nimeni n%ar fi cutezat
!ă !e ducă" Luntrea !e opri pe un umăr de munte"
5uta şi )ahuben ieşiră repede, nerăbdători !ă%l
gă!ea!că pe ai%8a1a" -l văzură" Se auzi un !trigăt
de femeie" Sclavii fugari, cei douăzeci şi nouă 7punzi
încă nu !e putea întoarce9, şedeau cu toţii laolaltă în
faţa peşterilor şi m$ncau" &ea dint$i zări!e mulţimea
+tombi" 3a !triga!e" Văz$nd marea de oameni care !e
urca !pre ei, cei douăzeci şi nouă !e !periară, dar
241
 Victor Kernbach

îndată ai%8a1a îi linişti, !pun$ndu%le că erau fără

îndoială alţi robi care fugi!eră şi !e urcau acum din
văi" 6i arcaşul le ieşi înainte, de!chiz$nd gura !ă
!trige de bucurie" Dar în clipa aceea cineva îi pu!e
m$na pe umăr"
ai%8a1a !e întoar!e şi înlemni" 5poi !e azv$rli cu
faţa la păm$nt" Dinaintea lui !tătea z$mbindu%i 5uta
şi%i făcea !emn !ă !e !coale" ai%8a1a !ări în
picioare" intea lui pricepu!e repede ce era de
priceput" Strigă către miile de oameni ale căror valuri
împ$nzeau pieptul muntelui.
: Veniţi, robi fugari, l$ngă noi e!te 5uta, zeul
no!tru""" şi !ezornăindu%şi
)ar robii, înecă în lacrimi de bucurie"
bucăţile de lanţuri care mai
rămă!e!eră at$rnate de unele glezne, veneau întruna,
umpl$nd podişul, înţe!$nd pădurea, intr$nd în
peşteri"
6i c$nd mulţimile !e adunară toate şi priveau cu
umilinţă pa!ărea minunată a zeului oprită mai !u! de
ei, pe umărul muntelui izbăvitor, )ahuben şi 5uta
începură !ă le dea arme"
&ei trei !trăini !tăteau mai la o parte şi, !pri#iniţi
de !t$nci, !e uitau tulburaţi"
8ătr$nul 5gbongbotile !e apropie !merit de 5uta"
*ielea obra#ilor lui, zb$rcită şi neagră, era #ilavă de
lacrimi" &u m$inile obo!ite apuca aerul, nehotăr$t şi
!fio!, p$nă c$nd 5uta înţele!e şi îl îmbrăţişă" 5tunci
bătr$nul nu !e mai !fii !ă pl$ngă în voie" urmură.
: +u ştiu, 5uta, dacă eşti zeu !au om"""
6i nemaiput$nd
la păm$nt ro!tifo!tului
şi%i cuprin!e nimic altceva, căzu cu faţa
!clav genunchii în
braţe"

242
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXI

După ce !%a mai du! o dată !ă aducă şi armele

răma!e pe c$mp, păzite cu !trăşnicie de !oldatul care
în cele din urmă îl !ocoti!e pe )ahuben >eul
<ăzboiului, luntrea plecă !pre vechiul lan de gr$u,
fără )ahuben"
Sutaşul era acum căpetenie a robilor ră!culaţi,
răm$n$nd printre ei pe munte ca !ă%i înveţe
meşteşugul adevărat al bătăliei" 5#utor şi l%a luat pe
ai%8a1a, !fetnic pe 5gbongbotile" /otuşi, oa!tea !a
avea arme puţine" &elor mai tineri şi mai voinici le%a
dat tot ce îi trebuia unui !oldat" 5lţii în!ă aveau
numai !uliţe !au numai arcuri" ai%8a1a a du!
c$teva !ute de robi în pădure şi i%a învăţat !ă%şi facă
arcuri bune şi !ăgeţi uşoare, din lemn t$năr"
5gbongbotile şi cu alţi c$ţiva bătr$ni prindeau şerpi
şi le !torceau veninul pentru otrăvirea !ăgeţilor"
&eilalţi aveau topoare, !au numai puterea trupului
lor" 2ireşte că puţini dintre robi !e puteau mă!ura cu
!oldaţii 5tlantidei, a căror !ingură me!erie era
războiul" <obii aveau în!ă patima oarbă a răzbunării
şi dorul timpului trecut c$nd mergeau la v$nătoare
!au la pe!cuit, ori îşi arau păm$ntul în ţările lor
depărtate" De moarte nu !e temea nici unul dintre ei"
&u toate ace!tea, av$ntul lui )ahuben începu !ă
!cadă
de greuc$nd proa!păta
era !ă facă dincăpetenie
ei !oldaţi îşi dădu !eama
adevăraţi în at$tc$t
de
puţine zile"
>ilele treceau în nerăbdare"
243
 Victor Kernbach

&$nd aveau !ă !e împlinea!că cinci!prezece zile

de la plecarea ei, luntrea văzduhului urma !ă !e
întoarcă" 0a!peţii cereşti veni!eră cu alt plan pe
păm$nt, iar acum planul li !e ştirbi!e" &$nd şi%au dat
!eama că le pot fi robilor de folo!, chiar dacă ştiau că
ace!tor robi le mai trebuia şi altceva dec$t patima
răzbunării ca !ă poată a#unge cu adevărat !tăp$nii
vieţii lor năpă!tuite, !trăinii !%au hotăr$t !ă%şi mai
trimită o dată luntrea pentru a%l aduce pe 5uta" De
altminteri, era şi un prile# pentru ei de a cunoaşte
mai bine omenirea planetei pe care veni!eră !%o
cerceteze"

-n ră!timpul
altceva de făcut"celor cinci!prezece
Dintre toţi munţii zile aveau
văzuţi, celîn!ă
maişi
prielnic era tot *i!cul Sf$nt şi acolo voiau !ă%şi
!trămute marea luntre"
5uta !tătea într%o zi la marginea lanului de gr$u
din miazăzi" 5#uta!e pe nişte ciobani, muncind c$teva
zile, şi primi!e de la ei carne de oaie şi br$nză" *entru
alt a#utor dat, un ţăran îl ră!plăti!e cu c$teva azimi
de orz şi cu o plo!că de vin" 5şa îşi dob$ndea hrana,
neput$ndu%!e deprinde numai cu !$mburaşii ciudaţi
ai !trăinilor" 0amenii pentru care muncea nu%l
cunoşteau şi nu puteau bănui că e!te prieten cu cei
pe care îi credea lumea zei" 5ltminteri i%ar fi dat
daruri şi #ertfe, iar 5uta nu vroia dec$t hrană
dob$ndită cin!tit" Stătea la marginea lanului, cu
!acul alături, şi !e g$ndea la mi#locul cel mai bun al
!trămutării luntrei mari pe *i!cul Sf$nt" ) !e părea
nefire!c !ă !e g$ndea!că la a!ta anume el" Dar
!trăinul cel v$r!tnic, pe care 5uta îl !ocotea un fel de
căpetenie chiar dacă ei ziceau că nu au căpetenii, i%a
!pu! o dată că nu ştia cum !ă !trămute luntrea mare
244
 Luntrea Sublimă

în pi!c" @+u poate zbura4A l%a întrebat 5uta

nedumerit" @*oate, între !tele" 5r trebui !ă ne urcăm
foarte !u! şi !ă ocolim de mai multe ori păm$ntul
vo!tru ca !ă ne aşezăm din nou în locul ale!" 6i a!ta
ar fi pentru noi ri!ipă ne!ăbuită a puterii de mişcare
a luntreiA, i%a ră!pun! !trăinul"
)ată deci că ace!t !trăin înţelept, în v$r!tă de trei
veacuri şi #umătate, îi cerea !fat lui 5uta, care era
păm$ntean şi avea de zece ori mai puţin v$r!ta lui"""
5ltădată, bătr$nul !trăin i%a !pu! că voi!e !ă%i ceară
a#utor lui /efnaht, de nu !e înt$mpla ceea ce !%a
înt$mplat"

iar :!trăinul
/efnaht aţi%ar fi dat o din
clătinat mie de robi;după
cap, i%a !pu! 5uta,
obiceiul
păm$ntean"
5uta !e g$ndea acum la !trăinul înţelept care nu
gă!ea ieşire" @0are cu ce şi%o mută acolo la ei, în or%
deşer4A îşi zi!e el şi apoi z$mbi, lunec$ndu%i g$ndul
în altă parte" or%deşer !e numea !teaua !$ngerie în
/a Kemet" -i mai !puneau aşa c$teodată şi în
5tlantida"
0amenii rome numeau acea!tă !tea a!tfel tocmai
din pricina culorii ei neobişnuite. or%deşer, !au or
cel roşu" or era un zeu înţelept" @&e%ar fi !ă%i zic or
!trăinului bătr$n4A !e întrebă 5uta" @+u prea !e
potriveşte, dar e mai uşor de !pu! dec$t numele lui
adevăratA, mai adăugă el în !inea !a, apoi !tătu o
bucată de vreme a!cult$nd foşnetul lanului"
Soarele era de!tul de !u! şi 5uta !e temu că

odihna aveau
!trăinii lui !enevoie
preface
de în tr$ndăvie,
el" Se !culă dintocmai c$nd
gr$u, îşi
aruncă !acul în !pinare şi porni !pre luntre" -l înt$lni
cur$nd chiar pe or, pe v$r!tnicul !trăin, care avea
245
 Victor Kernbach

la el o m$nă de !pice frumoa!e şi le cerceta cu luare%

aminte"
: +%am gă!it nimic, or; zi!e 5uta"
: or4 făcu !trăinul" &e%i a!ta4
5uta începu !ă r$dă şi îi pove!ti cum i%a gă!it un
nume păm$ntean" Străinul z$mbi şi primi !ă fie
numit şi aşa"
: La urma urmei, numele ce%i dec$t un !emn, ca
!ă recunoşti omul; zi!e el" Dar ce n%ai gă!it4 Văd că
ai un !ac plin" 6tii, prietena noa!tră a cercetat bine
ceea ce mi%ai adu! acum c$teva zile"""
: ierea şi laptele4
: Da" +u !unt prime#dioa!e pentru noi, fireşte,
din c$nd în c$nd" Dar ce n%ai gă!it4
: i#locul de !trămutare a luntrei voa!tre"
: 5şadar l%ai căutat; !pu!e or !ur$z$nd" -mi
aduc aminte că atunci c$nd ne%am de!părţit de
/efnaht al vo!tru, c$nd am omor$t c$inele, am văzut
nişte animale foarte mari"
: /aurii4
:
: +u, mai mari"""
5, elefanţi; %am g$ndit eu la elefanţi, dar cei
!ălbatici nu !unt de folo!, iar cei îmbl$nziţi !unt
puţini şi !unt numai ai regelui" +%avem cum !ă%i
luăm""" Dar uite la ce mă g$nde!c. o corabie foarte
mare pe apă şi o turmă de măgari pe u!cat"
or începu !ă r$dă.
: +oi avem mi#loace le!nicioa!e, în!ă numai
acolo""" şi arătă cu m$na !pre cer" 5m !ocotit greşit,
am fo!t pripiţi" /rebuia !ă ne lă!ăm de%a dreptul pe
un v$rf de munte" +ici nu mai !periam oamenii""" 6i
de unde luăm o corabie at$t de mare4
246
 Luntrea Sublimă

5uta !e g$ndi.
: Luntrea voa!tră are vreo !ută de coţi lungime"
&orăbiile atlante de război au p$nă la o !ută cincizeci
de coţi" Dar e!te corabia regelui, care e mai lungă de
două !ute şi făcută din lemn foarte tare, încheiat cu
aramă"
: 5şadar nu putem face nimic"
: De ce4 !e miră 5uta" 3 prea mică4
: +u e mică" 8ănuie!c că e foarte bună, dar
corăbii nu putem lua de la nimeni, dacă nimeni nu ni
le dă" )ar la ceea ce numiţi voi rege 7noi nici n%avem
a!tfel de cuv$nt9 nu mă pot duce( înţelegi ce !%ar
înt$mpla"""
: Dar e corabia regelui, nu e a unui om !ărman;
îl întrerup!e 5uta înciudat" +%a făcut%o el, au făcut%o
robii"""
: 5tunci e a robilor; !pu!e or" Dacă robii care !%
au ră!culat vor învinge, va intra în !tăp$nirea lor" 3i
poate ne%ar da%o, în!ă pentru noi va fi prea t$rziu"
+oi n%avem dreptul !ă răpim nimănui nimic" Dreptul
ace!ta îl au numai robii de pe păm$nt"
5uta !e frăm$nta, neştiind ce !ă facă" -ncercă din
nou.
: Să folo!im altă cale. luăm corabia regelui, şi
după ce mutăm luntrea voa!tră, trimitem corabia
înapoi în limanul ei"
or nu primi uşor, dar primi" -n lanul de gr$u din
c$mpia caldă le era din ce în ce mai greu !ă răm$nă"
5 doua zi de dimineaţă, or, c$rmaciul !trăin şi
5uta intrară în luntrea mică" După un zbor !curt !e
roteau dea!upra limanului arelui 0raş" &orabia
mare a regelui atlant !e afla mai departe de celelalte,
într%o !cobitură deo!ebită a ţărmului, unde !e !ăpa!e
247
 Victor Kernbach

în malul !t$nco! şi înalt o uriaşă firidă" Din fericire,

corabia era afară şi pe puntea ei !e aflau c$ţiva
corăbieri"
: Să cobori dea!upra firidei, zi!e 5uta" or în!ă
nu încuviinţă"
: 5tunci am !ă fac altfel; şi 5uta îl rugă pe
c$rmaci !ă%şi oprea!că luntrea în aer, dea!upra marii
corăbii regeşti"
Soldaţi nu erau prin apropiere, iar corăbierii
!pălau puntea" -ndeobşte era lume puţină în acel
cea! al dimineţii"
5uta luă p$lnia întăritoare de voce, de!chi!e o
fere!truică şi din !coica minunatei unelte !trăine
tună gla!ul lui.
: &$rmaci al regelui 5tlantidei, fie el veşnic viu,
!ănăto! şi puternic, zeii vor !ă !tea de vorbă cu tine"
Vino pe punte, zeii au cobor$t !ă%ţi dea porunci"
0amenii de pe punte abia acum !e uitară în !u!"
&$rmaciul fu trezit 7dormea !ub punte9 şi ieşi în faţă
buimac, gata !ă !e ră!tea!că la corăbieri, apoi,
ridic$nd ochii în !u! şi văz$nd pa!ărea cu crea!tă de
foc, căzu în genunchi şi%şi lipi fruntea de !c$ndurile
ude ale punţii"
5uta !trigă din nou, !pre groaza oamenilor de pe
corabie" /oţi ceilalţi din micul liman rege!c fugi!eră
din înt$ile clipe"
: &$rmaci al regelui, fie el veşnic viu, !ănăto! şi
puternic, zeii lumii îţi porunce!c !ă duci corabia pe
l$ngă ţărmul din dreapta, !pre miazăzi" eşterul
p$nzei
arătat !ă
de aibă
>eulgri#ă de v$nt"
&erului careVei
!e pluti
află pe drumul ta"
dea!upra
<idică%te, c$rmaci, şi dezleagă corabia;
0 !ută douăzeci de lopeţi loviră apa" &orabia ieşi
248
 Luntrea Sublimă

din firidă şi, ca prin vi!, meşterul p$nzei întin!e

p$nza pe catarg" &u ochii la pa!ărea ciudată,
c$rmaciul întoar!e corabia îndrept$nd%o pe drumul
arătat" 6i a!tfel pluti parcă vră#ită de zborul în cercuri
al luntrei !trăine, p$nă c$nd a#un!e la ţărmul unde
altădată altă corabie îl adu!e!e pe 5uta, trimi! !ă afle
dacă în c$mpia de la miazăzi cobor$!eră cu adevărat
zeii"
5celaşi gla! tunător le porunci corăbierilor !ă
aştepte, şi luntrea zburătoare !e opri dea!upra unei
tabere de măgari" *aznicii a!inilor, cutremuraţi de
groază, fură bucuroşi că zeii nu le cereau mai mult
dec$t
m$ne !ă celeadune
c$tevatoate
!utefr$nghiile
de măgaric$te le aveau
încotro voiauşizeii"
!ă
Drumul dură de!tul de mult, dar nerăbdător părea
5uta, tocmai cel care era deprin! mai puţin cu iuţeala
zborului" Singurul lucru mai greu a fo!t pentru
înfricoşaţii măgărari vederea turnului de argint şi a
zeilor în veşm$nt argintiu" 6i mai ale! c$nd trebuind
!ă în#ghebe, după planul lui 5uta, un fel de !anie
uriaşă, văzură cum tăiau zeii, în marginea lanului
unde era pădurea, copaci uriaşi numai cu o limbă de
văpaie !trăvezie, mulţi erau gata !ă%şi piardă
cunoştinţa" Din pădure !e adu!eră ierburi lungi din
care localnicii îşi făceau poduri pe!te ape( din ele,
măgărarii împletiră fr$nghii c$t piciorul elefantului"
După o zi şi o noapte de muncă, totul era gata"
Sania fu împin!ă p$nă l$ngă turn" &$rmaciul intră
!ingur în el şi 5uta văzu cum din mi#locul ace!tuia !e
lă!ară două picioare puternice de o parte şi de alta a
!ăniei şi cum turnul începu !ă !e încline lin
!curt$ndu%şi ace!te picioare, p$nă c$nd !e aşeză
uşor, culcat în lung, pe !ania uriaşă"
249
 Victor Kernbach

*rin gr$u şi ierburi, pe ni!ip ori pe drumuri

pietroa!e, ne!f$rşitul convoi de măgari izbuti în
!f$rşit !ă aducă marea luntre pe ţărmul mării" 6i
numai i!cu!inţa c$rmaciului luntrei cereşti şi
i!cu!inţa c$rmaciului corăbiei mărilor păm$ntene
izbutiră !ă împiedice înecul, în cea!ul chinuitor de
greu pentru toţi al aşezării turnului de argint pe
puntea fără catarg" Dibaci şi el, meşterul p$nzei
nă!coci, ca !ă fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică
din b$rne groa!e, înţepenite !ub punte, pentru
aşezarea altui catarg" +imeni dintre corăbieri nu mai
avea răgaz şi poate nici nu îndrăznea !ă !e întrebe ce

fac
duc"zeii cereşti cu ciudatul lor turn şi unde anume îl
&orabia pluti înt$i !pre miazăzi trei zile şi trei
nopţi, apoi tot at$ta !pre ră!ărit şi, ocolind munţii de
unde făcu!e )ahuben ro!t de arme, c$rmi !pre
miazănoapte pe o mare fără prea multe furtuni
!upărătoare, unde pluti încă şa!e zile şi şa!e nopţi
p$nă !e apropie de ţărmul untelui Vulturilor"
-mping$nd cu a#utorul celor o !ută douăzeci de
v$!laşi turnul zeilor pe ţărmul neted şi plin de iarbă,
corăbierii plecară înapoi !pre limanul rege!c,
închin$ndu%!e puternicilor zei argintii şi
mulţumindu%le că nu i%au ar! şi nu i%au uci!, cum
poate va face regele 7fie el veşnic viu, !ănăto! şi
puternic9 de va afla ce au făptuit !lugile lui
în!păim$ntate"
Dar greul pentru !trăinii din planeta numită or
cel roşu începu abia acum" &ine !ă ridice uriaşa
luntre în pi!c4
: &hiar dacă am avea c$teva mii de robi, drumul
!pre pi!c e aşa de pieptiş că nici n%ar putea%o clinti;
250
 Luntrea Sublimă

!pu!e 5uta îng$ndurat"

Străinii !e priveau fără !ă vorbea!că"
: Să răm$nem aici, l$ngă apă, !pu!e femeia"
5uta !e uită la ea, la gingăşia ei fragedă, şi îşi
adu!e aminte de +efert"
&$rmaciul !e apropie de or.
: &red că am !ă vă !cot din încurcătură, zi!e el"
5uta merge înt$i cu mine în luntrea mică, !ă alegem
locul în pi!c" 5poi vă !pun ce am de g$nd"""
or nu%l întrebă nimic" 0coliră în luntrea mică de
c$teva ori pi!cul, iar locul ale! c$rmaciul îl !ocoti
într%un fel neînţele! pentru păm$ntean" Se întoar!eră
cur$nd, şi c$rmaciul !tătu c$teva cea!uri în luntrea
mare, !ocotind întruna !ub ochii lui 5uta, care tăcea
privindu%l şi nepricep$nd nimic" 5poi, t$nărul !trăin
!e întoar!e la or şi la ceilalţi, care priveau marea"
: )ată cum voi face, !pu!e c$rmaciul" 5m !ocotit
o înălţare cu iuţeala !unetului, în unghi a!cuţit în
aşa fel ca la cobor$re !ă nu venim în locul de unde
am plecat ţin$nd !eamă de ră!timpul urcării şi
cobor$rii şi de rotirea păm$ntului în acelaşi ră!timp,
a#ungem înapoi anume în locul din pi!c pe care l%am
ale!"
or îl privi atent şi îi ceru !ocotelile făcute" )ntrară
am$ndoi în luntrea mare şi după c$teva cea!uri,
c$nd începea !ă înnopteze, ieşiră am$ndoi obo!iţi"
: +u e prime#dio!4 întrebă femeia din planeta
îndepărtată"
&$rmaciul z$mbi.
: &ui i !e pare prime#dio! e mai bine !ă mă
aştepte aici" Dar prime#die nu poate fi. ţ$şnim în !u!
micşor$nd tot timpul iuţeala p$nă în clipa c$nd ar
251
 Victor Kernbach

urma începutul căderii îndărăt( din acea clipă

încetinim căderea, ca de obicei" /otul at$rnă aici de
!ocoteala fără greş a depărtării de păm$nt la care
trebuie !ă ne urcăm"
/oate privirile !e îndreptară !pre or care tăcea"
De la o vreme, !imţindu%!e privit şi ştiind că e dator
!ă ră!pundă, zi!e.
: Socotelile le%am făcut încă o dată şi eu. !unt
bune" /otul e!te că prietenul no!tru n%a mai zburat
niciodată aşa, şi nici altul dintre noi" 0rice drum
neîncercat poate fi o prime#die" Dar altceva nu putem
face" 5poi îl luă pe c$rmaci de m$nă. ai, zburăm
numai noi doi"
: 5!ta nu%i drept; !pu!e alt !trăin" +u%ţi primim
hotăr$rea" >burăm toţi;
: Dar""" -ncepu or"
: Sau facem ră!coală împotriva ta, ca şi !clavii
din 5tlantida; zi!e acelaşi !trăin r$z$nd"
: Sau toţi !au nimeni; !pu!e şi femeia" Dacă veţi
fi în prime#die, a#utorul no!tru poate !ă vă fie
folo!itor" )ar dacă prime#dia e prea mare şi n%o putem
!tăvili, !ă pierim cu toţii"
: De ce cu toţii4 întrebă c$rmaciul"
: &u toţii, !pu!e femeia, pentru că dacă am
răm$ne noi trei fără putinţa de a a#unge înapoi în
planeta noa!tră, ai noştri vor trimite pe alţii după noi,
şi afară de faptul că tu 7şi%l privi pe or9 eşti cel mai
folo!itor dintre noi, n%are ro!t !ă%i !ilim !ă facă ri!ipă
de timp şi mi#loace pentru cei trei rămaşi pe o planetă
!trăină" 5şa că plecăm toţi cinci;
: 6a!e; !pu!e 5uta, privindu%l rugător pe or" 3u
!unt ca şi voi acum" Dacă răm$n aici, nu le pot fi de
folo! nici măcar robilor, care m%au a!cultat numai c$t
252
 Luntrea Sublimă

m%au crezut zeu" 5m !ă fiu în !tare !ă%i a#ut poate

doar mult mai t$rziu, c$nd am !ă izbute!c !ă învăţ
mai multe de la voi" 2ără voi n%aş mai putea fi nici
măcar ce am fo!t înainte"""
or !e uită în ochii lui umezi, apoi z$mbi şi !pu!e
moale.
: 8ine, şa!e"
-nchi!eră luntrea mică în firida anume făcută a
celei mari, şi intrară toţi şa!e, de!făc$ndu%şi #ilţurile
şi, după cum !e cerea, culc$ndu%!e pe ele, întin!e de
tot, cu picioarele în !u!" ilţurile îi cuprindeau
!tr$n!, de!făcute cu totul ca nişte paturi, şi fiecare îşi
!tr$n!e
începu !ătrupul în pecurele
!e ridice puternice"
cele două picioare5poi
ale eiluntrea
care !e
lungiră p$nă o aşezară drept, cum !tătu!e în lanul de
gr$u" &u un zumzet uşor, picioarele intrară înăuntru"
5uta !imţea că îi vine !$ngele în cap, dar îi fu ruşine
!ă !pună" De altfel, nimeni n%avea timp de el" 2iecare
avea în gri#ă c$te o anume unealtă de mă!urat""" /oţi
aveau capetele băgate în altfel de globuri, mai
lunguieţe, şi fiecăruia, înainte de a !e culca pe #ilţul
de!făcut, femeia îi dădu!e !ă înghită anumiţi
!$mburaşi şi, cum !punea ea, îi întări!e bătaia
inimii"
Deodată, 5uta !imţi că totul din #ur începe !ă
tremure mărunt şi repede, împreună cu trupul lui"
De undeva de departe, ca dintr%altă lume, a#un!e
p$nă la el un vuiet !urd, şi puţin mai t$rziu o
zv$cnitură puternică, venită din !pate, îl ameţi c$teva
clipe" +umaidec$t !imţi în!ă că toate măruntaiele şi
!$ngele şi inima parcă voiau !ă !e ame!tece şi !ă
năvălea!că în cap, !ă%i ia!ă prin urechi" /rupul i !e
făcu greu ca o !t$ncă" +u dură mult !tarea acea!ta,
253
 Victor Kernbach

!au cel puţin aşa i !e păru" )ar c$nd !imţi că i%a

trecut, auzi înăuntrul globului care%i învelea capul
vocea liniştită a c$rmaciului.
: &obor$m"
După un oarecare ră!timp, 5uta !imţi o uşoară
!mucitură de la cap !pre picioare, şi pe!te c$teva
clipe auzi un foşnet !lab şi c$teva uşoare ţăcănituri.
#ilţurile !e !tr$ngeau, îndemn$nd şi trupurile de pe
ele !ă !e îndoaie"
5cum şederea era plăcută" Dar iată că or cel
dint$i începu !ă%şi de!facă curelele" 5uta !e uită la el
mirat" or îi !pu!e r$z$nd.
: 5m a#un!"
5uta îşi de!făcu nehotăr$t curelele de pe trup,
apoi !e întin!e puţin ca !ă şi%l dezmorţea!că" După
aceea !e du!e cu ceilalţi, !pre uşă" -năuntru era
lumină, iar în uşă îl înt$mpină cerul în!telat"
: 'nde !untem4 întrebă 5uta cu uimire"
: /ot tu mă întrebi; r$!e c$rmaciul" =i%ai uitat
*i!cul Sf$nt unde mi%ai !pu! că ai învăţat înt$ia oară
că nu !unt zei4 'ite, n%ai învăţat bine. zeii au venit
aici"
2o!tul rob al arelui *reot !e aşeză pe o piatră şi
privi în !u!" 5bia acum îşi dădu !eama unde fu!e!e"
6i în toată durata vieţii lui c$nd chinuite, c$nd
îndurerate, c$nd rareori plăcute, în tot ră!timpul
vieţii în care umilinţele şi îndatoririle de !clav nu i%au
dat niciodată răgaz ca !ă !tea măcar o clipă !ingur cu
!ine şi numai pentru !ine, privind acuma cerul
în!telat,
m$ndrie" 5uta !imţi înt$ia oară în el o adiere de
Dar iată că şi acea!tă clipă trecu. or îi vorbea
ceva" Străinii îşi !co!e!eră globurile, numai el îl mai
254
 Luntrea Sublimă

avea" 6i%l !coa!e şi !e uită la !trăinul cel v$r!tnic,

poreclit or" 5ce!ta !ur$!e.
: Le%ai făgăduit prietenilor tăi !ă te întorci la ei
după cinci!prezece zile, dar au trecut opt!prezece"
/e%ai răzg$ndit4
5uta îşi lă!ă ochii în #o!"
: 5cum putem !ă ne ducem, prime#dia a trecut;
!pu!e or iarăşi"
: &e prime#die4 !e miră 5uta" 3u n%am !imţit nici
una"
: Dacă era, nu mai aveai prile#ul !%o !imţi. ne
întorceam toţi pe păm$ntul vo!tru în chip de pulbere"
Se apropie de ei c$rmaciul.
: *rime#dia cea mai mare !%a şi petrecut. am
cheltuit foarte mult din puterea de mişcare a luntrei;
zi!e el" Dar acum culcă%te, 5uta, !ă fii odihnit m$ine"
0chii lui 5uta !e de!chi!eră larg, întorşi !pre or,
căruia îi !pu!e.
: &um, chiar m$ine pot pleca4""" 6i de luntrea
cea mică n%o !ă aveţi nevoie4
:
: De ce întrebi
2iindcă cu at$tamea"
nu e luntrea !fială4
orîi z$mbi.
!pu!e or"
: &$t timp ţelurile tale !unt bune, c$t timp îi
iubeşti pe oameni şi le vrei binele, ea e!te şi a noa!tră
şi a ta"
5uta îl privi un timp, apoi !e uită la cer, şi c$nd
îşi du!e aminte din nou unde a fo!t, îl apucă o
!f$rşeală din care !e trezi după un ră!timp, flăm$nd"
2lăm$nd de hrană obişnuită, dată de păm$nt" Se
!culă de pe piatră şi !e du!e încet !pre marea luntre
care !trălucea în propria ei lumină"
Stătu o oarecare vreme înăuntru, m$nc$nd,
255
 Victor Kernbach

!fiindu%!e !ă !e arate !trăinilor muşc$nd din bucăţile

de carne" Dar ieşi cu plo!ca de vin dăruită de ţăranul
din c$mpia de la miazăzi" -n faţa !trăinilor care !e
uitau la cerul în!telat, ca nişte oameni obişnuiţi care
nu urmăre!c altceva nimic dec$t !ă vadă cerul
în!telat şi !ă !e bucure, 5uta !orbi din plo!ca de lut"
5poi îi întrebă cu un !ur$! de vioiciune şăgalnică, în
limba 5tlantidei.
: Voi nu beţi vin4
Străinii îl priviră în tăcere. nu cunoşteau înţele!ul
ace!tui cuv$nt"

256
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXII

La început, robii nu aveau de!tulă încredere în

)ahuben" 3ra atlant, era liber, fu!e!e !utaş" +umai
5gbongbotile izbuti !ă le arate în zilele care urmară
că )ahuben era acum ca şi ei şi că numai pentru ei
putu!e veni în ace!te locuri !pre care doar
deznădă#duiţii !e încumetau"
-n cele cinci!prezece zile hotăr$te dinainte, oa!tea
de robi fu r$nduită at$t c$t !e putea r$ndui"
-nt$rzierea în!ă nu putea fi dec$t rea, căci armele
atlante !e şi mişcau în taberele de #o!, aşa că lupta
trebuia dată" 3rau mulţi robi" 2iecare din ei ştia din
copilărie !ă tragă cu arcul şi fiecare din ei, de c$nd
era rob, învăţa!e !ă ura!că robia" 3rau mulţi, şi
voiau !au !ă moară şi !ă !cape de necazul cumplit al
vieţii, !au !ă învingă""" şi atunci4; 2oarte puţini îşi
puneau acea!tă întrebare" 5gbongbotile şi alţi bătr$ni
ai lor le%au !pu! nu o dată că oamenii pot trăi fără
!tăp$ni, de ale căror palate !au veşminte nu au
nevoie" 2iecărui bărbat nu%i trebuia dec$t un arc bun
şi un şirag de frunze în #urul coap!elor" 2iecărei femei
îi trebuia un bărbat şi hrană pentru el, pentru copii
şi pentru ea" ai%8a1a şi alţii !imţeau în!ă că
bătr$nul 5gbongbotile nu ştie tot" 8ănuiau că
oamenilor le mai trebuie şi alte lucruri, dar care4 Să
aibă o ca!ă piei
!au c$teva de zid
de şi veşminte
leopard de c$nepă
pe care ca )ahuben
!ă doarmă4 3ra
oare mai moale pielea de leopard dec$t muşchiul !au
iarba4
257
 Victor Kernbach

-n a cinci!prezecea zi începură !ă !e îngri#oreze"

ai ale! )ahuben şi ai%8a1a" Să%i fi uitat 5uta4
: *oate l%au răpu! !oldaţii arelui *reot ori ai lui
/efnaht; !pu!e )ahuben"
: +u; *e 5uta nu poate !ă%l răpună nimeni; !e
!upără ai%8a1a" 5uta e zeu"
-ncrederea acea!ta îi adăuga tărie la tăria urii"
Dar după ce !e !f$rşi a opt!prezecea zi şi începu a
opt!prezecea noapte, )ahuben şi ai%8a1a hotăr$ră
!ă pornea!că în vale, pentru a răpune mai înt$i pe
!oldaţii de la peşteri şi a mai lua arme" 5poi vor porni
!pre miazănoapte şi după aceea !pre ră!ărit, a!upra
arelui 0raş"
: Să ucidem pe regele 5tlantidei şi pe toţi
!lu#itorii lui; !pu!e ai%8a1a"
)ahuben păli"
: &um poţi !ă te g$ndeşti la a!ta4 <egele e zeu;
!trigă el în!păim$ntat" 2ie el veşnic"""
: >eii 5tlantidei nu !unt zeii noştri; îi întrerup!e
ai%8a1a" S%o apere zeii ei" *e noi ne apără zeul

no!tru puternic 5uta, care are pielea neagră ca şi a

noa!tră"
)ahuben !tătu în cumpănă" >i!e încet.
: *oate că ai dreptate, ai%8a1a" Dacă regele ar
fi zeu, ar şti ce face 5uta şi l%ar opri""" !au ar fi trimi!
p$nă acum o ploaie de foc pe!te noi""" Dar n%a trimi!"
: +umai 5uta e!te zeul no!tru; încheie ai%8a1a"
3l !e va arăta în cer c$nd vom porni noi"
-n cea de%a opt!prezecea noapte nu dormiră dec$t
puţini oameni" +u mai avea răbdare nimeni" &$nd
veni dimineaţa, )ahuben porunci unui t$năr !ă !une
din corn"
258
 Luntrea Sublimă

3l adu!e!e cornul, cu toate că ura robilor

cre!cu!e at$ta, înc$t nu%i mai trebuia !unet de corn"
8ătură şi c$teva tobe ale oamenilor negri, făcute din
piele de capră !ălbatică" -n #urul unui foc, dan!ară
cei mai vite#i bărbaţi negri" 3ra dan!ul războiului"
Dar tocmai atunci ră!ună gla!ul tunător din cer, at$t
de aşteptat.
: <obi care aţi biruit robia, zeii lumii vă cheamă
a!upra arelui 0raş"""
&$nd !e !f$rşi dan!ul, miile de oameni începură
!ă curgă !pre văi"
Su!, în luntrea care%i călăuzea, afară de c$rmaci
şi de 5uta,
*rivind în mai
#o!, era ormulţimile
!pre şi încă unul dintre !trăini"
înarmate, 5uta îşi
adu!e aminte din nou de !trania ţeavă alba!tră cu
care fu!e!e uci! c$inele, atunci, în piaţa de l$ngă
palatul regelui" Dacă ar avea şi el a!emenea armă,
!tăp$nii 5tlantidei ar pieri ca şi c$inele"
: De ce v%au trebuit vouă arme, dacă la voi nu !e
fac războaie4 întrebă 5uta"
: *e alte planete am înt$lnit fiare foarte mari şi
prime#dioa!e" +u puteam şti dacă nu vom gă!i a!tfel
de fiare şi la voi, !pu!e or"
: 5vem şi noi;
: &are4 !e miră or" 3lefanţii4
: +u, /efnaht"
Străinii izbucniră în r$!( c$rmaciul !pu!e.
: /efnaht e!te o fiară mică şi ar putea !ă fie un
om mare"
: *reoţii îşi moştene!c la noi me!eria din tată în
fiu" 3i au toate cărţile şi toate tainele, zi!e 5uta" De
aceea !unt mari" /otuşi, zi!e or z$mbind, !ă nu
259
 Victor Kernbach

doreşti armele noa!tre cu rază ucigătoare. ţi%am mai

!pu! că nu am venit aici ca !ă ucidem;
5uta !e uită lung"
&$rmaciul îi !imţi m$hnirea şi zi!e cald.
: 6tiu că n%ai înţele!, 5uta, şi îmi pare rău" +ouă
ne e!te uşor !ă înţelegem toate ace!tea, pentru că de
douăzeci de mii de ani"""
or îl întrerup!e.
: 5!ta nu în!eamnă că 5uta are de aşteptat
douăzeci de mii de ani" +u, 5uta, în c$ţiva ani ai !ă
înţelegi şi tu multe lucruri care ţi !e par acum
întunecate !au nefireşti""" ai ale! dacă ai veni cu
noi"""
: 'nde cu voi4 !trigă 5uta"
: *e planeta noa!tră, pe or cel roşu, cum i%ai
!pu! tu" 6tii că nu e chiar roşie, !e vede numai aşa
pentru că avem multe ni!ipuri şi aer puţin" Dar !ă vii
pe ea, n%o !ă%ţi pară rău;
: ă poftiţi într%o ca!ă pe care v%aţi pu! în g$nd
!%o pără!iţi4 făcu 5uta mirat"

prea:!ăracă"""
+u pentru că nucăne%ar
6i poate fi dragă"
nici n%o Dar a *oate
!%o pără!im" răma!
vom gă!i putinţa !ă%i redăm bogăţia împuţinată"
: 6i acum vă hrăniţi numai cu !$mburii pe care
vi%i faceţi din ierburi, aşa cum mi%ai !pu!4
: +u, aca!ă la noi m$ncăm ca şi voi, alte lucruri,
în!ă puţine" 0, dacă am avea măcar mierea voa!tră"""
i%ai !pu! că o fac nişte g$ze, da4
: 5lbinele"
or oftă" 5uta !e uită la el, apoi prin luntre, la
ceilalţi doi şi !pu!e !fio!.
: Va !ă zică !unteţi !ăraci, or, !ăraci ca părinţii
260
 Luntrea Sublimă

mei din =ara +i!ipurilor, !au ca !clavii 5tlantidei"

+ici aur nu aveţi""" 6i totuşi de multe ori mi !e pare
că !unteţi cu mult mai bogaţi dec$t toţi bogaţii
5tlantidei""" 3!te aici ceva ce nu pot pricepe, deşi
!imt""" or z$mbi.
: La voi !unt oameni care au şi oameni care n%
au" &ei care au îşi închipuie că au, pentru că nu ştiu
!ă dorea!că cu mult mai mult dec$t animalul pe care
ai venit călare la noi înt$ia oară" Dacă ar dori a mia
parte din c$t dorim noi, !%ar !ocoti mai !ăraci dec$t
tine"
: 5cum înţeleg, !pu!e 5uta" 3i au păm$nturi şi
vite
aceeaşi !unt
aur şi argint mai
puternici" Darmult
la voidec$t
cum le
e4 trebuie" De
: 5ur avem, dar facem din el unelte, fiindcă nu
rugineşte" /ot ce are planeta noa!tră e deopotrivă al
tuturor" De aceea ne g$ndim at$t de mult la urmaşi"
6i iată de ce învăţăm !ă dorim din ce în ce mai mult"
Dorind, facem;
: 5ţi dorit chiar tinereţea fără bătr$neţe; ro!ti
îng$ndurat 5uta" 5ţi dorit%o şi o aveţi. la trei !ute de
ani !unteţi mai tineri dec$t noi la treizeci" /otuşi,
prea bine nu înţeleg"""
: Vezi, urmă or, la noi dore!c toţi şi toţi au"
+imeni nu poate avea mai puţin dec$t altul" &hiar
daca planeta noa!tră e cu mult mai !ăracă dec$t a
voa!tră, noi !untem mai bogaţi, fiindcă ştim !ă
folo!im tot ce ne dă firea planetei" 6i ce nu ne dă,
facem !inguri" +imeni la noi nu are mai mult dec$t

altul" )ar că
în!eamnă dacăacelcineva
lucru doreşte
nu%l areceva
încăcenimeni"
nu are,
6i
atunci toţi ne !trăduim !ă%l facem ca !ă%l avem toţi"
Luntrea !e rotea întruna dea!upra mulţimilor de
261
 Victor Kernbach

robi" *entru ace!te mulţimi totul acum era !%o vadă"

5uta !e uită o vreme în #o!, apoi iar îşi adu!e
aminte de ceva.
: 5m vrut de mult !ă te întreb, or, dar am uitat"
*oate tu ştii !ă%mi dezlegi o taină" 3ram cu un an în
urmă în altă ţară, unde !unt ni!ipuri fierbinţi, şi o
dată am văzut nişte lucruri lunguieţe, !clipitoare, pe
care n%am a#un! !ă pun m$na"""
: 5i leşinat cumva4 r$!e or întrerup$ndu%l"
5uta !e uită la el uimit.
: De unde ştii4;
: 3rau ale noa!tre" Le%am aruncat pe păm$nt !ă
vedem care e aerul şi c$t de mare e căldura"""
: 6i cum aţi putut afla4 Doar au răma! acolo"
: 3le au cercetat aerul, căldura, alte c$teva
lucruri şi ne%au !pu! ce%au aflat, printr%un fel de raze
puternice"
5cum toţi !e uitau numai în #o!" ulţimile de robi
treceau printr%o vale verde" &$rmaciul şi or
amuţi!eră"
: &e!trigă
păduri; multevră#it
ierburi aveţi voi"""
al treilea şi c$te
!trăin" păduri,
La noi c$te
fiecare
tufa e mai preţuită dec$t la voi aurul"
: &um, voi n%aveţi ierburi verzi ca ace!tea4 !e
miră 5uta"
: )erburi avem, dar puţine, !pu!e !trăinul" 6i nu
!unt verzi. la noi iarba e alba!tră, în !chimb cerul nu
e at$t de alba!tru ca al vo!tru"
: Dar luna !e vede şi de la voi tot aşa de
frumoa!ă4
: +u, 5uta; îi ră!pun!e or" Luna voa!tră n%o
vedem dec$t prin ocheane foarte puternice" Luna a!ta
262
 Luntrea Sublimă

e numai a voa!tră" *laneta noa!tră n%a avut lună" )%

am făcut noi, din metal, două"
Lui 5uta i !e păru că n%a auzit bine.
: &um le%aţi făcut voi4 +u înţeleg;
: &um am făcut şi luntrea cea mare, cu care am
venit""" -n!ă cu mult mai mari" Suprafaţa uneia din
ele e!te aproape c$t a 5tlantidei"
: 6i de ce le%aţi făcut4""" 6i cum le%aţi urcat4 +u
pot pricepe"
5uta îşi !tr$n!e t$mplele în pumni"
: &u a#utorul mai multor luntre ca aceea pe care
o ştii, am trimi! la înălţimea cuvenită părţi deo!ebite
şi acolo !u! meşteri buni le%au închegat" +u le%am
făcut în acelaşi timp" 5cum c$teva !ute de ani !%a
făcut cea mică" -n timpul no!tru !%a făcut cealaltă"
5uta îşi frecă fruntea.
: Dar cum le%au putut închega acolo meşterii
voştri4 +%au căzut4;
: +%au căzut. erau prea departe de planetă şi ea
nu%i atrăgea"
5uta !e g$ndi încordat( apoi ridică ochii, puţin
tulburi.
: Va !ă zică noi cădem pe păm$nt pentru că
păm$ntul ne atrage4 6i pa!ărea de ce nu cade, şi nici
luntrea a!ta aşa de grea4
: *a!ărea dă din aripi, luntrea noa!tră are
văpăile pe care le cunoşti" 6i pa!ărea şi luntrea"""
Dar în aceeaşi clipă c$rmaciul !trigă.
: *riviţi;
6i luntrea începu !ă coboare în cercuri line
dea!upra unei privelişti care pentru aceşti !trăini era
cu totul nouă" ai #o! de peşterile !clavilor !e
263
 Victor Kernbach

întindea o c$mpie" 5colo, o oa!te atlantă parcă fără

număr ieşea în calea oştirii de robi" &ele două armate
!e opri!eră şi !tăteau faţă în faţă" Dar nu !e zăreau
dec$t ca nişte mari muşuroaie de furnici" &$rmaciul
opri!e acum luntrea şi nu vroia !ă coboare mai #o!"
5uta !e uită prin ocheanul puternic şi începu !ă
de!luşea!că aproape şi feţele oamenilor" 0ştile mai
!tătură un timp, fiecare parcă aştept$nd !ă înceapă
cealaltă" 5rmele zecilor de mii de !oldaţi ai 5tlantidei,
ră!p$ndiţi p$nă dincolo de zare, !trăluceau aurind
c$mpia" <obii erau de cincizeci de ori mai puţini"
5uta văzu cum deodată, din fruntea armatei de robi,

!e de!prinde
aminte şi !imţiun
că om" -l privi
i !e taie cu mai+umultă
ră!uflarea" putea luare
!ă%l
audă ce !trigă, dar !e vedea bine că omul !triga"
0mul era )ahuben" 2ăcu un !emn cu !cutul şi
mulţimile de robi !e năpu!tiră înainte"
5uta începu !ă !e frăm$nte"
: &obor$ţi%mă; !trigă el" 3u trebuie !ă fiu acuma
cu ei" Străinii în!ă tăceau"
: Vreau !ă ie! de%aici, vreau !ă mă duc la ei;
!trigă 5uta iarăşi, încep$nd !ă%şi de!facă curelele"
5tunci or îi !pu!e bl$nd.
: 6tii bine că nu numai tu n%ai !ă c$ştigi nimic
duc$ndu%te printre ei, dar, mai ale!, nu vor c$ştiga ei
nimic" Dacă te vor ucide atlanţii, şi !ă fii încredinţat
că te vor ucide numaidec$t, toată armata adunată de
tine nu va mai avea nici o putere" 3i cred în tine c$nd
eşti aici !u!" 5!ta%i tot" Dar ei nu ştiu ce vor, şi de

fapt nici
treacă untu, 5uta, nu ştii prea bine" 5r trebui !ă mai
timp"""
: 5tunci tot ce fac ei e zadarnic4
: >adarnic nu e" 3!te o treaptă. înt$ia treaptă" *e
264
 Luntrea Sublimă

o !cară nu te urci !ărind, te urci pe trepte" -nţelegi4

6i nici !ă nu crezi că oric$t ţi !%ar închina ei ai făcut
totul numai tu""" Dacă ei n%ar fi vrut, tu nu făceai
nimic" 2ără tine, tot !e ră!culau, poate mai t$rziu"
'ră aveau de!tulă""" /u n%ai făcut dec$t !ă grăbeşti
clipa"
5uta nu ştia ce !ă mai creadă" Sau aceşti !trăini
nu voiau !ă !e ame!tece, !au aveau cu adevărat
dreptate"
: 0ricum, zi!e el către or, cel puţin !tăp$nii !e
vor !peria"
: Da, vor afla că !e poate şi altfel"""
&$rmaciul
nemişcată mai &$mpul
în aer" coborî puţin luntrea,
!e vedea plin lă!$nd%o
de leşuri tot
şi
!$nge" Străinii nu mai priviră prin ocheane" +umai
5uta !e uita" >ări deodată un om repezindu%!e
înainte, !trăpung$nd cu !uliţa un !oldat atlant şi
lovind pe altul cu barda" -n #urul lui !e adună, ca o
verigă, o ceată de robi ca !ă%l apere" 0mul era tot
)ahuben" &$teva clipe mai t$rziu, )ahuben ridică faţa
în !u!, trupul lui !e arcui înapoi şi m$na !t$ngă,
!căp$nd barda, !e repezi la piept" 5uta !e uită mai
bine" &e era a!ta4 )ahuben !e prăbuşea pe !pate,
încerc$nd !ă%şi !mulgă o !ăgeată din inimă" &$ţiva
robi !e apropiară de el" Doi căzură" 5poi încă unul"
&ei rămaşi !e aplecară !pre )ahuben, în!ă îndată îl
pără!iră" 5şadar muri!e"
5uta răma!e c$teva clipe mut" or !e uită cu
ocheanul încotro îi arăta 5uta" *ricepu repede" Se

uită:lai
5uta
!e şi zi!ecă
pare încet.
e!te prietenul tău care a zburat
cu noi; 5uta nu ră!pun!e" 6edea cu pumnii încleştaţi
pe genunchi" 5poi nu mai putu !ă îndure şi izbucni
265
 Victor Kernbach

într%un hohot de pl$n!" Dar numaidec$t îşi !tr$n!e

buzele şi !e !tăp$ni căci, fără a !e mai !fătui cu
nimeni, c$rmaciul îndreptă luntrea a!upra armatei
atlantei" 5uta cuprin!e cu ochii oa!tea de robi. în
fruntea ei, cu arcul pe umăr şi cu o lance grea în
m$nă, alerga ai%8a1a" 5uta înşfăcă într%o clipă
p$lnia şi !coţ$nd !coica ei pe ferea!tră, !trigă.
: <obi ai 5tlantidei, ca !ă nu mai fiţi robi, ucideţi
pe vră#maşii voştri" <ăzbunaţi moartea lui )ahuben;
'n răcnet de mii de gla!uri a!urzi c$mpia" <obii
alergară înainte, parcă vr$nd !ă%şi a#ungă din urmă
!ăgeţile"
)ar mulţimile
pa!ăre argintie cudecoadă
!oldaţi atlanţi, de
şi crea!tă zărind minunata
foc, care !triga
din cer, începură !ă !e împrăştie în neor$nduială,
unii arunc$ndu%şi armele la păm$nt"
5cum, 5uta era încredinţat că robii vor a#unge în
arele 0raş" 6i numai după ce văzu armata atlantă
cu de!ăv$rşire ri!ipită, c$rmaciul, fără a !coate o
vorbă, întoar!e luntrea !pre miazănoapte şi zbură
către *i!cul Sf$nt"
>borul !e petrecu în tăcere"

266
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXIII

Străinii !e aflau pe *i!cul Sf$nt de aproape două

luni" -n ace!t ră!timp !e petrecu!eră mai multe
înt$mplări, dintre care unele l%au făcut pe 5uta !ă !e
întri!teze, altele !ă !e bucure" -ntr%o zi, pe c$nd şedea
de vorbă cu or, pe o !t$ncă !ub care !e de!chidea o
privelişte largă a mării şi c$mpiei de la poalele
muntelui, zări urc$nd din vale !pre ei o ceată de
oameni" 3rau încă departe ca !ă !e fi putut vedea
bine feţele lor prin ochean, în!ă 5uta îşi dădu !eama
că !unt robi, de vreme ce nu aveau alte veşminte
dec$t p$nza înfăşurată în #urul coap!elor, prin!ă cu o
cingătoare" 'nii erau negri, alţii roşii şi înalţi, alţii
erau mai !cunzi, cu pielea galbenă !au albă" 5uta
putu !ă numere douăzeci" /oţi aveau arme" ) !e
!tr$n!e inima" +u mai primi!e de mult nici o ve!te de
la ai%8a1a" Să !e fi întor! oare punzi4
&u punzi lucrurile !%au petrecut aşa" -ntr%o zi,
zbur$nd în luntrea cea uşoară în #urul pi!cului,
c$rmaciul a aşezat%o într%un loc de!chi!, între un şir
de tufe şi un p$lc de copaci, la ob$rşia izvorului
fierbinte din care !e face, mai către vale, <$ul &ald"
'nul dintre !trăini cerceta copacii, or şi altul luau
apă din acel izvor turn$nd%o în anume va!e, pentru
a%i cunoaşte în!uşirile şi alcătuirea" &$rmaciul alegea
pietricele,
Deodată,adun$ndu%le
de după în c$teva!%au
arbori, cutii"ivit c$ţiva robi
tăietori de copaci, în!oţiţi de un !lu#itor al arelui
*reot" -ndată ce îl zări pe 5uta, ştiind pe!emne că va
267
 Victor Kernbach

primi o ră!plată, !lu#itorul chemă robii şi le porunci

!ă !e îndepărteze de acel loc, iar el !e !trecură printre
copaci către latura cealaltă a pi!cului" 5uta pricepu
unde !e duce" 5tunci alergă !pre robi şi lu$ndu%i
unuia !ecurea din m$nă le de!făcu tuturor lanţurile
de la picioare, !fătuindu%i !ă !e ducă !pre untele de
2oc şi învăţ$ndu%i cum !ă gă!ea!că drumul" <obii îl
cunoşteau şi nu !e temeau de d$n!ul" 5uzi!eră că ar
fi plecat cu zeii şi !e lă!ară cu bucurie liberaţi de
greutatea lanţurilor, ceea ce !inguri n%ar fi cutezat !ă
facă" Dar îndemnul nu i%l a!cultară" Le păru mai bine
!ă !e împrăştie !pre pădure" +umai punzi răma!e"

arele *reot
palatului, fu!e!eşivăzut
!ingur plimb$ndu%!e
po!omor$t" prin grădina
*e !oldaţi, arele
*reot i%a învăţat că atunci c$nd îl vor vedea pe !clavul
fugar 5uta !ă%l prindă şi !ă%l aducă nevătămat
înaintea !a şi !ă nu !e teamă de el că ar fi zeu,
pentru că toată lumea ştie că zei cu pielea neagră nu
!unt şi că 5uta a fo!t rob p$nă la venirea acelor
vră#itori !trăini care ameţeau vederea mulţimii cu
minciunile lor" /otuşi, !pu!e punzi, printre robi !e
vorbea
prefăcutcăo 5uta
vremee!te zeul bun
în !clav ca !ăallerobilor,
cunoa!căîntr%adin!
mai bine
pă!urile şi durerea" 6i punzi era încredinţat de
acea!ta" Lui 5uta îi era ruşine, dar ştia că oric$t !%ar
!trădui !ă%i !coată credinţa a!ta din cap, nu va
izbuti" -i mai !pu!e punzi şi altceva" 'n !clav nou,
dintre ră!culaţi, a fo!t prin! c$nd rătăcea pe alul
<$ului <ece, şi un !lu#itor al arelui *reot, umbl$nd
cu c$ţiva !oldaţi alături, pentru că îl văzu foarte
voinic, nu%l uci!e ci îl adu!e în ca!a robilor, pentru
muncă" De la el află punzi de!pre ră!coala călăuzită
din cer de marele zeu al oamenilor negri care putea
268
 Luntrea Sublimă

!ă ia oric$nd înfăţişare de copilandru, de rob, de om

!au de pa!ăre de argint" punzi mai află de la acel
!clav şi că ai%8a1a, după alungarea !oldaţilor de
către zeu, !ocoti !ă nu mai înainteze !pre arele
0raş( el de!luşi!e ace!t îndemn în !eninul plecării
pă!ării de argint de pe cer, pricep$nd că era mai bine
!ă mai adune robi ră!culaţi şi arme, pentru ca oa!tea
lui !ă a#ungă mai puternică" 5cum, acea!tă oa!te !e
afla iarăşi pe untele de 2oc, dar nu !u!, ci acolo
unde înainte au fo!t taberele de !oldaţi de l$ngă
peşterile robilor" punzi mai auzi!e că !e pove!tea
printre !clavi şi !oldaţi că multe femei ale preoţilor

năşteau
na!uri deînelefanţi
acea!tă!au
vreme prunci
cu labe cu cozi de şarpe, cu
de c$ine"
Sf$rşind de pove!tit, t$nărul rob porni !ă plece
!pre tabăra lui ai%8a1a, dar după c$ţiva paşi !e
întoar!e şi%i mai i!tori!i o înt$mplare de care uita!e"
De c$tăva vreme !e vorbea în ca!a robilor cum că zeii
!trăini împreună cu fo!tul rob al !tăp$nului *i!cului
Sf$nt !%au aşezat dincolo de palat, chiar în pi!c" De
mai multe zile !e afla în palat şi preotul /efnaht, venit
cu fiul şi cu fiica !a şi cu toată ca!a" Soldaţii care%i
păzeau pe robi vorbeau tot felul de lucruri( unii
!puneau că lui /efnaht i%ar fi frică !ă mai !tea în
arele 0raş, de c$nd cu ră!coala( alţii ziceau că a
venit aici pentru a fi la îndem$nă c$nd va muri
arele *reot" )ar +efert, fiica lui /efnaht, a intrat o
dată în ca!a robilor şi n%a zi! nimic" punzi auzi!e
în!ă de la nişte !lu#itori că +efert, care e!te preotea!a
>eiţei Lunii, ar vrea !ă%i vadă pe zeii din turnul de
argint"
: +%ai văzut%o niciodată pe +efert4 îl întrebă 5uta
tulburat"
269
 Victor Kernbach

: 5m văzut%o numai c$nd a fo!t în ca!a robilor"

Se !pune că noaptea, c$nd ră!are luna, !e plimbă
prin grădină numai cu c$teva roabe, dar eu n%am
văzut%o"
+eştiind alte veşti, punzi îşi luă răma! bun de la
5uta şi !e !trecură pe după !t$nci ca !ă a#ungă
undeva la ţărmul mării"
5şa !e petrecură lucrurile atunci cu punzi"
)ar acum, aduc$ndu%şi aminte de acea!tă
înt$mplare, 5uta şedea l$ngă or şi aştepta pe cei
douăzeci de robi care păreau !ă !e îndrepte încoace"
Văz$ndu%l că tace şi de!luşindu%i o oarecare tri!teţe
în ochi,
5utaor îl întrebăde
îi mărturi!i dacă nuîievenea
unde cumvatulburarea"
bolnav" or
îl cercetă cu luare aminte şi z$mbi depărtat, cu
oarecare mirare.
: 6i dacă acea!tă +efert nu poate fi a ta, nu poţi
iubi alta4
5uta zi!e m$hnit.
: Voi nu iubiţi niciodată4 /ocmai voi care toată
viaţa răm$neţi tineri;
: )ubim, fireşte" )ubim şi noi, dar nu ne pierdem
firea c$nd drago!tea e fără ră!pun!" -n!eamnă că n%
am ale! bine" Drago!tea noa!tră e!te şi prietenie" 6tii
ce !%ar înt$mpla dacă am începe !ă luptăm pentru
cucerirea c$te unei femei care nu ne vrea, cum !e
poate citi în cărţile noa!tre foarte vechi ale poeţilor4
0mul uită de înt$ia lui datorie"
: Dar nu a!ta e înt$ia datorie4
: 2ireşte că nu a!ta" 0mul e dator înt$i !ă
lucreze pentru îmbunătăţirea vieţii tuturor" 5ltfel n%
am fi a#un! unde !untem" La noi drago!tea a a#un!
a#utoarea omului, nu piedică"
270
 Luntrea Sublimă

5uta oftă.
: 5r fi bine !ă pot face ca voi, dar"""
: 3a te iubeşte4
: +u ştiu""" poate că da" +umai o dată am putut
vorbi cu ea, şi atunci cu frică şi pe a!cun!" 2iica unui
preot nu poate iubi un !clav;
: +u poate !au nu i !e dă voie4
5uta nu ră!pun!e" Vorbi mai departe tot or.
: După cum mi%ai !pu! şi dacă am izbutit !ă
încep a cunoaşte firea voa!tră de păm$nteni, cred că
dorinţa ei de a%i vedea pe zeii din turnul de argint
e!te dorinţa de a te vedea pe tine" De ce !e plimbă la
lumina lunii, fără pază4
5uta !imţi că !e luminează ceva în el" Strigă.
: 5m !%o răpe!c;
: Vrei !ă te ucidă !oldaţii lui /efnaht4; îl opri
or, dar îndată !e răzg$ndi. Sau zboară p$nă acolo
c$nd !e plimbă nepăzită" *rietenul no!tru va aşeza
luntrea c$t mai aproape"""
Dar iată că ceata de robi a#un!e l$ngă ei" <obii
îngenuncheară şi făcu
!trădui mult p$nă%i 5uta,!ă !cul$ndu%!e repede,
!e ridice" *rintre !e
ei era şi
punzi" 5uta află că era o ceată care !e rătăci!e de
mulţimea ră!culaţilor şi pe care punzi a înt$lnit%o
c$nd !e întorcea cu veşti de la ai%8a1a"
: ai%8a1a îţi trimite !lavă, zeule bun, şi îţi
bucură auzul cu ve!tea că au mai venit în tabere de
patru ori c$te o mie de robi" *e aceştia i%am adu! la
tine pentru că umblau pe%aproape" De aici îi voi duce
la ai%8a1a"
5uta !e uita curio! la un rob voinic şi mărunt la
!tatură, cu faţa albă gălbuie, şi la altul, tot !cund,
271
 Victor Kernbach

dar cu pielea !taco#ie, aproape !molită" -i întrebă din

ce ţări erau aduşi"
&ei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul
aproape de loc" &el cu pielea albă gălbuie putea fi din
ră!ăritul îndepărtat, îşi zi!e 5uta, poate din mica ţară
Sumer" Dar oameni de felul celuilalt nu mai văzu!e"
5ducea puţin la culoarea pielii cu atlanţii, parcă şi
tăietura chipului nu !e deo!ebea prea mult, doar că
faţa era mai u!căţivă, na!ul mai lung şi mai gro! şi
!tatura mai !cundă" *e cel dint$i îl întrebă la
înt$mplare în limba ţării Sumer, vr$nd !ă afle cum îl
cheamă" 2ericit că poate vorbi ca aca!ă, omul r$!e cu
recunoştinţă şi i !eştie
: >eul no!tru închină"
toate limbile păm$ntului""" ă
cheamă 'tnapiştim, şi !lăvit fie zeul care vrea !ă ştie
numele meu nemernic;
: Dar tu de unde eşti, care%i ţara ta4 îl întrebă pe
celălalt, în!ă în limba atlantă"
<obul cu faţa !taco#ie întin!e m$na !pre apu!"
5uta ridică din umeri.
: 5colo nu e!te nici o ţară, numai c$teva o!troave
mici cu oameni !ălbatici" De acolo eşti4
: +u" =ară mare, frumoa!ă" Departe; ră!pun!e
omul" 5uta ştia că în unele poveşti !e vorbea uneori
de o ţară mare de la capătul din!pre apu! al
păm$ntului, dar nu credea că e altceva dec$t
nă!cocire" 5cum, răma!e în!ă de!cumpănit" Se g$ndi
că chiar dacă ciudatul om minţea, înfăţişarea lui nu
!emăna cu a nici unuia dintre popoarele lumii" 5flă
că
maiîl mult,
cheamădarahu1utah"
acum aştepta 5ltădată
punzi l%ar
!ăfiplece
de!cu!ut
!pre
ţărm cu toţi ceilalţi" 5uta îl !fătui !ă%i !pună lui ai%
8a1a !ă mai adune robi"
272
 Luntrea Sublimă

: *ăcat că a murit )ahuben; zi!e el tri!t" +u

trebuia !ă !e av$nte cel dint$i"
: Dacă a pierit el, !untem mai puţini numai cu
unul, zi!e punzi" 3ra viteaz, dar nu era rob"
: )ahuben ştia în!ă cum !e r$nduieşte o oa!te,
cunoştea meşteşugul războiului, şi voi luptaţi cu cea
mai bună oştire a lumii" Lui 5uta îi părea rău că nu
ştie ce poveţe !ă%i mai dea" Spu!e ce putu. Voi
!unteţi vite#i, dar !oldaţii au şi meşteşug şi !unt mult
mai mulţi" Să%i !pui lui ai%8a1a !ă mai aştepte şi !ă
mai adune robi" 5m !ă vin"""
: Să vii, zeule 5uta; /u eşti zeu şi ştii totul" 5i !ă
ne înveţi şi meşteşugul"
5uta z$mbi tri!t, g$ndindu%!e de la cine ar putea
învăţa el în!uşi ace!t meşteşug al războiului"
&$nd !e făcu !eară, păziţi de umbrele lungi ale
amurgului, cei douăzeci de inşi !e !trecurară pe după
!t$nci" 5uta !urprin!e la or o ciudată privire de
milă" or îl întrebă.
: &um pot !ă umble pe #o! at$ta4 %am uitat la
punzi" &a !ă%i !pui c$teva cuvinte care nici nu l%au
prea a#utat, a !trăbătut #umătate din 5tlantida,
de!culţ, dezbrăcat şi fără îndoială flăm$nd" 5veţi
mulţi oameni minunaţi pe păm$nt; 5r !ăv$rşi minuni
dacă ar şti c$t ştiu preoţii voştri şi ar răm$ne cu
în!uşirile pe care le au;
: Spune%mi, or, cum !ă%i a#ut; !trigă 5uta în
gla! cu un !unet al deznăde#dii" Dacă aş şti măcar ce
ştia )ahuben;""" 6i aşa cum !unt am vrut !ă mă duc
printre ei, dar pentru
: /ocmai nu mă că
laşivreau
tu" !ă%i a#ut" 3i vor c$ştiga
mult mai mult dacă ai !ă%i înveţi !ă trăia!că" 5tunci
vor şti !ă lupte şi fără tine" După ce ne vom i!prăvi
273
 Victor Kernbach

cercetările pentru care am venit şi p$nă c$nd vom

putea pleca îndărăt, vom gă!i şi pentru tine răgaz
mai mult" %am g$ndit chiar !ă vii cu noi, şi nu
numai tu" 5i putea !ă înveţi anumite lucruri p$nă la
capăt, şi atunci te%am trimite înapoi pe păm$nt" Dacă
te duci acum, nu%i poţi învăţa dec$t !ă moară şi ai !ă
mori şi tu poate înainte de a%i fi învăţat, ca şi
prietenul tău )ahuben"
>ilele trecură în cercetări grăbite" *entru 5uta, în
învăţătură" Străinii nu%i cereau !ă le facă aproape
nimic" -şi !f$rşi!e hrana păm$nteană de mult, şi iar
înghiţea !$mburii lor ciudaţi" )ar într%o !eară or !e
apropie de elLuna
unei !t$nci" şi%i atin!e
mare şibraţul" 3rau
galbenă pe de
ieşi!e marginea
undeva
din orizont"
: 5uta, îi !pu!e or, ră!are luna"
: Văd; ră!pun!e el şi răma!e liniştit" or începu
!ă r$dă" Spu!e.
: /e%ai răzg$ndit şi nu mai vrei !ă te duci4
: 'nde, or4 şi numaidec$t !e învioră,
aduc$ndu%şi aminte" &hiar pot pleca4 5m crezut
atunci că glumeşti"
or îl privi a!pru şi%i !pu!e.
: ai !ă plecăm" *oate liniştea drago!tei îţi va fi
de folo!"
: Drago!tea nu e linişte. c$nd femeia iubită nu e
l$ngă tine, eşti tulburat, şi tulburat eşti şi c$nd e!te
alături; îi ră!pun!e 5uta, dar porni către mica luntre(
c$rmaciul aştepta, r$z$nd"
Luntrea a#un!e, fireşte, repede şi apoi !e roti de
c$teva ori dea!upra grădinii palatului" &opacii înalţi o
împiedicau !ă !e aşeze" Că!iră cu greu un loc bun,
între tufe" &$nd ieşiră din luntre, 5uta şopti.
274
 Luntrea Sublimă

: )at%o;
*e o alee treceau trei femei" 'na din ele era +efert,
îmbrăcată în veşm$nt alb şi lung, cu o cunună în
#urul părului de!" 0 cingătoare din inele de argint îi
!tr$ngea mi#locul" Veşm$ntul, după obiceiul din
5tlantida şi din unele ţări ca bunăoară /a Kemet, îi
lă!a un !$n de!coperit" er!ul fetei era lin ca o
plutire" Luna #uca în părul negru retezat la înălţimea
umerilor" 5dunat #o! fald pe!te fald într%un unghi
lung, veşm$ntul dezvelea în mer! pulpa !t$ngă,
acoperind genunchiul"
5uta răma!e locului, vră#it" Dar şi ceilalţi doi" La
lumina lunii
!ubţire şi abia!earcuită,
vedeauaduşi
ochiiaproape
lungi cu !pr$nceana
!ub t$mple,
na!ul !ubţire şi drept, arcuit lin dea!upra buzelor
cărnoa!e, faţa de culoarea ră!ăritului împre#muită de
părul retezat drept, pe frunte şi pe umeri"
&el dint$i care rup!e tăcerea fu c$rmaciul"
: +u%mi pare rău că n%am răma! în luntre, !pu!e
el în şoaptă" *oate că n%am !ă mai pot avea prile#ul !ă
văd grădina a!ta şi !ă miro! florile ei" Luntrea tot n%
are cine !%o lovea!că !au !%o zg$rie( n%a văzut%o
nimeni""" 6i la urma urmei, poate învăţ şi eu ceva"
or îl privi întrebător"
: Vreau !ă văd cu ochii mei cum !e răpeşte o
femeie; zi!e r$z$nd c$rmaciul" Să ştiu cum !ă fac şi
eu cu una din fiicele tale, după ce ne întoarcem
aca!ă"
: +u te vrea4 îl întrebă !implu or"
&$rmaciul
de ei" nu ră!pun!e"
5tunci 5uta +efert era foarte aproape
!trigă uşor.
: +efert, am venit; şi alergă !pre d$n!a"
2ata !e întoar!e !pre ei şi deodată !coa!e un
275
 Victor Kernbach

!trigăt şi !e repezi în braţele lui 5uta, căz$ndu%i la

piept" +umaidec$t după aceea !e auziră în prea#mă
voci şi de după nişte tufe !e ridicară c$teva coifuri de
!oldaţi, !clipind în lumina lunii"
: Vii cu mine, +efert4 o întrebă 5uta cu voce
grăbită"
: Să fugim, !ă nu ne ucidă""" +u trebuia !ă !trig"
6tiam că ai !ă vii !ă mă iei, am !imţit" Dar am"""
Cla!ul îi amuţi" Soldaţii erau aproape"
: 2ugi cu ei, +efert; îi şopti 5uta arăt$ndu%i pe
cei doi !trăini" Vin şi eu;
2ata alergă !pre or, care o luă de m$nă" Dar
!trăinii nu puteau
mai repede alerga" Se îndreptară cum putură
!pre luntre"
5uta era încon#urat de !oldaţi" <idică o cupă mare
de piatră pentru flori şi o aruncă în capul celui mai
apropiat !oldat" Soldatul căzu cu coiful !part şi cu
t$mpla în!$ngerată" 0 !uliţă !e îndreptă !pre 5uta,
în!ă în aceeaşi clipă o m$nă !e aşeză pe ea şi o
împin!e în #o!" 'n gla! şopti.
: *orunca e!te !ă%l aducem nevătămat"
5uta !e învioră" <idică de pe !oclul ei o !tatuie
mică de marmură a unui zeu" /ot atunci auzi un
şuier prelung" &$nd !ă arunce !tatuia în !oldatul ce
!e apropia de el, 5uta auzi că şuierul !e înteţeşte şi
un g$nd fulgerător îi trecu prin minte. @*leacă fără
mine" Se tem;A Dar în aceeaşi clipă auzi !trigătul
c$rmaciului.
: 2ugi; +e%au luat luntrea;
5uta ridică ochii în !u! şi înţele!e. luntrea zbura
trec$nd !pre miazăzi" &ine o lua!e4 &ine ştia !%o
poarte prin văzduh4 Scăpă din m$ini !tatuia zeului"
0 m$nă grea i !e lă!ă pe umăr" 5lte patru m$ini
276
 Luntrea Sublimă

începură !ă umble la gleznele lui cu ceva rece" 5uta

îşi dădu !eama că erau lanţurile" <ăceala aramei
lipită de glezne o cunoştea" o! nu !e vedea bine şi
!oldaţii nimereau greu verigile de aramă" 5uta îşi veni
în fire" -nălţă ochii şi%i repezi un pumn în t$mplă
!oldatului care%şi ţinea m$na grea pe umărul lui"
Soldatul !e clătină şi !e retra!e de%a%ndărătelea, cu
m$na la cap" 5lţi patru !e repeziră la 5uta şi%l
înşfăcară de m$ini" -ncercă !ă !e de!cleşteze, dar nu
mai putu" -ncercă !ă !e uite în partea dincotro
!triga!e c$rmaciul" 0 m$nă puternică îi întoar!e
capul înapoi" 5puca!e !ă zărea!că între tufe lucind

ceva
numaiargintiu(
lumina poate
lunii" erau
Dar !trăinii cu +efert,o poate
auzi dintr%acolo voce
!ubţire" Se încordă şi încercă încă o dată !ă !cuture
de pe el m$inile care%l !tr$ngeau" &um de nu !e
repezi!e nimeni a!upra !trăinilor4 Sau !oldaţii îi
!ocoteau într%adevăr zei şi le era frică"""
: Dacă mă !tr$ngeţi aşa, mă ucideţi; răcni 5uta"
arele *reot vă va omorî pe toţi" +%aţi auzit porunca4
6oapta auzită înt$mplător i%a fo!t de folo!"
Soldaţii îl lă!ară, depărt$ndu%!e c$ţiva paşi şi
nelă!$ndu%i loc pe unde !ă fugă" +u mai avea cum !ă
!cape" Dar deodată zări un !oldat prăbuşindu%!e la
păm$nt" 5poi altul" 5poi încă doi" &eilalţi fugiră,
zbier$nd îngroziţi" -ndată 5uta, îşi adu!e aminte de
arma alba!tră, şi nemaivăz$ndu%!e încon#urat, alergă
!pre tufe" +u era din neamul tibbu, dar ştia !ă fugă
minunat" &$nd îl văzu l$ngă ea, +efert îi încolăci
g$tul cu braţele" /remura"
: ai !ă fugim de%aici, 5uta; -n pădure !ă fugim"
+u mai vreau !ă văd pe nimeni, numai pe tine"""
5uta îi m$ng$ie părul"
277
 Victor Kernbach

: &um !ă trăim în pădure4 &a !ălbaticii4 6i

p$nă, la urmă tot vom fi de!coperiţi"
: &a !ălbaticii; !pu!e fata printre !ughiţuri de
pl$n!" %am !ăturat şi de tata şi de palatele lui""" +u
mai vreau !ă fiu preotea!a lunii, nici""" nimic" Vreau
!ă fiu numai cu tine"
or nu îndrăznea !ă%i tulbure" Dar c$rmaciul îi
trezi din acea!tă vi!are.
: /rebuie !ă plecăm grabnic !u!, la noi" +u mai
avem cu ce zbura, ştii"
+efert a!cultă mirată" 3a nu băga!e de !eamă
luntrea în zbor, într%at$t era de tulburată"
-n prea#ma lor nu mai era nimeni" &ălăuziţi de
5uta, porniră pe întortocheatele poteci" +efert păşea
alături de el şi%l ţinea de m$nă, neîntreb$ndu%l nimic"
+umai c$rmaciul nu avea linişte" 0 dată zi!e.
: &red că într%o lună pot în#gheba alta, mai mică,
din ceea ce am adu! cu mine"""
5ltă dată ro!tit îng$ndurat.
: &ine !%o fi putut lua4 &ine a fo!t cu noi şi !%a

uitat cum o ridic

ergeau în încet"
foarte aer4;"""or tăcea" +umai 5uta îşi
încordă mintea încerc$nd !ă gă!ea!că ră!pun!ul" Dar
acum mintea lui lucra greu" >i!e nehotăr$t.
: )ahuben""" Dar )ahuben e mort"
: *reotul vo!tru care a vrut !ă te ucidă acolo în
oraş" 3l îmi cerea întruna lămuriri, !trigă c$rmaciul"
5uta !e opri înţepenit" intea lui !e lumină"
Strigă m$nio!.
: /efnaht a fo!t""" numai el;
Vorbeau în limba atlantă, anume" 5uzind !trigătul
m$nio! al lui 5uta şi neînţeleg$nd nimic, +efert
278
 Luntrea Sublimă

începu !ă tremure îngrozită" 5uta !e uită la ea" -n

ochii lui !căpără ură" >i!e ră!tit.
: +%ai fo!t tu momeala din capcană, +efert4
Spune !au te ucid;
+efert izbucni în pl$n!"
: Dar ai !pu! că ştiai că am !ă vin; !pu!e 5uta
mai moale"
2ata îl privi drept în ochi" 0 bătea luna în faţă"
0chii îi erau curaţi"
: )nima mea îmi !punea, de la ea ştiam""" zi!e
+efert" &um crezi că mi%ar fi !pu! tata ceva tocmai
mie, dacă ar fi plănuit !ă te prindă;
: 6tia că mă iubeşti4
: +%avea de unde !ă ştie, dar mi !%a părut că
ghici!e acum în urmă"
or îi atin!e braţul.
: 2ata n%are nici o vină, n%o bănui; Dar !ă
mergem c$t nu e prea t$rziu" &ine ştie ce !e poate
înt$mpla"
Drumul !pre pi!c pentru 5uta nu era lung. ar fi
a#un!
braţe" cur$nd" *e +efert
Dar !trăinii la nevoie
!e i!toveau ar fi purtat%o
merg$nd" De multeînori
erau nevoiţi !ă !e oprea!că, pentru a !e odihni puţin"
5lte dăţi 5uta îi lua în !pate pe r$nd şi%i trecea pe!te
albia vreunui p$r$u !au pe buza unei prăpă!tii"
Drumul părea că nu !e mai !f$rşeşte" /otuşi, !e
!f$rşi"
&$nd !oarele lumina!e munţii, intrară cu toţii pe
uşa luntrei mari" +efert era at$t de i!tovită înc$t nici
nu mai putu !ă !e mire" or şi c$rmaciul căzură în
#ilţuri, !torşi de puteri" *e toţi îi încon#urară ceilalţi
trei !trăini, roşi tu!trei de îngri#orare" 2emeia începu
279
 Victor Kernbach

!ă%i învioreze cu mingea fermecată şi cu alte mi#loace

!tranii" Dar erau prea zdrobiţi" 5uta !e !imţea în!ă
bine" -i luă pe r$nd în braţe şi îi du!e în odăiţa
rotundă unde puteau face baie de raze întremătoare
nevăzute"
+efert între timp adormi!e pe un #ilţ de!făcut ca
un pat" &$nd !e trezi după un !omn !curt, înainte de
a%şi da !eama unde !e află, auzi pe cei din #ur
vorbind ceva neînţele!, !au cum i !e păru ei,
c$nt$nd"
6i !trăinii şi 5uta erau foarte îngri#oraţi" Străinul
care fu!e!e cu or şi cu c$rmaciul !ă%l ducă pe 5uta
în luntre
: 5mdea!upra
crezut că !clavilor
aţi plecatră!culaţi tocmai
!pre locul !punea.
ră!coalei" 5m
încercat !ă vorbim cu voi, dar luntrea zbura fără !ă
ră!pundă" -nt$i am !ocotit că !%a !tricat ceva şi nu ne
puteţi ră!punde, dar c$nd am văzut că nu ne
trimiteţi nici măcar !emne luminoa!e, n%am mai ştiut
ce !ă credem"
5uta, care a!culta încordat, !trigă pe neaşteptate.
: 5cum înţeleg tot; /efnaht a zburat !pre
untele de 2oc. vrea !ă împiedice ră!coala"
: >bura foarte încet, zi!e acelaşi !trăin" 5ltfel ar
fi a#un!, !au poate !%a oprit undeva pe drum"
: +u ştia !ă oprea!că nici !ă zboare repede,
!pu!e c$rmaciul" +%a apucat !ă vadă tot"""
5uzind în!ă de untele de 2oc, or încremeni"
'it$ndu%!e la el, şi ceilalţi !e !chimbară la faţă"
5uta nu bănuia la ce !e g$nde!c" -ncepu !ă !imtă
în el o nelinişte a!pră, crudă, înt$ia oară at$t de mare
de c$nd !e ştia" Soarta ră!coalei ameninţate îi ridică
un nod în g$t şi i !e păru că aerul !e împuţina!e"
-ntr%un t$rziu, or îl întrebă pe c$rmaci.
280
 Luntrea Sublimă

: *oţi !%o nimiceşti în aer, înainte de a a#unge la

muntele acela prime#dio!4
: +u; murmură c$rmaciul cu gla! !ugrumat" +u
m%am pregătit pentru a!ta""" nu m%am g$ndit"
5uta !imţea marea prime#die, fără !%o cunoa!că"
-ntrebă cu gla! !tin!.
: 6i ce va fi acum4
or nu%i ră!pun!e" 'mblă la o altă oglindă, pe
care 5uta n%o cunoştea, p$nă c$nd oglinda !e lumină
de o lumină uşor tremurătoare, şi !e iviră pe ea, ca în
depărtare, nişte munţi fumeg$nd !lab şi pe un fel de
cer cenuşiu !e zări plutind o mu!culiţă" or le arătă
mu!culiţa şi !pu!e.
: Deocamdată n%a a#un!" >boară încet"
5uta îşi dădu !eama că era luntrea lor" -ntrebă
din nou.
: 6i acum ce va fi.
2ără !ă%şi ia ochii de la oglindă, or zi!e.
: +u ştiu ce va fi"""
Vocea lui tremura"

281
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXIV

punzi era de mult prieten cu robul c$rmaci care%

l du!e!e nu o dată a!cun! în luntrea pe!cărea!că"
Dar acum erau douăzeci şi cine putea !ă%i a!cundă
pe toţi4 Dimineaţa îi apuca!e într%o pădurice de pe
ţărm" Să meargă pe #o! pe u!cat !pre untele de 2oc
nu !e putea. era şi departe, erau şi prime#dii" Se
!fătuiră ce !ă facă"
: 3u pot face o plută, zi!e ahu1utah" -n ţara
mea facem plute"
*entru că nu aveau alt g$nd mai bun, nici alte
mi#loace, începură !ă caute în păduricea în care
popo!i!eră lemn bun pentru o plută" 5veau arme,
unii aveau topoare" -ncepură !ă taie anumiţi copaci
pe care%i alegea ahu1utah, pentru că aveau lemnul
foarte uşor" 5lţii aduceau din pădurice felurite ierburi
şi lă!tari tineri din care !e puteau împleti fr$nghii"
5!tfel, în două zile pluta fu gata"
0 împin!eră în mare şi !ăriră pe ea, !trig$nd de
bucurie" Dar cur$nd văzură că plutea prea încet" -i
făcu!eră şi lopeţi, şi p$nză" /otuşi pluta luneca prea
încet, chiar dacă !e ţinea pe valuri mai bine dec$t o
corabie" &$nd !e apropiară de limanul ştiut de
punzi, al pe!carilor, 'tnapiştim ceru !ă tragă la
ţărm" 0priră pluta şi o a!cun!eră printre !ălciile unei
guri de r$u care !e văr!a liniştit în mare" 'tnapiştim
!pu!e.
: *luta noa!tră pluteşte prea încet, cu toate că
v$ntul e bun" De ce !ă nu avem şi noi o corabie !au
282
 Luntrea Sublimă

mai multe corăbii4

6i 'tnapiştim le mărturi!i planul !ău" -ndată ce
va cădea noaptea, punzi !ă !e !trecoare la prietenul
lui, c$rmaciul, şi !ă%i !pună în taină ce au pu! ei la
cale" &$rmaciul era rob, aşa că n%avea !ă ţină cu
!tăp$nii" După ce vor !ocoti că punzi a a#un!, unul
din ei !ă !e ducă ceva mai departe de ţărm, acolo
unde pe!carii îşi întind năvoadele la u!cat, pe
lemnăria dulgherilor de corăbii" -n liman !unt
totdeauna c$teva corăbii pe!căreşti şi alte c$teva noi,
abia date la apă" 5şa !punea punzi" Sunt în!ă
păzite totdeauna de c$ţiva pe!cari" Dar năvoadele nu
le
ele,păzeşte
va facenimeni"
focul şi'tnapiştim
va aprinde!eun
vabraţ
!trecura p$nă la
de ierburi
u!cate, de la care va lua foc lemnăria" 5tunci
'tnapiştim va ieşi din a!cunzătoare şi alerg$nd !pre
ţărm va !triga din ră!puteri. @S%a aprin! lemnăria;
5rd năvoadele;""" Săriţi;A
*lanul era bun" 5ce!t rob îşi uimi tovarăşii, care
numaidec$t şi%l ale!eră căpetenie" &$nd veni noaptea,
toate !e petrecură după planul lui 'tnapiştim"
5uzind pe neaşteptate !trigătele şi zărind focul,
pe!carii alergară de la corăbii şi din colibele lor
înăuntrul ţărmului"
-n ace!t timp, două corăbii !e de!prin!eră de mal"
Dar ceea ce nu văzu!e punzi, şi nici ceilalţi, pe alte
corăbii mai erau pe!cari care%şi mai adunau uneltele
ca !ă le ducă pe ţărm" Văz$nd pe ceilalţi că
alerga!eră !ă !tingă focul şi !ocotind că erau de!tui,
nu !e mai o!teniră !ă coboare pe mal" /ot arunci
aceşti pe!cari auziră ple!căit de apă în apropiere"
+oaptea era întunecoa!ă, înnourată, fără lună"
/otuşi, ochii lor buni de oameni ai mării de!luşiră
283
 Victor Kernbach

nişte oameni care !ăreau în apă de pe mal" +u era

greu de priceput" 6i nici n%aveau c$nd !ă mai #udece
dacă au ghicit bine ori !%au înşelat" -notătorii treceau
liniştiţi pe l$ngă ace!te corăbii, nebănuind nimic" Se
îndreptau !pre cele două care ieşi!eră în larg, abia
zărite" 5tunci pe!carii începură !ă arunce cu v$!lele
în ei" -notătorii !e afundară numaidec$t, ca !ă ia!ă
din apă mai încolo" +umai pe unul din înotători îl izbi
în cap o v$!lă" &eilalţi nu !e mai vedeau" Se puteau
auzi numai nişte bufnituri !urde în p$ntecul
corăbiilor de la ţărm, pe!emne valurile mării care
începea !ă !e înfurie" &ele două corăbii plecate

a#un!e!eră
ţărm" &$ţivade!tul de întin!eră
pe!cari departe" V$ntul
p$nzelebătea
la treidin!pre
corăbii
şi loviră apa cu v$!lele, cu c$te v$!le le%au mai
răma!" &orăbiile porniră" Dar foarte cur$nd, una
începu !ă !e la!e în bot, apoi alta pe%o coa!tă" -n
corăbii intra apa" *e unde4 +u mai era timp de
#udecat" /ra!eră cu greu cele trei corăbii înapoi la
mal, !tr$ng$nd repede p$nzele" /rebuia !căpate de
!cufundare măcar ace!tea, dacă două !%au du!,
răpite de şi
!ăriră #o! cine ştie cine"
începură !ă le5#ung$nd înapoi,
tragă anevoie pe!carii
pe ţărmul
ni!ipo!"
-ntre ace!tea, toţi înotătorii afară de doi izbutiră
!ă a#ungă la corăbiile din larg" &$nd !e urcară toţi,
prietenul lui punzi, c$rmaciul, întrebă dacă mai era
cineva în apă" &orăbiile pluteau alături" *e fiecare
catarg era acum at$rnat c$te un opaiţ v$r$t în tigvă
u!cată, cu găuri" La lumina !labă a !eului, oamenii
totuşi !e puteau recunoaşte" 2ără cei doi c$rmaci,
erau opt!prezece" Lip!eau robul Valu1aga, i!cu!it
arămar, şi proa!păta lor căpetenie 'tnapiştim"
284
 Luntrea Sublimă

: Să%i aşteptăm, !pu!e punzi" &$rmacii !e

uitară îndărăt" +u mai erau urmăriţi, aşa că puteau
!ă aştepte" &obor$ră p$nzele" Valurile îi legănau" &ele
două corăbii lunecau încet !pre larg, împin!e de
v$ntul care le lovea numai lemnăria" 0amenii !e
uitau cu gri#ă !pre ţărm" +u !e zărea prin noapte nici
o p$nză, nu !e auzea nici un ple!căit al apei" +imeni
nu putea !ă%şi închipuie de ce !%au întor! pe!carii
din urmărire"
Deodată, în tăcerea întunecată a nopţii, !e auzi
un zgomot !lab în lemnul navei" După c$teva clipe,
a#utat de ceilalţi, Valu1aga !e urcă pe corabie, ud şi
i!tovit"
!trop de&ăzu fără de
vin !au gla! pe punte"
rachiu )%ar fi prin!
de palmier, bine un
dar n%avea
nimeni"
&$nd îşi veni în fire, Valu1aga pove!ti.
: +u ştiu ce mi !%a înt$mplat" 5m ameţit şi m%am
du! la fund" &red că m%a lovit un val" +oroc că
fundul era aproape" &$nd m%am lovit de fund, m%am
trezit şi am înotat în !u!" +%am apucat !ă înghit
multă apă"""
Valuga1a !e întrerup!e" Văr!ă o parte din apa
înghiţită fără voie şi !e linişti" Dar îi era greu !ă
vorbea!că" Doi inşi îl a#utară !ă intre !ub punte,
unde gă!i nişte !aci şi !e culcă"
'tnapiştim în!ă nu mai venea" *oate !e îneca!e"
+u era mult de c$nd lă!a!eră ţărmul, dar frica,
ame!tecată cu bucuria libertăţii, care%i !tăp$nea pe
toţi, îi îndemna !ă !e grăbea!că şi îi făcea !ă le pară

lungă şi clipa"
!ocoteau !ă mai punzi,
!tea, ahu1utah
dar ceilalţi şi
şi alţi c$ţiva
îndeo!ebi
c$rmacii !tăruiau !ă plece"
: &$nd ne%am ale! şi noi căpetenie, ne%a luat%o
285
 Victor Kernbach

apa; !pu!e r$z$nd unul cu barbă neagră, a#un! în

5tlantida de undeva de departe, dintr%un mic o!trov
ră!ăritean"
3rau gata !ă întindă p$nzele, şi c$nd nu !e mai
aştepta nimeni, !e căţără ve!el şi vioi pe corabie, ca o
pi!ică, 'tnapiştim"
: &e vă uitaţi aşa4 <idicaţi odată p$nzele a!tea
împuţite; !trigă el r$z$nd şi, !coţ$ndu%şi de la
cingătoare toporul, îl tr$nti pe punte"
/oată lumea de pe cele două corăbii căută !ă%l
privea!că la lumina palidelor felinare de !eu" +imeni
nu pricepea ve!elia lui" Dar 'tnapiştim !trigă din
nou.: Sărutaţi toporul ă!ta. el v%a !căpat;
6i fiindcă ceilalţi îl priveau nedumeriţi, 'tnapiştim
ridică toporul de #o! şi !e făcu că vrea !ă !pargă
puntea" 5bia atunci foştii robi înţele!eră de ce !%au
întor! din drum corăbiile urmăritoare şi de ce a
înt$rziat 'tnapiştim"
: &um ai putut !ă le !pargi şi !ă înoţi4 îl întrebă
un c$rmaci" -noţi bine;
Dar 'tnapiştim nu mai ră!pun!e" Se du!e la
botul corăbiei şi începu !ă privea!că apa" &ele două
corăbii pluteau acum una după alta, una din ele
lă!$nd%o în faţă pe cea pe care era 'tnapiştim" area
nu era furioa!ă, în!ă v$ntul bătea acum pieziş, şi
mer!ul !pre miazăzi era încetinit"
2iecare dintre cei douăzeci şi doi de oameni era
nerăbdător !ă a#ungă la ţărmul untelui de 2oc, dar
fiecare !e !imţea
prime#dia bine
biciului şi pe
!au a mare,
!uliţeiîn regale"
libertate,+%aveau
şi fără
merinde" -şi făcură în!ă pla!e din re!turile de fr$nghii
şi prindeau peşte pe care%l m$ncau crud"
286
 Luntrea Sublimă

=ărmul în apropierea căruia pluteau era în multe

părţi nelocuit, în!ă bogat, ca toată 5tlantida, în r$uri
şi p$raie, aşa că din c$nd în c$nd, noaptea, !e
puteau furişa în c$te o albie pentru a%şi lua apă de
băut" Deocamdată altceva nu le trebuia şi !e !imţeau
aproape fericiţi" *luteau a!tfel încet, zile şi nopţi,
c$nd pe mare liniştită, c$nd pe furtună, iar într%o
dimineaţă zăriră în depărtare nişte nori vineţi !au
nişte munţi" &ei care aveau ochi mai buni de!luşiră
în!ă o aţă tremurătoare şi roşiatică ce !e încolăcea
dea!upra şi atunci unul dintre ei !trigă.
: untele de 2oc;
Dimineaţa
5pele abialiniştite
mării erau !e revăr!a şi cerul!e
şi călătorii erabucurau
încă v$năt"
de
privelişte, c$nd deodată punzi le arătă cerul,
ro!tind cu gla! înăbuşit de tulburare.
: Vine zeul;
6i toţi văzură lunec$nd uşor şi domol pe cerul din
ce în ce mai limpede, un trup lung şi argintiu ca de
pa!ăre ciudată !trălucind în razele !oarelui care abia
!e ridica din mare" &u toţii cunoşteau pa!ărea aceea
şi ştiau că în ea vine cel pe care%l !ocoteau zeul lor
5uta" *rin!eră cura#, urmărind !emnul de argint care
!e îndrepta !pre untele de 2oc"
/recu un oarecare ră!timp, şi !emnul nu !e mai
zări, pierdut în cer" Dar îndată după aceea văzură toţi
cum pa!ărea !au luntrea zeilor !e apropie ca un
grăunte de argint de fumul şi !c$nteile untelui de
2oc, !e leagănă o clipă dea!upra şi apoi cade în fum"

: >eul !e
+umaidec$t a intrat
auzi deîndeparte
păm$nt;
un ro!ti
bubuit'tnapiştim"
!urd şi
prelung, şi din gura muntelui, unde căzu!e luntrea,
ţ$şni un potop de flacără, de !c$ntei şi de fum"
287
 Victor Kernbach

2umul !e îngroşă repede într%un !t$lp care !e vedea

bine şi din depărtare, iar apoi capătul de !u! al
ace!tui !t$lp !e umflă, alcătuind o ciupercă uriaşă ce
acoperi cur$nd zarea" 5poi crea!ta muntelui !e
de!pică şi din uriaşa crăpătură 7călătorii cunoşteau
bine untele de 2oc şi priveau îngroziţi, cu fălcile
încleştate9 începu !ă curgă un fel de apă de foc, c$nd
argintie şi !ticloa!ă, c$nd ca arama călită" Se auzi
zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot !urd, tot de
departe" 0 bucată de munte !e prăbuşi în mare" &ele
două corăbii !e apropiau m$nate de o briză lină !pre
miazăzi" Deodată 'tnapiştim îşi dădu !eama încotro

pluteau, şi !trigă
aceeaşi clipă năvăli!ăpe!te
!e !tr$ngă p$nzele"
corăbii un Dar în
v$nt !ălbatic
din!pre miazăzi, apoi îşi !chimbă mer!ul !pre ră!ărit"
V$ntul începu !ă urle ca o mie de fiare rănite" area
!e cutremură, arunc$ndu%şi valurile !pre cer" &ele
două corăbii !e înv$rteau pe coame de talazuri, gata
!ă%şi !farme lemnăria" Soarele, care !e pregăti!e !ă
ră!ară, nu mai ră!ări" 5cum trebuia !ă fie ziuă, dar
lumina !e vedea numai ca o geană !ubţire !pre
ră!ărit"
!cufundat<obii de pe corăbii
!ub păm$nt, !ocotiră!ăcă
opri!e !oarele maizeul lor,
ră!ară"
Se îndepărtau tot mai mult de 5tlantida, în!ă nici
n%aveau cum !tăvili puterea v$ntului, nici nu mai
doreau !ă !e apropie de muntele ră!colit" După un
număr de cea!uri 7nimeni nu ştia c$te9, începu alt şir
de bubuituri care acum parcă !e auzeau din fundul
mării" &ălătorii văzură cu uimire că alte mănunchiuri
de fum negru !au roşu începeau !ă !e înalţe pe
bănuita zare a apu!ului" area era turbată" V$ntul
!ălbatic îi m$na întruna !pre ră!ărit, arunc$ndu%le
corăbiile de pe un munte de apă pe alt munte de apă"
288
 Luntrea Sublimă

&erul era negru" area era neagră" 2elinarele de pe

catarg !e !tin!e!eră de mult" area şi v$ntul
prefăcu!eră călătorii în nişte făpturi neputincioa!e şi
oarbe" -n cele din urmă, una din corăbii !e !par!e şi
oamenii ei fură înghiţiţi de valuri" +umai o minune i%
ar fi putut !căpa de m$nia apelor"
&ei rămaşi plutiră mult timp 7trebuia !ă fi trecut o
zi şi o noapte9, p$nă văzură iar lumină" Se uitară cu
frică îndărăt" Dea!upra lor era zi, dar la apu! era
noapte" 5ltceva nu !e mai vedea nimic în zarea de la
apu!" +umai în noaptea următoare, cei c$ţiva călători
!căpaţi de înec pe zdruncinata lor corabie zăriră între
apu! şi miazănoapte
unde răma!e o !tea
apoi o vreme camare ţ$şnind
un ochi mare,!pre cer,
de!chi!"
: >eii !%au urcat la cer; ro!ti punzi"
: +e%au pără!it zeii; !pu!e şi 'tnapiştim cu
mirare şi tri!teţe"
&orabia lor era c$nd împin!ă, c$nd aruncată ca o
găoace" 5pa năvălea după ei, v$ntul îi lovea cu
putere" *$nza lor era !f$şiată şi a#un!e!e o zdreanţă"
-naintară !pre ră!ărit un număr neştiut de zile şi
de nopţi" )ar într%o dimineaţă c$rmaciul, care
cunoştea bine ace!te mări, !coa!e un !trigăt uimit,
uit$ndu%!e !pre miazăzi.
: 6tiţi unde !untem noi4
*e corabie nu mai erau acum dec$t c$rmaciul,
'tnapiştim, robul cu barbă neagră venit dintr%un
o!trov ră!ăritean şi punzi" De ceilalţi nu mai
puteau şti nimic" -ntoar!eră capul după m$na
c$rmaciului.
ţărm verde cuînc$teva
depărtare, !pre miazăzi,
guri bogate de r$u"""!e zărea un
: 5colo e /a Kemet; adăugă el şi mai uimit"
: 3şti nebun; !trigă 'tnapiştim" &um !ă fie /a
289
 Victor Kernbach

Kemet4 &rezi că am trecut prin văzduh4 Dar atunci

unde au fo!t St$lpii lui el1art4
&$rmaciul înălţă din umeri, privind năuc"
: +u ştiu""" zi!e într%un t$rziu" 3u am văzut după
!tele şi după timp că merg !pre ră!ărit, şi de patru
nopţi tot aştept !ă zăre!c St$lpii iui el1art" /otuşi,
am trecut de ei fără !ă%i vedem"
: &um4 !trigă iarăşi 'tnapiştim" +u cumva pe!te
ei;4 5colo e !tr$mtoare""" )%a acoperit apa4
: +u ştiu; ro!ti cu gla! !tor! năucitul c$rmaci şi
de aici încolo !e zăvori în tăcere"
&orabia lor cu p$nza zdrenţuită şi cu lemnăria
zdruncinată din încheieturi abia !e mai ţinea pe faţa
apelor, aici în !f$rşit mai liniştite" Curile de r$u de la
miazăzi erau într%adevăr ale lui api" Dar nu tra!eră
hodorogita lor corabie la ţărmul ţării /a Kemet" 2oştii
!clavi voiau !ă !cape de tot ce le mai putea aduce
aminte de 5tlantida" 6i mai plutiră două zile !au trei,
dreg$ndu%şi cu ce puteau zdreanţă p$nzei, zărind din
c$nd în c$nd, noaptea, !teaua !au ochiul lumino! din
cer" )ar într%o !eară marea !e !f$rşi" 8iata lor corabie,
cu care nimeni pe vreme bună nu !%ar fi încumetat !ă
ia!ă departe în larg, !e opinti p$nă la ţărm !c$rţ$ind
din încheieturi( şi foştii robi ai 5tlantidei, c$nd
!imţiră în !f$rşit !ub tălpi păm$ntul neclătinat,
oftară uşuraţi şi fiecare mulţumi zeilor !ăi că !căpa!e
cu viaţă"
<obia era departe" 5tlantida era departe !au poate
nu mai era" 5ici mişunau negu!tori cu na!uri !ubţiri
şi a!cuţite,
iute feţeiuţi
şi corăbii albe şi păr negru,
în#ghebate într%ocare
mareaveau limbă
de o!troave
şi limbi de păm$nt unde neamurile abia !e ridicau la
viaţă, şi negu!tori cu ochi înguşti şi na!uri ca pli!cul
290
 Luntrea Sublimă

pă!ărilor de pradă, mereu dornici de !clavi ieftini şi

de înşelăciune, lă!$ndu%!e nu de mult !pre mare
dinăuntrul ţinutului unde !e aşeza!e neamul
hananeu" Veneau !pre ace!te ţărmuri gălăgioa!e
pă!tori cu piei de oaie, cu unt şi caş, !au pe!cari
căr$nd coşuri cu peşte"
Dăruind valurilor ceea ce mai rămă!e!e din
corabia lor, cei patru !e ri!ipiră" punzi şi c$rmaciul
plecară !pre miazăzi, pentru că bănuiau că ar putea
!ă a#ungă pe acolo în ţara lor, ocolind /a Kemet"
0mul cu barbă neagră intră în vorbă cu nişte
negu!tori din in!ula lui" )ar 'tnapiştim porni din
oraş
două înmari
oraş,r$uri
către care
ră!ărit, !pre ţara !a
cuprindeau aşezată
între între
albiile lor
păm$ntul bogat unde !e afla oraşul 'ru1"

291
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXV

Străinii împreună cu 5uta şi cu +efert !e mai

uitară un ră!timp în oglindă, urmărind luntrea, p$nă
c$nd deodată oglinda !e făcu neagră o clipă, apoi
lumina o albi toată şi în oglindă nu !e mai văzu
nimic, nici munţi, nici luntre"
or !ări în picioare şi !trigă în!păim$ntat.
: )ată de ce m%am temut;
)eşiră cu toţii afară c$t putură de repede" $na lui
or arătă cerul din!pre zarea unde trebuia !ă fie
untele de 2oc" /ot cerul părea prin! acolo într%un
grătar de nouraşi lungi şi !ubţiri !au de raze lăptoa!e
şi încet începu !ă !e ridice !u!, tot mai !u!, o uriaşă
ciupercă de fum !au de ţăr$nă !pulberată"
or !e du!e în partea cealaltă a micului podiş din
pi!c" &eilalţi veniră după el" o!, pe ţărmul mării,
mergea
şi +efertun convoi de
amuţiră" a!ini
5uta şi dedupă
alergă robi !pre liman"
ocheane şi 5uta
!e
întoar!e !ă privea!că, apoi !trigă uluit.
: 3 arele *reot;""" arele *reot cu toţi ai lui"
'nde !e duce4
: &ine ştie cum de a pre!imţit; zi!e or" Sau
pleacă fără !ă ştie nimic;
5uta nu înţele!e dec$t că arele *reot pleca cu
toate corăbiile !ale şi că /efnaht prăbuşi!e luntrea în
gura untelui de 2oc" Dar ce putea fi în toate ace!tea
at$t de cumplit înc$t !ă%l în!păim$nte p$nă şi pe
or4;
292
 Luntrea Sublimă

*arcă auzindu%i g$ndurile, or îi făcu !emn !ă

vină în partea cealaltă a pi!cului, de unde privi!eră
adineauri"
Dar zarea de la miazăzi !e întuneca!e" +u !e mai
vedea nimic"
or şi ceilalţi !trăini intrară în luntrea lor" +efert
nu%şi dădea !eama ce !e petrece, dar era neliniştită"
5uta nu apuca!e !ă afle nimic şi, văz$ndu%i pe !trăini
at$t de îng$nduraţi şi grăbiţi, nu mai îndrăzni !ă%i
tulbure" 6ezu cu +efert pe o bucată de !t$ncă"
/ăceau" După un ră!timp de!tul de lung !e !t$rni un
v$nt puternic de la miazăzi" Sub ei, pi!cul începu !ă
!e clatine"
Deşi După aceea
era amiază, pi!culplouă" Văzduhul
fu cuprin! at$rna5poi
de amurg" greu"
totul !e linişti"
or şi ai !ăi ieşiră din turn"
: *lecăm, 5uta; zi!e el" 5cum chiar dacă ai vrea
!ă răm$i nu te putem lă!a"
: 'nde plecăm, or4 Străinul arătă în !u!"
+efert nu părea !ă înţeleagă, dar !e !tr$n!e la
pieptul lui 5uta şi urmări îngri#orată m$na lui or"
: De ce4 făcu 5uta"
&a ră!pun! la întrebarea lui, pi!cul fu zg$lţ$it
!curt de alt cutremur" *loaia începu din nou"
: 5cum nu mai putem şti nimic, dec$t după ce !e
va !f$rşi" Dar aici nu putem aştepta !f$rşitul;
: &are !f$rşit, or4 +u înţeleg nimic; or nu mai
putea vorbi legat" >i!e iarăşi.
: 5tlantida""" &ine ştie, poate că !e !cufundă în
mare"
: /oată4
: 5!ta nu putem şti" Dar munţii voştri fumegă
293
 Victor Kernbach

toţi şi ar putea !ă aibă legături !ubpăm$ntene""" 6i

/efnaht a căzut cu luntrea tocmai în gura celui mai
grozav" 3u ţi%am !pu!, 5uta, ţii minte, şi c$nd a venit
fo!tul tău !tăp$n care !e !uie acum pe corabie, că
luntrele noa!tre au o putere grozavă" Dacă !e
dezlănţuie toată deodată"""
: 5tunci bătr$nul a ţinut minte şi şi%a dat !eama;
+u e pro!t cum l%aş fi bănuit""" !pu!e luminat
c$rmaciul" 6tia unde !e duce /efnaht;
or !e încruntă" &eva !e tulbura!e înăuntrul lui"
Stătea ţeapăn"
+ici c$rmaciul nu era liniştit" Spu!e cu ciudă,
!imţăm$nt
unul dintre peei. care 5uta nu%l mai cuno!cu!e la nici
: De ce am lă!at luntrea !ingură4
: +%aveai de unde !ă bănuieşti că are !ă vină
/efnaht; încercă păm$nteanul !ă%l liniştea!că"
Dar or îl opri.
: +u căuta !ă ne m$ng$i, 5uta" +umai noi
!untem vinovaţi" -ţi dai !eama ce !%a petrecut şi ce !e
poate petrece" Dacă luntrea cea mică ar fi căzut
dintr%o greşeală pe!te arele 0raş, îl putea face
pulbere în c$teva clipe" *uterea ei trebuie călăuzită
bine" 5cum ea a tulburat măruntaiele untelui de
2oc, unde !e petrec lucruri a!emănătoare cu puterea
luntrelor noa!tre" 'na o !t$rneşte pe cealaltă şi aşa
în lanţ""" cine ştie p$nă unde; ăcar !ă fi căzut în
c$mpie( acolo ră!colea păm$ntul şi at$ta tot;""" +u,
nu pot !ă%mi iert că nu m%am g$ndit"
5uta !ă
începea !imţi pe frunte
înţeleagă" o !udoare
5şadar, rece"ră!coalei
!f$rşitul 5bia acum
va fi
moartea tuturor""" adică nu a tuturor, căci !tăp$nii
au corăbii şi vor !căpa" Dar c$ţi oameni vor pieri4
294
 Luntrea Sublimă

/oată 5tlantida, numai din pricina lui /efnaht""" 5uta

îşi opri g$ndul. oare numai din pricina lui /efnaht4"""
Lacrimi mari îi udară genele" +efert văzu" Văzu şi
or" +ici unul nu vru !ă%l tulbure şi nici unul nu
!pu!e nimic" Dar 5uta !imţea că !e înăbuşă" >i!e
!f$şiat.
: 3u, or, mă auzi, or, eu, numai eu !unt
vinovat de toate; 5cum ştiu bine. numai eu"""
or !e întri!tă"
: /u4 De ce tocmai tu;
: Dacă nu v%aş fi rugat !ă mă duceţi cu luntrea"""
or pricepu şi îl opri cu o mişcare a m$inii.
: +u eşti vinovat c$tuşi de puţin; +ici chiar
c$rmaciul no!tru nu e vinovat că a lă!at%o nepăzită,
căci cine putea bănui că""" +umai eu !unt vinovat
într%adevăr, fiindcă anume eu aveam datoria !ă
veghez" Să !pun că n%am putut bănui nici eu4"""
/rebuia !ă bănuie!c orice c$nd aveam a!emenea
putere în m$nă" *uterea a!ta e viaţă, dar e şi moarte"
)ar noi nu pentru moarte am răpit%o firii, şi uite
acum"""
: Linişteşte%te, or; îl rugă 5uta"
: +u pot. pier at$ţia oameni nevinovaţi, şi nu%i
pot a#uta cu nimic" *utem lua cu noi încă cinci, şa!e
oameni, dar ceilalţi4"""
: *oate dacă /efnaht ar fi ştiut ce putere are
luntrea""" începu alt !trăin"
: &eva ştia el; !pu!e c$rmaciul"
: Dacă /efnaht ar fi ştiut totul de!pre acea!tă
putere şi de!pre marea ei prime#die, !au ar fi crezut
că îl minţi, !au !%ar fi bucurat şi mai mult
îmbăt$ndu%!e de plăcerea puterii; zi!e 5uta cu un
295
 Victor Kernbach

!ur$! amar" 3u îl cuno!c pe /efnaht mai bine"""

Dar nimic nu%l putea linişti pe or" >i!e din nou.
: 6i totuşi, dacă nu veneam noi aici, !au măcar
dacă ne păzeam luntrea, nimic nu !%ar fi înt$mplat"""
: &um nimic4 z$mbi tri!t 5uta" <egele şi preoţii
ar fi !tor! mai departe poporul şi !clavii de toată
vlaga" &rezi că e vreo deo!ebire între un !clav care
trăieşte şi unul care a murit4 +umai aceea că mortul
nu mai e folo!itor nimănui"
&$rmaciul părea nerăbdător"
: Să plecăm c$t nu e prea t$rziu; !pu!e el, iar
5uta îi z$mbi tăio!.
: =i%e frică !ă nu pierim şi noi o dată cu toată
ţara a!ta4 5poi îi păru rău că l%a #ignit"
&$rmaciul în!ă nu păru !upărat" >i!e !implu.
: +oi putem !ă pierim şi nu va fi nimic pentru
noi" +e vom preface în pulbere şi o va împrăştia
v$ntul" Dar noi am fo!t trimişi aici şi !untem
aşteptaţi dincolo" 5m venit !ă !alvăm omenirea
planetei noa!tre şi omenirea aceea aşteaptă

ră!pun!ul
omor$m alteno!tru" 3 drept, ea
fiinţe nevinovate" +unu ne%a
mi%ar trimi!rău
fi părut !ă
dacă mureau numai !tăp$nii"
: La!ă a!ta; îi !pu!e or" *ărea foarte obo!it"
*oate că odată vom putea ră!plăti ceea ce am răpit
fără voia noa!tră" 5poi !e întoar!e !pre cei doi
păm$nteni şi !pu!e în limba atlantă, ca !ă%l înţeleagă
+efert. aideţi înăuntru, !ă plecăm" 2iecare clipă
poate !ă fie cea din urmă"
+efert făcu un pa! înainte" 5uta răma!e în!ă pe
loc" or crezu că nu l%a auzit şi mai !pu!e o dată"
Dar 5uta îi ră!pun!e.

296
 Luntrea Sublimă

: 3u nu plec" <ăm$n aici" /oţi !e uitară la el.

: 5i !ă pieri; îi !trigă or"
: Luaţi%o pe +efert cu voi, adăugă 5uta" 3a nu
trebuie !ă moară" Dar eu răm$n"
Vorbea în limba !trăinilor" +efert !e uita la el
liniştită, nebănuind ce !pune" or îl mă!ură din cap
p$nă în picioare( o privi apoi pe +efert, şi !pu!e în
limba atlantă.
: -n alte împre#urări te%aş fi lă!at !ă alegi" 5cum
ţi%am mai !pu! că nu te pot lă!a"""
: 3u răm$n, ră!pun!e 5uta neclintit, şi cuvintele
atlante loviră în!păim$ntător urechile fetei"
or îl luă de m$nă.
: +%ar c$ştiga nimeni nimic din moartea ta" 5r fi
o moarte zadarnică"
*ricep$nd în !f$rşit, +efert încremeni. în!ă nu mai
putea !ă vorbea!că"
: Dar din pricina vieţii mele !e pierd at$tea vieţi
nevinovate" 5m cel puţin dreptul !ă mor cu ei"
5uzindu%l pe 5uta, +efert începu !ă pl$ngă" or
luă :m$na lui 5uta într%ale
C$ndeşte%te !ale. Dacă mori, pe ei nu%i
bine, 5uta;
a#uţi" De aici nu !capi. n%ai nici corabie, şi poate e şi
prea t$rziu" Dacă vii cu noi, te întorci în mai puţin de
un an pe păm$nt" +oi nu plecăm încă aca!ă" +e vom
roti aproape un an în #urul păm$ntului, ca luna
voa!tră, p$nă !e linişteşte păm$ntul" 5i prile#ul !ă
înveţi ce n%a mai învăţat nici un păm$ntean( şi c$nd
te întorci ai !ă le poţi fi într%adevăr de folo! oamenilor
voştri" Dar numai dacă răm$i viu" oartea nu
folo!eşte niciodată nimănui"
+efert !e agăţă de umărul lui 5uta" 8ărbatul o
297
 Victor Kernbach

privi, îndoit" Stătea în cumpănă" 5poi porni cu paşi

rari !pre luntre, murmur$nd.
: /otuşi uneori folo!eşte" Voi n%aveţi de unde !ă
ştiţi"
&$nd !e aşezară în #ilţuri şi începură !ă%şi încheie
curelele, 5uta îşi întrebă iubita.
: +ici nu mi%ai !pu!, +efert, dacă nu ţi%e frică !ă
vii !u!"
+efert îl privi cu ochii mari şi începu !ă pl$ngă din
nou" +u !e putea şti dacă%şi dă !eama unde pleacă"
Dar femeia !trăină înţele!e ce trebuia făcut" &er$ndu%
i lui or !fatul, o adormi, fără ca +efert !ă bage de
!eamă" 5vea !ă
c$nd luntrea va !e trezea!că
fi fo!t intratăabia în liniştea
în rotirea ei dedelună
!u!,
vremelnică a păm$ntului"
-n timp ce !e pregătea de pornire, c$rmaciul,
culcat cum era ca şi toţi ceilalţi, întoar!e capul !pre
5uta, de !u!, din bolta turnului.
: Dacă am crede şi noi în zei, am avea măcar cui
!ă cerem iertare" Dar fiindcă păm$ntenii au zi! că noi
!untem zei, îţi dai !eama că n%are cine !ă ne ierte"
/otuşi c$nd ne întoarcem, îmi caut şi eu o zeiţă
păm$nteană ca a ta, şi poate ea o !ă mă ierte""" Cata;
*lecăm;
/oţi aveau capetele în globuri" 6i +efert, care în!ă
nu ştia. i%l pu!e!eră în !omn" or întoar!e un m$ner,
şi toate #ilţurile !e ră!turnară, lă!$ndu%şi călătorii !ă
!tea legaţi de ele cu capul în #o!"
Luntrea minunată, căreia i !e închina!eră
neamurile păm$ntului,
!urd !e auzi dede!ubtulîncepu !ă tremure"
ei, apoi luntrea 'n vuiet
ţ$şni în
ad$ncimile de !u!, duc$nd cu !ine doi copii ai gliei,
înt$ia oară de!prinşi de ţăr$na care%i nă!cu!e"
298
 Luntrea Sublimă

*uţin mai t$rziu, din *i!cul Sf$nt, mai !u! de

podişul de unde zbura!e, fumul !ubţire şi plăcut de
altădată !e îngroşă, apoi cu un bubuit a!urzitor !e
năpu!ti !pre cer un !t$lp de pulbere aprin!ă, şi în
c$teva clipe tot pi!cul !e nărui" untele Vulturilor
răma!e fără pi!cul !ău !f$nt" &ărţile şi zidurile şi
le!pezile din palatul arelui *reot erau acum praf de
!c$ntei"
5poi !e lă!ă !eara"

&u oarecare timp înainte de ace!te două

înt$mplări, cele un!prezece corăbii lungi ale arelui
*reot ieşi!eră în larg" /ăcut, pe punte, bătr$nul privi
acum încremenit în zare !pre locul unde cu o
!ecundă înainte !e mai ră!făţa!e în lumină
nea!emuitul !ău palat"
Se !t$rni!e v$ntul, băt$nd !pre ră!ărit" arele
*reot şedea împietrit pe punte şi privea îndărăt"
V$!laşii primi!eră porunca !a de a v$!li din
ră!puteri, cu toate că p$nzele erau umflate şi
corăbiile erau du!e de v$ntul furio! cu repeziciune"
Din c$nd în c$nd, arele *reot !e uita cu gri#ă la cele
un!prezece corăbii mari ale lui în care, cu toată graba
plecării, nu uita!e !ă ia tot ce putu!e încărca pe un
convoi de a!ini şi de robi foarte numero!, de la hrana
trebuitoare unui drum lung p$nă la pietrele !ale rare
de preţ şi podoabă !au p$nă la cele mai dragi şi mai
tăinuite papiru!uri"
nu îndrăznea &orabia
!ă%i tulbure lui era numai
tăcerea, în frunte" +imeni
o !ingură
dată c$rmaciul, în genunchi, l%a întrebat încotro !ă
plutea!că şi bătr$nul i%a ră!pun! numai at$t.
299
 Victor Kernbach

: /a Kemet"
Departe, pe ţărmul pără!it şi acum ame!tecat cu
zarea, !e zăreau uneori f$nt$ni de foc, apoi numai
zare înroşită" Valurile mării vuiau cumplit arunc$nd
corăbiile ca pe nişte !eminţe" Soarele apunea acum la
zenit, apu!ul fiind cotropit de întuneric"
'n !lu#itor veni la arele *reot cu fructe şi cu vin
!pun$ndu%i că trecu!e o noapte şi o zi, şi că
!trălucitorul, înţeleptul şi !lăvitul !tăp$n trebuia !ă
!e hrănea!că" 6i !e hrăni" *rime#dia era acum
departe"
*orunci !ă fie cobor$te p$nzele, ca !ă plutea!că
mai
trecuîncet"
a!tfel+imeni nu ocuteză
o noapte, zi, şi !ă întrebe
încă de ce"
o noapte" ai
+umai
c$nd fu chemat şi întrebat unde !e afla c$rmaciul
îngenunche în faţa arelui *reot şi !pu!e.
: Slăvite !tăp$ne !trălucitor, pune !lu#itorii !ă
!trăpungă cu !uliţa inima nevrednică a robului rău
care nu poate ră!punde întrebării tale. nu ştiu unde
mă aflu" De o zi şi o noapte trebuia !ă fi trecut printre
St$lpii lui el1art, dar am trecut pe mare de!chi!ă şi
totuşi !telele îmi !pun că St$lpii zeului hananeu au
răma! îndărăt"
8ătr$nul nu%şi clinti privirea, în!ă înăuntru era
tulburat"
: 5şadar tu !ocoţi că i%a cotropit marea4 &u
ace!te valuri care au fo!t nu%i de mirare"
&$nd vorbea cu c$rmaciul, zări în!ă !pre ră!ărit,
dar mai mult către miazănoapte, un şir lung de pete
albe"
:&rezu
&e vezicăacolo,
!unt pă!ări, dar întrebă.
c$rmaci4
Scul$ndu%!e şi întorc$ndu%şi faţa !pre zarea
arătată, c$rmaciul !trigă deodată.
300
 Luntrea Sublimă

: &orăbii, !tăp$ne; &orăbiile 5tlantidei;

: &aută o !cobitură în ţărm cu apă liniştită şi
trage corăbiile la mal, porunci bătr$nul liniştit"
&$nd corăbiile bănuite de a fi atlante, după o
lungă bucată de vreme, !e apropiară, arele *reot
trimi!e în înt$mpinarea lor o luntre uşoară, care !e
întoar!e de!tul de repede aduc$nd pe cei patru preoţi
de vază ai arelui /emplu" Dar venind pe corabia
!lăvitului lor !tăp$n, cei patru răma!eră miraţi că
nu%l văd pe /efnaht, şi unul întrebă de el" 2ără !ă
vorbea!că, bătr$nul arătă cu degetul !pre 5tlantida,
apoi în #o!" +%avea nevoie !ă vorbea!că. îl" văzu!e
plec$nd, ştia ce%i
ţin$nd minte unde!pu!e!eră
pleacă, încerca!e
!trăinii şi!ă%l
fărăîmpiedice
!ă%l mai
vadă cum a căzut, bănuia că 5tlantida el o ră!coli!e,
cu luntrea furată" 5poi îi întrebă pe cei patru preoţi.
: <egele no!tru, fie el veşnic viu, !ănăto! şi
puternic, a !căpat4
: Da, !tăp$ne"
: <obi aţi luat4
*reoţii clătinară din cap, z$mbind" 'nul !pu!e.
: Vom gă!i oriunde; 5m adu! averi şi !oldaţi"
: Dar cum aţi !căpat4 Din area Lăuntrică n%
aveaţi alt drum dec$t !pre miazăzi, !pre ră!ărit şi
apoi !pre miazănoapte, în #urul unţilor de miazăzi(
trebuia !ă treceţi pe l$ngă untele de 2oc, şi n%aţi fi
putut !căpa" 6i chiar dacă v%ar fi cruţat el, ceea ce nu
văd cu putinţă, ar fi trebuit !ă a#ungeţi aici după un
drum de patru ori mai lung dec$t drumul corăbiilor
mele"
5lt preot !ur$!e.
: Slăvite, drumurile !%au !chimbat" Dacă nu !e
!chimbau, nu aveam alt drum dec$t ori !pre miazăzi,
301
 Victor Kernbach

p$nă la locul cumplit unde oamenii !pun că fierb

apele mării, ori !pre apu!, unde nu !unt dec$t cele
c$teva o!troave mărunte cu oameni !ălbatici" Dar
drumurile !%au !chimbat" &$nd am văzut din /urnul
Stelelor zarea ră!ăritului cotropită de fum şi flăcări şi
am !imţit că !e zguduie păm$ntul, am alergat !pre
limanul arelui 0raş !ă dăm porunci" 6tiam că
bucăţi din 5tlantida au fo!t acoperite de mare, în
vremuri !trăvechi, aşa că nu puteam aştepta" 5m
încărcat în cinci mii de corăbii tot ce !e putea încărca
în grabă. toate lucrurile de preţ, aurul, pietrele rare,
oricalcul, argintul, patruzeci de mii de !oldaţi, pe

!lu#itorii credincioşi şi folo!itori, un număr de

meşteşugari"""
&orăbiile treceau cu p$nzele umflate prin faţa
intr$ndului de mare" 8ătr$nul voia !ă le vadă pe
toate" Dar voia !ă afle mai repede ce drum au gă!it"
>i!e.
: 5ce!tea mi le !pui mai t$rziu" i%ai făgăduit !ă%
mi i!tori!eşti de!pre drumul cel nou"
: Da, !lăvite; !pu!e preotul" &$nd corăbiile erau
gata !ă ia!ă în larg, ne%a ve!tit o luntre uşoară că la
depărtare de un cea! între arele 0raş şi untele de
2oc tot u!catul !%a !cufundat în mare şi că apa e
ad$ncă" +u puteam şti c$t păm$nt !%a !cufundat,
în!ă cum de acolo p$nă la ţărmul ării Dulci care !e
întinde între lanţurile de munţi ale ră!ăritului şi <$ul
&ald de la apu!, p$nă aproape de ţărmul pe care l%ai
pără!it tu, !lăvite, nu era mult păm$nt, am mai
trimi! o dată luntrea cea uşoară" Luntraşul !%a întor!
după c$teva cea!uri şi ne%a !pu! că l%a uimit ceea ce
a văzut, anume că a izbutit !ă a#ungă p$nă la area
Dulce, care acum nu mai avea ţărm şi era !ărată ca
302
 Luntrea Sublimă

mările mari" 5tunci am !ocotit că mările !e uni!eră"

: +u v%aţi temut4 întrebă arele *reot"
: +u puteam !ă nu ne temem, ră!pun!e
pove!titorul" Dar nici n%aveam de ale!" Spre apu! nu
aveam ce căuta, iar la miazăzi ne p$ndea prime#dia
mării care fierbe în clocote" 6i nici în 5tlantida nu
mai puteam răm$ne" 5m plecat la noroc"
: 6i cum aţi !căpat4
: +e%am g$ndit că vom ieşi măcar !pre ţările
ceţoa!e de la miazănoapte, dar zărind la !t$nga
untelui Vulturilor şi la dreapta apă în loc de
păm$nt, am c$rmit la dreapta şi am trecut !pre
ră!ărit"
am trecutSt$lpii
prin lui el1art
dreptul erau acoperiţi
untelui de 2oc,de apă"
deşi &$t
nu%l
vedeam pentru că am plutit în partea cealaltă,
aproape de <$ul &ald, furtuni groaznice ne%au
cutremurat, aşa că p$nă aici unde !untem n%am
adu! dec$t numai o treime de corăbii" &ele mai !labe
!%au !făr$mat"
/recu!eră mai mult de trei !ferturi din corăbiile
!căpate" arele *reot îşi chemă c$rmaciul şi%i
porunci !ă intre cu cele un!prezece ale !ale în r$ndul
celorlalte" +u voia !ă fie în faţă, unde !e aflau !oldaţii
aduşi pentru cucerirea unei ţări noi" 5flaţi din nou în
largul ării dintre *ăm$nturi, preoţii şedeau în #ilţuri
plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătr$nului"
: i%aţi i!tori!it tot, zi!e el, dar urechea mea n%a
putut !ă !e bucure de frumu!eţea cuv$ntului" Vreau
!ă%mi !puneţi, dacă aţi văzut%o, cum arăta priveliştea
nenorocirii"
*reoţii răma!eră muţi" +umai unul !pu!e.
: Slăvite, avem un !lu#itor care a văzut începutul
nenorocirii şi ştie !ă pove!tea!că frumo!"
303
 Victor Kernbach

: 5duceţi%l;
-n !curtă vreme, o barcă !e du!e şi !e întoar!e cu
acel !lu#itor" *e o ma!ă dintre #ilţuri !e aflau poame şi
vinuri, carne fragedă de pă!ări fripte pe #ăratic, turte
de gr$u cu miere""" *reoţii !e de!fătau cu ace!tea, iar
!lu#itorul adu! !e aşeză pe punte cu picioarele îndoite
!ub el şi începu !ă pove!tea!că.
: 5m văzut o !tea căzută din cer pe păm$nt şi i
!%a dat cheia f$nt$nii ad$ncului şi fum !%a ridicat din
f$nt$nă, ca fumul unui cuptor mare, şi !oarele şi
văzduhul !%au întunecat de fumul f$nt$nii" -n ziua
aceea ţ$şniră toate izvoarele marelui ad$nc şi
!tăvilarele cerului
*ove!titorul !e !e crăpară"""
opri" Legănaţi în molcomă vi!are,
de vin !au de pove!tirea !a, !tăp$nii ţării pierdute
adormi!eră"
6irurile de corăbii pluteau acoperind marea" -n
fruntea lor de!chidea drumul marea corabie regală"
5pele !e linişti!eră aproape cu totul" Dar unul dintre
preoţi îl trezi pe bătr$n şi%i arătă în zare c$teva p$nze
care lunecau !pre miazănoapte" 8ătr$nul întrebă
!omnoro!.
: +%aţi luat cu voi toate corăbiile4 Slu#itorul
>eului 5pelor ră!pun!e, încurcat.
: Să nu fie cumva ale hananeilor, !lăvite;""" +oi
le%am luat pe toate ale noa!tre, dar vor mai fi răma!"""
: &u !oldaţi4 !e ră!ti bătr$nul"
: +u cred, !lăvite"""
: *rin urmare robi; !pu!e arele *reot cu m$nie"
5m cre!cut un şarpe la !$n""" el i%a învăţat"
*reoţii ridicară ochii" 'nul murmură.
: 5uta"""
304
 Luntrea Sublimă

: +u e 5uta cu ei, ră!pun!e bătr$nul" 5cum !e

de!curcă şi fără el" 5uta e în cer, a plecat cu
!trăinii""" şi cu +efert"
: &um, !lăvite4 &u care +efert4 ro!ti cu voce
uşor tremurată preotul >eului 5pelor"
: &u fiica lui /efnaht" /atăl !%a du! !ub păm$nt
şi fata lui !%a înălţat la cer; zi!e bătr$nul şi începu !ă
r$dă"
*reotul >eului 5pelor îşi muşcă buzele p$nă la
!$nge"
: &um a putut ea !ă iubea!că un rob""" şi încă
negru; !trigă el"
5lt preot căută !ă%l liniştea!că.
: 5i !ă%ţi gă!eşti de!tule în /a Kemet" &e preţ
mai putea !ă aibă fără /efnaht4;
Dar bătr$nul, care !imţi!e de unde izvora ciuda
fiului >eului 5pelor, zi!e cu o !clipire răutăcioa!ă în
ochi.
: 2emeile !unt totdeauna ciudate, iar şarpele
acela avea mintea !căpărătoare şi trupul frumo!" 6i

nici nu îlmai
!oldaţii era rob.
credeau zeu;ai uitat că toţi robii, şi chiar
*reotul >eului 5pelor !ocoti că era mai înţelept !ă%
şi toarne vin"
Dar deodată arele *reot !pu!e un lucru la care
nu !e aştepta nimeni.
: /rimiteţi o barcă după *uarem;
&eilalţi !e priviră miraţi, fără !ă întrebe nimic"
După puţin timp, *uarem !e urcă pe puntea navei
arelui *reot şi !e plecă îndoit din şale în faţa
!lăvitului !tăp$n" 8ătr$nul porunci unui !lu#itor !ă%i
aducă un #ilţ şi o cupă pentru vin" &ăpetenia răma!e
305
 Victor Kernbach

cu privirea uluită de acea!tă cin!te care nu i !e

făcu!e niciodată" 6i cu at$t mai uluit fu *uarem c$nd
auzi că bătr$nul îi !pune.
: *uarem, tu eşti viteaz şi eşti înţelept" /e%am
chemat !ă ne !fătuim" Spune%mi înt$i c$ţi !oldaţi mai
ai pe corăbii4
: &inci!prezece mii, !lăvite" 5t$ţia c$ţi au putut
!căpa de m$nia mării"
8ătr$nul îşi m$ng$ie pieptul, mulţumit" 5poi
întrebă, fără !ă !e uite la nimeni anume.
: &e face regele no!tru, fie el veşnic viu, !ănăto!
şi puternic4
+imeni nu ştia cine e!te cel întrebat" <ă!pun!e în
cele din urmă tot *uarem.
: Slăvite, regele şi zeul no!tru ocrotitor, fie el
veşnic viu, !ănăto! şi puternic, ne%a poruncit !ă
plutim !pre ţărmul hananeu, ca !ă a#ungem în ţara
Sumer, !%o cucerim şi !ă ne aşezăm acolo"
arele *reot !pu!e în!ă, nemulţumit.
: +u a!ta am întrebat""" a!ta ştiu" 5m întrebat ce

face:acum,
5cumnuun
la cecea!,
!e g$ndeşte;
ră!pun!e *uarem, ră!unau
harpe şi voci pe corabia marelui no!tru !tăp$n, fie el
veşnic viu, !ănăto! şi puternic" Stăp$nul cred că !e
de!făta"
arele *reot tăcu iarăşi o vreme" /oţi !e uitau la
el cu oarecare teamă" Dar preotul >eului Soarelui îşi
!trivi un z$mbet şi întrebă.
: &e porunceşti, !lăvite4
8ătr$nul îl !trăpun!e cu privirea şi%i ră!coli
mintea şi toate g$ndurile" 5poi !pu!e rece.
: /rimite o barcă după prinţul ener"
306
 Luntrea Sublimă

*reotul !e !culă, acum z$mbind în voie" 8ătr$nul

!e întoar!e !pre *uarem( ace!ta îl privi !upu!, dar îşi
încordă !pr$ncenele auzind porunca ciudată.
: *uarem, !pu!e bătr$nul, zeii ţi%au menit un
viitor de !trălucire" >eii noştri mari, cei cinci zei ai
5tlantidei, zeii fericirii şi puterii noa!tre, ţi%au hărăzit
ţie cin!tea !ă cucereşti cu armele ţara /a Kemet cu
toate ţinuturile ei şi !%o !upui regelui no!tru, fie el
veşnic viu, !ănăto! şi puternic;
*uarem nu înţele!e nimic" Dar de vreme ce zeii
porunceau a!tfel prin gura arelui *reot, cine !%ar fi
putut ridica împotrivă4 *uarem înclină capul cu
!upunere şi zi!e
: Slăvite, măreţ.
ţara /a Kemet va fi toată a noa!tră;
: 8ine, *uarem; !pu!e bătr$nul" 5cum poţi !ă te
duci la corabia ta" Dar !ă fii gata;
*uarem plecă" Scurt timp după aceea !e întoar!e
preotul >eului Soarelui, în!oţit de un t$năr tăcut, cu
buze cam groa!e pentru un atlant 7!e !punea că !ora
regelui îl făcu!e cu un !clav, dar cine putea şti;9 şi cu
o privire bleagă"
: )ată%l pe viteazul no!tru ener; !trigă arele
*reot" 5poi urmă liniştit. >eul /ot al tainei şi al
marilor înţelepciuni, zeul /ot care !ălăşluieşte în
inima mea, mi%a poruncit !ă am gri#ă de tine, pentru
că pe tine te%a ale! urmaş al regelui no!tru, fie el
veşnic viu, !ănăto! şi puternic""" 6i acum du%te,
ener, !ă te odihneşti, căci în cur$nd va fi noapte" 5i
!ă răm$i pe corabia mea"
Dupănoaptea,
!e lă!ă ce t$nărul prinţ coborî
!lu#itorul >eului!ub punte, primind
Soarelui, după ce
ceva din m$na arelui *reot, !e !trecură într%o
luntre !printenă şi pluti !pre fruntea şirului de
307
 Victor Kernbach

corăbii" arele *reot !e culcă liniştit în încăperea !a"

-n zori, c$nd cele dint$i corăbii atlante !e
apropiau de ţărmuri verzi din /a Kemet, !lu#itorul
>eului Soarelui îl trezi pe arele *reot"
: 5 mer! uşor4 îl întrebă în şoaptă bătr$nul"
&elălalt z$mbi.
: &ăpetenia !tră#ii !%a mirat că vin, dar am arătat
pecetea ta, !lăvite, şi am intrat" +ici n%a gemut" &red
că abia acum vor afla"
*e!te o #umătate de cea!, un t$năr !lu#itor al
zeilor care în!oţea corabia regea!că veni pe puntea
corăbiei arelui *reot" +u fu lă!at !ă intre şi aşteptă
pe punte încă un cea! p$nă !ă fie chemat"
După alt ră!timp, bătr$nul ieşi pe punte cu
t$nărul preot" 8ătr$nul aşteptă în tăcere, aşezat în
#ilţ, p$nă !e adunară pe puntea corăbiei lui cei patru
preoţi de !eamă, toţi marii dregători şi *uarem" 5poi
!e ridică şi ro!ti cu gla!ul zdrobit.
: &el drag inimii marelui >eu al 5pelor, fiul lui şi
!tăp$nul no!tru, al mării şi al noului păm$nt pe care
ni%l dăruieşte, a plecat dintre noi şi !%a contopit cu
trupul zeului din care vremelnic !%a de!părţit !pre a
ne aduce nouă tuturor fericire, şi bucuria întregului
păm$nt" Sufletul lui îmbătr$nit a înviat şi întinereşte
în trupul regelui no!tru ener, viaţa, !ănătatea şi
puterea noa!tră"
arele *reot tăcu şi !e aşeză"
-ntr%un #ilţ împodobit cu argint şi aur, îmbrăcat în
mătă!uri regeşti, fu adu! ener şi aşezat între două
şiruri
cu maride robi care începură
pămătufuri !ă%i facă
din pene v$nt şi 5ici,
de !truţ" umbră pe
corabia arelui *reot, cu un cea! înainte de a !e
apropia de gurile r$ului api, ener fu !lăvit ca rege,
308
 Luntrea Sublimă

nu al 5tlantidei care !e !cufunda!e în mare, ci al ţării

/a Kemet, care nu era încă a lui"
6i ener fu du! cu luntrea !pre corabia regală !ă
ţină tovărăşie regelui mort" =ărmul verde din /a
Kemet !trălucea în !oarele dimineţii"

309
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXVI

5tlantida nu !e !cufunda!e toată, cum credeau

cei plecaţi" 6i nici deodată" &orăbiile !căpate de urgie
a#un!e!eră în area dintre *ăm$nturi c$nd încă
zguduirile !ubpăm$ntene tot mai răpeau bucăţi de
păm$nt atlant, prăvălindu%le în mare"
+ici toţi oamenii 5tlantidei nu pieri!eră în valuri"
&inci!prezece mii de !oldaţi, preoţii aproape toţi, fără
/efnaht şi c$ţiva mai tineri, toţi dregătorii şi oamenii
de neam, !cribii de vază, negu!torii bogaţi, c$teva
!ute de meşteşugari i!cu!iţi şi alte c$teva !ute de
!lu#itori credincioşi a#un!eră p$nă în /a Kemet" Dar
afară de dregători şi de preoţi, de oamenii de neam şi
de cei c$ţiva negu!tori, nimeni nu%şi lua!e nimic şi pe
nimeni" +ici !lu#itorilor, nici !oldaţilor, nici
meşteşugarilor nu le%a fo!t îngăduit !ă%şi ia femeile şi
copiii" Stăp$nii 5tlantidei, nemaiav$nd 5tlantida, nu
aveau nevoie de călători zadarnici" )ar în hao!ul
prăpădului cine din mulţimile de !oldaţi !au !lu#itori
mai putea #udeca ceva, mai ale! c$nd *uarem le%a
!trigat în marele liman al oraşului acoperit de fum,
de ploi şi de zgomot că alte corăbii le vor lua familiile
şi că zeii vor avea gri#ă ca a#ung$nd la capătul
călătoriei, fiecare !ă%şi gă!ea!că, cine avea, femeia şi
copiii"
: Vom
5tlantida cuceri eio veţi
şi !tăp$nii ţară mai
fi voi; le%afrumoa!ă dec$t
!pu! *uarem"
)ar c$nd au cobor$t pe ţărmul ţării /a Kemet şi au
aflat c$te mii de corăbii le înghiţi!e marea, oamenii
310
 Luntrea Sublimă

au pl$n! şi !%au potolit, fără !ă mai întrebe ceva"

/otuşi, mai mult de douăzeci de mii de !oldaţi şi
mai ale! meşteşugarii care nu putu!eră fi prinşi n%au
venit la corăbii, dorind mai degrabă !ă moară l$ngă
neve!te şi copii, dec$t l$ngă *uarem"
/$rziu, c$nd potopul !e linişti, răma!eră întregi,
în chip de o!troave mărunte, munţii din lanţul de
miazănoapte, unde fu!e!e odată *i!cul Sf$nt, şi cele
trei lanţuri de munţi de pe fo!tul ţărm ră!ăritean,
prefăcute în trei grămezi de in!ule mai mari şi mai
mici" <ămă!e!e chiar şi o parte din untele de 2oc,
care mai fumega şi acum, în!ă neputincio!" -n ace!te
o!troave !căpară
dar o!troavele vremelnic
erau !ărace şiunii
!eci,atlanţi şi unii
nu puteau robi,pe
hrăni
nimeni" +umai pe marile in!ule calde tăiate de ape
din munţii de miazăzi trăiră mai departe aceiaşi
oameni înalţi pe care%i ştiau atlanţii de c$nd lumea"
)ar corăbiile pe care le văzu!e arele *reot că
pluteau !pre miazănoapte au fo!t pline şi ele de tot
felul de oameni, !căpaţi de înec de pe micul ţinut
munto! aşezat mai !u! de untele de 2oc, în dreptul
St$lpilor lui el1art" 5u fo!t printre ei şi !oldaţi din
paza acelui ţinut, şi pe!cari, ţărani, pă!tori şi chiar şi
robi" &onducător al tuturor ace!tor oameni !e ale!e!e
un fo!t !clav, puternic şi înţelept, adu! odinioară în
lanţuri dintr%un ţinut aflat între miazănoapte şi
ră!ărit, apoi cine ştie cum dob$ndind libertate de la
!tăp$nul !ău, lucru care nu !e mai înt$mpla!e în
5tlantida" 3l izbuti !ă curme certurile celor care
căutau !ă%şi !cape viaţa din cumplitul potop, îi potoli,
îi învăţă ce !ă%şi ia cu ei din !ărăcăcio!ul avut pe
care%l pierdeau şi%i împărţi pe corăbii" 3rau vreo
douăzeci de corăbii, cele mai multe pe!căreşti, alte
311
 Victor Kernbach

c$teva mai mari, militare" -ntin!eră p$nzele şi

plecară, mai apuc$nd !ă vadă cum din tot ţinutul
pără!it părţi întregi !e prăbuşeau în mare şi numai
coamele munţilor răm$neau dea!upra apei, ca nişte
o!troave" *rivind în zare, călătorii vedeau cu groază
cum felii întregi de ţărm !e fr$ng, cu oameni pe ele
încă alerg$nd înnebuniţi şi !trig$nd după a#utor, şi
cum !e ră!toarnă apoi în apele mării turbate" 5lţi
oameni, !uiţi pe munţi, şedeau acolo aştept$ndu%şi
moartea" +umai puţini dintre aceia au izbutit !ă
!cape cu viaţă"
&orăbiile răma!e porniră !pre miazănoapte,
rătăcind
ră!ărit peîn
unapele
ţărm ării
ni!ipo!5tlantice, apoidecotiră
şi rece ştiut !pre
un !ingur
om" 0mul !e miră că #umătate din ţărmul cuno!cut
era !ub apă, şi îşi du!e ceata !pre ră!ărit, într%o
c$mpie frumoa!ă locuită de neamul !ău, iar oa!peţii
!e ame!tecară cu gazdele şi după un veac urma lor
pieri" 0mul care%i adu!e!e acolo !e numea u
adarna"
Din partea de miazănoapte a 5tlantidei !căpă de
urgie numai lanţul celor nouă munţi, între care cel
mai înalt răma!e tot untele Vulturilor, !curtat doar
de pi!cul !ău !f$nt" *uţinii oameni în!ă muriră
cur$nd de foame, căci pădurile de la poale ar!e!eră,
iar !u! nu mai creşteau dec$t nişte tufe nefolo!itoare
şi muşchiul de pe !t$nci" +umai cel din urmă o!trov
de la ră!ărit, dintre cele nouă care pă!trau amintir ea
lanţului de munţi, mai adăpo!ti c$tva timp nişte
oameni" După liniştirea apelor, ieşi din peşteri o ceată
de pă!tori atlanţi, goi şi flăm$nzi" area le înghiţi!e
turmele" )n!ula lor era goală, !t$ncoa!ă, fără vietăţi,
fără copaci, fără ierburi" +umai un izvor avea" &$teva
312
 Luntrea Sublimă

tufe !ărace mai creşteau printre pietre şi oamenii

m$ncară frunzele" 5poi din crengile tufelor îşi făcură
undiţe, înnod$nd la capăt fire împletite din părul
femeilor" 5prin!eră c$teva focuri cu tufele răma!e şi
frip!eră peşte" După aceea, îl m$ncară crud" -ntr%o
dimineaţă c$nd nu mai aveau foc, nici frunze zăriră
la miazănoapte mişc$ndu%!e ceva pe apă" Stătură pe
ţărm şi !trigară o zi" -n dimineaţa celei de%a doua,
iarăşi !trigară" 6i atunci !e apropie de malul lor o
plută !tranie legată cu fr$nghii de ierburi, lip!ită de
p$nză şi m$nată de valuri în voia lor" +umai din
înt$mplare a#un!e!e la mal" *e plută şedea un om şi

curăţa !olzii unui peşte, care !e zbătea încă în

m$inile lui"
0prindu%şi cu greu pluta într%o !cobitură
!t$ncoa!ă, omul ieşi pe ţărm" 5vea o !ingură v$!lă,
care era şi lopată şi c$rmă şi undiţă" 0mul era
!cund, i!tovit şi gol( pielea lui era !taco#ie !au
aproape v$nătă" -şi aruncă v$!la pe !t$nci şi !e uită
la pă!tori" *ă!torii !e uitară la el" ultă vreme tăcură
şi pă!torii şi plutaşul""" 5poi îl întrebară cine e"
: ahu1utah; ro!ti omul care părea !ă fie
!trăin""" Vorbea greu, neştiind de!tule vorbe atlante"
Le i!tori!i pă!torilor cum de !e prăbuşi!e de pe o
corabie !făr$mată de furtună şi că înt$i pluti!e o zi şi
o noapte pe o !c$ndură, iar apoi c$nd !c$ndura i%a
fo!t !mul!ă de valuri, a înotat cum a putut p$nă
c$nd apa l%a aruncat pe un ţărm" erg$nd pe ace!t
ţărm ca !ă%şi caute adăpo!t şi hrană, păm$ntul
zguduit de cutremure l%a în!păim$ntat" &erul era şi
ziua şi noaptea negru, iar din ţărm marea !f$şia
bucată după bucată" 6i atunci ahu1utah a !ărit
iarăşi în mare, av$nd mai multă năde#de în apă dec$t
313
 Victor Kernbach

în păm$nt" &$nd !e depărta înot$nd, a auzit o

bufnitură !urdă şi întoar!e capul, apuc$nd !ă mai
zărea!că ţărmul de pe care pleca!e şi pe care în clipa
aceea îl înghiţeau valurile de tot" )ar c$nd crezu că îşi
trăieşte ultimul cea! al vieţii, valurile aruncară !pre
el o plută" &u cele din urmă puteri pe care le mai
avea !e agăţă de b$rnele ei, de!făcu o fr$nghie dintr%
un capăt şi%şi legă trupul de b$rne, apoi adormi"
Somnul !curt îl refăcu" /rezindu%!e, îşi dădu !eama
că pluta a!ta o făcu!e altc$ndva chiar el" *ără!ită,
veni!e !ingură !ă%şi !cape !tăp$nul" Valurile îl
băteau, era i!tovit şi flăm$nd" 5pă nu bău!e" Dar !e

ţinu de plută
şi cerul şi nu muri"
!e lumină" 6i într%o
De!coperi zi marea
între b$rne !eo linişti
v$!lă"
2ăcu din ea undiţă, şi după ce izbuti !ă prindă
înt$iul peşte cu m$na şi îl prefăcu în momeală, trăi
din pe!cuit" -n !f$rşit, pluta lui îl adu!e aici"
: 6i acuma ce vrei !ă faci4 îl întrebă unul din
pă!tori" 0mul ridică din umeri" 5poi !e uită lung la
pluta lui"
: 5ici nu e!te nimic de m$ncare; !pu!e alt
pă!tor" ahu1utah îşi privi din nou pluta şi oftă"
: Dacă aş avea p$nză""" =ara mea e acolo,
departe; zi!e el şi arătă !pre apu!"
De unde p$nză4 *ă!torii ar fi plecat şi ei, oriunde,
numai !ă plece" +imeni nu auzi!e !ă fie vreo ţară la
apu!, dec$t din poveşti" Dar, la urma urmei, cine
putea şti; $nia zeilor e !chimbătoare. 5tlantida a
pierit şi altă ţară !e putea naşte, g$ndeau pă!torii" )ar
pe ace!t o!trov era ca şi nicăieri" De unde !ă ia în!ă
p$nza4
/răiră cu toţii în peşteri" $ncară din c$nd în
c$nd peşte crud" &$te unul făcea !tra#ă la plută,
314
 Luntrea Sublimă

!ingura lor avere" După mai multe zile, ahu1utah

!e g$ndi că p$nza !e poate ţe!e la urma urmei şi din
păr de om" &u un cuţit pe care unul din pă!tori îl
făuri!e dintr%o aşchie de cremene tăiară părul
femeilor şi bărbile şi părul bărbaţilor" Se făcură ur$ţi
acum( dar nu !e mai g$ndea nimeni la frumu!eţe"
<ăzboi de ţe!ut fireşte nu aveau, în!ă aveau răbdare"
>ile şi nopţi şezură femeile şi ţe!ură un !oi ciudat de
p$nză a!pră şi rară" Valurile adu!e!eră pe ţărm
tulpina unui arbore !tr$mb" ahu1utah tăie cu
cuţitul de cremene capetele netrebuitoare ale
fr$nghiilor plutei, le de!făcu şi le împleti din nou"

)erburile acele lungi nu

fr$nghia adevărată. !e putrezeau"
dovedi!eră 2ăcură
mai buneundec$t
topor
de cremene şi dre!eră pluta, pun$ndu%i şi catarg din
arborele adu! de ape, cioplit cu o!teneală" 5găţară
p$nza, şi lu$ndu%şi apă într%un fel de butoi dintr%o
piatră !cobită, !e !uiră pe plută şi porniră !pre apu!"
0 lună !au poate mai mult îi purtă v$ntul încolo
şi încoace, p$nă c$nd popo!iră din nou pe un ţărm"
area le dădu!e uneori hrană, ade!ea necazuri, iar
norii, foarte rar, apă de băut" 3rau !torşi de puteri,
dar trăiau" 5şa popo!iră pe acel ţărm îndepărtat,
unde gă!iră un neam de oameni ciudaţi care%şi
împodobeau capul cu penele pă!ărilor" Văz$ndu%i pe
aceşti deznădă#duiţi flăm$nzi şi i!toviţi de furia
apelor, băştinaşii nu%i omor$ră, nici nu%i !ocotiră
duşmani" *e aceşti băştinaşi nu%i cunoştea nici
ahu1utah, care !e mira că ţărmul cel bănuit n%a
fo!t al ţării lui" 8ăştinaşii împodobiţi cu pene îi
învăţară !ă înghită fumul unei ierbi ameţitoare cu
mirea!mă plăcută, pe care o aprindeau la capătul
unei ţevi de lemn, ţin$nd fiecare pe r$nd capătul
315
 Victor Kernbach

celălalt în gură" +eobişnuiţi cu a!tfel de fum, atlanţii

!e înecară, dar le trecu( iar gazdele ziceau că fumul
înghiţit era !emnul !f$nt al prieteniei"
Localnicii îi întrebară pe !trăini de unde veneau"
*rivind i!tori!irea făcută prin !emne, le arătară că şi
ei auzi!eră de potopul apelor" &$nd ahu1utah
izbuti !ă înveţe limba acelor oameni, află de la ei că
alţi !trăini ciudaţi nimeri!eră aici pe o corabie şi că
acei !trăini, plecaţi mai departe, le pove!ti!eră lucruri
nemaiauzite, cum ar fi !tat de vorbă cu nişte zei care
c$nd începea potopul !%au ridicat în cer şi că din
toată urgia a !căpat cu viaţă numai o fecioară,
agăţ$ndu%!e
de tot, pe de o piciorul
!t$ncă" unei pă!ărirăma!eră
*ă!torii care a zburat !u!
printre
băştinaşi şi începură !ă poarte şi ei pene în #urul
capului şi !ă deprindă obiceiurile şi limba locului" )ar
ahu1utah îşi dre!e pluta, primind în dar de la
băştinaşi tulpini de copaci, fr$nghii, p$nză şi arme de
cremene, şi într%o bună zi plecă în #o! pe l$ngă ţărm
!ă%şi caute ţara" 0 pă!toriţă atlantă !e aruncă în
valuri şi înotă după pluta lui şi răma!e cu el"
)ar c$nd ahu1utah cu femeia !a, după multe
nopţi şi zile de viaţă pe mare, trăg$nd uneori la mal
!ă%şi caute hrană şi apă, a#un!e la capătul unui
ţărm, fu bucuro! că recunoaşte şi apele şi !telele, şi
c$rmi !pre apu! în altă mare, oprind pluta dincolo de
nişte in!ule lungi, unde pe o limbă lungă şi lată de
păm$nt de!părţitor al mărilor !e afla ţara lui"
ahu1utah mer!e cu femeia !a p$nă în oraşul unde
trăi!e p$nă a nu fi fo!t rob" -ncon#urat de oamenii de
odinioară, care%l recuno!cură cu greu, ahu1utah le
pove!ti de!pre marele potop" 0amenii îl întrebau cum
!e numea ţara !cufundată şi el le ră!pundea că ţara
316
 Luntrea Sublimă

!cufundată !%a numit 5ţtlan" /oţi au fo!t bucuroşi !ă

afle în !f$rşit dezlegarea tainei uriaşelor valuri şi
cumplitelor v$nturi care b$ntui!eră nu de mult şi pe
ţărmurile lor"
: 5 pornit o ploaie neagră de !moală dea!ă %
i!tori!ea ahu1utah % şi oamenii deznădă#duiţi voiau
!ă !e urce pe acoperişurile ca!elor, dar ca!ele !e
prăbuşeau şi îi aruncau la păm$nt( voiau !ă !e urce
în v$rfurile copacilor, dar copacii îi !cuturau de pe
crengi( voiau !ă !e a!cundă în peşteri, dar peşterile
îşi închi!eră gura"""
6i toţi care erau de faţă îl a!cultau pe ahu1utah
îngroziţi"
apelor !e Ve!tea cotropirii
împrăştie, încet,5tlantidei de către
pretutindeni" potopul
0ameni pe
plute, pe !făr$mături de corăbii !au călare pe
trunchiuri de copaci şi pe b$rne căuta!eră !ă !cape
în cea din urmă clipă de urgie, şi cei mai mulţi dintre
ei au pierit" 'nii în!ă au izbutit !ă a#ungă pe ţărmuri
necuno!cute, dincolo de orice capăt bănuit al lumii,
unde au şi răma!, uit$ndu%şi ţara !cufundată în
mare, dar !ădind în amintirea neamurilor în mi#locul
cărora !e aşezau ve!tea îngrozitoare adu!ă de d$nşii"
5cea!tă ve!te a răma!, prefăcută de oamenii fiecărui
veac, după puterea amintirii şi mai ale! după felul lor
de a o pricepe"
Departe la ră!ărit, în alte mări din partea de
miazăzi a păm$ntului, neamurile cu pielea întunecată
şi cu păr c$rlionţat şi de! care locuiau încă de pe
atunci pe o in!ulă uriaşă şi aproape rotundă, auzind
de la un a!tfel de călător rătăcit de!pre plecarea
perechii păm$ntene în luntrea minunată a !trăinilor
!ocotiţi zei, pove!tiră urmaşilor că după potop
oamenii !căpaţi de la înec au fo!t !trămutaţi în cer şi
317
 Victor Kernbach

prefăcuţi în !tele"
*opoarele pove!teau înt$mplările a!cultate,
fiecare în felul lor" 'nele, moştenind ştirea fugii lui
/efnaht în luntrea !trăină, zi!eră că un zeu *haeton a
încercat !ă ducă prin văzduh carul de foc al tatălui
!ău, al !oarelui, şi că neput$ndu%l m$na, !%a
prăbuşit, şi arz$nd totul în #ur, a fo!t el în!uşi ar!"
5ltele !pu!eră că omul a vrut !ă !e înalţe dea!upra
celui care l%a făcut, dar a căzut din cer îndărăt pe
păm$nt şi nu !%a mai putut ridica"""
5devărul care nu izbuti!e !ă !trăbată încă
depărtările era mai bogat în înt$mplări"
-n lunile
*uarem #efui, de după
pu!tii piereac$t5tlantidei,
şi uci!e armataţară
putu în rodnica lui
/a Kemet, !upun$nd%o t$nărului rege ener, în
numele căruia !e uniră bucăţile de ţară ale poporului
rome într%una !ingură"
arele *reot porunci !ă !e zidea!că temple noului
!ău zeu /ot, care era de fapt el în!uşi, iar regele mort
fu îmbăl!ămat şi aşezat în !arcofag de alaba!tru într%
o mică piramidă de piatră şlefuită, făcută după chipul
marilor morminte ce pieri!eră o dată cu 5tlantida"
5!cuţişul piramidei mormintelor regeşti din /a Kemet
!%a !pu! de atunci că trebuia !ă pă!treze amintirea
untelui de 0b$rşie, nă!cut din ape"
*reoţii atlanţi alungară pe modeştii preoţi rome şi
aşezară în ţara !upu!ă toată ştiinţa şi înţelepciunea
lor adu!ă pe corăbii, şi toată minciuna, lăcomia şi
cruzimea lor"

Se pove!teau
petrecute o dată cu multe lucruri de!pre
venirea atlanţilor, faptele
unele din ele
deo!ebit de !tranii" 5!tfel, cineva !pu!e că în clipa
c$nd armata lui *uarem începu !ă ia!ă pe ţărm, din
318
 Luntrea Sublimă

corăbii, un ţăran u!căţiv şi tăcut şi%a lă!at plugul în

ţarină şi !%a aruncat în apele r$ului api, printre
crocodili" +imeni în!ă nu ştia ce !paimă îl m$na!e pe
ţăran la a!emenea moarte" =ăranul !e numea
unanupu"
Se !cur!eră multe luni de război şi de #af, şi ţara
/a Kemet fu în !f$rşit închegată" -ntr%o zi de mare
!ărbătoare, în noul templu al zeului /ot, alături de
arele *reot, în faţa celorlalţi preoţi şi a c$torva mari
dregători şi oameni de neam atlanţi şi rome, uşor
înţeleşi între ei, în faţa celorlalţi dregători, !cribi şi
căpetenii ale oştirii, !t$nd !meriţi în marea curte a
templului, t$nărul
lor, îşi începu ener, viaţa, !ănătatea şi puterea
cuv$ntarea.
: 3u !trăluce!c în veci dinaintea feţelor voa!tre
din voia părintelui meu"""

319
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXVII

<ă!timpul de zbor în #urul păm$ntului !e apropia

de !f$rşit" De la înălţimea la care !e afla minunata lor
luntre, călătorii vedeau păm$ntul ca pe o lună mult
mai mare şi aşteptau întoarcerea între arborii şi
r$urile lui" /oţi călătorii erau neliniştiţi, fiecare în
felul lui" 5uta !e îndeletnicea mare parte din vreme
cu învăţătura, în re!tul vremii cu dorul de a !e vedea
pe păm$nt" 5#un!e mai înţelept şi mai învăţat dec$t
toţii învăţaţii păm$ntului, dar nici învăţătura, nici
deprinderile noi nu%i putură lua nelinişt ea de a !e şti
parte a ţăr$nii pe care o călca!e din copilăria lui" &ei
cinci !trăini îşi urmau cercetările şi aici, fie privind
păm$ntul în toate chipurile prin ocheane, fie
afund$ndu%!e în în!emnările !cri!e c$nd au fo!t pe
el" +umai +efert îşi gă!i!e liniştea, după înt$ile zile de
teamă şi lacrimi" 6i%o gă!i!e în învăţătură şi în
plăcerea de a privi din cer, cum !punea d$n!a" -i
!punea ade!ea lui 5uta.
: Dacă ar fi !ă zburăm aici toată viaţa noa!tră,
tot nu mi%ar fi dor de păm$nt"
)ar 5uta o privea tri!t şi uneori o întreba dacă n%a
iubit niciodată păm$ntul pe care l%a pără!it"
/$rziu, c$nd călătoria lor trebuia !ă !e încheie,
+efert izbuti !ă gă!ea!că în mintea ei pricina
nepă!ării faţă mare
luntrei, mai de ceea ce !e
dec$t vedea,
luna prin6iferea!tra
plină" atunci
nepă!area încetă"
: &e%am văzut eu din păm$ntul pe care numai
320
 Luntrea Sublimă

de%aici, de departe, l%am zărit întreg4 zi!e ea" +%am

văzut nimic dec$t palatul regelui, templul cel mare,
c$ţiva preoţi şi palatul din grădinile *i!cului Sf$nt" +%
am putut iubi viaţa, pentru că n%am cuno!cut%o"
ult timp după plecarea lor de pe păm$nt, nemai%
put$nd%o minţi, 5uta i%a !pu! adevărul de!pre
/efnaht" 5tunci, c$teva clipe, +efert pl$n!e şi !e !imţi
zdrobită" 5poi intrară în ea treptat !emnele bune ale
adevăratului înţele!" +u iubi!e nici 5tlantida, nici pe
oamenii ei c$tă vreme nu putu!e şti ce !unt oamenii"
'n !ingur om iubea, i !%ar fi dăruit toată, în!ă în
#urul ei !e !punea că acela nici nu e om, pentru că e
rob şi ecănegru"
arătat +umai
omul pe care%l!imţul
văzu!eei numai
tainic de femeie clipe
în c$teva i%a
fugare, şi cu care o !ingură dată vorbi!e, era şi
înţelept, şi frumo!, şi bun, şi că trebuia !ă fie pentru
ea totul" 6tiind ce pedeap!ă i%ar fi aşteptat pe
am$ndoi, şi%a a!cun! drago!tea care poate de aceea a
cre!cut ne!tăvilită" )ar aici, în luntrea cerea!că, între
înţelepţii oameni ai altei lumi, a înţele! că trufia şi
ura tatălui ei şi cruzimea fratelui ei i%au retezat
drumul !pre !ingurul dor adevărat şi au nimicit cea
mai frumoa!ă ţară a lumii cu tot cu oamenii ei" Din
clipa aceea moartea ace!tui tată i !%a părut firea!că,
iar de la o vreme i !%a făcut dor şi de păm$nt" &$nd i%
a mărturi!it lui 5uta ace!t dor nou, el nu !%a mirat,
dar a !tr$n!%o mai tare în braţe"
: +u ştiu nimic din taina zborului no!tru, i%a
!pu! +efert" %am obişnuit cu el şi at$ta tot" Dacă nu
erai cu mine aş fi murit de !paimă, dar acum nu mă
mir de nimic, nici că ne%am ridicat de pe podea în
tavan ca duhurile şi că te%am putut ridica şi pe tine
numai cu o m$nă, ca pe o pa!ăre, !ă%ţi dau drumul
321
 Victor Kernbach

!ă zbori""" 5poi îl privi !periată şi%i !tr$n!e braţul. +u

fără mine; 5cum nici nu mai eşti fulg, de c$nd
luntrea !e roteşte în #urul ei""" 6i începu !ă r$dă"
: 6i acuma vrei !ă zburăm pe păm$nt4
: 5cuma da" 5cum nimeni nu te va arde pe rug
pentru că mă iubeşti, nici pe mine nu mă va tăia
nimeni în şaptezeci de bucăţi !ă mă arunce în
gunoaiele oraşului pentru că te%am îndrăgit"
: +u%ţi pare rău de 5tlantida4 o întrebă 5uta"
+efert nu%i ră!pun!e( privi numai !teaua uriaşă cu
pete alba!tre şi verzui care plutea în cerul negru"
Viaţa omului nu e menită unei cutii, oric$t de
încăpătoare
!tr$mtoraţi în!au plăcută"
luntrea &hiar
lor şi%şi !trăinii !e dorul
împărtăşeau !imţeau
de
păm$nt aproape deopotrivă cu dorul planetei lor"
+umărul de rotiri !ocotit de or nu !e împlini!e" Dar
aşteptau cu nerăbdare întoarcerea pe păm$nt, pentru
!f$rşirea cercetărilor, ca !ă poată şti dacă%şi vor
chema !emenii acolo, !au !e vor duce !ă le caute altă
planetă mai prielnică"
: De ce nu !ocotiţi păm$ntul prielnic4 întrebă o
dată 5uta"
: 3!te şi prielnic şi neprielnic, îi ră!pun!e or"
<ăm$ne de văzut dacă partea neprielnică nu e cumva
mai mare" 6tiu că o planetă întocmai ca a noa!tră,
doar mai bogată în aer şi în celelalte în!uşiri pe care
le%am dori, nu%i uşor de gă!it"
: +u !unt a!emenea planete4
: 8a !unt""" trebuie !ă fie de!tule în nemărginirea
!telelor
a#unge !ălumii" -n!ă nici viaţa noa!tră lungă n%ar
le căutăm"
: /otuşi, cu aerul v%aţi obişnuit de!tul de bine la
noi"
322
 Luntrea Sublimă

or z$mbi.
: 5i dreptate, dar aerul nu e totul" &u aerul !e
vor deprinde urmaşii celor care ar veni pe păm$nt" 6i
cu hrana" Două lucruri ne fac !ă ne îndoim. dacă !e
vor putea deprinde măcar urmaşii cu deo!ebirea de
greutate şi dacă vom gă!i în păm$ntul vo!tru izvoare
de putere" &ăci îţi dai !eama că nu ne%ar fi de a#un!
nici topoarele de aramă, nici călătoria pe măgari"
: De ce ai !pu! că e deo!ebire de greutate4
întrebă +efert" +%am înţele! niciodată de ce voi, care
!unteţi mai mici dec$t bărbaţii de la noi, ziceţi că
!unteţi mai grei" &hiar eu cred că v%aş ridica uşor pe
fiecare"
: <idică%mă pe mine; !trigă c$rmaciul r$z$nd"
: *entru voi !untem uşori, zi!e or cu un
z$mbet" Crei !untem numai pentru noi înşine, pentru
că păm$ntul vo!tru e mai mare şi ne atrage cam de
trei ori mai mult dec$t planeta noa!tră" &$nd veniţi la
noi, voi o !ă fiţi mai uşori, o !ă puteţi !ări poate şi
pe!te oamenii de la noi, fără !ă aveţi aripi""" +umai că
pe voi n%o !ă vă !ocotea!că acolo nimeni zei"
: +%ai văzut, +efert, adăugă 5uta. la începutul
zborului nu ne atrăgea nimic şi n%avea nici greutate;
5poi luntrea !%a înv$rtit ca planetele şi am a#un! iar
grei" 3 uşor de înţele!;
: &hiar aşa de uşor nu e, !pu!e or" 3 uşor c$nd
afli de%a gata" &ine a aflat înt$ia oară a cheltuit poate
o viaţă întreagă şi !%a mai folo!it şi de bănuielile
înaintaşilor"
: La!ă,iar"mai
c$rmaciul )ată,!unt
nu lucruri
ştim încăde dacă
cercetat, !pu!e
ne putem
ame!teca fără gri#ă cu voi" /rupul no!tru e mai rece,
chiar dacă !$ngele şi alte părţi din trup !unt la fel"
323
 Victor Kernbach

: +u%i ace!ta lucrul cel mai de !eamă; zi!e or"

: *entru tine nu e; r$!e c$rmaciul"
: 5ltceva !puneam, urmă or fără !ă !e !upere"
Semenii noştri nu !unt prea mulţi" /rebuie !ă ştim
cam c$ţi păm$nteni !unt"""
: 5u răma! mai puţini; !pu!e +efert" or tre!ări,
dar urmă.
: """ şi c$ţi oameni poate hrăni planeta" +iciodată
n%am îndrăzni !ă ne !trămutăm la voi dacă am
a#unge !ă vă fim povară" Vrem !ă vă a#utăm, !au cum
ziceţi voi !ă vă plătim ceea ce ne%aţi da""" >borul
deveni!e plicti!itor pentru toţi" -ntr%o zi, +efert ciripi
în limba
după !trăinilor
plecarea de pepepăm$nt.
care începu!e !%o înveţe îndată
: &$rmaciule, nu poţi coborî mai cur$nd4
&u toată ve!elia lui obişnuită, c$rmaciul nu r$!e"
0 privi cu mare părere de rău.
: +u pot, floare păm$nteană""" 5ici ne călăuze!c
legi mai a!pre dec$t ale voa!tre" De la legile 5tlantidei
putea oricine !ă !e abată, dar de la ace!tea nu"

: &a şi detinereţe
Dacă la moarte, zi!e 5uta"
veşnică aveţi, întrebă atunci
+efert, de ce n%aveţi şi nemurire4
: &rezi că nu vrem4 z$mbi or"
*rintre cei cinci !trăini era şi o femeie" Cingăşia ei
nu !e putea a!emui cu a nici unei păm$ntence, chiar
dacă multe fete ale păm$ntului o puteau întrece în
frumu!eţe" Vorbea totdeauna rar, av$nd multe gri#i.
şi pe aceea a !ănătăţii tuturor călătorilor, şi pe a
cercetării deo!ebirilor între trupul unui păm$ntean şi
al unui locuitor din planeta lor roşie" 3a !pu!e.
: într%o zi o !ă vindecăm şi moartea, cum am
324
 Luntrea Sublimă

vindecat bătr$neţea"
6i +efert şi 5uta o priviră nedumeriţi"
: &um !ă vindecaţi moartea4 Sau n%am auzit
bine""" !pu!e păm$nteanul"
Străina privi înduioşată undeva în gol"
: 5i auzit bine. o !ă vindecăm moartea"
: Dar !e vindecă numai bolile; !trigă uimită
+efert"
: +oi am izbutit !%o am$năm" Sunt împre#urări
c$nd altădată omul ar fi murit, iar noi îl înviem" Sunt
în!ă împre#urări c$nd nu%l mai putem învia, fie că nu
ştim cum, fie că nu avem cu ce" 8oala care !e
numeşte moarte e totuşi cea mai grea dintre boli"
Din ziua aceea 5uta fu mai îng$ndurat, mai puţin
vorbăreţ" 6i numai o dată îi mărturi!i lui or că
dorinţa lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea,
măcar o viaţă foarte lungă, ca !ă poată vedea unde
vor a#unge păm$ntenii după c$teva !ute !au c$teva
mii de ani"
: Dorinţa ta !%ar putea împlini, îi ră!pun!e or"

Să vedem
urmă ce g$ndim"
ne mai vom avea de făcut pe păm$nt, şi pe
într%o zi, cei doi păm$nteni îi văzură pe toţi !trăini
altfel dec$t fu!e!eră p$nă atunci" 2iecare îşi pregătea
gingaşele unelte şi în!emnările !cri!e !au !ocotelile
făcute între timp" So!i!e vremea cobor$rii" Luntrea !e
rotea acum în #urul păm$ntului mai încet şi mai
aproape de el" Di!cul uriaş al păm$ntului de c$teva
zile nu mai putea fi cuprin! într%o privire"
: 5uta, tu ai fo!t vreodată în munţii de la capătul
ră!ăritean al mării aceleia lungi care începea din
dreptul 5tlantidei4 întrebă or" i%ai vorbit mai de
mult de ei"
325
 Victor Kernbach

: -n capătul ării dintre *ăm$nturi4 Da" &uno!c

toate ţările de%acolo, şi ţara de pe ţărmul de !u!, a
hananeilor, şi ţările Sumer şi 511ad, şi ţara aru,
unde !unt munţii de care întrebi"""
: &um !unt munţii din ţara aru4
: 8uni, de!tul de înalţi, au un podiş larg, !u! de
tot""" Dar cum o !ă nimerim acolo4 &red că ar fi bine
!ă nu mai faceţi ce aţi făcut cu ridicarea pe *i!cul
Sf$nt"
or începu !ă r$dă.
: 5cum te avem pe tine călăuză" 5uta !e miră.
: &um vă pot călăuzi eu de%aici4
: ai ale! de%aici; zi!e or"
Se du!eră am$ndoi într%o încăpere în care 5uta
mai intra!e, ca !ă privea!că !telele" or îndreptă
marele ochean aşa înc$t c$nd va trece luntrea în
#urul păm$ntului de la apu! la ră!ărit 5uta !ă poată
zări locul căutat" 5uta începu !ă privea!că" Deodată,
după trecerea unui oarecare timp, !trigă.
: Văd St$lpii lui el1art""" nu%i mai văd""" 'ite,

acum,tri!t
privi ţarapearu"""
or" 5mam văzut,
!căpat%o;
or,şi dar
lă!$nd ocheanul
trece aşa de îl
repede şi e şi departe" &rezi că pot de!luşi podişul4
5bia !e văd munţii"""
or nu zi!e deocamdată nimic" -ntoar!e nişte
rotiţe, de!chi!e o cutie în care băgă o placă, apoi
închi!e totul la loc, luă m$na lui 5uta şi o aşeză pe
un bumb rotund, după aceea îi !pu!e.
: 5cum !ă te uiţi cu luare aminte şi în clipa c$nd
vezi munţii aceia, !ă apeşi acolo unde ţi%am arătat"
Dar nu înt$rzia nici o clipă, nici nu apă!a mai
devreme"

326
 Luntrea Sublimă

+erăbdător şi înfrigurat, 5uta urmări păm$ntul

prin ochean şi izbuti !ă ape!e bumbul la timp" or
!coa!e placa micuţă şi o dădu unuia dintre !emenii
!ăi" După un ră!timp foarte !curt, acela îi adu!e o
placă mare, foarte !ubţire, pe care 5uta recuno!cu
ţara aru şi toate ţinuturile dimpre#ur, aşa cum le
văzu!e prin ochean" 0 luă cu m$ini tremurătoare şi o
cercetă" Că!i munţii ţării aru, cele două lanţuri
aşezate faţă în faţă, dar podişul nu !e de!luşea" or îi
dădu o unealtă de !cri! şi%i ceru !ă facă un cerc în
#urul munţilor unde trebuia !ă fie podişul" 5uta
încercui lanţul ră!ăritean" &el care adu!e!e placa o

luă cu el,îi oadu!e

ră!timp băgă păm$nteanului
într%o cutie de mărit, şi după
altă placă" unvăzu
5uta alt
uimit munţii de!luşiţi şi recuno!cu o netezime
verzuie care era podişul" 2ăcu un !emn pe podiş, şi
acelaşi !trăin luă placa din urmă şi !e du!e !ă
!ocotea!că locul unde şi felul cum trebuia !ă
coboare" 5uta nu%l mai urmări" 6tia de mult că
prietenii !ăi !trăini nu !ocoteau nici în g$nd, nici
!criind !ocotelile" 5veau nişte cutii cu minte aproape
omenea!că, ce lucrau în locul lor"
*uţin mai t$rziu luntrea nu !e mai roti în #urul ei"
5poi or le ceru !ă !e culce pe #ilţurile întin!e şi !ă%şi
lege curelele pe!te trup"
: &obor$m4 întrebă 5uta plin de bucurie" Dar
întrebarea şi%o pu!e!e mai mult !ieşi"
După un cea!, luntrea !e întoar!e cu botul în !u!
şi începu !ă coboare drept, din ce în ce mai lin" /oţi
aşteptau liniştiţi şi tăcuţi, cu globurile lunguieţe pe
cap, pu!e pentru cobor$re" &$rmaciul şi or
urmăreau încordaţi !emnele luminoa!e ale căderii
luntrei, cu toate că !ocotelile erau aşa de bine făcute,
327
 Victor Kernbach

înc$t luntrea ar fi putut coborî pe locul ale! şi

!ingură"
6i c$nd !e dădură #o! pe păm$nt, pipăindu%l cu
tălpile, iar 5uta m$ng$indu%l şi cu palma şi
aduc$ndu%şi un !moc de iarbă !pre obra#i, c$rmaciul
zi!e oft$nd.
: Sunt greu ca un elefant;
Dar şi păm$ntenilor nu le venea uşor, după un an
de greutate totuşi !căzută"
)eşiră pe podişul pu!tiu, mărginit de păduri" +u
!e vedea nimeni" +umai v$ntul !ufla prin cedri"

328
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXVIII

De mai bine o !ăptăm$nă de c$nd ieşi!eră din

luntrea lor, !trăinii şi perechea păm$nteană umblau
cercet$nd podişul şi împre#urimile din munţi" +umai
în ziua a doua au zărit nişte pă!tori, care la vederea
lor au început !ă !trige în!păim$ntaţi a!cunz$ndu%!e
în vale, fără !ă !e mai arate de atunci"
Doi dintre !trăini, umblau întruna cu o cutie
rotundă aşezată în v$rful unei lănci !curte şi !ubţiri,
de care !e minună +efert" După părerea ei, cutia nu
folo!ea la nimic şi nu era dec$t un #oc al !trăinilor"
5uta îi !pu!e că ace!ta e mi#locul lor de a i!codi
păm$ntul, ca !ă afle dacă în măruntaiele lui !e află
anumite metale av$nd a!cun!ă în ele uriaşa putere
pe care ştiu !%o folo!ea!că at$t de bine aceşti oameni
!trăini"
: 6i cum aflaţi din cutia a!ta că aţi gă!it ce vă
trebuie4 întrebă +efert"
: -ncepe !ă !une, !pu!e unul din cei doi !trăini"
: /u ai auzit%o !un$nd, 5uta4 mai zi!e ea"
: +u, numai el, nici noi din nefericire; îi ră!pun!e
!trăinul"
+efert nu mai vru !ă întrebe nimic şi alergă prin
iarbă !ă culeagă flori" 5!ta era una din îndeletnicirile
ei zilnice, de c$nd !e întor!e!e pe păm$nt"
într%o zi, or le !pu!e că !e vor împărţi. el şi alţi
doi vor răm$ne pe podiş, alţi doi !ă plece !ă caute în
alţi munţi" 5fl$nd de la 5uta că la izvoarele r$ului
329
 Victor Kernbach

api ar fi nişte munţi înalţi, îl rugă !ă%i în!oţea!că pe

cei doi în căutarea rarelor metale"
+efert alerga acum după un fluture" +eput$ndu%l
prinde, veni tri!tă la 5uta" 5uzi cum îl întreabă or.
: Să%mi !pui curat dacă vrei !ă te duci" +u eşti
dator; *oţi răm$ne şi aici"""
5uta îl întrerup!e, #ignit.
: De ce vorbeşti aşa, or4 /e%am rugat !ă mă
!ocoţi !luga voa!tră şi !ă%mi ceri orice" 2ac pentru voi
orice, de c$nd ştiu că nu doriţi dec$t binele lumii"
5cum !e arătă m$hnit or.
: Slugă nu ne poţi fi, n%avem !lugi" +e eşti în!ă
prieten" De aceea te%am şi rugat""" cum zic
păm$ntenii. am îndrăznit !ă te rog" Să nu crezi că
dacă n%ai vrea !ă te duci, prietenia noa!tră ar !cădea"
=i%am mai !pu! că numai tu eşti !tăp$nul tău"""
: Dar mă !imt dator faţă de voi, nu mă la!ă nici
#udecata, nici inima !ă nu vă fiu de folo!"
: 5!ta%i altceva. hotăr$rea vine de la tine; 6i or
îl privi z$mbind"

:
-n ă
loc ieideşi ră!pun!
pe mine, 5uta
5uta4 îi!trigă +efert"umerii cu
cuprin!e
braţul" &$rmaciul împreună cu un tovarăş de%al !ău
lucra de la venirea lor pe podiş aproape fără
întrerupere" Luntrea era aproape gata( ieşi!e mai
mică dec$t aceea furată de /efnaht, lungă numai de
vreo cinci!prezece coţi" &$nd fu gata, c$rmaciul !e
roti cu ea de c$teva ori dea!upra podişului, făcu un
ocol pe!te pădure, o opri în văzduh şi c$nd !ocoti că
poate zbura fără prime#die oriunde, îşi ve!ti tovarăşii
de drum că a doua zi vor pleca" Dar !e uită cam lung
la cei doi păm$nteni.

330
 Luntrea Sublimă

: ăta!ea veşm$ntului tău e încă minunată,

+efert" Dar dacă ne ducem în vreun oraş din ţara
aceea cu păm$nt negru, ţie, 5uta, ţi%ar trebui altă
îmbrăcăminte"
: 5lta n%am, c$rmaciule, ştii bine""" zi!e 5uta
întri!tat" 6i de unde !%o iau4 -n orice oraş aş putea
!ă%mi cumpăr, dar cu ce4 %aş duce !ă munce!c la
cineva"""
: &a !ă te facă iarăşi rob; 5!ta nu" Să ne g$ndim
la alt mi#loc, !pu!e c$rmaciul"
+efert îl privi pe 5uta, apoi !e privi pe !ine, îşi
cercetă îng$ndurată m$inile şi deodată !e înve!eli.

am : 5vem,
două 5uta,
brăţări aveminelele
şi toate ce !chimba
a!tea; în piaţă" 'ite.
5uta o privi m$hnit şi clătină din cap" 2ără !ă%i
mai a!culte, c$rmaciul !e depărtă, vorbi o vreme cu
or" 5poi intră în marea luntre a cărei înfăţişare de
turn argintat !tăp$nea podişul" +efert îi urmări din
ochi, iar c$nd !e întoar!e !ă%i mai !pună ceva lui
5uta, nu%l mai văzu l$ngă ea" -şi roti repede privirea
în#ur şi îl zări tocmai c$nd el, cu capul plecat de
m$hnire, intra în pădurea de cedri de la marginea
podişului" 2ata alergă după el"
După vreun cea!, c$nd c$rmaciul veni !ă%i caute
acolo unde !tătu!eră toţi trei de vorbă, o văzu numai
pe +efert care !e întorcea pl$ng$nd din pădure"
: De ce pl$ngi4 'nde%i 5uta4 o întrebă foarte
mirat"
: +u ştiu""" ră!pun!e ea printre lacrimi" 5 intrat
în pădure, nu l%am gă!it" 5vea la el un cuţit lung"""
&$rmaciul nu înţelegea" -l chemă pe or care o
întrebă de ce !e teme şi pentru ce pl$nge"
: 5vea la el un cuţit lung; zi!e fata din nou" 3ra
331
 Victor Kernbach

foarte m$hnit""" Dacă !%a du! !ă%şi ia viaţa4;

: &um !ă%şi ia viaţa4 întrebă or nedumerit" Să
!e omoare el !ingur4 De ce4"""
: i%a !pu! că !e !imte nefolo!itor, că voi îi daţi
tot şi el nu vă poate da nimic" 6i că n%are nimic al lui
care !ă fie bun de !chimbat măcar pe o cămaşă"
&$rmaciul z$mbi.
: +u%i mai trebuie cămaşă, +efert" Vă îmbrăcăm
cu haine de%ale noa!tre" 5m gă!it chiar şi pentru el,
deşi o !ă%l cam !tr$ngă" Să fiţi şi voi zei;"""
or în!ă îl opri şi o luă pe +efert de m$nă.
: ai !ă%l căutăm, +efert" +u cred !ă facă asta cu
cuţitul" L%a luat poate pentru altceva"""
*lecară toţi trei, c$rmaciul lu$ndu%şi p$lnia care%i
întărea vocea" -l !trigă întruna" +efert nu mai văzu!e
unealta şi !e miră.
: Strigi ca zeii;
: /u ai auzit zei !trig$nd4 o întrebă c$rmaciul cu
un !ur$!"
2ata îl privi încurcată" >i!e cu !fială.
: +u""" atunci ră!ună din pădure !trigătul lui
/ocmai
5uta" După !trigăt îl gă!iră uşor" 5uta !e chinuia cu
ceva, şez$nd cu picioarele !ub el, în iarba pădurii"
&$nd îi văzu, îşi a!cun!e lucrul într%un lă!tăriş şi !e
!culă" 3ra abătut" La picioarele lui !e zăreau c$teva
aşchii de lemn" +efert !e aruncă de g$tul lui, tot
pl$ng$nd, dar de bucurie" &uţitul cel lung zăcea la
picioarele lor, în iarbă"
: =i%am gă!it haine ca ale noa!tre; îi !pu!e
c$rmaciul" 6i tu şi +efert vă îmbrăcaţi ca noi" De ce ai
plecat, de ce eşti tri!t4
332
 Luntrea Sublimă

De!făc$ndu%!e din braţele iubitei !ale, 5uta ridică

cuţitul de #o! şi porni !pre podiş, fără !ă ră!pundă"
&hipul îi era încordat"
-n ziua în care cei doi păm$nteni intrau, îmbrăcaţi
în veşm$nt argintiu !trăin, în luntrea mică, pregătită
de plecare, bărbatul gingaşei femei care voia !ă
vindece moartea întrebă.
: &e%a fo!t atunci, în pădure4 De ce aţi pl$n!4
+efert îi i!tori!i încercarea lui 5uta de a tăia din
lemn pă!ări !au elefanţi, ca !ă poată avea marfă de
!chimb în pieţele din /a Kemet"
: 5ltădată făceam zei din lut, numai că zeii nu
trebuia
murmură!ă !emene;""" +u !unt bun de nimic;
5uta"
-n timp ce îşi prindeau toţi patru curelele
!caunelor în #urul trupului, c$rmaciul zi!e a!pru,
fără măcar !ă z$mbea!că, lucru at$t de rar la d$n!ul.
: +ici acum nu%ţi dai !eama c$t de folo!itor ne
eşti nouă şi c$t de folo!itor ai fo!t pentru
păm$nteni4""" *e ei i%ai învăţat !ă !e ră!coale"""
: Dar"""
: 6tiu" Să nu crezi că n%a !căpat nimeni din
5tlantida" 5mintirea ră!coalei a răma! şi vor mai fi
ră!coale"
6i luntrea îşi luă zborul !pre ţara /a Kemet"
După un zbor fără grabă de mai multe cea!uri
7fiecare voia !ă vadă păm$ntul şi mările pe!te care
treceau9, luntrea lor !e aşeză la marginea aceleiaşi
c$mpii unde !e plimba!eră at$tea !eri )ahuben şi
5uta" Spre miazănoapte trebuia !ă fie vechea cetate
atlantă, care de aici nu !e vedea" Dar ieşind din
luntre, cei patru călători zăriră către miazăzi, de!tul
de aproape, zidurile unui oraş mare şi întin!" Să fi
333
 Victor Kernbach

fo!t ace!ta orăşelul 8ehdet, în c$rciumile căruia

obişnuia !ă !e ducă )ahuben în vremea aceea4
Lă!$ndu%l pe c$rmaci în luntre, într%un loc bun
ale! de 5uta şi ferit de orice ochi nepoftiţi, ceilalţi trei,
+efert, 5uta şi bărbatul gingaşei femei !trăine porniră
!pre oraş" ainele lor argintii şi croite cu totul
altminteri de cum !e obişnuia pe păm$nt atrăgeau
luarea aminte a trecătorilor, deşi nu în!păim$ntau pe
nimeni" -n ţara acea!ta şi înainte !trăbătută de
drumurile lumii, după pieirea 5tlantidei începu!e !ă
bată inima întregului păm$nt" 5!tfel că ame!tecul cel
mai pe!triţ de veşminte şi graiuri !trăine nu mai
izbutea !ă uimea!că
oraşul 8ehdet, pe nimeni"
era încă dimineaţă"&$nd intrară din
Străinul în
planeta depărtată !e uita cu mirare la bordeiele de
păm$nt, fără fere!tre, numai cu c$te o gaură pătrată
în loc de uşă şi cu acoperiş drept de crengi şi frunze
7la urma urmei, în acea!tă ţară nici nu ploua dec$t o
dată la c$ţiva ani9, privea tri!t copiii !labi şi goi care
alergau pe uliţi căr$nd poveri pe!te puterile lor şi în
cele din urmă întrebă.
: 5uta, toate oraşele păm$ntene !unt aşa4
*ăm$nteanul z$mbi amar c$nd ră!pun!e.
: -n toate gă!eşti ce ai văzut acum, dar nu e aşa
pe!te tot" 5ici !tă !ărăcimea" Să te uiţi mai departe;
*e!te puţin, trecură pe nişte !trăduţe mărginite de
şiruri drepte de că!uţe de lemn, nu prea arătoa!e,
în!ă curate şi mai încăpătoare dec$t bordeiele" 5ici !e
auzeau lovituri de ciocane, gemete de fieră!traie,

!cr$şnet delemnului
mirea!ma !ticlă !au proa!păt
de piatră frecată şi !e ame!teca
cu duhoarea pieilor
crude, a vop!elelor, a cleiului fiert" ai departe, toate
ace!te !trăduţe locuite de meşteşugari !e adunau
334
 Luntrea Sublimă

într%un maidan plin de gunoaie după care !e auzeau

tot felul de !trigăte ame!tecate într%o larmă cumplită"
Dincolo de maidan era piaţa oraşului" &$nd intrară în
piaţă, !trăinul !e opri uimit" Se uită la şirurile de
oameni aproape goi care şedeau cu picioarele !tr$n!e
!ub ei în faţa c$te unei grămezi de marfa, şi !trigau
din ră!puteri.
: 'ite, meştere, p$ine bună;
: *eşte bun;
: 'ite vin, meştere, uite vin; Vin bun de palmier"
Vin de !truguri;
: 'ite un!oare pentru netezit faţa, frumoa!ă
!tăp$nă; iro!ea
peşte, uleiuri ame!tecatoţet"
înmire!mate, a lemn vop!it, plăcinte,
Simţind miro!ul plăcintelor calde, văz$nd
grămezile de curmale dulci şi ulcioarele cu vin, 5uta
înghiţi în !ec, dar tăcu" +efert în!ă nu%şi mai putu
lua ochii de la bunătăţile păm$ntene"
: De c$nd tot înghit !$mburii şi pietricelele
voa!tre, am uitat !ă şi măn$nc; zi!e ea alint$ndu%!e"
: 6i nu te !imţi hrănită înde!tulător4 zi!e 5uta
fără !ă%şi poată lua ochii de la o grămadă de faguri de
pe o bucată de p$nză curată" 3u nu m%am !imţit
niciodată flăm$nd"""
Dar +efert nici nu%l luă în !eamă" -şi !coa!e un
inel !ubţire de aur cu o piatră verde şi în uimirea
!tăp$nului unui şir de grămezi de marfă bogată, îi
ceru două coşuri din cele pe care le purtau v$nzătorii
at$rnate pe!te umăr cu o curea, şi le umplu pe
am$ndouă cu carne
turte de gr$u, plăcinte,
fiartăcurmale, faguri de
de oaie, !truguri miere,
şi ouă(
apoi îi dădu inelul, fără !ă mai ceară nimic, în vreme
ce negu!torul gra!, cu mutră r$n#itoare de om
335
 Victor Kernbach

mulţumit, o privea cu gura că!cată" 5uta îi veni în

a#utor, lu$ndu%i din m$nă cele două coşuri, acum
grele, iar negu!torul, obişnuit !ă păcălea!că, dar
nedeprin! !ă i !e dea pe marfă de zece ori mai mult,
!e arătă mărinimo! de teamă şi le mai dădu o bucată
de măta!e şi un ulcior mare de vin"
Străinul !e uita mirat, fără poftă, la cei doi care
muşcau lacom din toate" 3l nu primi dec$t o bucăţică
de fagure, după ce i !e !pu!e că e miere şi cum
trebuie !uptă"
: 6tii, +efert, la ce m%am g$ndit4 zi!e 5uta cu
gura plină de o bucată de plăcintă" &$nd am fo!t în
pădure,
un arc" am văzut capre !ălbatice" /rebuie !ă%mi fac
/rec$nd mai departe, văzură alte mărfuri, !aci de
gr$u şi de orz, butoaie de oţet şi de untdelemn, oi,
papagali, piei de leopard, ţe!ături"""
2emei rome în veşminte lungi de măta!e, cu
unghiile de la m$ini şi de la picioare vop!ite în roşu,
umblau ţin$ndu%!e măreţ printre mărfuri şi
negu!tori, cu !clavele încărcate de poveri venind
după ele" 5lergau prin piaţă bărbieri, !trig$nd.
: &ine vrea !ă%şi radă barba4 &ine vrea !ă%l
tund4 -ntr%un loc, !tătea !pri#init într%un genunchi
un in! voinic care trăgea cu cleştele mă!eaua unui
negu!tor de gr$u" +egu!torul aşezat pe o piatră
zbiera şi !e zbătea" Străinul nu înţele!e ce !e petrece
şi !e opri !ă privea!că, în!ă văzu cu mirare că după
ce răcnetele încetară, negu!torul cel rotofei îşi luă

mă!eaua şiîn!$ngerată,
palmier tra!e
!ufl$nd greu un g$tceluilalt
îi dădu de rachiu de
pentru
o!teneală o mă!ură de gr$u şi, pe dea!upra, două
plăcinte calde"
336
 Luntrea Sublimă

-n alt colţ al pieţei, o femeie vindea ţe!ături

înflorate" -n braţele ei pl$ngea un prunc" 2emeia îi
turnă ceva în gură, dintr%o căniţă, şi copilul tăcu o
clipă, !tr$mb$ndu%!e, apoi văr!ă, începu !ă ţipe, iar
fu !ilit !ă !ugă din cănită şi iar văr!ă, după care în
!f$rşit !e linişti, nu pentru mult timp"
: &e%i dă copilului4 întrebă +efert, 5uta cunoştea
de!tule obiceiuri din ţara /a Kemet" -ncepu !ă r$dă.
: -i dă lapte ame!tecat cu fiere de bou şi cu ou de
!truţ""" ca !ă nu pl$ngă;
+efert şi !trăinul începură !ă r$dă, în timp ce
copilul urla ca la început"

un La ieşirea
băiat caredin
!epiaţă le veni
văicărea în înainte din înt$mplare
gura mare" Spinarea
copilului era vărgată. !emne de nuia" 5uta îl opri"
Speriat de veşmintele argintii nemaivăzute, copilul
dădu !ă fugă, dar +efert îi m$ng$ie chica înc$lcită şi
atunci el !tătu pe loc"
: De ce pl$ngi4 îl întrebă +efert, d$ndu%i c$teva
curmale"
: %a bătut învăţătorul pentru că n%am ştiut
numărul ca!elor, pi!icilor, şoarecilor, !picelor şi
mă!urilor de gr$u"
: De pe păm$nt4 îl întrebă 5uta, r$z$nd bla#in"
: +u; mormăi îmbufnat copilul, m$nc$ndu%şi
curmalele" Spaima îi trecu!e" Din întrebarea
învăţătorului" 3l ne%a !pu! aşa""" dar !e opri şi%i
mă!ură din ochi pe cei trei" Văz$ndu%le în!ă feţele
z$mbitoare şi bla#ine, !e hotărî. +e%a !pu!e aşa. erau
şapte
fiecare ca!e,
pi!icăîna fiecare
m$ncatca!ă
c$teerau c$te
şapte şapte fiecare
şoareci, pi!ici,
şoarece a m$ncat c$te şapte !pice, fiecare !pic poate
!ă dea c$te şapte mă!uri de gr$u" 6i ne%a !pu!. aflaţi
337
 Victor Kernbach

c$te mă!uri de gr$u !%au pierdut cu totul" 3u n%am

putut !ă aflu, m%am încurcat""" % şi copilul începu !ă
pl$ngă din nou"
5uta îi ceru ceva de !cri!" &opilul !coa!e din !ac
un ciob curat de oală de lut şi o pietricică a!cuţită"
5uta !e aşeză pe vine l$ngă el şi%i arătă cum !ă
!ocotea!că, !pun$ndu%i la urmă.
: Du%te înapoi la şcoală şi Spune%i că !%au
pierdut şai!prezece mii opt !ute şapte mă!uri de
gr$u" 'ite, ţi%am !cri! aici pe ciob totul""" 6i !ă%i !pui
învăţătorului !ă%şi păzea!că gr$ul;
&opilul începu !ă r$dă şi plecă mulţumit" 5poi !e
întoar!e din drum şi !e mai uită o dată la cei trei,
zic$nd !fio!.
: Voi din ce ţară !unteţi4 Limba rome o ştiţi
foarte bine" /u poate că eşti de la miazăzi, fiindcă eşti
negru, dar tu, doamnă, !emeni cu mama"""
5uta avu o tre!ărire şi%l întrerup!e.
: &ine%i tatăl tău4
&opilul îşi umflă pieptul şi ră!pun!e m$ndru.

/atazi!e
: +u, e!te5uta
marele !crib 5meno" -l cunoşti4
pe g$nduri"
: &um nu%l cunoşti4 /ot oraşul 8ehdet îl
cunoaşte" 6i marele oraş >idul 5lb; 5 fo!t şi în oraşul
+ebut din ţara de !u!" Voi nu ştiţi că >idul 5lb e!te
cel mai mare oraş din lume4 6i toţi îl cuno!c acolo pe
tata" 6i în *er%o, în &a!a cea are, a fo!t chemat
tatăl meu, pentru că e marele !crib 5meno" 3l a !cri!
poveşti pentru !tăp$nul din *er%o, zeul ener, viaţa,
!ănătatea, puterea;
+efert !e uita la copil cu drago!te, mir$ndu%!e de
ştiinţa lui, dar 5uta făcu ochii mari" ) !e părea că
338
 Luntrea Sublimă

aude lucruri !tranii, dar şi cuno!cute" -ntrebă.

: &$ţi ani ai tu4
: +ouă ani, ră!pun!e copilul"
: 6i tatăl tău 5meno e!te rome""" de%aici4
: /ata şi mama au venit dintr%o ţară depărtată pe
care zeii ne%au luat%o şi ne%au dăruit ţara /a Kemet"
5uta încremeni" Văz$nd că omul negru în haine
argintii nu%l mai întreabă nimic, copilul plecă" 5uta
răma!e tăcut multă vreme, p$nă c$nd +efert îl luă de
m$nă, chem$ndu%l !ă meargă mai departe"
)ntrară pe o !tradă largă, între ca!e înalte cu
ziduri de piatră" De pe altă !tradă venea un şir lung
de robi şi de a!ini, trăg$nd pe tălpi de !anie le!pezi
uriaşe, netede, de piatră albă" &ei trei aşteptară
trecerea caravanei, apoi mer!eră mai departe" De pe o
ulicioară cotiră nişte !oldaţi, cu un !utaş în frunte"
5uta îi urmări tăcut" 6i !trăinul băga!e ceva de
!eamă, şi întrebă acum.
: 5uta, aceştia !unt oare de%aici4 i%ai !pu!
altădată că numai în 5tlantida !unt oameni aşa de
înalţi"""
5uta înclină din cap" Se vedea că !e g$ndeşte la
ceva anume"
Dintr%o ca!ă ieşi un rob negru, voinic, dar
îmbătr$nit înainte de vreme" Ducea pe cap un coş
mare cu peşte" <obul întoar!e capul !pre cei trei,
privindu%le cu uimire îmbrăcămintea" 0chii i !e
opriră o clipă a!upra lui 5uta, apoi robul mer!e mai
departe" Dar după c$ţiva paşi tr$nti coşul #o! şi !e
întoar!e în fugă
în!ă" <obul !pre
alergă !ă%iei"a#ungă"
&ei trei5uzind
inşi !epaşi
depărta!eră
îndărăt,
tu!trei întoar!eră capul" <obul !e opri, înlemnit" Se
opriră şi ei" 5tunci robul mai înaintă c$ţiva paşi"
339
 Victor Kernbach

*rivirea lui alerga de la unul la altul, dar !e oprea

mai mult la faţa şi la ochii lui 5uta" 6i deodată faţa
robului înflori într%un z$mbet" 6i arunc$ndu%!e cu
fruntea în pulberea !trăzii, robul !coa!e un !trigăt de
bucurie.
: 5uta, zeul meu bun, ai venit la noi4
5bia atunci !e dezmetici şi 5uta" Sări !ă%l ridice
de #o! şi !ă%l îmbrăţişeze" Simţi că nu !e poate
!tăp$ni şi lă!ă pl$n!ul !ă izbucnea!că" 2ără !ă ştie
pentru ce, pl$n!e şi +efert" Străinul îşi încorda ochii,
păr$nd că !e g$ndeşte la altceva, dar îl privea ţintă pe
rob cărunt"
*otolindu%şi în !f$rşit
: /e%am crezut mort,pl$n!ul, 5uta
prietenul meu!u!pină.
drag""" 8ine
că te%am gă!it; 5cum ai !ă vii cu noi, ai%8a1a"

340
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXIX

*ără!indu%şi coşul cu peşte, ai%8a1a îl urmă pe

5uta ca un c$ine credincio!" +umai uneori !e uita pe
furiş la frumoa!a +efert, dar nu îndrăznea !ă întrebe
nimic" /recură pe l$ngă o c$rciumă, de unde
răzbăteau !trigăte ame!tecate"
: 5ş !pune zeilor prin c$te am trecut""" Dar zeii
ştiu; zi!e ai%8a1a în graiul lui de%aca!ă"
: +u ştim nimic, ai%8a1a" Să ne !pui tot; făcu
5uta uit$ndu%!e împre#ur" Dar !ă vorbeşti în limba
atlantă, ca !ă înţeleagă toţi"
: Stăp$nii de%aici au !pu! că limba lor e!te limba
oamenilor rome şi că nu !e află nicăieri altă ţară mai
măreaţă dec$t /a Kemet" 3i ro!te!c acum vorbele
atlante cum !e ro!te!c aici"""
5uta z$mbi"
: Dartrec
!e poate. unde !ă vorbim4
preoţi, adăugă 6tiu
trec !oldaţi""" ai%8a1a"
un loc5ici
mainu
ferit, între nişte ca!e şi nişte copaci; şi îi du!e în locul
ştiut de el, rug$ndu%i !ă !e aşeze pe nişte le!pezi
!parte"
: ai, ai%8a1a, !pune; îl rugă 5uta aşez$ndu%
!e"
5uta !chimbă o privire cu +efert şi cu !trăinul"
<obul băgă de !eamă şi îndrăzni în !f$rşit !ă întrebe.
: 5!ta%i zeiţa ta4 şi !e uită cu umilinţă la +efert"
: Sunt !oţia lui 5uta; zi!e +efert r$z$nd"
Dar 5uta !e g$ndea la altceva" >i!e pe
341
 Victor Kernbach

neaşteptate.
: Spune%mi, ai%8a1a, cine%i ener4
La auzul ace!tui nume, ai%8a1a !e cutremură
înfricoşat şi%i făcu !emn !ă tacă" Scăz$nd puţin
vocea, 5uta urmă.
: =in minte că a venit de c$teva ori la palatul din
*i!cul Sf$nt un prinţişor năt$ng""" tot ener"
ai%8a1a dădu !periat din m$ini şi !e uită
împre#ur" &$teva do!uri de ca!e, fără fere!tre, şi
c$ţiva copaci încon#urau maidanul retra!" +umai în
capătul lui !e #ucau nişte băieţi" 5poi, robul urmă în
şoaptă.
: &$nd a venit toată oa!tea atlanţilor, cu toţi
preoţii şi toţi c$ţi au !căpat de potop, l%au""" el e
!tăp$n în &a!a are"
: Dar cel vechi4 întrebă 5uta"
: 5 murit pe drum; şopti repede ai%8a1a"
: 5u venit toţi atlanţii aici4 întrebă +efert"
: +u, zeiţă; murmură robul" +ici două mii de
corăbii" &eilalţi !unt în p$ntecele peştilor"
:5uta"
ro!ti /u ai venit cu corăbiile4 3rai l$ngă peşteri"""
ai%8a1a îl întrerup!e din nou, iarăşi uit$ndu%!e
cu gri#ă în #ur.
: 5ici începe pove!tea mea"
: 5m bănuit ceva, zi!e 5uta, c$nd am înt$lnit un
copil care zicea că e fiul !cribului 5meno" 3ra un
!crib 5meno în arele 0raş" -l chema uneori
bătr$nul în !ala cu cărţi de pe *i!cul Sf$nt" 5i auzit
de el4
: +u, de el n%am auzit( ră!pun!e ai%8a1a şi !e
aplecă la urechea lui 5uta % dar !ă%ţi !pun de!pre
342
 Luntrea Sublimă

arele *reot" Lumea zice că nici nu e om, ci e zeu"

arele zeu /ot trăieşte în inima lui şi zeul /ot e!te de
fapt arele *reot, aşa !pun oamenii"
: 5cum înţeleg totul, zi!e 5uta r$z$nd" ai, ai%
8a1a, vreau !ă%ţi aud pove!tea" 5poi, parcă !imţind o
durere mare în trup, !e încruntă. &um ai a#un! tu !ă
cari coşuri cu peşte în oraşul 8ehdet4
: *ove!tea e lungă, !lăvitul meu zeu;
: +u%mi mai !pune zeu, !unt om, nu !unt zeu; 6i
pove!tea poate !ă fie oric$t de lungă, vrem !%o auzim
toţi"
: &$nd a năvălit puhoiul de foc, începu ai%
8a1a,
curgea !%a umplut
în #o!" muntele
Dar înt$i a căzutdeîn noroi aprin! care
gura muntelui o
!tea" &$nd venea, n%am văzut%o" 'nii au !pu! că eşti
tu, dar c$nd a pierit !teaua în munte, am ştiut că nu
poţi fi tu, căci tu eşti zeu, chiar dacă zici că nu eşti"
)ată dovada că eşti. mă uit la tine şi te văd tot t$năr
ca atunci c$nd ai venit în oază, iar noi toţi, nu numai
eu, am îmbătr$nit" 5lţi oameni au !pu! că !teaua era
!emnul vo!tru pentru !f$rşitul lumii" Lumea nu !%a
!f$rşit, dar a pierit ţara aceea ble!temată, şi bine că a
pierit" 5poi am văzut ochiul cel mare în cer, dar nu la
miazăzi ca atunci, ci !u! în creştetul cerului" &$nd !%
a de!picat muntele şi a ieşit puhoiul de foc din el, am
fugit" 'nii au !pu! !ă mergem către arele 0raş, şi
c$ţi !%au du! într%acolo, au pierit pe drum. !%a
de!chi! păm$ntul !ub ei şi a ieşit apa" 3u şi cu alţii"""
: +tombi unde e4 îl întrerup!e 5uta"

: +%ai
bucurie uitat%o,
n%am" zeulnimeu
*e copii i%aubun4 3!tev$ndă"""
luat !ă%i cu mine, altă
5uta !e uită în #o! cu ochii îndureraţi" ai
întrebă.
343
 Victor Kernbach

: 6i 5gbongbotile4
: 5 murit" +%a putut !ă fugă şi !%a înecat în r$ul
de foc"
: 8ine că trăieşte măcar +tombi" 0 iei cu tine şi
veniţi cu noi"
ai%8a1a oftă.
: +u putem merge cu voi" +%avem unde !ă ne
a!cundem" 5ici ţara e mică şi !oldaţii ne%ar gă!i
repede" 6i pentru peştele pe care l%am lă!at acolo
!tăp$nul va pune !ă%mi dea o !ută de vergi şi n%am
!ă capăt hrană trei zile"
Străinul îi pu!e m$na pe braţ" -l a!culta!e
încordat, şi acum îl linişti.
: +imeni nu !e va mai atinge nici de tine, nici de
femeia ta"
ai%8a1a îl privi cu recunoştinţă şi vru !ă cadă în
genunchi, dar !trăinul îl opri şi%l rugă !ă pove!tea!că
mai departe" ai%8a1a urmă.
: 3u şi cu alţii am fugit !pre ţărm" +u ştiu de ce
am fugit !pre ţărm, căci marea era !ălbatică" 6i am

alergat
ştim de%a Dar
încotro" lungul
zeii ţărmului !pream
au fo!t buni. miazăzi,
gă!it o fără !ă
corabie
fără p$nză, pără!ită de atlanţi" area încă n%o
!păr!e!e şi ne%am !uit în ea" 5m dezlegat%o de la
ţărm şi pentru că mai erau c$teva v$!le, am v$!lit"
3ra ziuă, dar era întuneric şi nu erau !tele, nu ştiam
unde e ră!ăritul" 3u ştiam că la ră!ărit de untele de
2oc e!te acel ţărm de unde ai venit tu, zeul meu bun,
prin pu!tiul cu ni!ip p$nă în oază" ă uitam la
untele de 2oc
avem numai şi căutam
în !pate" !ă c$rme!c
5m plutit o zi şi oaşa ca !ă%l
noapte, dar
nu ştiu bine, căci n%a ră!ărit nici !oarele nici luna"
După aceea am auzit !trigăt !lab de om" 'neori
344
 Luntrea Sublimă

fulgera în cer şi am zărit a!tfel un om pe o !c$ndură,

l$ngă noi" l%am întin! o v$!lă şi l%am tra! pe corabie"
3ra negru, dar nu din neamul no!tru" +u ştiu de
unde era. ne%am înţele! numai în graiul atlanţilor"
i%a vorbit de tine, zeule 5uta( era bucuro! că te%a
văzut cu ceilalţi zei în *i!cul Sf$nt l$ngă un turn de
argint"
: +u era punzi4 întrebă 5uta"
: +u; punzi cred că a pierit" 5u fo!t împreună
pe două corăbii" &orabia unde era punzi !%a făcut
nevăzută" &ealaltă !%a !part şi numai omul de care
!pun a !căpat pe o !c$ndură" i%a !pu! că îl cheamă
Valu1aga"
6i el a fo!tL%am luatrobii
printre cu noi
careşi au
amvenit
plutitlamai departe"
mine pe
munte" 3u înainte nu l%am ştiut, numai el mă ştia"
5m plutit greu, şi doi au murit de !ete" +oi am
răbdat" 6i +tombi a răbdat" 5poi ni !%a !part corabia
de valuri" Dar ţărmul era aproape şi am !căpat" +u
era nimeni pe ţărm, numai noi" +e%am făcut arcuri şi
!uliţe de lemn" 3u aveam topor, l%am luat cu mine la
br$u şi nu l%am pierdut" Valu1aga avea cuţit" 5m
mer! pe ţărm p$nă am gă!it o peşteră şi ne%am oprit
acolo" Valu1aga a văzut că peştera are un puţ şi a
cobor$t în el, şi c$nd a ieşit avea în braţe bolovani
care !clipeau galben" +e%a !pu! că el e arămar şi că
va topi aramă" 5 făcut un cuptor de pietre şi a topit
aramă din care ne%a făurit v$rfuri de !uliţe şi de
!ăgeţi şi topoare" ie mi%a făcut o pavăză" După
aceea ne%am du! mai departe şi am gă!it o pădure
mare în care ne%am oprit" +e%am făcut colibă, şi am
trăit din v$nat" 3ram şapte" Dar pe unul l%au !f$şiat
fiarele" 5m răma! şa!e. eu, +tombi, arămarul
Valu1aga, pangu, bembo şi 2elelva" 2elelva
345
 Victor Kernbach

!punea că tatăl lui a fo!t căpetenia neamului de

l$ngă pădurile de miazăzi, unde e!te altă mare şi un
r$u foarte lat" 2elelva a vrut !ă fie el căpetenia
noa!tră, dar eram puţini şi nu ne trebuia căpetenie"
5poi a vrut ca +tombi !ă fie femeia lui""" 5tunci l%am
uci!" 5m răma! cinci şi am plecat mai departe" +e%
am oprit într%o oază de unde ne%a alungat un neam
numero!" pangu şi bembo au murit" 3u, +tombi
şi Valu1aga ne%am du! mai departe, vr$nd !ă
a#ungem în !atul de unde ne%au luat atlanţii" 5şa mi%
ai !pu! tu atunci, că aţi mer! numai !pre ră!ărit" Dar
am înt$lnit altă pădure şi am intrat acolo" &$nd eu

am tra! cu care
antilopelor, arcul!eîntr%o vietate
cheamă gnu,mare
au din
ieşitneamul
dintre
copaci nişte !oldaţi voinici şi înalţi cum erau atlanţii
şi ne%au legat" +tombi a !ărutat picioarele căpeteniei
lor şi !%a rugat aşa. @/u eşti zeul şi !tăp$nul no!tru;
ai bine ucide%mă dec$t !ă mă de!parţi de omul
ace!ta care !e numeşte ai%8a1a;A 5şa a !pu!
+tombi" )ar căpetenia a r$! şi nu ne%a de!părţit" 5 zi!
aşa. @Dacă vă iubiţi, vă pră!iţi mai bine şi vă v$nd cu
preţ bun;A Dar
mai văzut" pe Valu1aga
&ăpetenia l%au luat
ne%a v$ndut alţii
unui şi nu l%am
negu!tor de
piei de leopard" +egu!torul a aflat că !unt arcaş
i!cu!it şi m%a cumpărat ca !ă%i v$nez leoparzi" 5m
v$nat mulţi" 5poi negu!torul a vrut !ă !e culce cu
+tombi" Dar +tombi !%a zbătut şi l%a muşcat de na!,
aproape că i l%a rupt" +egu!torul a pu! !%o bată" )%au
dat trei !ute de vergi" 5poi a vrut !ă ne ucidă pe
am$ndoi, pentru că eu l%am întrebat de ce o bate pe
+tombi" 6i i%am !pu!. @Stăp$ne, dacă ne ucizi nu
c$ştigi nimic, pierzi doi robi, iar dacă ne vinzi, capeţi
preţ bun"A +egu!torul ne%a !cuipat în obraz cu m$nie
346
 Luntrea Sublimă

şi a trimi! o !lugă la t$rg !ă ne v$ndă" 5ş fi fugit cu

+tombi, dar n%aveam unde" Sluga ne%a v$ndut unui
negu!tor de peşte" De atunci !untem am$ndoi la el"
6i azi v%am văzut pe voi, zei buni; 5!ta%i pove!tea
mea"
5uta nu mai putea vorbi nimic" +efert în!ă
întrebă.
: 'nde%i +tombi4""" Du%te şi ad%o aici"
Străinul clătină din cap.
: Să nu !e ducă el"
6i uit$ndu%!e la băieţii care !e #ucau la marginea
maidanului, îl întrebă din ochi pe 5uta" 5ce!ta îi
!trigă"
Veniră mai mulţi" 5uta ale!e pe unul care părea
mai vioi, iar pe ceilalţi îi trimi!e la #oacă" *$nă atunci
băieţii nu%i văzu!eră, iar acum nu !e îndurau !ă
plece, privind hainele argintii"
: Vrei !ă te duci ca !ă chemi aici o femeie
neagră4 îl întrebă 5uta pe băiatul ale!"
8ăiatul clătină din cap" ai%8a1a îl privi rugător

şi zi!e şi el.
: 6tii unde e ca!a negu!torului de peşte Sohmet4
3!te pe a doua uliţă !pre apu! de piaţă, o ca!ă de
piatră albă, cu poartă roşie, !pre colţul unde%i
c$rciuma corăbierilor" 5colo e!te o roabă, +tombi"
Spune%i !ă vină cu tine la ai%8a1a"
: 6tiu unde%i ca!a negu!torului Sohmet" Dar nu
mă duc" Dacă mă prinde, mă bate" De ce !ă fiu bătut
pentru o !clavă neagră;""" Sohmet e!te prieten cu
fratele meu"
5tunci +efert îşi !coa!e din deget un inel de aur,
împletit ca un şarpe, cu ochi de mărgele verzi
347
 Victor Kernbach

!trăvezii, şi i%l întin!e ro!tind gingaş.

: +ici dacă%ţi dau inelul nu te duci4
0chii băiatului !trăluciră de lăcomie şi uimire"
$na lui !e întin!e !pre inel, dar ai%8a1a îi dădu
pe!te m$nă, ră!tindu%!e.
: -nt$i !%o aduci;
8ăiatul plecă în fugă" &$t timp lip!i acel băiat,
ai%8a1a şezu tăcut" Dar c$nd după !curtă vreme
băiatul veni în!oţit de +tombi, îl înşfăcă pe băiat şi cu
toate împotrivirile lui îl !tr$n!e la piept" 5poi !e uită
la +tombi" -n ochii lui #ucară umbre şi lumini" +u ştia
dacă trebuie !ă !e bucure !au !ă !e teamă"
8ăiatul îşi luă inelul, îl mai privi o dată, apoi îl
înghiţi"
: 5cum nu mi%l mai ia nimeni p$nă nu%l dă afară
!tomacul; zi!e el ve!el" *$nă atunci am timp !ă mă
g$nde!c ce !ă fac"""
: &um ai izbutit !%o aduci4 îl întrebă 5uta, în
vreme ce +tombi !tătea în picioare, uluită şi
îngri#orată şi !e vedea bine după ochii şi după gura ei
că de nu !%ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi ţipat
de frică şi poate ar fi fugit"
: 3!te şiretenia şi înţelepciunea mea; ră!pun!e
fălo! băiatul, căut$nd !ă !cape de întrebări şi, văz$nd
că nimeni nu !e mai uită la el, o zbughi !pre capătul
maidanului şi !e pierdu pe după ziduri"
5bia atunci de!chi!e gura şi ai%8a1a"
: 'ite, +tombi; zi!e el" 5 venit zeul no!tru, 5uta"
)ar +tombi, care la început nu%l recuno!cu!e,
dădu !ă cadă în genunchi, dar 5uta o opri" +efert o
privi înt$i cu mirare ciudată" 5poi în!ă c$nd ochii ei
de femeie citiră în ochii celeilalte femei o taină pe care
348
 Luntrea Sublimă

bărbaţii n%o puteau ghici, îi !ur$!e şi o tra!e de m$nă

pe le!pedea pe care şedeau" ai%8a1a !e uită cu gura
că!cată"
5uta z$mbi şi îl întrebă.
: De ce te uiţi aşa mirat4
ai%8a1a întoar!e capul !pre el şi îngăimă, parcă
trezit din vi!are.
: &ine a mai văzut robi !ă !tea alături de zei4
Sau am înnebunit eu şi tot ce mi !e pare că văd
numai mi !e năzare;
: +u ţi !e năzare nimic, arcaşule, dec$t un
!ingur lucru. ţi !e năzare că !untem zei" +oi !untem
oameni ca şi tine; 5poi văz$ndu%l pe ai%8a1a tot
uimit, !e întoar!e !pre +tombi !%o întrebe cum a
izbutit băiatul !%o aducă"
: *are dibaci; zi!e el"
5bia acum +tombi îşi veni în fire şi fu în !tare
chiar !ă z$mbea!că" 6i !pu!e.
: +u e dibaci" Veneam pe uliţă şi am vrut !ă
intru în curtea !tăp$nilor" 5m fo!t în piaţă după

lapte" 5m
atunci pu! m%a
băiatul ulciorul #o!, ca
întrebat !ă n%o
dacă de!chid portiţa,
cuno!c şi
pe roaba
+tombi" )%am !pu! că eu !unt roaba aceea, şi el mi%a
zi! atunci aşa. @<obul negru ai%8a1a e!te cu nişte
prinţi !trăini" 3i mi%au poruncit !ă te aduc acolo
numaidec$tA" %am !periat şi am alergat după el"
8ine că nu m%a văzut nimeni"
5fară !e lă!a!e amurgul liliachiu, at$t de frumo!
în ţara /a Kemet" 5cum !e puteau !trecura fără gri#ă
din oraş, p$nă în locul unde%i aştepta luntrea" *e
drum nu%i mai privi nimeni" Se întuneca repede"
&$nd a#un!eră în apropierea luntrei, c$rmaciul
!coa!e capul pe uşiţa de!chi!ă şi le !trigă.
349
 Victor Kernbach

: Veniţi repede !ă vedeţi ce de!coperire am făcut;

)ntrară înt$i 5uta şi !trăinul celălalt, apoi +efert(
ceilalţi doi !e fereau !ă intre" -n luntre, pe unul din
!caune, şedea o frumoa!ă femeie rome, de neam
după înfăţişare, cu trupul !cund şi !ubţire,
îmbrăcată în măta!e de culoarea fagurilor proa!peţi,
cu părul negru retezat pe frunte şi !pri#init pe umeri"
&$nd intrară ceilalţi, femeia tre!ări şi !e ridică"
: De ce numai 5uta !%o fi răpit pe +efert4 3u
dacă vin din !tele n%am voie4; !pu!e c$rmaciul ve!el"
i%am gă!it o zeiţă pe care am !%o iau cu mine în cer"
+umai că încă nu%i pot !pune pe nume""" are nume
greu" Spune%mi,
2emeia zeiţă, cum
necuno!cută ţi !e !ă
începu ro!teşte
r$dă. numele4
: &$nd ai !ă mă duci în !tele, tot n%ai !ă ştii4
'ite, îţi mai !pun o dată, dar nu mai uita.
ehitua!ehet mă cheamă"
5uta şi ceilalţi doi priveau uimiţi" &ine putea fi
păm$nteană care vorbea cu at$ta linişte de călătoria
în !tele4
&u greu, 5uta îi încredinţă şi pe ceilalţi doi
prieteni ai !ăi că nu li !e va înt$mpla nimic în luntre"
6i izbuti mai ale! cu a#utorul zglobiei +efert, care zi!e
lu$nd%o pe +tombi de m$nă.
: Voi vă temeţi !ă nu ne prăbuşim, cum !%a
prăbuşit cealaltă luntre4 Dar aţi mai văzut zei !ă !e
prăbuşea!că din cer4
: +u, zi!e ai%8a1a; -n cealaltă am ştiut eu că n%
au fo!t zeii;
6i intră cu +tombi a !a"
După ce !e aşezară, +efert îi dădu c$rmaciului din
coşurile adu!e o bucată de fagure, învăţ$ndu%l cum
!ă măn$nce mierea" +ecuno!c$nd încă dec$t numai
350
 Luntrea Sublimă

mierea limpede, îşi întrebă tovarăşul din ochi" 5cela îi

făcu !emn că nu e nici o prime#die" Ling$nd cu gri#ă
marginea fagurelui, c$rmaciul z$mbi de plăcere şi
zi!e bucuro!.
: +u e mai dulce dec$t zeiţa mea ehitua!ehet;
5m !pu! bine4
6i numaidec$t după aceea îşi porni luntrea, fără a
bănui, înc$ntat cum era de cei dint$i fiori ai drago!tei
păm$ntene, ce !e poate petrece într%o călătorie prin
văzduh"

351
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXX

-n clipa c$nd luntrea !ăltă şi ţ$şni în aer, cei doi

!trăini împreună cu +efert şi cu 5uta îşi priviră cu
gri#ă tovarăşii de călătorie" +tombi îşi dădu !eama
cea dint$i că !e ridică în aer şi c$nd văzu păm$ntul
depărt$ndu%!e dede!ubt şi v$rfurile copacilor !ub
podeaua !trăvezie a luntrei, ţipă îngrozită, cer$nd
zeilor !ă aibă milă de ea" &apul acum i !e clătina,
deşi luntrea zbura mai lin dec$t fulgul în văzduhul
nemişcat de v$nt" 5poi capul i !e la!ă într%o parte( şi
femeia neagră care trecu!e prin multe împre#urări
cumplite, şi muncă, şi bici, şi robie, şi foame, şi
groază, şi chiar potop de flăcări şi de ape, şi care
cunoştea pe 5uta ca pe un zeu în care avea încredere
nemărginită, de la o vreme nu !e mai putu ţine tare şi
îşi pierdu cunoştinţa"
ehitua!ehet privi mirată copacii c$t florile,
marele r$u api c$t o panglică de prin! în păr şi,
crez$nd că vi!ează, îşi !pri#ini un obraz de umărul
c$rmaciului, l$ngă care şedea" intea ei nu putea !ă
priceapă dacă ace!t !trăin a adormit%o făc$nd%o !ă
vi!eze at$t de frumo!, !au dacă, pentru a%i cuceri mai
repede drago!tea, prefăcu!e r$ul în panglică şi
copacii în flori" >ări apoi !ub piciorul ei încălţat în
măta!e înflorată cu fire de aur şi de argint nişte c$lţi
!au:aburi
'ndelăptoşi"
mă duci-ntrebă.
acuma, !trăinule4 &e !unt aburii
pe care%i văd4
: Sunt nori, ehitua!ehet" +u te !peria; zi!e
352
 Luntrea Sublimă

c$rmaciul" 6i ehitua!ehet leşină pe umărul lui"

2ură trezite repede am$ndouă, iar ai%8a1a,
trec$ndu%i îngri#orarea de la început, !e apucă !ă le
liniştea!că.
: Să nu vă fie frică; )ată, eu nu mă tem. zeii
noştri !unt buni" Voi vă temeţi pentru că alţi muritori
n%au mai fo!t în cerul zeilor, înainte de moarte4 )ată,
trupul meu e nevătămat şi gura mea laudă pe zei"
Sunt m$ndru că zeii m%au ale! tovarăş de drum;
&$rmaciul ridica!e acum luntrea foarte !u! şi
acoperi!e podeaua !trăvezie cu carapacea ei" >borul
era aşa de lin, ca şi c$nd !tăteau în nemişcare"

nu 5!cult$nd
mai leşină" cuvintele lui ai%8a1a, ehitua!ehet
: &um !ă încuviinţez, zi!e ea, ca eu !ă mă tem
mai rău dec$t nişte robi negri4 /u eşti un vră#itor
cum!ecade, !trăinule, aşa e4 <$!e cu drăgălăşie şi
urmă. +u%i aşa, !trăinule, că îmi plac ba!mele şi
vră#ile tale4 &rezi că eu nu ştiu că noi !tăm şi acum
acolo pe c$mpie şi că tu%mi !pui poveşti4 /ocmai
pentru a!ta am !ă te iube!c, !trăinule argintiu;
: ăcar că !unt rece""" adăuga!e c$rmaciul"
: +u%i nimic; z$mbi ehitua!ehet"
: /ot nu mi%ai !pu! cum ţi%ai ale!%o logodnică pe
ehitua!ehet; zi!e 5uta"
: +umai de%ar vrea !ă răm$nă cu mine; *oate !e
mai !perie""" ră!pun!e el, dar fu întrerupt de privirea
!upărată a tinerei rome, aşa că începu !ă
pove!tea!că. 3a a ieşit din oraşul unde aţi fo!t voi" Se
plimba pe c$mpia aceea, l$ngă pădure, cu alte două
femei" >icea că !unt roabe, şi c$nd a răma! la mine
am rugat%o !ă le dea voie !ă !e ducă unde vor" 3a
culegea flori şi am a#utat%o" %aţi lă!at !ingur, ce
353
 Victor Kernbach

puteam !ă fac" S%a uitat la hainele mele şi m%a

întrebat de unde am venit" )%am arătat cerul şi am
întrebat%o dacă cunoaşte !teaua roşie care !e
numeşte or%deşer" 5 zi! că da şi a început !ă r$dă"
+u puteam !%o mint, totuşi nu m%a crezut" Dar a
mărturi!it că e obişnuită cu !telele" 5 fo!t măritată
cu un cititor în !tele, care a pără!it%o pentru altă
femeie, din oraşul >idul 5lb" %a întrebat dacă nu
!unt cumva de la ră!ărit, unde !e nă!coce!c poveşti
foarte frumoa!e" )%am ră!pun! că !unt din cer, dar că
acuma am venit din ţările ră!ăritene, şi ca !ă nu par
necioplit, cum !e !pune la voi, i%am i!tori!it venirea

noa!tră
păm$ntului pe în păm$nt, pieirea
marea noa!tră navă5tlantidei, ocolul
şi cobor$rea în
ţara aru" &$nd am încheiat, a bătut din palme şi
mi%a !pu! că pove!te aşa de frumoa!ă n%a mai auzit
niciodată" 5poi a vrut !ă plece" ie mi%a părut rău, şi
am întrebat%o dacă n%ar vrea !ă răm$nă pentru toată
viaţa cu mine şi !%o iau la mine aca!ă în !teaua or%
deşer" 5 bătut iar din palme, şi mi%a !pu! că răm$ne
şi că%i !unt drag 7aşa mi%a !pu!;9 şi că pot !%o duc
oriunde, chiar ne
poate, fiindcă şi în
vor!oare"
arde )%am
razelearătat că acolo
lui înainte de nu !e
a ne
apropia, şi atunci a răma! că ne vom duce numai în
!teaua or%deşer, unde m%am nă!cut eu"
: ă duc; !trigă ehitua!ehet" 5cuma nu ne poţi
duce acolo, !trăinule4
: +u; ră!pun!e c$rmaciul cu părere de rău" ai
avem treabă pe păm$nt"
: 5tunci am !ă aştept;""" Spune%le mai departe"
: +%a mai răma! mult, zi!e c$rmaciul" )%am !pu!
că aştept nişte prieteni şi apoi o !ă plecăm cu toţii
!pre miazăzi şi i%am arătat luntrea acea!ta" %a
354
 Luntrea Sublimă

întrebat de ce n%are roţi, nici tălpi de !anie pentru

ni!ip, şi i%am !pu! că merge şi aşa" 5tunci a ghicit că
e o corabie fermecată, şi c$nd am văzut aşa, nu mi%a
mai fo!t frică !ă%i !pun că vom zbura prin aer" 6i
atunci mi%a ră!pun! că niciodată n%a mai zburat şi că
de%abia aşteaptă, iar acum""" vedeţi;
/oată lumea izbucni în r$!" 'nii 7cei doi !trăini,
5uta, +efert9 r$deau ştiind de ce r$d, ehitua!ehet
r$!e ca de o glumă plăcută a vră#itorului ei, iar
+tombi şi ai%8a1a r$!eră pentru că r$deau zeii"
6i c$nd nimeni nu !e aştepta, ehitua!ehet !e
opri din r$! şi întrebă cu gla! !fio! şi tremurat.
: 0are
zei4""" De cenu!pun aceşti
!unteţi chiardoi
zei4robi negri că !unteţi
: 6i dacă aş fi zeu nu ţi%aş mai fi drag4 o întrebă
c$rmaciul"
ehitua!ehet îl privi lung" 5poi ră!pun!e cu gri#ă.
: 'n zeu poate iubi o femeie muritoare, dar eu
cum aş îndrăzni !ă iube!c un zeu4
: 6i dacă zeul încuviinţează drago!tea ta şi !e
bucură4 !e ame!tecă în vorbă 5uta"
&$rmaciul întin!e m$na şi m$ng$ie cu vădită
înc$ntare părul frumoa!ei ehitua!ehet" 5t$t de
m$ndră şi ve!elă p$nă atunci, nobila rome !e lă!ă
dezmierdată ca o viţeluşă şi vru !ă !ărute m$na care
o m$ng$ia" Dar în aceeaşi clipă 5uta privi în ochean
şi !pu!e.
: +e apropiem" *oţi !%o cobori mai #o!"
După un ră!timp, păm$ntul !e putea zări uşor"
&$rmaciul tra!e de un m$ner şi carapacea !e dădu în
lături de !ub podeaua !trăvezie" 'it$ndu%!e în #o! şi
zărind oglinda unei ape largi, ai%8a1a arătă cu
m$na într%acolo, îngăim$nd.
355
 Victor Kernbach

: &e !e vede #o!4

: area Dulce şi ob$rşia r$ului api, îi ră!pun!e
5uta" +tombi privi din clipa aceea numai în ochii lui
ai%8a1a( iar ehitua!ehet, văz$nd aievea muntele
de unde izvora r$ul dătător de viaţă de!pre care !e
!puneau at$tea poveşti, de!chi!e gura !ă ţipe, în!ă
din gura ei frumoa!ă cu buze umede nu ieşi nici un
!unet" +umai privirea ţipa"
Luntrea !e aşeză pe o c$mpie netedă, verde, de
l$ngă malul ării Dulci, în partea ei ră!ăriteană"
+umai pun$nd piciorul pe păm$nt, cele două femei
!e !imţiră mai bine" 5pa era îmbietoare, valurile calde
!e
în legănau
apă, !ub v$ntul uşor" *ăm$ntenii
lepăd$ndu%şi veşmintele( !e în
aruncară
apă,
ehitua!ehet îşi uită teama de zei" 2iindcă !trăinii
nu îndrăzneau !ă !e !calde, neştiind dacă apa îi va
ţine !au nu cu mişcările lor greoaie şi obo!ite, 5uta
ieşi din valuri mai repede şi îmbrăc$ndu%!e veni
l$ngă cei doi prieteni cereşti care !e aşeza!eră la
umbra unor tufe" -i !pu!e c$rmaciului.
: *ăcat că am zburat aşa de !u!( aş fi vrut !ă văd
oraşul acela nou, >idul 5lb"
: La întoarcere ne putem opri !ă ne plimbăm
prin el, ră!pun!e c$rmaciul"
Dar ochii lui 5uta !e încruntară, şi !trăinii
înţele!eră că în acel oraş pot fi prime#dii"
: 5colo e arele *reot din 5tlantida, pe care%l
cunoaşteţi bine; adăugă 5uta, uit$ndu%!e la ceilalţi
păm$nteni care !e îmbrăca!eră şi !e împrăştiau pe
malai
!pret$rziu
o pădure apropiată"
+tombi aprin!e un foc, şi !trăinii
urmăriră flăcările miraţi de nevoia de a!emenea
îndeletnicire pe malul cotropit de arşiţă" Dar iată că
356
 Luntrea Sublimă

dintr%un de!iş de arbori !e arătă ai%8a1a,

întotdeauna întreprinzător în a!tfel de împre#urări. îşi
şi făcu!e un arc şi !ăgeţi din crengi cu vechiul lui
cuţit de aramă, şi aducea într%o m$nă c$teva pă!ări"
)ar după alt ră!timp, +tombi adu!e pe frunze bucăţi
de carne friptă"
+umai ehitua!ehet nu !e îndura !ă !e !coale de
pe ţărm, unde !oarele doar !e !trecura !pre ea prin
frunzişul unei tufe, dar briza o m$ng$ia plăcut" Doar
c$nd !e !imţi privită de c$rmaci, deşi nu ştia dacă e
!au nu e văzută întreagă, !e îmbrăcă şi !e apropie de
ceilalţi, lu$nd cu bucurie din m$na harnicei +tombi o
bucată de pa!ăre friptă" 5poi îi !pu!e c$rmaciului,
alint$ndu%!e.
: +ici nu ştiu cum !ă te !trig pe nume, zeu
!trăin; i%ai !pu!, dar eu nu pot ro!ti vorbele voa!tre
cereşti" 5r trebui !ă ciripe!c ca o pa!ăre"
: Spune%mi cum vrei tu; zi!e el" ai ale! că nici
nu !unt zeu"""
ehitua!ehet !e uită la el puţin de!cumpănită,
apoi vorbi cu voce !chimbată.
: 5cum nu mă mai păcăleşti, ştiu că nu vi!ez"
&rezi că nu%mi dau !eama că un c$rmaci cere!c nu
poate fi dec$t zeu4; +umai nu ştiu ai cui zei !unteţi
voi doi""" *oate v%a trimi! 0!iri! !ă ne luaţi pe toţi în
ţara lui; Dar nu%mi pare rău" Sau poate că !unteţi
zeii in şi 'h ai noştri""" Da, tu eşti in, cel care te%
ai uitat cu drago!te la o păm$nteană, la
ehitua!ehet a ta; &ăci in e!te zeul care !tăp$neşte

zăvoarele"
)ar tu eşti /u
fărăde!cui zăvoarele
îndoială cerului
'h; îi !pu!e şi pe ale/e%am
celuilalt" inimii"
văzut cu un toiag umbl$nd aici pe mal, chiar dacă
toiagul tău nu e de papiru!, nici împodobit cu pene şi
357
 Victor Kernbach

panglici"""
&elălalt r$!e, privindu%şi unealta de i!codire a
puterii a!cun!ă !ub păm$nt.
: Dacă ar fi de papiru!, nu mi%ar mai folo!i la
nimic, zi!e el" Dar pene şi panglici putem !ă%i punem,
nu mă !upără" Să ne dea +tombi nişte pene de la
pă!ările pe care le%a fript;
: +tombi le%a aruncat în apă; !pu!e vinovat ai%
8a1a, !ărind în picioare şi pun$nd m$na pe arc" Dar
dacă zeul porunceşte, pot !ă v$nez alte pă!ări"
: Deocamdată nu; 0dihneşte%te, ai%8a1a, îl
opri !trăinul r$z$nd"
+umele date de logodnica păm$nteană a
c$rmaciului, şi pe care în !curtă vreme le folo!iră toţi
căci erau foarte uşor de ro!tit, îi adu!eră aminte lui
'h de datoria toiagului !ău, aşa că porni cu ceilalţi
!pre munte" -n luntre răma!e numai c$rmaciul, !au
in, şi bineînţele! ehitua!ehet"
*e drum 5uta o întrebă pe +efert dacă ar vrea !ă
vadă oraşul >idul 5lb"
: +u ştiu dacă e bine !au nu !ă ne ducem, !pu!e
el" /otuşi m%aş duce" =ii minte ce !punea băiatul
acela al lui 5meno;
Dar +efert îl privi !periată şi%l apucă de m$nă,
!trig$nd în aşa chip că şi ceilalţi întoar!eră capul cu
teamă.
: +u te duce, dragul meu; apoi adăugă mai încet,
încă înfricoşată. &rezi că bătr$nul te%a uitat4 +umai
!ă afle că eşti în oraşul lui, şi nu !e la!ă p$nă nu te
ucide" *utem trăi şi fără >idul 5lb"
5uta îi !tr$n!e umerii cu braţul" &utele argintii
ale hainelor !trăine !e contopiră în !trălucirea
!oarelui căz$nd de !u!"
358
 Luntrea Sublimă

Dar nici el, nici +efert nu puteau şti că în aceeaşi

vreme, la palatul arelui *reot al zeului /ot, din
oraşul >idul 5lb, intra!e neliniştea" ereu urmări!e
bătr$nul cu teamă vechea !tea, acum cuno!c$ndu%i
taina" Steaua ră!ărea şi apunea de c$teva ori în
fiecare noapte, şi în fiecare !eară, urc$ndu%!e în
/urnul Stelelor clădit anume l$ngă palatul !ău,
arele *reot !e liniştea numai c$nd vedea !teaua
ră!ărind" )ar de puţină vreme de c$nd !teaua nu mai
ră!ărea de loc, bătr$nul pricepu că !trăinii îşi
aşeza!eră luntrea iar pe păm$nt" &$ţiva oameni i%au
!pu! că au văzut pe cer, zbur$nd !pre ţara de !u!, o

pa!ăre argintie
mai aveau care
şi altă nu bătea
luntre din!earipi"
uşoară; g$ndiVabătr$nul
!ă zică
îngri#orat" Dar iată că de o zi veneau mereu oameni
!ă%i !pună că în oraşul 8ehdet umbla!eră prin piaţă
şi pe uliţi trei !trăini în haine de argint( alţii au văzut
alături de cei trei !trăini încă doi inşi, un rob şi o
roabă, am$ndoi negri, cum era şi unul dintre !trăinii
cu haină de argint"
5uzind ace!te din urmă veşti, arele *reot, deşi
foarte bătr$n, !e mai putu !tăp$ni ca şi odinioară,
puterea minţii şi a ochilor răm$n$ndu%i netulburate"
-n #urul lui şedeau în tăcere c$ţiva preoţi de !eamă,
care nu îndrăzneau !ă%l întrebe nimic" 8ătr$nul !e
g$ndea" 8ănui!e că omul negru în haine argintii nu
putea fi dec$t 5uta" Dar femeia4 Să fie într%adevăr
fiica lui /efnaht pe care o răpi!e robul ră!culat4
arele *reot !e ridică din #ilţ şi%şi luă toiagul în
care !e !pri#inea" Se uită la toiag şi deodată ochii lui
aruncară fulgere. cum de uita!e4 ) !e păru!e că fo!tul
rob 5uta r$n#eşte din m$nerul cu at$ta meşteşug
tăiat în abano!" >v$rli cu m$nie toiagul pe le!pezile
359
 Victor Kernbach

de marmură şi porni !pre uşă nerezemat" 5poi îşi

adu!e aminte de ceva şi !e opri" -n!păim$ntaţi,
preoţii !e !culară" +u%l mai văzu!eră niciodată aşa"
: 6tie cineva de !trăinii care !%au ivit în /a
Kemet4
*reoţii îi !pu!eră, pe r$nd, tot ce ştiau" Dar
bătr$nul dădu din cap nemulţumit.
: +u ştiţi mai mult dec$t ştiu eu" )!coade;
/rebuie trimi!e i!coade pe urmele lor" &hiar dacă nu
le vom afla g$ndul, îl vom bănui;
'n preot !e apropie de bătr$nul furio!.
: Slăvite, am auzit de la nişte corăbieri hananei
!o!iţi în oraş azi dimineaţă""" dar !ocot că !tăp$nul
ştie şi acea!ta"""
: Spune; zi!e el cu ochii luminaţi" Spune ce%ai
auzit;
: +u eu, !lăvite, un învăţăcel al meu" &orăbierii
hananei !pun că în ţara aru ar fi căzut o !tea mare
de argint şi că zeii au ieşit din ea şi !e plimbă în
munte" ananeii au aflat de la nişte pă!tori de la care
au cumpărat oi" Dacă nu e minciună, !%ar putea !ă
!e fi întor! acei !trăini ciudaţi" Dar nu ştiu, !lăvite,
cum am putea !ă%i urmărim" &ine din !lu#itorii noştri
!%ar mă!ura cu zborul prin văzduh al acelor !trăini
ble!temaţi; &hiar dacă am dome!tici vulturi !ă
zburăm pe ei"""
: De!tul; porunci bătr$nul" De aceea trebuie !ă
ştim încotro !e îndreaptă" &u c$t e lupta mai grea, cu
at$ta !ă fim mai pregătiţi"
: Dar de ce trebuie !ă ne temem de ei, !lăvite4
întrebă un preot t$năr"
/otdeauna aşa de !tăp$nit, arele *reot bătu cu
piciorul în le!pezi.
360
 Luntrea Sublimă

: +u întreba, dacă nu înţelegi !ingur" 3rai t$năr,

dar ră!coala din 5tlantida cred că n%ai uitat%o; /a
Kemet e ţară mai mică şi robii !unt mai uşor de
păzit""" dacă n%ar fi ble!tematul de rob care i%a aţ$ţat
şi n%ar fi !trăinii;
6i arele *reot ieşi, lovind m$nio! le!pezile cu
picioarele !ale bătr$ne"

361
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXXI

>ilele de cercetare din munţii de l$ngă ob$rşia lui

api !%au iro!it zadarnic" Deşi obo!it, 'h ar mai fi
vrut !ă răm$nă( dar c$nd ieşiră cu toţii într%o
dimineaţă din coliba de frunzare în#ghebată de ai%
8a1a, !e auzi un fel de bubuit !au voce tunătoare ale
cărei cuvinte nu !e puteau de!luşi" 'h îşi dădu
!eama cel dint$i că îl chema c$rmaciul" 3ra înt$ia
oară c$nd li !e înt$mpla aşa"
-şi petrecu!eră zilele în munţi, 'h căut$ndu%şi
tainicele metale, ceilalţi a#ut$ndu%l !ă !e de!curce pe
cărări, !au adun$nd hrană pentru ei, căci 'h îşi
lua!e numărul trebuitor din !$mburaşii şi pietricelele
lui, cum îi numeau hrana păm$ntenii" )ar acum îl
chema c$rmaciul" 'h era îngri#orat şi%i molip!i de
îngri#orare şi pe ceilalţi"
*$nă în vale, pe ţărm, aveau de mer! c$teva
cea!uri""" in trebuia !ă ştie că l%au auzit" 'h ridică
m$na în !u!"""
-n m$nă avea o ţeavă !curtă, pe care nici 5uta n%o
cunoştea" Din ţeavă izbucni o dungă de văpaie neagră
care răma!e un ră!timp în văzduh, p$nă !e ri!ipi de
v$nt" După ce mai trimi!e în aer c$teva a!emenea
văpăi, 'h îşi rugă prietenii !ă pornea!că în vale"
/oţi îşi urmară drumul în tăcere, chiar şi femeile"
2iecare îşi me!teca g$ndurile în !ine, fiecare îşi
avea bănuielile !ale" 5uta !ocotea că vor fi venit
!oldaţi din /a Kemet după robi, căci de la area
362
 Luntrea Sublimă

Dulce în #o!, !pre miazănoapte !e înşirau de%a lungul

lui api !atele neamului negru luo, neam liniştit de
pe!cari şi v$nători !au cre!cători de vite" 5uta
cunoştea ace!t neam pe care%l iubea şi pentru că
mulţi oameni luo, în rarele lor răgazuri, !e
îndeletniceau cu făurirea din bronz !au din lut topit
în !malţ a unor ciudate şi foarte frumoa!e închipuiri
de oameni şi duhuri, !au chiar de animale"
La altceva !e g$ndea în!ă ai%8a1a" 3l credea că
alţi zei, poate zeii răi ai deşertului şi duhurile pădurii,
au năvălit pe ţărm !ă !e lupte cu zeii lui ocrotitori"
+tombi bănuia că !e vor fi furişat !pre luntrea zeilor
fiare
ea deaprige, poate lei !ă
mult, făc$nd%o ca !e
leul careînocopac
urce în!păim$nta!e
şi a!tfel !ăpe
!cape cu viaţă" +efert îşi închipuia nu o bătălie, ci
poate plicti!eala c$rmaciului, care oric$t o va fi
îndrăgit pe ehitua!ehet, îşi dorea prietenul de%o
!eamă cu el, pe 'h, poate şi pe ceilalţi" +umai 'h, cu
faţa !enină şi doar cu ochii mai ad$nciţi înăuntru
dec$t de obicei, nu căuta !ă%şi închipuie nimic şi,
merg$nd, aştepta !ă !e !f$rşea!că drumul"
&$nd a#un!eră în c$mpie, in, c$rmaciul, le
!trigă de departe că or îi chema !u! pe podiş, în
munţii din ţara aru" )ntr$nd în luntre cu in şi cu
5uta, 'h ceru lămuriri"
: +u mi%a !pu! dec$t că trebuie !ă venim c$t mai
grabnic acolo"
: 6i noi4 întrebă +efert"
: De c$nd aţi arătat că !unteţi prietenii noştri nu

mai&$nd
putemfufi!ătoţi fărăai%8a1a
intre, voi; îi ră!pun!e
şovăi. in"
: >eii ne duc poate în cer""" +oi îi rugăm pe zei,
!ă ne cruţe încă""" păm$ntul încă ni%e drag"
363
 Victor Kernbach

5uta îl luă de m$nă duc$ndu%l înăuntru, apoi pe

+tombi, şi le !pu!e.
: +u în cer( deocamdată tot pe păm$nt, în ţara
aru unde ne aşteaptă ceilalţi prieteni !trăini"
Dar nici aşezat pe !caun, alături de +tombi, ai%
8a1a nu%şi gă!ea a!t$mpăr" -ntrebă iarăşi, în timp ce
luntrea pornea.
: >eul meu !lăvit 5uta, de ce zeii ceilalţi !unt
neliniştiţi4
: +u ştiu, ai%8a1a" 5m fo!t chemaţi grabnic în
ţara aru" Să vedem c$nd vom a#unge;
: Dar cum, zeii nu ştiu tot ce !e petrece4 !tărui
ai%8a1a"
+eliniştea neobişnuită îl făcu!e pe 5uta
!upărăcio!" Se întoar!e !pre !ărmanul arcaş şi%i vorbi
înţepat.
: >ei nu !e află nicăieri, ai%8a1a, şi rău faci că
nu mă crezi" >eii !unt numai în închipuirea
oamenilor proşti" 5ceştia !unt oameni de pe altă
lume, de pe un fel de !tea, cum e şi păm$ntul no!tru,
care%i tot un fel de !tea" 3i aşa îl văd de la d$nşii de%
acolo, ca pe%o !tea; Sunt foarte înţelepţi şi foarte
vechi în înţelepciune, de aceea fac minuni" Dar nici ei
nu ştiu tot"
ai%8a1a tăcu, înciudat pe !ine de îndrăzneala ce
şi%o lua!e" &$nd crezu că nu%i a!cultă nimeni, îi şopti
liniştitei !ale +tombi, în graiul lor daza.
: +u trebuia !ă%l întreb pe zeu at$tea" S%a
!upărat acum" 5m fo!t nătărău. cum credeam eu că
zeii or !ă%mi dezvăluie mie tainele lor4;
: +oroc că !unt zei buni, îi ră!pun!e tot în
şoaptă +tombi" Dar nu te mai băga şi tu, !ă nu%i
m$nii" &rezi că dacă !unt buni poţi fi prieten cu ei
364
 Luntrea Sublimă

cum ai fo!t cu Valu1aga4 ai bine !ă taci şi !ă le

mulţumeşti că ne%au !co! din robie şi !ă fii m$ndru
că ne poartă cu ei prin văzduh"
6i +tombi tăcu, învăţ$ndu%l şi pe ai%8a1a !ă%şi
potolea!că limbuţia"
5#un!eră în !f$rşit pe podiş, l$ngă marea luntre"
Dar c$nd văzu pădurea aproape, ai%8a1a iarăşi uită
de povaţa neve!tei şi%i ceru lui 5uta îngăduinţa !ă !e
ducă !ă v$neze ceva pentru cină" 6i !pre mirarea lui,
5uta nu numai că nu !e mai !upără, dar îl !tr$n!e în
braţe cu bucurie" 3l nu ştia că a#ung$nd în !f$rşit la
ceilalţi, chiar dacă nu afla!e încă totul, 5uta avea
nevoie !ă%şi şi%a
de!cărcare de!carce !ufletul
gă!it%o încordat, şi acea!tă
îmbrăţiş$ndu%şi vechiul
prieten"
Drumul !pre miazăzi şi îndărăt izbuti!e !ă
împrietenea!că şi pe cele trei păm$ntence" +efert era
în!ă prietenă şi cu gingaşa femeie !trăină" &u ochii
lungi şi înguşti şi cu pielea de culoarea laptelui în
clocot, femeia !trăină părea mai fragedă ca o copilă
păm$nteană, totuşi îşi dăruia prea puţine răgazuri,
chiar dacă şi ei începu!e !ă%i placă !ă umble cu
+efert pe întin!ul podişului !ă culeagă flori"
5cum, c$nd mai veniră două femei, ve!elia luntrei
argintii putea creşte, dacă avea !ă treacă îngri#orarea
!trăinilor pe care +efert n%o prea lua!e în !eamă"
Deocamdată în!ă ehitua!ehet şi +tombi o privea
pe !trăină cu ochi reci, de vreme ce ea răma!e !ă !tea
de vorbă în luntrea mare numai cu bărbaţii, lă!$ndu%

le pe cele trei
a#un!eră păm$ntene
printre 7ea, ierbi
flori şi gazda;9şi!ingure" &$nd
!e aşezară,
ehitua!ehet o de!cu!u pe +efert de!pre acea!tă
!trăină, iar c$nd află că nu e !oţia lui in, ră!uflă
365
 Victor Kernbach

uşurată"
: Dar tu, ehitua!ehet, îl iubeşti pe in4 o
întrebă +efert"
: /otdeauna am aşteptat !ă vină un bărbat dintr%
o ţară depărtată !au un zeu şi !ă mă răpea!că; zi!e
t$năra rome" 6i c$nd mi !%a împlinit vi!ul şi mă
iubeşte un zeu, cum !ă nu%l iube!c4
+efert nu vru !ă%i !pulbere vi!ul şi le chemă pe
am$ndouă !ă culeagă flori şi !ă alerge după fluturi"
Dar nu alergară mult" 5uziră !trigăte ve!ele din!pre
pădure. era ai%8a1a, venind cu o căprioară pe
umeri şi cu o !arcină de crengi" 2emeile izbucniră şi
ele într%un &urăţă
mulţumit" !trigăt de
cu bucurie,
cuţitul oşicreangă
arcaşuldreaptă
fu m$ndru
şi oşi
pu!e în două crăcane, apoi !e apucă !ă #upoaie ciuta,
pentru frigare"
: 2ă focul, +tombi, şi !ă%i poftim şi pe zei;
porunci el" +tombi adună un rug de vrea!curi şi
aleg$nd două beţe u!cate începu !ă le frece de zor"
5bia atunci îşi adu!e aminte +efert şi o opri"
: +u te chinui, +tombi, aduc eu foc numaidec$t;
îi !pu!e şi alergă vioaie !pre turnul argintiu, de unde
!e întoar!e în c$teva clipe fără torţă şi fără opaiţ"
Văz$nd%o, +tombi începu iar !ă frece beţele" Dar
+efert întin!e o cutiuţă neagră cu o gaură într%un
capăt !pre rug, apă!ă cu degetul un !$mbure roşu, şi
ceilalţi văzură cum o dungă de foc !trăpun!e rugul şi
îl aprin!e într%o !ingură clipă"
: )%am chemat pe toţi, dar nu vor !ă măn$nce
carne" Lui 5uta
&elelalte am !ă%i
două femeiduc!chimbară
acolo" priviri" +umai
ai%8a1a zi!e liniştit.
: >eii nu măn$ncă ce m$ncăm noi, dec$t dacă
366
 Luntrea Sublimă

vor;
: +efert, focul cu care ai aprin! vrea!curile e!te
adu! de zei din cer4 întrebă din nou ehitua!ehet"
-i ră!pun!e în!ă tot ai%8a1a.
: De ce te miri, !tăp$nă îndrăgită de zei4 &ine nu
ştie că focul vine de la zei4 Dar c$nd vor !ă%l aprindă
zeii, cum îţi închipui că or !ă !tea !ă frece două beţe
u!cate; 5ltfel n%ar fi zei"
După ce curăţa!e căprioara şi o !păla!e, +tombi
!tătea acum şi înv$rtea încet frigarea" &$nd carnea !e
făcu bună de m$ncat, +tombi ale!e cu gri#ă bucata
cea mai frumoa!ă, o aşeză pe o frunză curată şi zi!e
cu gla! !upu!.
: 5!ta e pentru zeul no!tru 5uta"
2riptura i%o du!eră cu toţii, iar ce nu m$ncară,
+tombi înfăşură într%o p$nză pentru celelalte" Dar
5uta !e mulţumi numai !ă gu!te( nu%i ardea de
m$ncare"
ehitua!ehet intră fără teamă în turnul argintiu,
împreună cu +efert" &eilalţi doi nu îndrăzniră !ă
intre, dec$t după ce îi chemă !tăruitor 5uta" in o
chemă la !ine pe ehitua!ehet şi o arătă !emenilor
!ăi, !pun$ndu%le în limba pe care o ştia d$n!a.
: )ată !oţia pe care mi%am ale!%o pe păm$nt şi
am !%o duc în cer;""" Dacă fiica lui or nu m%a vrut"""
or în!ă nu%l auzi" 'rmă !ă%i !pună lui 5uta
altceva.
: Sunt în mare cumpănă, 5uta" 5m multă
încredere în tine, totuşi mă tem !ă ţi%o dau"
+efert a!cultă cu luare aminte, înţeleg$nd că
veni!e la !f$rşit" &e nu%i dădea or lui 5uta4
: S%ar putea !ă nu mă de!curc altfel, !pu!e 5uta"
367
 Victor Kernbach

: 5uta, zi!e or mai departe, arma noa!tră nu e

arcul lui ai%8a1a" 6tii bine c$ţi oameni poţi ucide
cu ea în c$teva clipe" 6i mă tem că ai !ă ucizi"
: /otuşi, cu ceva trebuie !ă !e apere. !e duce
pentru noi îi !pu!e c$rmaciul"
: +u numai pentru voi""" 6i pentru noi; adăugă
5uta" 6i n%aş întrebuinţa%o dec$t c$nd altminteri nu
!%ar mai putea" /u eşti înţelept, or, în!ă nu cunoşti
păm$ntul. nu toţi oamenii !unt oameni;
or în !f$rşit îi dădu arma alba!tră" -nainte de a
!e de!părţi, după obiceiul văzut pe păm$nt, or îi
îmbrăţişă pe cei doi care plecau. pe 5uta şi pe ai%
8a1a" 5rcaşul
cuprin!e vru înt$işi!ăatunci
cu braţele, îngenuncheze, în!ă
fo!tul rob îşi or îl
!imţi
deodată moale trupul de carne de piatră şi îşi lă!ă
capul pe umărul !trăin" +u mai ştia dacă or era zeu
!au într%adevăr om;
3ra !f$rşitul zilei" Soarele cădea după cedri c$nd
plecară" ai%8a1a îşi întrebă cu !fială prietenul
încotro au pornit( ace!ta !e uită încă o dată îndărăt,
!pre turnul argintiu, apoi zi!e.
: or a văzut cu ocheanele lui că la poalele
muntelui !e adună mulţimi de !oldaţi şi fac tabără"
+oi doi vom afla ce !oldaţi !unt şi ce caută aici unde
nu e graniţă duşmană"
: -ndrăzne!c !ă te mai întreb, !pu!e iarăşi
arcaşul, de ce nu ne%am du! cu luntrea prin văzduh4
: &a !ă nu ne creadă zei" Văz$ndu%ne oameni ca
toţi oamenii, aşa cum !untem, nu !e va feri nimeni"
5!ta%i tot;

368
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXXII

*e ţărmul ră!ăritean al ării dintre *ăm$nturi

erau în acele vremi neamuri nenumărate şi felurite"
'nele aveau c$te o ţară a lor, altele abia îşi clădeau
înt$ile oraşe, celelalte erau numai neamuri de pă!tori
rătăcind în căutarea păşunii" 2iecare vorbea altă
limbă, !e închina altor zei şi urmărea alte ţeluri în
viaţa niciodată la fel şi totdeauna îmb$c!ită de gri#i şi
prime#dii" De aceea !trecurarea prin ace!te ţinuturi a
celor doi oameni negri trec$nd prin Sumer, prin
511ad, prin 5!!ur şi prin alte ţări şi oraşe, prin
mulţimea de localnici şi de negu!tori hananei, de
oameni rome !au de ciobani închinători ai zeului
3lohim nu !e lă!a băgată în !eamă" Spre a !e pune
totuşi la adăpo!t de prime#dia robiei, am$ndoi erau
îmbrăcaţi cu hainele argintii ale !trăinilor" *ielea lor
neagră şi mer!ul pe #o! îi arăta oameni( hainele
ciudate în!ă îi arătau !trăini de vază"
+u !%a !cur! dec$t #umătatea unei luni c$nd cei
doi drumeţi au a#un! în c$mpia dintre două mari
oraşe, ve!tite prin bogăţia lor şi prin petrecerile şi
plăcerile lip!ite de gri#i ale oamenilor din ele" 5ici !e
îngrămădeau cei mai puternici !tăp$ni ai ţărmului
mării, localnici şi !trăini, poftele lor necuno!c$nd
margini" 'nul din ace!te oraşe !e numea Sodoma,
celălalt
drumeţiiComorra"
a#un!eră &ălăuzindu%!e după
aici !ocotind că mai veştile
departeaflate,
nu
aveau de cercetat nimic şi !e hotăr$ră !ă răm$nă în
prea#ma Sodomei două !au trei nopţi, !pre a !e
369
 Victor Kernbach

odihni" 5fl$nd tot ce urmări!eră !ă afle, trebuia !ă !e

întoarcă pe micul podiş din ţara am !au din unţii
>eului, cum numeau de la o vreme aceşti munţi şi
pă!torii localnici şi !oldaţii adunaţi la poalele lor"
Soldaţii cei mai mulţi erau din /a Kemet" -n
cuprin!ul oraşului de oameni bogaţi şi puternici
Sodoma nu puteau !ă !tea, fiind !ăraci" *e drum !e
hrăni!eră v$n$nd !au pe!cuind" *ri!o!ul v$natului îl
v$ndu!eră prin pieţele înt$lnite în cale"
-n Sodoma intrară ziua" +oaptea trebuia !ă%şi
caute !ălaş la marginea ei, la vreun meşteşugar !ărac
ori la vreun pe!car !au pă!tor" Lumea !trăină mişuna
că!c$nd gura la!ăînfricoşătoarele
care apuca!eră palate în!ă
vadă palatele 5tlantidei ceinudoi
nici !e
!periau de măreţia de aici, nici nu aveau vreme !%o
vadă" Duc$ndu%!e !pre piaţă şi văz$nd #ilţurile
purtate pe umeri de robi care intrau şi ieşeau pe
porţile bogatelor palate, ai%8a1a zi!e oft$nd.
: 5ici nu ştiu cine ar mai îndrăzni !ă facă
ră!coală; 5uta privi lung mulţimile nenumărate de
!tră#i, zidurile groa!e, robii i!toviţi, şi nu ră!pun!e"
6ezură în pulberea pieţei, cu picioarele adunate
!ub ei" ai%8a1a vindea v$nat proa!păt şi piei
frumoa!e de fiare !ălbatice" +imeni nu !e înghe!uia
la marfa lor, căci piaţa Sodomei !trălucea de blănuri
rare, de ţe!ături gingaşe !au de podoabe de abano! şi
argint, de pă!ări vorbitoare şi maimuţe învăţate !au
de vinuri rare adu!e din ţări depărtate de corăbiile
hananeilor" 5uta aţipi!e de obo!eala drumului, c$nd
ai%8a1a îl !cutură de umăr" 5uta de!chi!e ochii. în
faţa lor !tătea un om, după faţă păr$nd a fi de prin
Sumer, care%i privea lung pe am$ndoi, mai ale! pe
5uta"
370
 Luntrea Sublimă

: Se uită de mult la noi, şopti ai%8a1a la

urechea lui 5uta" *arcă l%am mai văzut eu undeva"
6i lui 5uta i !e părea că%l mai văzu!e" 0mul din
Sumer în!ă dădu !ă plece, apoi !e întoar!e iarăşi"
: Vrei !ă cumperi ceva de la noi4 îl întrebă
arcaşul" *oate ai îndrăgit pielea a!ta de lup şi n%ai ce
!ă dai în !chimb; )a%o fără !ă%mi dai nimic"
Dar omul din Sumer nu piei dorea" -ntrebă
nehotăr$t, uit$ndu%!e mai mult !pre 5uta.
: /u, omule !trăin, n%ai avut un frate mai mare,
!au poate eşti fiul cuiva pe care l%am cuno!cut de
mult""" dincolo de marea a!ta lungă4
5tunci amintirea lui 5uta !e întoar!e o clipă
îndărăt şi gura lui !trigă cu uimire.
: 'tnapiştim;
0mul !e clătină" 5poi zi!e !ugrumat.
: De unde mă ştii4 /u nu mă poţi cunoaşte"
&elălalt mă ştia, dar acela era atunci cum eşti tu
acum, şi o fi murit !au dacă trăieşte nu mai e t$năr"
&um te cheamă pe tine, omule4

Dar
: %ai5utavăzut
îl a#ută
în !ă%şi aducăpeaminte.
5tlantida, *i!cul Sf$nt""" 3rai
cu ahu1utah, cu punzi, cu Valu1aga şi cu alţii"""
5i uitat4
: /u nu poţi fi 5uta, fratele zeilor; !trigă
în!păim$ntat omul, d$ndu%!e c$ţiva paşi îndărăt"
: Dacă tu eşti 'tnapiştim, eu !unt 5uta şi omul
de l$ngă mine e!te ai%8a1a" ai ţii minte ră!coala
robilor4
'tnapiştim, omul din Sumer, !e uită cu luare
aminte.
: Da, el poate fi ai%8a1a""" eram de%o v$r!tă şi
371
 Victor Kernbach

de%o v$r!tă !untem" Dar tu eşti mai t$năr" 0are ai

minţit timpul4""" &ine%l poate minţi;
: +%am minţit timpul, ră!pun!e 5uta cu un
z$mbet, în!ă am fugit de timp"
&u greu şi după multă !tăruinţă, 'tnapiştim !e
încredinţă că !tă de vorbă chiar cu 5uta" 6i atunci
vru !ă%l !lăvea!că !ocotindu%l zeu" +u%i putură !pune
pentru ce au venit, nici că luntrea !trăină e!te în ţara
aru" Dar 'tnapiştim ştia din auzite că zeii au
cobor$t iarăşi" +u%i întrebă în!ă nimic, !tăp$nindu%!e
de teamă"
Str$ng$ndu%şi marfa necăutată de nimeni, cei doi
oameni negri
'tnapiştim" plecară
0mul !pre marginea
din Sumer cunoştea unSodomei cu
loc unde
cei doi !%ar fi putut adăpo!ti pentru noapte.
: 5m !ă vă duc !ă dormiţi unde am dormit şi eu"
3!te un om cu numele Lot care !%a aşezat aici, în
valea r$ului )ordan" &orturile lui !e întind p$nă la
Sodoma" +eamul lui e numero!" 5u oi toţi fiii, fraţii,
nepoţii şi rudele lui, dar nu !unt bogaţi" )nima o au
în!ă de!chi!ă"
-n ca!a lui Lot !tătură numai o noapte" &a şi de la
'tnapiştim, aflară şi de la gazdă multe lucruri bune
de ştiut" )ar a doua zi şi gazda şi 'tnapiştim îi
petrecură p$nă în marginea c$mpului" Voiau !ă
gă!ea!că acolo o corabie care mergea !pre
miazănoapte pe l$ngă ţărm" arfa, ai%8a1a i%o
dărui!e lui Lot, pentru găzduire, iar ace!ta îi dădu!e
în !chimb c$teva bobiţe de argint, văz$ndu%i !ăraci"

5veau deci cu
&orabie ce plăti
gă!iră uşor"corăbierilor"
+u tot at$t de uşor !e putură
urca în!ă în ea" După ce !e învoi!eră cu !tăp$nul
corăbiei, av$nd încă multe cea!uri de aşteptat, !e
372
 Luntrea Sublimă

aşezară aproape de ţărm la umbra puţină a unor

tufe" 3ra cald şi li !e păru că hainele !trăin e îi !tr$ng
prea tare" 6i le !coa!eră am$ndoi, lă!$ndu%şi numai o
bucată de p$nză în #urul coap!elor" 5cum păreau
nişte robi ca toţi robii negri, aşa cum înşişi au fo!t
c$ndva" Stătură aşa multă vreme, !porovăind liniştiţi,
c$nd deodată, de după tufe, !e aruncară a!upra lor
patru oameni înarmaţi" 5veau şi laţuri de fr$nghie"
Luat pe neaşteptate, 5uta fu dobor$t cu faţa la
păm$nt, şi doi inşi pe care nu%i vedea îi !uceau
m$inile la !pate căut$nd !ă i le lege" &hiar de%ar fi
vrut !ă%şi folo!ea!că arma alba!tră dată de or, nu

mai avea
înţele!e cum" Văz$nd
numaidec$t că ceice !e inşi
patru petrecea, ai%8a1a
erau v$nători de
robi, şi !e prefăcu neputincio! căz$nd cu faţa la
păm$nt şi cu m$inile !ub el" Doi îl legau pe 5uta, alţi
doi !e căzneau !ă%i tragă celuilalt m$inile de !ub
trup" 6i c$nd !e aşteptau mai puţin, ai%8a1a !e
întoar!e fulgerător în genunchi şi îşi împl$ntă cuţitul
în p$ntecele unuia din ei" V$nătorul de robi căzu cu
!$ngele g$lg$ind din maţe" 0 clipă ceilalţi trei
răma!eră
ai%8a1a !ă de!cumpăniţi,
!e repeadă ladar at$t
5uta îi futaie
şi !ă%i dea#un! lui
fr$nghia
de la m$ini" 5uta !ări în picioare, în!ă tot atunci cei
trei, pără!indu%şi prietenul aproape mort, !e
năpu!tiră a!upra lui ai%8a1a, fiecare cu un cuţit
lung cu două tăişuri în m$nă" 5cum nu le mai
trebuia robi" 5cum îi înfierb$nta!e pofta de răzbunare
şi m$nia" ai%8a1a dădu !ă fugă !pre mare( ştia că
urmăritorii nu l%ar mai fi a#un!" Dar îşi adu!e aminte
de 5uta şi !e întoar!e !pre urmăritori, !tr$ng$ndu%şi
şi el cuţitul" 5uta înţele!e prime#dia şi îşi dădu !eama
că nu mai era de ale!" &u m$ini înfrigurate îşi căută
373
 Victor Kernbach

arma alba!tră în hainele de !ub tufe, şi c$nd cei trei

v$nători de robi erau la c$ţiva paşi de arcaş, ridică
arma în dreptul privirii, apă!ă, şi cel dint$i mănunchi
de raze nevăzute ţ$şnit din ţeavă prăvăli la păm$nt
într%o clipită pe unul din ei" &eilalţi doi, nepricep$nd
ce !%a petrecut, alergară !pre 5uta, !ocotind că
ace!ta arunca!e vreo piatră în cel căzut" 3rau
aproape, cu cuţitele întin!e !pre el"
*ovaţa lui or trebuia uitată" 5uta ridică din nou
ţeava alba!tră, şi mai doborî unul" 5bia acum cel
răma! viu îşi dădu !eama ce armă groaznică avea
!trăinul şi începu !ă fugă înăuntrul ţărmului, url$nd"
Venindu%şi
prieteni în fire după
!e îmbrăcară iarăşiacea!tă înt$mplare,
cu hainele cei doi
lor argintii şi
porniră !pre liman, unde corabia lor !e pregătea de
plecare" &$nd !e aflară pe punte, putură zări pe fugar
oprit în c$mp, cu o mulţime de oameni în #urul lui"
Striga ceva nede!luşit, arăt$nd ţărmul" &ei doi
prieteni !e priviră, apoi cercetară feţele corăbierilor"
Dar aceştia aveau alte gri#i la plecare şi nu !e
uita!eră !pre ţărm" Liniştindu%!e în !f$rşit, 5uta şi
ai%8a1a !e culcară într%un colţ al punţii"
Drumul corăbiei !e petrecu în linişte, fără
necazuri pentru cei doi călători, ca şi drumul pe #o!
de la ţărm pe munte" )ar c$nd !e înt$lniră cu ai lor,
chiar !trăinii, care ştiau totdeauna !ă !e
!tăp$nea!că, ră!uflară uşuraţi" ai%8a1a şi 5uta,
plănuind !ă cerceteze numai valea ţării <etenu, au
a#un! !ă !trăbată un drum obo!itor şi lung care le%a
răpit mai mult dec$t o lună" Dar afla!eră tot"
&$nd îi văzu cu răni la picioare şi cu feţele !upte
de i!tovire, ehitua!ehet îi linişti.
: Vă vindecă aat;
374
 Luntrea Sublimă

: &are aat4 întrebă 5uta r$z$nd" >eiţa

adevărului pe care aţi nă!cocit%o voi în /a Kemet4
: +u; ră!pun!e ehitua!ehet #ignită" aat, zeiţa
de%aici"
-i dădu!e deci şi ace!teia nume"
-ntr%adevăr, aat avu gri#ă de ei şi urmele
drumului trecură" 5bia a doua zi, văz$ndu%i odihniţi,
or !e aşeză l$ngă ei şi întrebă.
: De ce aţi lip!it at$ta4 5m a#un! !ă credem că vi
!%a înt$mplat ceva rău""" Dar aveaţi arma" Spune,
5uta, ai uci!4
: Da, doi"
or tăcu" Dar ai%8a1a ro!ti cu umilinţă şi
teamă.
: Stăp$ne or, dacă nu%i ucidea l%ar fi uci!"
or nu mai vru !ă vorbea!că de!pre a!ta" 5ştepta
veştile" +efert veni la 5uta şi%i întin!e o cană de lut"
3l o privi mirat, întreb$nd%o din ochi ce e în cană"
: Vin; zi!e +efert, şi !e aşeză alături"
: De unde4 !e miră 5uta uit$ndu%!e la ea şi la
ceilalţi
: Dedinla#ur" 0 văzu
nişte pe +tombi
pă!tori" z$mbind"
-ţi !pun altădată" Spune%i
lui or ce aţi aflat; ro!ti +efert şi !e lipi de umărul
lui"
: +efert şi ehitua!ehet le%au dat pă!torilor c$te
un inel de aur şi ei ne aduc de atunci în fiecare zi
carne şi lapte" Vinul tot ei l%au adu!, de la o vie din
vale; !pu!e +tombi" Dar ştii că aat a început !ă ne
înveţe şi pe noi alcătuirea omului şi a lumii4"""
5uta !e uită atent la ea, abia acum văz$nd că
vechea ei !fială umilită !e pierdu!e" Sorbi din cana de
vin, apoi i%o trecu lui ai%8a1a şi începu !ă
375
 Victor Kernbach

pove!tea!că.
: 5m văzut de!tule, dar multe n%are ro!t !ă le
!pun acum" &eea ce am înţele! din toate e!te că aici
nu vom mai putea !ta mult, dacă tu, or, ai gri#ă
p$nă şi de viaţa acelor c$ini"
: &are c$ini4 făcu or mirat" 5uta !ur$!e tainic
şi urmă.
: &red că tot m$na arelui *reot atlant e şi aici"
=i%am !pu! că e în /a Kemet şi că !e dă drept zeul
/ot" 5 trimi! i!coade din oraşul lui >idul 5lb şi a aflat
unde !untem" Se teme de ră!coală" Se teme pentru
!ine şi pentru tagma lui"""
: gri#ă4
at$ta &$ţi ani mai+efert
!pu!e poater$z$nd"
trăi că&red
îşi apără
că are viaţa
o !utăcu
de ani;
: -şi apără tagma şi cred că şi ura lui împotriva
mea; zi!e 5uta" +u !%a aşteptat !ă%l pără!e!c şi cu
at$t mai puţin !ă%mi vină în minte chiar mie
ră!cularea robilor" Dar ace!tea !unt lucruri vechi" Să
vă !pun ce%am aflat acum" Stăp$nitorii din /a Kemet
au trimi! aici o oa!te de cinci!prezece mii de !oldaţi"
/aberele !e întind chiar de la poalele ace!tor munţi"""
ştii cum le%au zi! ei, or4 unţii >eului le%au zi!" 6i
!unt tabere rome şi în valea unui r$u numit )ordan,
care !e var!ă în area Verde cum i !e !pune în /a
Kemet, !au area <oşie cum îi !pun pă!torii de pe
malul ră!ăritean" Sunt acolo două oraşe, Sodoma şi
Comorra, în care !tau aproape numai oamenii
puternici de neam şi cei foarte bogaţi" Săracii trăie!c

în bordeie
!unt şi corturidin
ale bogaţilor pe c$mpul dimpre#ur"
toate ace!te ţări, şi0raşele
din /a
Kemet, şi din 5!!ur, din 511ad, din Sumer, din aru
şi din altele" /oţi oamenii de neam din ţările a!tea îşi
376
 Luntrea Sublimă

fac acolo palate, fiindcă acolo e!te îngăduit orice,

dacă !e numeşte plăcere" 0ameni ai arelui *reot
din >idul 5lb au venit la toţi !tăp$nitorii ţărmului în
numele regelui ener şi au făcut o frăţie împotriva
noa!tră" 5m aflat de la unul 'tnapiştim, care a fo!t
înainte rob la atlanţi şi acuma e un fel de negu!tor
mărunt prin Sodoma, că frăţia !%a încheiat de teama
ră!coalei robilor pe care vor !%o pună din nou la cale,
cum zic preoţii, zeii răi din turnul de argint""" ştiţi
care zei; 6i că marii zei puternici şi buni ai tuturor
popoarelor şi neamurilor lumii îi ură!c pe aceştia de
pe untele >eului şi au poruncit !tăp$nilor lumii !ă%i

nimicea!că"
Kemet ar mai5m aflatşică
fi dat pe l$ngă
!tăp$nii oa!tea vreo
localnici venită din /a
douăzeci
de mii de !oldaţi" 'rmează !ă încon#oare muntele şi
!ă vină aici pe podiş, !ă ne"""
: Dar arele *reot a cuno!cut puterea armei
alba!tre. l%am auzit vorbind cu tata; îl întrerup!e
+efert"
: 3l a cuno!cut%o, dar !oldaţii n%o ştiu; zi!e 5uta"
*lanul bătr$nului e!te !ă ne biruie prin mulţime" +u
!e îndoieşte că am putea omorî foarte mulţi !oldaţi,
dar !e g$ndeşte poate că dacă din treizeci şi cinci de
mii vor pieri treizeci, tot vor răm$ne cinci mii !ă ne
!f$şie"""
or !e încruntă"
: 6i nu numai at$t, or; urmă 5uta" /oţi robii
din ace!te ţinuturi nu mai !unt lă!aţi prea mulţi
laolaltă, ca în 5tlantida, pentru a nu fi prime#dioşi" 6i
!unt biciuiţi zilnic ca !ă vadă în m$inile cui !e află"
: *rintre robi ce !e vorbeşte4 întrebă or"
: <obii cred eu că nu ştiu nimic" +ici !oldaţii nu
ştiu. !unt ţinuţi în tabere de care nu !e poate apropia
377
 Victor Kernbach

nimeni" /otuşi unii trebuie !ă fi aflat, zi!e 'h"

: 2ireşte că !unt oameni care ştiu, bunăoară
'tnapiştim al meu; ră!pun!e 5uta" *entru !tăp$ni
lucrul cel mai de !eamă e!te în!ă că robii !unt bine
păziţi şi ţinuţi cu biciul, iar !oldaţilor din tabere n%are
cine !ă le !pună" &red că nu ştiu nimic nici măcar
!utaşii, poate doar marile căpetenii" 6i tot planul cred
că numai bătr$nul l%a făcut, fo!tul meu !tăp$n;
: 6tiu !ă !e apere; ro!ti in"
or căzu pe g$nduri şi nimeni nu îndrăzni !ă%l
tulbure" -ntr%un t$rziu ridică ochii 75uta îi vedea
înt$ia oară obo!iţi9 şi !pu!e liniştit.
: /rebuie !ă plecăm;
: Dar vă puteţi apăra""" % începu +efert"
: +u ne putem apăra fără !ă ucidem şi nu vrem
!ă ucidem"""
: or, cred că ştii că nu putem pleca dec$t după
două luni4 îl întrerup!e in"
: 6i lă!aţi tot planul vo!tru de a vă !trămuta aici
şi de a a#uta pe păm$nteni !ă !e facă mai înţelepţi şi

mai:buni4 întrebă
-l lă!ăm, 5uta cuor"
ră!pun!e tri!teţe"
&ercetările noa!tre au
arătat într%adevăr că !emenii noştri !e vor putea
deprinde bine în c$teva !ute de ani cu viaţa de pe
păm$nt, dar au mai arătat ceva. nu avem dreptul !ă
venim aici şi !ă vă fim povară" 5ş pleca liniştit în!ă
numai dacă n%aş şti că din pricina noa!tră u!catul !%
a împuţinat şi mai mult şi unde a fo!t 5tlantida e!te
acum mare""" 5ş pleca liniştit dacă n%aş şti că din
pricina aflării noa!tre aici !uferă iar at$tea mulţimi
de robi, at$ţia !oldaţi"""
: 6i !ărăcimea !uferă; zi!e 5uta" *e!carii,
pă!torii, meşteşugarii, muncitorii păm$ntului""" S%au
378
 Luntrea Sublimă

înmulţit da#diile ca !ă !e facă !cuturi şi lănci, robii

!unt biciuiţi, !oldaţii vor pieri""" dar nu din pricina
voa!tră" Voi n%aţi tulburat pe nimeni""" !au aţi
tulburat numai lăcomia !tăp$nilor, huzurul preoţilor"
&rezi, or, că dacă plecaţi, tuturor păm$ntenilor care
trăie!c ca şi vitele are !ă le fie mai uşor de trăit4"""
or nu%i ră!pun!e"
: 6i !ă nu uiţi, or, că dacă mai aveţi de !tat
două luni, nu veţi mai !ta dec$t o #umătate de lună"
'h îl privi pe 5uta îngri#orat"
: 6i atunci, urmă 5uta, !au ucideţi treizeci şi
cinci de mii de !oldaţi""" 7or ridică m$na, încruntat9.
: Sau îi ucideţi acum numai pe ucigaşi" 5r mai
răm$ne o ieşire. !ă murim cu toţii, aici" 3u nu ţin la
viaţa mea c$tuşi de puţin şi aş muri bucuro! dacă
moartea mea ar folo!i cuiva dintre cei buni" ur că
nici ai%8a1a n%ar !ta la îndoială" 2emeile noa!tre !%
ar putea a!cunde"""
: +u, nu; zi!e or" /ocmai voi, cei dint$i
păm$nteni care aţi izbutit !ă aflaţi din adevărurile
lumii, !ă muriţi4 ai t$rziu aţi putea fi de folo!
!emenilor voştri"
: &u at$t mai puţin aveţi dreptul !ă muriţi voi; îi
ră!pun!e 5uta" 6tiu bine că nu vă e!te frică de
moarte" Dar g$ndeşte%te, or, la două lucruri" Dacă
muriţi, eu cred că înşelaţi năde#dea celor care v%au
trimi! din planeta or%deşer" 6i dacă muriţi ucişi de
!oldaţi, arele *reot din oraşul >idul 5lb şi toată
tagma lor din toate ţările vor !triga. @)ată, /ot şi
0!iri!
răpunemşi duhurile
3lohim şirele;A"
toţi 6i
marii zei vai
atunci ne%au a#utat
de toţi robii !ă
şi
de toată !ărăcimea lumii" *$nă vor a#unge oamenii !ă
priceapă că zeii !unt nă!cociri, vor pieri şi !e vor
379
 Victor Kernbach

chinui foarte mulţi dintre ei"

or părea înfr$nt" /otuşi mai întrebă.
: 6i tu, 5uta, poţi şti care dintre acei oameni e
ucigaş4
: 6tiu""" -ncepu 5uta, dar în aceeaşi clipă !e auzi
de%afară o larmă !urdă, neobişnuită, pe podiş" )eşirii
cu toţii repede" Larma venea din!pre pădurea de
cedri" -n !curt timp, dintre copaci porniră !ă ia!ă cete
învălmăşite de oameni" &$nd acea!tă mulţime a#un!e
în faţa marii luntre argintii, !trig$nd de frică şi de
durere, !e putu vedea că era o mulţime de robi"
Văz$nd luntrea şi pe cei de l$ngă ea, robii !e tr$ntiră
cu
cu feţele la păm$nt"
cheaguri Spinările
de !$nge, lor goale
părul multora erau
era vărgate
!mul!" 5utaşi
!e apropie de c$ţiva dintre ei şi%i întrebă ce !%a
înt$mplat"
: Suntem robi; îi ră!pun!e unul" 5m fo!t
alungaţi în pădure pentru că !untem bolnavi şi nu
mai !untem buni de muncă" +e%au biciuit şi ne%au
alungat în pădure ca !ă pierim" +işte pă!tori ne%au
!pu! că aici !unt zei buni într%un turn de argint"
Dacă tu eşti zeu, tămăduieşte%ne, pentru a!ta am
îndrăznit !ă venim;
5uta, zărind%o pe +efert l$ngă el, o rugă !ă fugă
după aat"
Venind după !curt timp, aat !e uită în #ur
îngrozită" Se uită apoi la or care tăcea, cu ochii
aburiţi"
: 5uta, ce au oamenii aceştia pe !pinări4 S$nge4
întrebă
: 5u ea"fo!t bătuţi, aat" 6i au cărat poveri prea
grele"""
: 8ătuţi4 De cine4
380
 Luntrea Sublimă

: De !tăp$ni"
: 5dică de oameni4 &um pot !ă bată oamenii pe
oameni, 5uta4
6i aat !e du!e c$t putu mai repede !pre luntre,
!ă aducă cele trebuitoare pentru tămăduirea ace!tei
mulţimi de orop!iţi" or nu mai putea privi" Se
întoar!e, şi 5uta veni l$ngă el" or oftă ad$nc, at$t de
ad$nc cum nu%l auzi!eră păm$ntenii niciodată"
: Dacă aş putea !ă le fiu tuturor de folo!; Dar
cum, 5uta, cum, dragul meu4""" Dacă aş putea !ă
ştiu tot; Dar !untem din lumi at$t de deo!ebite şi mai
!unt at$tea la voi pe care nu le înţeleg""" 5uta, tu eşti
încredinţat
noa!tră4 că oamenii aceştia !uferă din pricina
5uta îl privi un timp fără !ă%i ră!pundă" &ăuta
cuvintele cele mai limpezi şi părea că nu le gă!eşte"
or !imţea şi !e uita la el aştept$nd" 5poi îl rugă din
nou !ă%i ră!pundă, şi 5uta ro!ti încet, !fio!.
: +u din pricina voa!tră, dar""" nu ştiu cum !ă%ţi
!pun""" &red că dacă !tăp$nii robilor nu !%ar fi temut
de voi, n%ar fi fo!t chiar aşa de cumpliţi""" cruzimea
lor totdeauna e cruzime, dar acum a întrecut orice
mă!ură"
or nu zi!e nimic" -i făcu !emn !ă vină, chem$nd
!pre luntrea cea mică pe alţi doi, pe 'h şi pe !trăinul
căruia păm$ntenii nu%i dădu!eră încă nici un nume"
or !e mai uită o dată la mulţimea robilor pe care
aat şi cele trei păm$ntence îi îngri#eau de zor" 5poi
!pu!e.
:
: Voi trei plecaţi
Sodoma acum !pre
şi Comorra4 cele5uta
întrebă douămirat"
oraşe"""
: Da" *rietenii noştri ştiu ce trebuie !ă facă" 5u
!ă%ţi !pună şi ţie" Dar nu faceţi nimic în pripă" &red
381
 Victor Kernbach

că ai avut dreptate, 5uta. altceva nu putem face"

382
 Luntrea Sublimă

CAPITOLUL XXXIII

Se opri!eră în poiana unui cr$ng, nu departe de

oraşul plăcerilor şi al bogăţiei" 'h şi celălalt !trăin îl
aşteptau pe 5uta în luntre"
/rec$nd printre corturile pă!torilor care !e
închinau lui 3lohim, 5uta !e întorcea acum din
Sodoma" 5fla!e din nou cine umplea cele două oraşe,
ştia acum bine că afară de puţini oameni, din
marginile !ărace, Sodoma şi Comorra erau tic!ite,
îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din
mai multe ţări, preoţi i!cu!iţi în !tăp$nirea mulţimii,
mari căpetenii militare, oameni de neam cu bogate
păm$nturi şi cu mii de robi şi negu!tori trufaşi care%
şi făcu!eră averi din drumurile lungi ale corăbiilor
repezi" -l uimi!e mai cu !eamă ştirea că şi arele
*reot veni!e din oraşul !ău >idul 5lb, aşez$ndu%!e
vremelnic în Sodoma" Deci ţinta era bună" &$nd !e
întoar!e în luntre şi le !pu!e prietenilor !trăini ce a
auzit, aceştia vorbiră cu or prin văzduhul ne!f$rşit
şi or încuviinţă planul"
: Dar de ce nu puteţi pleca în or%deşer c$nd
vreţi4 îi întrebă 5uta, în aşteptarea timpului c$nd !e
va duce cu unul din !trăini la Sodoma" Din *i!cul
Sf$nt luntrea !%a ridicat de două ori"""
: Sunt două pricini, !pu!e 'h" Din *i!cul Sf$nt
ne%am ridicat
în ea fără nu !predoi
!ă zburăm planeta noa!tră(
ani mai ca !ă trebuie
mult dec$t a#ungem
!untem nevoiţi !ă plecăm de pe păm$nt numai c$nd
ea !e află faţă de păm$nt mai depărtată" =i !e pare
383
 Victor Kernbach

ciudat, dar pe căile !telelor aşa !e înt$mplă de multe

ori" or%deşer, cum îţi place !ă%i !pui, e!te
deocamdată în ultimele zile de mare apropiere de
păm$nt" 5şteptăm !ă !e îndepărteze ca !ă a#ungem
mai repede""" altădată ai !ă izbuteşti !ă înţelegi mai
uşor" *e de altă parte, c$nd ne%am ridicat o dată de
pe ţărmul 5tlantidei şi a doua oară din pi!c, nava
noa!tră nu era vătămată"""
: &um; !trigă 5uta !periat" +u mai e bună4
: 8a da; !pu!e 'h" Dar noi nu ne%am g$ndit la
un lucru de !eamă înainte de a veni pe păm$nt. de pe
păm$nt neted e!te greu !ă !e ridice fără !ă i !e
tulbure
albă carelocaşul"""
o mişcă"-n+oi
!f$rşit,
avemlocul pe unde
pe planeta ie!e văpaia
noa!tră un fel
de turnuri anume făcute care !ă la!e loc în #o!, ca un
fel de f$nt$nă goală"""
: 5m înţele!" Vreţi !ă faceţi un turn"
: Da, fiindcă în acele două dăţi, locaşul de ieşire
a văpăii !%a cam !tricat, şi abia a izbutit in !ă%l facă
din nou bun" 5cum nu mai avem dreptul !ă încercăm
la înt$mplare" Dar p$nă atunci""" Spune%ne, tu de la
cine ai aflat veştile pe care ni le%ai adu!4
: ai ale! de la pă!torii de la marginea
Sodomei""" 6tiţi cum i !e !pune acum podişului
no!tru4 0amenii de la poalele munţilor din aru i%au
zi! &etatea >eului Soarelui, ceea ce în limba lor !e
!pune 8aalbe1" Vouă vi !e !pune, tuturor la un loc,
8aal 6amim, adică !tăp$nul cerurilor"""
: 8ine, 5uta; !pu!e celălalt !trăin, cu a!tfel de
nume ne%amnu
două oraşe, obişnuit"
vom faceDaroare
!pune%ne, nimicind
o nedreptate4 cele
5colo
trăie!c şi oameni nevinovaţi"
: 0amenii nevinovaţi nu trăie!c în cele două
384
 Luntrea Sublimă

oraşe, ci numai în bordeiele din afara zidurilor; !trigă

5uta" +u mai cumpăniţi at$ta şi nimiciţi%le. mulţimile
de oameni !ărmani !e vor bucura"
: 8ine, zi!e 'h după un ră!timp de g$ndire" /u
şi cu prietenul no!tru vă veţi duce !ă !puneţi ace!tor
oameni din afara zidurilor !ă plece" &ăutaţi !ă
a#ungeţi acolo !eara" *rietenul no!tru are ce trebuie"""
)a şi tu a!ta; şi îi întin!e în!păim$ntătoarea ţeavă
alba!tră"
'h răma!e în luntre" 5uta şi cu celălalt !trăin
plecară tulburaţi"
6i cei doi au !o!it în Sodoma către !eară" )ar Lot
şedea în poarta 6i,
!ă%i înt$mpine" Sodomei"
privind &um i%a văzut,
din nou hainele!%a !culatpe
argintii
care le mai văzu!e, bănui că aceştia doi nu pot fi alţii
dec$t cei pe care şi el şi lumea şi%i închipuia îngeri" 6i
Lot le%a !pu!.
: <ogu%vă, !tăp$nii mei, abateţi%vă în ca!a
robului vo!tru"
5uta îi făcu !emn !trăinului !ău prieten că ace!ta
era omul care l%a mai găzduit" *uteau avea încredere
în el" )ntr$nd în ca!a lui, îi dezvăluiră taina nimicirii
celor două cetăţi" Lot cunoştea pe oamenii !ărmani
din bordeie şi ştia !ă aleagă pe cel cin!tit de cel
ticălo!" ulţi dintre !ărmani pleca!eră, nădă#duind
că zeii îşi vor abate m$nia a!upra celor două cetăţi de
pierzanie" -n Comorra nu mai rămă!e!e nici unul"
+u apuca!eră în!ă cei doi !ă !e culce, c$nd
oamenii din Sodoma încon#urară ca!a" 5fară era
larmă" Se auzeau
: 'nde !unt felurite
oamenii gla!uri.
care au venit la tine în
gazdă, acum, noaptea4 5du%i la noi ca !ă%i
cunoaştem;
385
 Victor Kernbach

Lot ieşi în faţa lor şi le !pu!e.

: Vă rog, fraţilor, nu !ăv$rşiţi vreo urgie;
&ineva de%afară a !trigat în!ă.
: 5ce!ta !ingur care !%a aciuat la noi ca venetic,
vrea !ă ne fie #udecător;
După c$teva clipe !e !imţi zarvă în faţa uşii" &ei
doi au !ărit în picioare şi, de!chiz$nd uşa puţin, l%au
tra! pe Lot înăuntru, iar 5uta !%a repezit la ferea!tră
şi a îndreptat arma !pre ochii celor de%afară" 2ără
ştirea lui, arma era potrivită ca !ă nu ucidă, ci numai
!ă ameţea!că pe cel a!upra căruia !e îndrepta"
0amenii din faţa ca!ei !e clătinară şi fiecare îşi du!e
m$na la ochi, !ă
5lţii începură crez$nd
caute că
uşaa orbit" ulţi
orbeşte, apoifugiră ţip$nd"
!e încăierară
între ei"
Liniştindu%!e, Lot le !pu!e celor doi ce oameni au
venit !ă%i ceară. erau !lu#başi şi căpetenii şi erau cu
ei şi negu!torii de robi din oraş"
&$nd !%au revăr!at zorile, cei doi oa!peţi îl treziră
pe Lot şi 5uta îl !fătui !ă plece din oraş cu toţi ai !ăi.
: 2ugi, ca !ă !capi cu viaţă; +u te uita îndărăt şi
nu te opri nicăieri în ace!t timp" 2ugi la munte ca !ă
nu pieri"
Dar Lot ră!pun!e m$hnit.
: +u aşa, !tăp$ne; 3u nu voi putea !ă fug la
munte fără !ă nu mă a#ungă urgia ta şi !ă nu mor"
6i întin!e m$na !pre zare, unde !e de!luşea ceva,
ca un zid" 3ra un orăşel numit =oar" Străinul, ghicind
din m$na întin!ă a lui Lot ce vrea !ă !pună, zi!e că
p$nă acolo furia nu va a#unge de la început" Lot
!pu!e mai departe.
: )ată, cetatea a!ta e aproape ca !ă fug în ea, şi e
386
 Luntrea Sublimă

foarte mică" -ngăduie%mi !ă fug într%în!a" 5şa e că e

mică4
5uta îi ră!pun!e.
: )ată că%ţi împlinim şi acea!tă rugăminte a ta,
ca !ă nu prăpădim cetatea de!pre care mi%ai vorbit"
Dă zor şi fugi acolo"
Lot îşi încărcă într%o căruţă cu a!ini avutul puţin,
dădu de ve!te neamului !ău !ă%şi !tr$ngă corturile şi
!ă adune turma, apoi plecă cu toţi ai !ăi !pre =oar"
Cinerii !ăi au crezut înt$i că bătr$nul !e ţicni!e şi n%
au vrut !ă%l a!culte" +umai c$nd trecură pe l$ngă ei
cei doi bărbaţi !trăini în veşm$nt !trălucitor, ginerii
lui Lot îşidin
!ă plece urmară !ocrul" &eilalţi
oraş afla!eră de la Lotoameni
şi !%aucare
du!trebuia
cu el"
ai era numai un bătr$n cum!ecade, 5braam, la
care cei doi !%au mai du!"
&$nd !e apropiară de coliba lui, 5braam !e !culă
şi li !e închină p$nă la păm$nt"
: +oi !untem""" vru !ă înceapă 5uta, în!ă
bătr$nul zi!e !ur$z$nd şiret.
: 6tiu cine !unteţi voi; /u eşti 3noh, ştiutorul
tainelor cereşti, şi celălalt e!te îngerul Domnului" 5ţi
venit !ă pedep!iţi fărădelegea Sodomei şi a Comorrei"
5uta !e g$ndi că nu mai era timp de zăbavă.
lumea ştia" -i tălmăci tovarăşului !ău ceea ce i%a !pu!
bătr$nul" Dar bătr$nul 5braam, pe!emne om umblat,
băgă de !eamă că numai cel căruia îi !pu!e!e 3noh
cunoaşte limba !a, şi îl întrebă cu !merenie.
: 3noh, ce grai !ă ro!tea!că gura mea ca !ă fie
plăcut şi limpede urechilor îngerului Domnului4
: /u cunoşti poate limba rome4 îl întrebă 5uta
z$mbind"
ulţumit că o ştia, 5braam !e uită la !trăin
387
 Victor Kernbach

!merit şi totodată m$ndru, şi începu !ă%l întrebe în

limba învăţată c$ndva în /a Kemet dacă va cruţa pe
puţinii nevinovaţi din cetate" 3l ştia bine că
nevinovaţii fu!e!eră ve!tiţi în taină !ă plece, dar nu%şi
putu răpi plăcerea de a !e tocmi cu cei pe care%i
credea îngeri"
-n timp ce 5braam !e du!e în coliba lui, !ă%şi
adune neamul, din cetate năvăli !pre ei un om. era
'tnapiştim" 5uta îl întrebă îngri#orat.
: 'tnapiştim, a aflat toată lumea din oraşele
ace!tea"""
: -ncă nu toată""" Dar nimeni nu crede, dec$t
!ăracii
Stăp$niicare
în!ăaur$d,
şi plecat" Le%a
ştiind că voi!pu! Lotpuţini
!unteţi azi%noapte"
şi că ei
au oa!te""" ă mir de arele *reot, care ştie ce%a
păţit 5tlantida;
: /u !ă fugi grabnic, 'tnapiştim" 2ugi dacă vrei
la =oar, dar mai bine !pre munte" 6i p$nă n%ai !ă
a#ungi la =oar, !ă nu te uiţi înapoi"
Străinul îl întrebă încă o dată.
: 5ce!t 5braam zicea că ar mai fi !ărăcime în
Sodoma şi Comorra, nişte oameni drepţi;
'tnapiştim începu !ă r$dă cu poftă.
: Sărăcimea din Sodoma şi din Comorra4 5!ta
era toată;
: /u cum de%ai răma!, dacă ştiai4 întrebă 5uta"
: 5m vrut !ă plec, fiindcă n%aveam ce pierde şi ce
lă!a" +egu!toria mea e la mine. în inimă şi în
picioare" Dar m%am g$ndit !ă mai aştept, poate te voi
mai vedea" )ată, te%am văzut, şi acum plec la =oar"
Se uitară după 'tnapiştim" De c$nd cu orbirea şi
!paima nopţii trecute, nimeni nu mai îndrăznea !ă !e
388
 Luntrea Sublimă

atingă de ei" Soldaţii !e plimbau pe zidul cetăţii,

parcă nici nu i%ar fi văzut"
: 3 timpul !ă ne întoarcem la luntrea noa!tră,
!pu!e !trăinul, uit$ndu%!e în partea Comorrei, care
era foarte aproape" 0raşele !e mări!eră întinz$ndu%!e
unul !pre altul, şi poate într%o bună zi !%ar fi
contopit" Străinul porni de%a lungul zidului !pre
partea cea mai apropiată de Comorra a Sodomei, şi
într%un loc unde nu%i vedea nimeni, !coa!e din
buzunar o cutiuţă c$t un pumn de copil, de!făcu
lungind%o din ea în!ăşi o !ăgeată argintie !ubţire şi o
prin!e de un capăt al cutiei" 5uta !cormoni păm$ntul
de
pe !ub
ea un zidacşi abia
!trăinul îngropa
zărit" cutiuţa,
Săgeata după
ieşea din ce !uci
păm$nt
numai de o palmă"
: 0are prietenul tău n%a minţit4 Din Comorra au
plecat toţi care trebuia !ă plece4 întrebă !trăinul, dar
5uta îl linişti.
: 2ireşte că au plecat" +e !ocote!c zei şi îşi
închipuie că e!te poruncă cerea!că îndemnul de a
pleca din cetăţi" 5ltminteri, nimeni nu ne crede în
!tare !ă dăr$măm măcar o ca!ă, necum două cetăţi
mari" +%ai văzut cum r$deau ginerii lui Lot4;
După aceea plecară !pre luntre" *e 'h îl gă!iră
aştept$ndu%i tăcut" Se aşezară pe !caunele lor, şi
luntrea !e ridică în văzduh" >burară !u! de tot, în
#urul celor două oraşe" 5uta începu !ă bănuia!că pe
ce cale vor nimici oraşele, obişnuit de at$ta vreme cu
razele nevăzute ale ace!tor !trăini" -ntr%adevăr, după
miezul nopţii luntrea !e îndreptă !pre orăşelul =oar"
5colo coborî #o! de tot şi !tătu at$rnată în văzduh
dea!upra porţilor orăşelului" Se zăreau oameni cu
poveri venind din!pre miazăzi" 'h îi dădu lui 5uta un
389
 Victor Kernbach

ochean puternic şi%l rugă !ă !e uite la feţele lor" +u

erau încă toţi, dar în zare nu !e mai vedea nimeni"
0amenii mergeau cu facle aprin!e şi !%ar fi zărit"
Luntrea !e urcă din nou !u! în văzduh şi zbură
!pre cele două cetăţi" La #umătatea drumului !e roti
în cer şi !e întoar!e" /oate fere!trele luntrei şi
podeaua !trăvezie erau acum acoperite de carapacea
ei" 'h făcu lumină în luntre" &elălalt !trăin aşeză pe
genunchi o cutie cu un ac rotitor în ea" &utia era
legată de peretele luntrei cu un fir !ubţire, ca o
fr$nghiuţă" Străinul mişcă acul p$nă într%un anume
loc, apoi apă!ă un bumb, şi aproape în aceeaşi clipă
!e auzi un
ră!timp bubuit
luntrea !eînfundat,
legănă îndeaer,
departe,
oric$t iar
de după un
!u! era,
lucru care nu i !e înt$mpla!e nici pe v$nturile cele
mai tari" Străinul pu!e cutia deoparte, şi începu !ă
numere, lovind cu degetul în marginea !caunului
!ău" 5poi îi !pu!e lui 'h !ă de!facă de pe podeaua
!trăvezie carapacea şi !ă coboare în faţa porţilor
orăşelului =oar" >bur$nd încă !pre =oar, 5uta văzu în
partea unde ştia că au fo!t cele două cetăţi o ciupercă
uriaşă de fum negru şi cerul brăzdat de dungi
încrucişate de lumină albă, ca un grătar"
Se lumina de ziuă" Luntrea coborî l$ngă poarta
orăşelului" Lumea era adunată şi privea cu ochi
înmărmuriţi zarea" 6i c$nd !oarele a ră!ărit dea!upra
păm$ntului, a intrat şi Lot în =oar" 5uta îl !trigă, şi
Lot !e apropie cu toţi ai !ăi, arunc$ndu%!e în pulbere
cu m$inile ridicate !pre cer"
: 'nde%ţi e!te femeia4 îl întrebă 5uta"
Lot începu !ă pl$ngă.
: S%a uitat înapoi şi !%a prefăcut în !t$lp de !are"
5uta oftă" 3ra încredinţat că Lot n%o mai putu!e
390
 Luntrea Sublimă

vedea, căci dacă !%ar fi uitat şi el îndărăt n%ar mai fi

a#un! aici" St$lpul de !are era nă!cocit de el, în!ă
femeia pieri!e"
V$ntul bătea cumplit" Lot !e miră că cei trei inşi
în haine argintii !e uită îndărăt" 3l nu îndrăzni !ă
privea!că într%acolo" Strigă la ai !ăi !ă nu intre în
=oar"
/otuşi, aproape toţi intrară, căci drumul şi
tulburarea îi obo!i!eră pe toţi" 5tunci Lot îşi luă pe
cele două fiice nemăritate ale !ale, ale!e din turmă
c$teva oi şi un a!in şi porni mai departe, !pre munte"
Se temea !ă mai locuia!că în =oar"
-ncepu
!pume, ploaia,
zbătută o ploaie
şi ră!colită de cumplită, piezişă,
v$ntul cumplit" cu
&ei trei
bărbaţi !e urcară în luntre, şi luntrea ţ$şni în văzduh
prin p$nza dea!ă şi !cuturată m$nio! a ploii"
0răşelul =oar în !curt timp pieri din văzul lor"

391
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXXIV

*uţine zile au lip!it de pe podişul numit 8aalbe1,

dar au aflat la întoarcere !chimbări uimitoare" area
oştire de la poalele unţilor >eului nu mai era"
Veştile aleargă totdeauna repede şi nu le trebuie
picioare, nici roţi" &ăpeteniile oa!tei aflară cur$nd ce
!%a înt$mplat la Sodoma şi la Comorra, şi chiar de n%
ar fi aflat, cutremurele care au zguduit şi ace!te
ţinuturi, lovite de ploi ciudate, ar fi putut !ă fie şi ele
o ve!te" &$nd trimi!ul arelui *reot al ţării /a Kemet
veni aici, nu mai gă!i oa!te şi, neştiind unde !ă !e
mai ducă, îşi aruncă !abia şi coiful şi, pă!tr$ndu%şi
numai arcul şi un cuţit, !e afundă în pădurea de
cedri" +u ştia ce !e petrecu!e în Sodoma şi Comorra,
nici nu putea şti că, în noaptea în care cei doi oameni
ciudaţi popo!i!eră la Lot, arele *reot !e !trecura!e
cu oamenii de credinţă !pre ţărmul mării"
Su!, pe podişul 8aalbe1, 5uta, 'h şi celălalt
!trăin gă!iră altă privelişte neaşteptată. oameni
numeroşi lucrau în #urul unui tura larg, ce !e
alcătuia din le!pezi uriaşe de piatră pe care o mie de
oameni n%ar fi putut !ă le ridice, dar care erau
ridicate cu uşurinţă de un !ingur in!. de c$rmaciul
in" Le!pezile erau tăiate din !t$ncă tot de el, cu un
fel de !abie de flacără dea!ă" 5poi erau netezite de
oamenii aceia"patru
le!pede c$te )ar pe urmăînin
c$rlige aşeza
patru !ub fiecare
colţuri, fiecare
c$rlig 7aşa îl !ocoteau oamenii9 av$nd un !oi de cutie
cu p$lnie" in !e dădea la o parte şi mişca un m$ner
392
 Luntrea Sublimă

de pe un fel de tobă" Din cele patru p$lnii îndreptate

în #o! pornea un şuier şi un fel de văpaie, iar la altă
mişcare a lui in le!pedea !e muta !pre locul ale! şi
!e aşeza pe!te altă le!pede"
*$nă !ă încheie tera!a, or coborî !ub le!pezi o
ladă" 5uta !e uită foarte mirat" or zi!e.
: &ine va fi în !tare !ă mişte le!pezile uriaşe din
loc, în!eamnă că va fi a#un! la înţelepciunea de a
pricepe ce i%am lă!at noi acolo"
ai grea a fo!t numai mutarea luntrei mari pe
turnul acela de piatră" in era gata în cele din urmă
!ă încerce la fel ca şi odinioară pe ţărmul de
miazănoapte atlant, dar
opriră c$ţiva meşteri îl opri
dintre acei or, şi mai
oameni, ale!că
zic$nd îl ei
vor urca locuinţa zeilor pe turnul de piatră" 6i o
urcară" 5cum !e mirau !trăinii de nebănuitul
meşteşug" Leg$nd luntrea cu fr$nghii împletite în trei
şi în şa!e, acei oameni o culcară lin pe un fel de !anie
din două trunchiuri uriaşe de cedru pe care o
împin!eră şi o tra!eră c$teva zile la r$nd pe un fel de
pov$rniş anume făcut, p$nă a#un!eră cu ea pe
le!pezile turnului" 5colo, în alte c$teva zile de muncă,
trăg$nd%o dintr%o parte şi înmulţindu%i treptat
proptelele în partea cealaltă, aşezară luntrea în
picioare fără măcar !%o fi zg$riat"
De la început, 5uta îl întrebă pe or cine erau
aceşti oameni ve!eli şi voinici, care muncind întruna,
c$ntau"
: Sclavii biciuiţi care am venit !ă%i vindecăm"

După ce aat
vindecat şi celelalte
de răni, prietenultreino!tru
prietene ale ei i%au
ai%8a1a i%a
r$nduit !ă muncea!că" 5m vrut !ă%l opre!c, dar am
aflat că nu ne puteam de!curca fără a#utorul lor" i%
393
 Victor Kernbach

au plăcut aceşti oameni şi de altceva" 8ineînţele!, n%

aveam cu ce !ă%i plătim, după obiceiul vo!tru" +efert
a vrut !ă le dea brăţările ei, şi aş fi oprit%o, dar mi%au
luat%o ei înainte" 6tii ce mi%au !pu!4
: &ă numai un nebun poate cere zeilor plată;
: +u" &ă noi i%am plătit cum nu i%ar fi plătit
nimeni pe tot păm$ntul" 'nul a zi! aşa. !tăp$nii
păm$ntului ne%ar fi dat vergi şi bice şi chiar dacă ne%
ar fi dat aur şi argint, nu ne%ar fi dat !ănătatea şi
voioşia pe care ne%au dat%o zeii""" Sunt mulţumit că
măcar aceşti o mie de oameni au !căpat de robie şi
!unt ve!eli" 'mblă la v$nătoare, c$ntă, şi%au făcut
colibe din crengi"""
n%ar veni !oldaţii in
!ă%ile%a
ia tăiat copaci"""
îndărăt după+umai de
plecarea
noa!tră;
: 2ii fără gri#ă, or; îi ră!pun!e 5uta r$z$nd" 5ici
nu mai vine niciodată nimeni" &$nd vor mai vedea şi
văpăile luntrei urc$ndu%!e în cer, podişul 8aalbe1 va
îngrozi multă lume" 6i de altfel nimeni nu crede #o! că
aceşti robi au putut !căpa cu viaţă" +umai
deznăde#dea le%a dat cura# !ă vină aici"
într%o zi, după ce turnul era clădit şi luntrea
aşezată în v$rful lui, 5uta !e plimbă cu +efert la
marginea pădurii" *riveau a!finţitul !oarelui, c$nd
auziră de după tulpina unui cedru două gla!uri
vorbind în limba ţării 5!!ur" 'nul era de femeie"
: &um te cheamă4 întrebă gla!ul femeii"
8ărbatul, vorbind şi el de!tul de !ubţire, !e !imţea
că nu ştie limba ţării 5!!ur" <o!ti cu greu cuv$ntul
anu, care ca
alte vorbe în!eamnă eu. g$ndul,
!ă%şi !pună /ăcu c$teva
dar nuclipe
ro!ticăut$nd
nici a
doua oară dec$t tot anu. 2emeia, bănuind că ace!t
cuv$nt cu înţele! obişnuit era poate şi numele
394
 Luntrea Sublimă

bărbatului, zi!e bucuroa!ă.

: Deci tu eşti 5nu; *e mine mă cheamă )ştar"
-n !f$rşit, gla!ul bărbăte!c izbuti !ă adune c$teva
vorbe într%un înţele!.
: +u ţi%e frică de noi, )ştar4
5poi nu !e auzi nimic"
: +u e frumo! !ă a!cultăm; şopti +efert şi vru !ă
plece" Sunt oameni care%şi vorbe!c de drago!te,
dintre foştii robi"
Dar 5uta o opri.
: i !%a părut că bărbatul e!te !trăinul care a
fo!t cu mine şi cu 'h la Sodoma"
/otuşi plecară" Dar după c$teva zile numărul
oamenilor din luntre !e înmulţi cu )ştar, acum !oţia
lui 5nu, căci ace!t nume i%l dădu!e" )ştar era foarte
frumoa!ă şi !ubţire ca o tre!tie" )ar în ziua în care
5nu îi pu!e pe cap globul vioriu ca !ă vadă cum va
arăta ea c$nd luntrea îşi va lua zborul, şi o îmbrăcă
în veşm$nt argintiu, zvonul că zeul şi%a luat !oţie !e
ră!p$ndi în pădurea de cedri" 6i !eara, mulţimea

foştilor
$ă-ţirobi adunată
%ie dânsa, în #urul
(nu, soţie focurilor
de-o seamăc$ntă.
cu tine,
nalţ-o cu numele tău.
/oţi cobor$!eră din luntre, la poalele turnului de
piatră, a!cult$nd poate cea din urmă oară un c$ntec
păm$ntean" &orul !tăp$nilor liberi ai pădurii c$nta.
) cunună bogată ca a lunii i-ai pus pe %runte...
5ceştia aveau !ă ră!p$ndea!că ve!tea, mai t$rziu,
după plecarea luntrei, că fiii cerului, văz$nd că fiicele
oamenilor erau frumoa!e, şi%au ale! dintre ele !oţii"
&ăci într%adevăr şi +efert, şi ehitua!ehet, şi )ştar
erau foarte frumoa!e"""
395
 Victor Kernbach

*lecarea !trăinilor !e apropia" 5uta îl rugă pe or

!ă%l la!e !ă mai vadă o dată păm$ntul, din mica
luntre"
: Vrei cumva !ă răm$i4 întrebă or" +u te%aş
împiedica niciodată, chiar dacă m%ar bucura mult !ă
vii cu noi" %am legat de tine mult""" şi noi toţi"
5uta îi !tr$n!e braţul" 0chii îi erau umezi"
: +u răm$n, or" 2ără voi nu mai pot nici eu"
Dar aici m%am nă!cut şi !unt cel dint$i om care nu !e
va mai întoarce la ţăr$na lui""" Vreau !%o mai văd o
dată, !%o dezmierd cu palma care !%a dezvăţat de ea"
5 doua zi !%au urcat în luntrea cea uşoară in,
5nu şi 5uta şi şi
ehitua!ehet patru femei,
)ştar, şi trei
unapăm$ntene,
cerea!că, +efert,
!trăina
gingaşă căreia i !e !punea aat" ai%8a1a nu mai
voia !ă vadă nimic, fiindu%i teamă !ă nu mai piardă o
dată libertatea cu care abia !e obişnui!e"
-nt$iul lor drum fu !pre locurile nimicite" Se
lă!ară în apropiere de =oar, dar 5uta îi !fătui !ă nu
!e ducă acolo" <ugă pe un copil care mergea călare
pe un măgăruş !pre =oar !ă%l caute pe 5braam şi !ă%l
cheme !pun$ndu%i că vrea !ă%l vadă 3noh" 8ăiatul
părea de alt neam, poate din neamul beduinilor de la
miazăzi"
: 5i !ă%l poţi gă!i pe 5braam4 îl întrebă 5uta"
: &um !ă nu%l gă!e!c; zi!e m$ndru băiatul" &ine
nu%l cunoaşte în =oar;
+u trecură multe cea!uri şi călărind un a!in
voinic !e ivi 5braam" 5uta îi !ărută obra#ii" 8ătr$nul
era înc$ntat.
: Stăp$nii !%au pogor$t din cer !ă vadă pe robul
lor 5braam4
: +u ne%am pogor$t, zi!e 5uta" -ncă nu ne%am
396
 Luntrea Sublimă

urcat;
: Dar la Sodoma te%ai mai du!4 îl întrebă 5nu"
8ătr$nul !e !cutură.
: +u, Sodoma nu mai e!te" )%a fo!t pedep!ită
fărădelegea şi umbra ei !%a mutat în =oar 7&el care
întreba!e tăcu( vorbele bătr$nului îl răniră9" Dar ce !%
a petrecut acolo, ştiu; !pu!e 5braam iar" *u!tiirea !%a
întin! din Sodoma şi Comorra şi a!upra cetăţilor mai
mici 5dama şi 6eboim" &e%a mai răma! din toate zace
acuma !ub apă" 6i )ordanul !e var!ă în ea. !%a oprit
acolo, la area oartă"
: &e are oartă4 întrebă 5uta mirat"
: 5pele r$ului !%au !cur! pe!te cetăţile !urpate şi
nici peştii nu pot trăi în apele ei" De aceea i !%a !pu!
area oartă"
5şadar urgia a ră!colit şi păm$ntul, făc$nd o
groapă uriaşă în calea r$ului"""
5braam auzi!e de la feluriţi pă!tori de!pre uriaşul
turn în care locuiau, cum le !punea el în limba lui,
3lohim, !au &ei *uternici" 5cum !e uita lung la in,
pe care nu%l mai văzu!e" -ntrebă !fio!.
: Dar tu cine eşti4
Ve!elul c$rmaci al luntrelor !trăine apuca!e !ă
înveţe c$teva cuvinte din limba lui 5braam şi, ca !ă%i
facă bătr$nului plăcere, !e căzni !ă înceapă a%i !pune
ceva, ro!tind greu vorbele a!pre.
: 3he aşer ehe""" % zi!e el şi !e poticni" Voia !ă
!pună. eu !unt cel care e c$rmaciul luntrei noa!tre(
în!ă nu izbuti !ă zică dec$t. eu !unt cel ce e!te" ai
mult nu ştia" Dar bătr$nul îşi ră!coli barba albă cu
m$na şi holbă ochii" 5poi !e tr$nti cu faţa în pulbere,
!ărut$nd glezna lui in" &$rmaciul nu pricepu şi !e
uită întrebător la 5uta" 5ce!ta îl privi lung pe bătr$n,
397
 Victor Kernbach

îşi ro!ti în minte vorbele !pu!e de c$rmaci, şi abia

într%un t$rziu înţele!e că 5braam îl !ocotea pe in
Dumnezeu"
8ătr$nul !e !culă cu greu din ţăr$nă şi nu mai
îndrăzni !ă vorbea!că neîntrebat" +umai c$nd cei
şapte !e îndreptară !pre pa!ărea lor ciudată, cuteză
şi el !ă%şi încalece a!inul şi urmări apoi îndelung
zborul ei argintiu prin aer, p$nă nu mai zări nimic"
5bia atunci !e întoar!e în =oar"
Luntrea pluti dea!upra ţării /a Kemet, ocolind
oraşele mari şi aşez$ndu%!e l$ngă un orăşel mic de la
miazăzi unde nu păreau a !e gă!i nici !oldaţi, nici
alte prime#dii"
muri!e ener şi5flară de făcea
că i !e la robii
uncare tăiau în
morm$nt piatră
chipcă
de
piramidă, !pre a !e a!emui cu untele de 0b$rşie,
ieşit din ape" 5uta z$mbi în !ine. era amintirea
*i!cului Sf$nt" 6i nu !e miră nici măcar c$nd auzi că
arele *reot era în palatul !ău din marele oraş >idul
5lb. şi de a!tă dată deci, agerimea neobişnuită a
minţii îl făcu!e !ă pără!ea!că Sodoma cu o clipă
înainte de prăpăd"
+u, în ace!te ţinuturi nu%l mai atrăgea pe 5uta
nimic" 5r mai fi vrut poate doar !ă mai calce o dată
pe ni!ipurile copilăriei lui, în!ă arşiţa cumplită de%
acolo, de care chiar el !e dezvăţa!e, ar fi vătămat
!ănătatea celorlalţi" >borul din urmă !e făcu
dea!upra ării 5tlantice, cu c$teva ocoluri
împre#urul untelui Vulturilor unde fu!e!e odată
*i!cul Sf$nt, şi apoi luntrea !e îndreptă !pre ră!ărit"
6i a!tfel !e !f$rşi cel din urmă drum păm$ntean"
După o zi de odihnă, marea luntre, minunata
luntre venită din !tele începu !ă fie cercetată în
vederea marelui zbor"
398
 Luntrea Sublimă

-n ace!t timp, or !tătu de vorbă cu !emenii de pe

planeta lui" +u le auzi uşor gla!ul şi era înciudat,
deşi păm$ntenii din #urul lui, deprinşi cu toate
minunile, în faţa ace!teia !tătură muţi" or şi toţi
ceilalţi văzură într%o anume oglindă o !ală cu c$ţiva
oameni ca şi or" &hipurile !e zăreau uneori
de!trămate, gla!ul !e auzea !lab" Dar erau cei de
departe" or îi înştiinţă a!upra timpului plecării şi le
mai dădu c$teva ştiri în cuvinte pe care păm$ntenii
nu le%au putut pricepe" Văz$ndu%l m$hnit, +efert îl
întrebă care era pricina"
: /otdeauna i%am văzut şi i%am auzit limpede"
*e!emne
+efert căşiaziceilalţi
!unt furtuni"
!e uitară miraţi pe ferea!tra
luntrei. nici un fir de iarbă, nici o frunză nu !e mişca"
: +u furtuni din ace!tea; îi lămuri or care le
urmări!e privirea" 2urtuni de tot felul de raze şi
puteri care nu !e văd cu ochii""" -n !f$rşit; 5ltădată
am !tat de vorbă mult mai bine cu locuitori din
planete mult mai depărtate"
: &um""" cu care4 întrebă 5uta uimit" ai !unt şi
alţii4; or începu !ă r$dă.
: 2ireşte că !unt; Sunt multe lumi în
nemărginirea a!ta" &redeai că numai voi şi noi;
5uta !imţea că îi vine ameţeală, ca atunci c$nd a
văzut înt$ia oară turnul argintiu"
: 6i""" şi cum !taţi de vorbă cu ei4 6tiţi limba lor4
: Da""" adică nu, limba nu le%o ştim( !untem prea
departe şi nici nu le%am putea%o de!luşi" Dar !unt
alte !emne, pe care le pot înţelege toţi"
: 6i noi4 întrebă +efert"
: 6i voi""" mai t$rziu" 6tii, 5uta, că nişte
a!emenea fiinţe dintr%o planetă care nu%i a !oarelui
399
 Victor Kernbach

no!tru au mai fo!t pe la voi 75uta îl privi cu gura

că!cată9" Da, pe c$nd nu eram nici noi, nici voi, pe
c$nd şi la noi şi la voi era aer mult mai mult şi mai
fierbinte şi nu erau dec$t făpturi uriaşe şi năt$ngi"
: Dar cum !unt cei cu care ai vorbit4 )%ai văzut4
: +umai pe unii" -ntr%o lume din acelea am şi
fo!t" 3rau ca noi şi ca voi, !au mai bine zi! între voi şi
noi" 5m nimerit tocmai c$nd o #umătate din ei !e
certa!e cu cealaltă #umătate şi !e ucideau unii pe
alţii"""
: &u ce4 &u arme ca armele voa!tre alba!tre4
or r$!e.
: +u" 5veau în!ă arme mult mai tari dec$t
!ăgeţile şi luncile de la voi, ucideau cu ele mai uşor,
dar""" Să ştii, 5uta, armele noa!tre nu !unt făcute !ă
ucidă oameni" -n planeta noa!tră nici nu le avem" Le
luăm pentru apărare numai c$nd cercetăm alte lumi"
: 6i n%ai !tat acolo4
: +u" +u !e putea !ta" 5m plecat"
: Dar celelalte lumi4

: De!pre
6tiam că !unt multe avempeştire
fiinţe fără planete
unele !ă le fi foarte
văzut"
îndepărtate, cu care noi nu ne putem a!emui şi pe
care nici nu le putem înţelege" 5u mult mai multă
înţelepciune ca noi, nea!emuit mai multă, at$ta ştim"
Dar cele mai multe din lumile locuite, c$te am putut
afla !au am putut bănui că !unt, au locuitori nu prea
departe de animalele fără minte" ai t$rziu, urmaşii
noştri vor afla mai mult" +oi cunoaştem mai bine
deocamdată planetele !oarelui no!tru"
: Sunt multe4 întrebă ehitua!ehet, care
a!culta!e cu luare aminte şi%i fu ruşine că nu
întreabă şi ea ceva"
400
 Luntrea Sublimă

: &u femei frumoa!e ca tine, numai una.

păm$ntul; îi !trigă in de la uneltele lui"
: +ouă !unt mari, !pu!e or şi c$teva mii
mărunte, fără nici o în!emnătate dacă ne g$ndim la
viaţa măcar a ierburilor"
: 6i afară de or%deşer şi de păm$nt oameni mai
!unt pe vreuna4 întrebă 5uta"
: +umai pe ace!tea două" 5u mai fo!t pe una,
dar""" 5uta întrebă cu ochii !clipind de nelinişte.
: 5u plecat4
or oftă.
: +%au plecat. şi%au nimicit planeta""" 3ra a zecea
planetă a !oarelui, care !e rotea în #urul lui dincolo
de a noa!tră" +oi, adică !trămoşii noştri, erau pe
atunci încă !ălbatici"
: 5tunci voi de unde aţi aflat4
-n gla!ul lui or !una tri!teţe.
: *laneta aceea a avut oameni care au de!coperit
puterea cea mare a lumii. o !coteau ca şi noi din
anumite metale şi chiar din apă !au din văzduh"
+umai că înainte
înle!nirea de înt$mplat
vieţii, !%a a fi apucataltfel
!%o folo!ea!că pentru
de cum doreau"""
5du%ţi aminte ce a făcut /efnaht din 5tlantida; +umai
că din acea!tă nebunie puterea !%a dezlănţuit în
m$inile care n%au mai putut%o opri"
: 6i4
/oţi !imţeau fiori reci în trup" or privi tri!t în gol.
: De aceea în loc de a zecea planetă avem cele
c$teva mii de bucăţi şi grămezi !pulberate de praf"
*uterea aceea uriaşă pe care oameni nebuni au
!căpat%o din m$nă le%a tocat toată planeta şi a
!pulberat%o departe"
401
 Victor Kernbach

: Dar voi cum aţi aflat4 întrebă +efert"

: &$teva bucăţi !unt de!tul de mari, ca nişte
planete mărunte" <e!tul !unt cioburi" 'nele din
ace!te bucăţi, rotindu%!e în #urul !oarelui, trec şi pe
l$ngă planeta noa!tră" +e%am du! pe unele, le%am
cercetat""" Sunt unele urme"
: <uine de temple, de palate4 făcu 5uta"
: +u; zi!e or şi r$!e" <uine n%am văzut" Dar
anumite urme gă!ite în piatra lor, unele !emne
palide""" -n !f$rşit, învăţaţii noştri care !e
îndeletnice!c cu a!ta au privit toate urmele laolaltă şi
au aflat adevărul pe care vi l%am !pu!" Vezi, 5uta, de
ce
arenu e bine !ă
!tăp$nire de umble
!ine şi cu
nua!emenea puteri
!%a dezvăţat cine nu
!ă ucidă4
5uta înţele!e şi plecă ochii ruşinat" /otuşi întrebă.
: Dar dacă ar fi ucişi numai ucigaşii4
: &$nd ucigaşii nu vor !ă înţeleagă altfel, cred că
ceea ce !pui tu e !ingura cale" /otdeauna ucigaşi
!unt puţini" i%a arătat cineva din foştii robi pe care
i%a vindecat aat a noa!tră un" loc unde !e adună
g$zele acelea galbene !ă facă miere"
: 'n !tup de albine"""
: Da" 5 intrat un animal mic cu coadă lungă în
!tupul lor, şi l%au învelit cu ceară" 5nimalul a murit
şi nu le%a mai tulburat" -nţelegi, 5uta4
5uta z$mbi îndelung" or avea dreptate"
-ntre timp, ceilalţi pregăti!eră totul în luntre
pentru plecare" Străinii şi păm$ntenii ieşiră pe
le!pezile turnului făcut pentru ei şi !e mai uitară o
dată la mulţimea de oameni !căpaţi de moarte şi de
robie, !e uitară la pădurea de cedri, la cer" *e
marginea turnului !tăteau ai%8a1a şi +tombi"

402
 Luntrea Sublimă

: Voi de ce nu vreţi !ă veniţi4 îi mai întrebă o

dată 5uta"
ai%8a1a arătă !pre mulţimea foştilor robi care
aşteptau #o!, pe podişul dintre cedri.
: +oi răm$nem cu ei"
Cla!ul lui !ună tri!t, dar şi hotăr$t" /otuşi c$nd
intră şi 5uta în luntre făc$ndu%i cel din urmă !emn
de de!părţire, ai%8a1a îşi !pri#ini fruntea în arcul
!ău, !ă nu i !e vadă ochii" +tombi pl$n!e în!ă în
văzul tuturor"
5poi cobor$ră, depărt$ndu%!e cu toţi ceilalţi
oameni !pre pădure" 5şa cum le porunci!e 5uta, !e
întoar!eră
cedrii înalţi"toţi
Se cu
lă!a!patele la luntre, intr$nd printre
noaptea"
'n v$#$it puternic !e lovi de frunze şi tremură în
crengi" *iatra turnului gemu" 0 lumină orbitoare #ucă
pe copaci c$teva clipe, apoi oamenii !e întoar!eră
privind cu uimire mingea de foc care !e !uia cu
iuţeală în cer" Limbile oamenilor amorţiră" +imeni nu
!e mai înţelegea cu nimeni" *arcă fiecare vorbea alt
grai" 6i abia c$nd globul de foc !e făcu o !tea
depărtată pe care mulţi nici n%o mai zăreau, aceşti
oameni !e adunară din nou, aprin!eră focuri şi
!tătură trişti p$nă c$nd !oarele ieşi din cedri"
inunata luntre nu mai era pe păm$nt"

403
 Victor Kernbach

CAPITOLUL XXXV

Dincolo de ţărmul ării dintre *ăm$nturi, la

marginea unui oraş din ţărişoara 'ţ, pe un maidan,
zăcea un om lepro! care de multe luni !e t$nguia şi%şi
ble!tema zeul căruia altădată i !e închina!e !merit"
0mul ace!ta nu era filozof, nu !e îndeletnicea cu
înţelepciunea. îşi închipui!e un zeu, lăudat ieri, pe
care azi îl ble!tema" 0dinioară bogat şi !ănăto!, de
c$nd !e îmbolnăvi!e şi !e făcu!e !ărac era nevoit !ă
ble!teme pe cineva şi !ă caute cuiva pică" =inta cea
mai liniştită părea a fi zeul" -nainte îl crezu!e bun,
acum îl credea rău" Dar îl bănuia puternic, aşa cum
apuca!e din !trămoşi" +u ştia că amintirea omului
!chimbă, înlocuieşte şi adaugă" +u !e g$ndea ce
văzu!eră şi dacă au văzut !trămoşii ceva cu o !ută
!au cu o mie de ani înainte"
+emaiav$nd nimic de #udecat !au de făcut, cu
trupul putred şi fără altă avuţie dec$t graiul, şedea
pe gunoaiele maidanului şi pălăvrăgea" &ine nu avea
treabă !e oprea la marginea drumului l$ngă acel
maidan şi%l a!culta pe lepro!" /otdeauna era mulţime
adunată l$ngă maidan" -ntr%o zi lepro!ul !triga.
: 3l a tra! un cerc pe faţa apelor p$nă la hotarul
dintre lumină şi întuneric" St$lpii cerului !e clatină şi
!tau înmărmuriţi la certarea Domnului" *rin puterea
lui el a domolit marea şi cu înţelepciunea lui a zdrobit
pe <ahab"""
+u ştia nimeni cine a fo!t <ahab" Dar parcă a!ta
avea vreo în!emnătate4 Lepro!ul urma.
404
 Luntrea Sublimă

: *rin duhul !ău !%au limpezit cerurile şi m$na

!a a !trăpun! balaurul fugar" )ată, ace!tea !unt
numai depărtate căpăt$ie ale lucrărilor !ale; &$t de
!lab e murmurul pe care%l prindem noi;"""
'n bătr$n din mulţime z$mbi" Lepro!ul tăcu
c$teva clipe, !ă%şi tragă !uflarea, apoi urmă.
: )ar c$t de!pre tunetul uriaşei lui puteri, cine
poate !ă%l înţeleagă4
: 3u pot !ă%l înţeleg; ră!ună o voce puternică"
Lepro!ul amuţi, uimit" 3l nu punea întrebarea ca
!ă aştepte ră!pun!" Lumea !e întoar!e către locul de
unde a ră!unat gla!ul" Din mulţime ieşi un om cu
faţa întunecată şi părul alb. era bătr$nul care
z$mbi!e"
: &ine eşti tu care înfrunţi cuv$ntul Domnului şi
te lauzi că ştii tainele cuno!cute numai de el4 !trigă
deodată alt gla!" &el care întreba era un bătr$n cu
barbă roşcată şi uşor căruntă" 0chii lui !căpărau de
m$nie" După veşminte, părea !ă fie preot" Spune%ne
numele tău de cutezător trufaş, ca !ă ştie cine eşti;
adăugă el"
8ătr$nul care z$mbi!e, acum privea în #urul !ău
tri!t" Din ochii lui părea că !e !curge milă pentru toţi
cei de faţă, milă pentru pro!tia şi neştiinţa lor" <o!ti
cu gla!ul !ău puternic.
: 3noh;
Lumea îl privi uluită" +umai preotul clătină din
cap cu m$nie şi cu ciudă şi ră!pun!e ră!tit.
: 3noh nu mai e!te de mult" 3noh a fo!t ridicat
pe carul v$ntului şi numele lui !%a şter! dintre
oameni" 6i 3noh a umblat în căile Domnului, de
aceea nu !%a mai văzut, căci Dumnezeu l%a luat la
!ine" *rin credinţă, 3noh a fo!t luat de pe păm$nt ca
405
 Victor Kernbach

!ă nu vadă moartea, şi nu !%a mai aflat, pentru că

Domnul îl !trămuta!e" &i mai înainte ca !ă%l
!trămute, el a avut mărturie că a bine plăcut lui
Dumnezeu""" 5cela a fo!t 3noh, pe c$nd tu"""
: &eea ce ai !pu! e!te aproape adevărat, îl
întrerup!e cel care zicea că%l cheamă 3noh" +umai că
nu m%a luat la el Dumnezeu, m%au luat nişte oameni
din altă lume"
ulţimea !e cutremură" *reotul vru !ă !pună
ceva, dar 3noh nu%i dădu răgaz" -ntorc$ndu%!e !pre
mulţime, !trigă.
: De Lot şi de 5braam aţi auzit4
'n fior
preoţii trecu
lor şi prinşimulţime"
de Lot, /oţi 8ătr$nul
de 5braam" auzi!eră de la
3noh
urmă.
: 5ltul e numele meu" /otdeauna mi !%a !pu!
5uta, dar acum şa!e !ute de ani 5braam, cel care a
locuit la marginea Sodomei şi apoi !%a mutat la =oar,
mi%a zi! 3noh, !ocotindu%mă ştiutorul tainelor
dumnezeieşti pentru că am aflat într%adevăr taine pe
care 5braam nu le ştia" 3l a crezut că umblam cu
Dumnezeu" 3u n%am umblat în!ă cu cel ce nu e!te.
am umblat cu nişte oameni veniţi dintr%altă lume, de
departe, dintre !tele" 6i, pe Lot şi pe 5braam eu i%am
ve!tit că Sodoma şi Comorra vor fi nimicite şi i%am
îndemnat !ă fugă la munte !au măcar la =oar;
Lumea tăcea" 'nii şopteau între ei, !ocotindu%l
nebun" 5lţii nu !ocoteau nimic( îl a!cultau numai cu
gura că!cată" *reotul !e !trecură prin mulţime şi
nimeni nu%l
bătr$n şi mai văzu" Dar lepro!ul ridică faţa !pre
ro!ti.
: Dacă ai fi umblat cu adevărat în căile
Domnului, de ce te%ai fi întor! aşa, !ingur şi !trecurat
406
 Luntrea Sublimă

în acea!tă mulţime, ca oarecine4 )ar dacă ai fi văzut

pe Lot şi pe 5braam, cine ar putea crede că n%ai
murit după at$tea !ute de ani4
: 5ş putea !ă te lămure!c, îi ră!pun!e bătr$nul"
Dar îmi dau !eama acuma că degeaba aş încerca,
fiindcă mintea ta nu e pregătită !ă mă priceapă" 5ş
putea !ă%ţi !pun că am fo!t în cer, că am zburat cu
acei !trăini din lumea !trăină de la o !tea la alta şi,
pentru că am zburat cu iuţeala luminii, am trăit acolo
de zece ori mai puţin dec$t a trăit păm$ntul pe care
m%am întor!" >ece ani ai mei au fo!t un veac al
vo!tru"
: 5tunci
bat#ocoritor de din
un in! cemulţime"
ai îmbătr$nit4 îl întrebă
: /inereţea fără bătr$neţe aş fi putut%o c$ştiga
acolo, dar am pierdut%o aici" Soţia mea a murit,
moartea nu m%ar fi ocolit nici pe mine" 6i am vrut !ă
mi !e întoarcă trupul în pulberea păm$ntului care
mi%a dat viaţă"
: 6i cum ai venit îndărăt4 întrebă r$z$nd acelaşi
in!"
: &ei care m%au du! cu ei mi%au împlinit şi
acea!tă rugăminte" 5cum c$ţiva ani m%au adu!
înapoi"
: Dar unde !unt ei4 întrebă in!ul r$z$nd din ce
în ce mai cu poftă"
: Dacă am !ă%ţi !pun tot n%ai !ă mă crezi"""
Socoti!em că lumea !%a mai !chimbat, dar văd că şi
acuma de adevăr lumea r$de şi crede mai cur$nd
minciuna pe care
îngădui%o dacă nici
ar fi cu o minte
adevărat înţeleaptă n%ar
înţeleaptă"
)n!ul care%l tot întreba !e apropia!e acum de el"
*ărea !ă aibă nu mai mult de patruzeci şi cinci !au
407
 Victor Kernbach

cincizeci de ani" +u arăta !ă fie localnic" >i!e încă

z$mbind.
: *oate am !ă te cred; /u !pune""" şi văd eu"
8ătr$nul îl mă!ură cu privirea, îi căută ochii"
: Să%ţi !pun, chiar dacă nu mă crezi" /ot n%am ce
face" %au adu! şi au plecat după o zi"
: 'nde te%au adu!4
8ătr$nul !e uită la ceilalţi. mulţimea începea !ă
!e împrăştie" La început !e de!făta!e, apoi l%a !ocotit
pe!emne nebun"
: La miazănoapte !unt nişte munţi, dacă%i ştii"
+oi le ziceam odinioară, cum le%au !pu! cei din ţara
numită aici i!raim, unţii >eului" 5ici am aflat că
le !pune Lebanon" Dar tu nu pari a fi localnic" &ine
ştie cum li !e !pune acolo de unde eşti tu;
)n!ul nu mai z$mbi" Se uita mai cu luare aminte
la bătr$n şi în !f$rşit !pu!e cu îndoială.
: -n munţii aceia acum opt ani a căzut o !tea"
Stele cad mereu, nu%i vorbă, dar aceea oamenii zic că
!%ar fi ridicat" *oate ai văzut%o şi tu şi de aceea te

lauzi"""
8ătr$nul porni !pre apu!, dar celălalt !e luă după
el" 8ătr$nul !e opri şi%i !trăpun!e ochii cu privire de
cuţit" Dar ochii !trăinului nu clipiră. ştiau !ă
!fredelea!că şi ei" 8ătr$nul îl întrebă.
: &ine eşti de nu mă !ocoţi nebun, ca ceilalţi4
Sau mă !ocoţi nebun, dar nu ţi%e frică şi vrei numai
!ă%ţi r$zi de mine4
0mul !trăin vru !ă ră!pundă ceva, dar tăcu"
: De unde eşti tu, omule4 îl mai întrebă o dată
bătr$nul"
0mul !e uită la bătr$n( îi privi cămaşa veche de
408
 Luntrea Sublimă

c$nepă, picioarele de!culţe, !e uită în ochii lui, apoi

la cer" Crăi încet.
: Din 8abilon am venit""" &hiar dacă am r$!, nu
te mai cred nebun" /u n%ai ochi de nebun, nici de
mincino!" 3 ceva care !e a!cunde în tine, chiar dacă
nu pot crede că ceea ce%mi !pui ar fi adevărat"
8ătr$nul !e !pri#ini de umărul lui, zic$nd.
: %aş duce la 8abilon""" -mi aduc aminte de
!atul acela, undeva la miazănoapte"
8abilonianul îl privi cu mirare"
: &are !at4 Sat !e zice că ar fi fo!t de mult, !au
poate niciodată" 'nii !pun că a fo!t totdeauna oraş"""
5cum e!te oraşul cel mai mare din toată lumea;
: /e întorci la 8abilon4
: *oate că m%aş întoarce" +icăieri nu la! averi
care !ă mă tragă îndărăt" V$r!ta drago!tei a trecut,
iar averea niciodată nu !%a lipit de mine" 5şa că ori
acolo, ori aici"""
: 6i din ce te hrăneşti4
0mul din 8abilon începu !ă r$dă.
: V$nd
că marfa înţelepciune
mea cui dec$t
e mai ieftină vrea !%o cumpere"
oalele +umai
de păm$nt
near!""" &$nd am răgaz, !corne!c c$ntece !au poveşti
şi răgaz am totdeauna"
: 6i a!tea !e v$nd4
: +u prea" Dar lumea care le a!cultă îmi dă de
m$ncare, uneori îmi dă şi c$te un veşm$nt"
: 5tunci ne%am adunat bine, căci şi eu mă
hrăne!c din poveşti" e!eriile pe care le%am învăţat în
şaizeci de ani"""
: >iceai că şa!e !ute4
: Da, şa!e !ute ai păm$ntului""" cereşti numai
409
 Victor Kernbach

şaizeci" 8abilonianul iarăşi îl privi lung, dar bătr$nul

urmă"
liniştit.
: 5cele me!erii nu !unt bune pe păm$nt" 3u ştiu
!ă !ocote!c depărtarea p$nă la !oare şi p$nă la orice
!tea, şi ştiu !ă călăuze!c printre !tele luntrele cereşti,
pot m$nui le!pezile de piatră în văzduh fără !ă le
ating cu m$na, cuno!c ob$rşia omului şi a lumii şi
ştiu !%o cercetez, dar pentru toate ace!tea îmi trebuie
unelte pe care nu le am" 5m învăţat în ră!timpul
vieţii mele vreo douăzeci de limbi păm$ntene şi vreo
patru cereşti" 5m mai aflat şi ceva înţelepciune" 5!ta%
ibună
!ingura mea avuţie,
de nimic" daracum"""
&el puţin văd că pe păm$nt nu e
8abilonianul nu mai r$!e, nici nu mai z$mbi"
'mblară multe zile împreună" &$nd n%aveau ce face,
la c$te un popa!, bătr$nul îi i!tori!ea babilonianului
înt$mplări din viaţa !a" -nţelept, ştiind prin agerimea
minţii lui că nu tot ce nu !e cunoaşte nu e!te, de la o
vreme începu !ă%l şi creadă, mai ale! de la dovada pe
care i%o arăta!e bătr$nul şi pe care nimeni pe păm$nt
nu i%o putea arăta. bătr$nul avea o unealtă cu care
!cria pe orice, şi pe lemn, şi pe măta!e, fără !ă aibă
nici plumb, nici cărbune, nici funingine !au vop!ea"
0 dată, omul din 8abilon îl întrebă.
: Dar prietenii tăi din !teaua aceea cum de te%au
lă!at !ă pleci şi !ă%i pără!eşti4
0chii lui 5uta priviră înăuntru.
: *entru aceia, dorinţa unui om pe care%l
!ocote!c
am !pu! eicăcin!tit e!te
voiau !ă !e!f$ntă"
mute înSăaltă
nu !tea,
crezi !teaua
că, dacă
lorţi%
care i%a nă!cut nu le era dragă" Dar !teaua lor cea
roşie, cum o vedem de%aici, a !ărăcit" +u mai are nici
410
 Luntrea Sublimă

văzduh de!tul, nici apă de!tulă, nici măruntaiul ei nu

mai e bogat, şi de aceea au vrut !ă !e !trămute în
altă !tea" 5u căutat înt$i la noi""" dar la!ă, îţi !pun eu
altădată, c$nd vom gă!i linişte şi răgaz" 5m umblat
printre !tele cu ei, apoi m%au adu! aici" 5cum nu mai
ştiu dacă !%au !trămutat ori au răma! tot acolo" 'nii
voiau !ă plece, alţii nu voiau"""
: 6i au făcut război4
: &ine, ei4 5uta începu !ă r$dă zgomoto!" +u, ei
nu !e ceartă. armele lor !unt g$ndurile( învinge cine
poate dovedi tuturor că are mai multă dreptate"
8abilonianul clătină din cap.
: 6i p$nă la urmă ce au făcut4
: +u ştiu, n%am apucat !ă văd cine a avut
dreptate" 'nii învăţaţi au de!coperit mi#locul de a
umple cerul lor cu aer făcut de ei, şi !ă facă apă ca !ă
umple albiile !ecate" 5lţii ziceau că at$ta n%ar fi de
a#un!" +u ştiu ce%au mai făcut după ce am plecat" 6i
nici n%am !ă mai pot afla"""
&ei doi !e împrieteni!eră" &ălătoriră împreună pe
mare, apoi mer!eră iar pe u!cat, p$nă c$nd a#un!eră
la 8abilon" 3rau nede!părţiţi" Dormeau unde !e
nimerea" De la o vreme îşi în#ghebară la marginea
8abilonului o cocioabă de păm$nt şi paie" 'mblau
prin pieţele !trălucitoarei cetăţi" &$ntau poveşti,
alteori !puneau adevărul" &$nd adevărul !pu! arăta
pe !emenii lor puternici care !tăteau în palatele
8abilonului, nu li !e dădea m$ncare, ca pentru
poveşti, ci lovituri de nuia"
: /u e!pui,
adevărul 5uta,
preţuit că încălumea
pentru de !u!
e adevăr şi căunde
acoloaitoate
fo!t
!e petrec prin adevăr; zi!e o dată babilonianul" i%ai
!pu! că şi lumea noa!tră !e va ridica o dată pe a!tfel
411
 Victor Kernbach

de treaptă" +u ştiu, poate că va fi şi aşa" /u în!ă văd

că te%ai dezvăţat de lumea noa!tră, iar dacă te%ai
întor! !ă trăieşti în ea, învaţă de la mine ro!turile
înţelepciunii păm$nteşti" -n a!emenea vreme c$t
robul e !ocotit a!in !au vită şi nu i !e dă numele de
om, adevărul tău nimeni nu%l va preţui" +umai unii
înţelepţi, foarte puţini, şi numai înţelepţii !ăraci" Dar
dacă vrei !ă le !pui oamenilor adevărul, !trecoară%l în
ţe!ătură de poveşti" +%au !ă%l creadă numaidec$t, dar
au !ă !e deprindă cu el, cum !%au deprin! şi cu
poveştile de!pre dumnezei" +u le !pune că zei nu !e
află nicăieri, !pune%le că !unt, dar bate%ţi #oc de zei

cu meşteşug"
şi averea şi a Lepro!ul
şi începutşi%a
!ă%ipierdut numai
ble!teme. !ănătatea
n%avea mult
p$nă !ă afle că nici nu !unt; 0, de%am putea adormi
ca !ă ne trezim pe!te c$teva mii de ani" Dar nici tu
nu mai poţi"
6i 5dapă 7aşa îl chema pe babilonian9 oftă ad$nc"
: 6tii, zi!e din nou 5dapă, eu am călătorit c$ndva
în munţii cu cedri numiţi Lebanon, l$ngă !atul
8aalbe1, unde !puneai că te%au adu! acei !trăini" 5m
văzut le!pezile acelea uriaşe şi m%am minunat ce
putere a putut !ă le urce !u! şi !ă le r$nduia!că at$t
de bine" +umai de c$nd mi%ai !pu! tu cum a fo!t
clădit acel turn, am înţele! că nu minţi" 5ltfel nu
putea fi clădit" 5colo trăie!c acuma pă!tori şi tăietori
de lemne" 5m auzit c$ntece şi poveşti plăcute în !erile
petrecute cu ei" 'nele le%am ţinut minte şi le%am
contopit" 5m mai adăugat şi eu" 5ce!tea mi%au adu!
hrana cea mai îmbelşugată" )!toria lui 5dapă ţi%am
c$ntat%o" 5dapă !unt eu, dar nimeni nu ştie, dec$t
tu" 3u m%am nă!cocit pe mine" -n!ă de!pre 5nu am
auzit de la acei pă!tori" /u mi%ai !pu! că ai fo!t
412
 Luntrea Sublimă

prieten cu 5nu" &u at$ta mai bine" Deci pove!tea mea

nu e chiar pove!te" 6i mă g$nde!c nici ţie !ă nu%ţi zic
5uta" 5colo, în !atul tău din deşertul fierbinte,
numele ace!ta o fi bun, dar aici !ună ciudat" +ici
3noh" 3noh nu e nume, e un înţele!" =i l%a dat
5braam pentru că a vrut !ă te linguşea!că, şi iată că
urmaşii lui c$nd te%au văzut fără putere au vrut !ă ţi%
l ia" 3u ţi%aş !pune 3tana. !ună mai plăcut în
8abilon;
/recură c$teva !ăptăm$ni" 'n ră!timp, 5dapă nu
mai vorbi şi aproape nici nu m$ncă" +oaptea nu
dormea dec$t pe apucate şi !tătea în faţa bordeiului
lor,
adu!e privind cerul
aminte cuîn!telat"
tri!teţe 5uta îl crezu bolnav
de mi#loacele şi%şide
uşoare
înviorare a trupului i!tovit pe care le folo!ea gingaşa
fiică a lumilor depărtate pe care păm$ntenii o
numi!eră aat"
Dar într%o dimineaţă 5dapă îşi trezi tovarăşul şi%l
rugă !ă !e îmbrace şi !ă !e !pele mai repede ca !ă
vină cu el în piaţă"
Că!iră un loc unde !trigătele negu!torilor !e
auzeau mai puţin" Lumea îi recuno!cu" &ine nu !e
grăbea îşi lă!ă treburile şi veni l$ngă ei !ă%i a!culte"
Simţeau după faţa celui ce era ceva mai t$năr că
poetul lor iubit îi va de!făta azi cu o pove!te nouă"
&$nd !e !tr$n!e lume de!tulă, 5dapă începu !ă
c$nte o i!torie nouă. de!pre călătoria lui 3tana în
cerul lui 5nu, pe aripile unui vultur uriaş" 0amenii
a!cultau cu ră!uflarea tăiată" 5dapă c$nta.

: Prietene,
(lungă vulturul
tristeţea zise
de pe chipul tău.
*reau să te duc
+n cerul lui (nu.
413
 Victor Kernbach

$ă se odihnească pieptul tău

Pe pieptul meu,
Pune-ţi braţele tale
Pe aripile mele ntinse,
ipeşte-ţi şoldurile tale
e şoldurile mele.
Lumea fremăta de mulţumire" &$ntecul cel nou al
ace!tui cerşetor cu gla! aurit le plăcea tuturor"
Văz$nd feţele oamenilor, 5dapă îşi ridică gla!ul.
: upă un ceas ndoit
e zbor ncordat
*ulturul spuse
Către tana
/Te uită, prietene,
Cum arată pământul,
Priveşte marea
$pre lanţul de munţi01
/Pământul arată
Ca un munte acuma,
!i marea aduce
Cu-o matcă de râu.1
5uta îşi !imţi ochii umezi, şi îşi şter!e genele cu
do!ul palmei" Da, aşa văzu!e el păm$ntul, zbur$nd în
!ublima luntre care%l du!e!e dincolo de azur" 5dapă
c$nta acum cu gla! cald, tunător.
: upă două ceasuri ndoite
e zbor ncordat
*ulturul spuse
Către tana2
/Priveşte, prietene,
Cum arată pământul01
414
 Luntrea Sublimă

/Pământul arată
(cum ca un crâng01
upă trei ceasuri ndoite
e zbor ncordat
*ulturul spuse2
Către tana2
/ Te uită, prietene,
Ce-i cu pământul01
/'area-i acum
Cât un şanţ din grădini01
5uta !e aşeza!e pe o piatră" *rivea înainte, dar
vedea în el" &a prin vi! mai auzea gla!ul prietenului
!ău care c$nta de!pre popa!ul pe lună, de!pre 5nu şi
de!pre cerul zeiţei )ştar, dar !e vedea pe !ine zbur$nd
în minunata luntre, zărea din nou lunga are dintre
*ăm$nturi c$t un şanţ de grădină, zărea !tele !ub
tălpi şi !tele la t$mplă şi în creştet" @De ce am plecat4
% !e mu!tra, în!ă tot el îşi dădea ră!pun!. &um
puteam !ă mor iară !ă mai !ărut păm$ntul care mi%a
fo!t şi mamă şi tată4 5 fo!t zg$rcit cu mine, dar
oamenii lui îmi
obo!iţi" 'nde !unt cu
era aat fraţi"""A -şinevăzute
razele ei îndreptăcare
umerii
l%ar
fi înzdrăvenit în c$teva clipe; 5dapă c$nta.
upă un ceas ndoit
e zbor ncordat
*ulturul zise2
/Te uită, prietene,
$ă vezi cum arată pământul01

/Pământul
Ca arată
discul lunii
3ar marea-ndepărtată
-o curte ngustă.1
415
 Victor Kernbach

upă două ndoite ceasuri

e zbor ncordat
*ulturul zise2
/Priveşte, prietene,
Cum e acuma pământul1
/Pământul arată acum
: Ca o plăcintă micuţă
3ar depărtatele mări
Cât coşuleţul de pâine01
5uta !e încruntă" De ce îşi !trica 5dapă c$ntecul4
Sau îi era prea foame, şi aceşti a!cultători altfel nu%şi
înţelegeau datoria4 Se uită în #ur. în adevăr, c$teva
femei pregăteau p$ini, !ă le dea" 'n t$năr !coa!e din
tava lui două plăcinte şi le pu!e pe o frunză, l$ngă
piciorul lui 5uta" 5dapă ridică m$inile în !u! şi
umfl$ndu%şi pieptul c$ntă.
: upă trei ndoite ceasuri
e zbor ncordat
*ulturul zise2
/Priveşte, prietene, vezi
Că pământul acuma nu se zăreşte4 5
!i eu am văzut
Că pământul nu se zăreşte de loc
!i pe marea ndepărtată
"u s-a mai odihnit ochiul meu.
5dapă şi 5uta mulţumiră mulţimii şi îşi !tr$n!eră
darurile în !acii de drumeţie" 5veau p$ine şi carne"
&ineva le dădu!e un fagure, altcineva o ulcică de vin"
&$ntecul plăcu!e,
&$teva luni princeurmare
aveau din mai putea fi c$ntat"
!ă !e hrănea!că"
: 5colo, în !teaua lui 5nu, !unt poeţi4 întrebă
5dapă m$nc$nd p$ine"
416
 Luntrea Sublimă

5uta nu%i ră!pun!e. pl$ngea" /ovarăşul !ău îi

înţele!e tri!teţea şi nu%l mai tulbură"
>ilele lor treceau încet şi greu" Creu mai ale!
pentru 5uta" 0a!ele lui erau acum bolnave şi
!căpărau în ele dureri" 6i îl rodea şi cumplita părere
de rău şi după lumea de departe, pără!ită, şi după
+efert care muri!e înaintea lui dintr%o greşeală a ei, şi
pentru că lumea lui, lumea în care !%a întor!, nu era
şi încă nu putea nădă#dui !ă fie cum era cealaltă"
6i într%o zi bătr$nul 5uta n%a mai putut ieşi prin
8abilon" L%a vegheat toată ziua !ingurul !ău prieten,
5dapă"

ca o)ar !eara cu
mantie, t$rziu,
ochiic$nd cerul
la !tele în!telat !e în
şi frăm$nt$nd de!făşură
m$inile
obo!ite ţăr$na păm$ntului pe care zăcea, 5uta muri"
0mul care văzu!e c$teva lumi şi întinderea
în!telată dintre ele îşi dădu !f$rşitul, mulţumit
pentru !ine şi tri!t pentru cei din #ur, în pulberea
păm$ntului din care !e ridica!e pe picioarele lui,
prunc, înt$ia oară"

417
 Victor Kernbach

EPILOG

$telele ncepeau să piară, cerul se albăstrea. Prin,

%ereastra deschisă larg intra miros de liliac. $e auzea
la răstimpuri un vuiet surd şi prelung. +n ncăpere era
aproape ntuneric.
: Ce-i asta4 răsună un glas ngri6orat.
: iliac, răspunse alt glas.
: "u asta... vuietul acela surd0
Celălalt ncepu să râdă2
: Ce să %ie0 i%tul blocului.  dimineaţă, oamenii se
duc la lucru, se trezeşte oraşul... $ă aprind lumina4
: a, vreau să reintru n timp.
7nul dintre cei doi bărbaţi care vorbeau ntinse
mâna spre butonul lămpii de pe masa de scris. 7n cerc
de lumină i cuprinse pe amândoi. 7nul şedea pe
scaunul său de lucru, celălalt n %aţa mesei, ntr-un
%otoliu.
: 'ă duc să %ac o ca%ea0 spuse cel de pe scaun şi
se sculă ndreptându-se spre uşă. Celălalt părea că
visează. Tăcea. (prinse o ţigară, apoi privi lung %umul.
Puţin mai târziu ntâiul aduse ca%ea %ierbinte.
)aspetele său părea nemulţumit de ceva. Chiar spuse2
: )ricât ai interpreta legendele, până nu-mi arăţi
măcar o bucată de cremene cioplită de om pe care ai %i
găsit-o bunăoară n (zore mult sub nivelul oceanului,
n (tlantida nu cred.
8azda şi sorbi cu oarecare nervi toată ceaşca de
ca%ea dintr-o dată2
418
 Luntrea Sublimă

: e unde ştii că n-am să ţi-o aduc4

: Când4
!i oaspetele se uită la gazdă să vadă dacă nu râde.
ar nu râdea.
: Când toată lumea şi va părăsi cu totul gândurile
la războaie şi şi va găsi timp şi să coboare cu
batisca%ul măcar n 6urul insulelor din cele patru
arhipelaguri...
: Pentru ce4 )ceanogra%ie s-a %ăcut. !i (zorele
unde ai plasat Piscul $%ânt, şi grupul 'adera, şi
Canarele cu 'untele dumitale de 9oc, şi insulele
Capului *erde au %ost cercetate de geologi.
: Cer batisca%uri pentru arheologie submarină. ar
n noaptea asta n-am căutat să-ţi demonstrez %osta
e:istenţă a (tlantidei. e ea sunt sigur0
: Platon cu Timaios şi cu ;ritias, ştiu. $-a dus
$olon la preoţii din gipt... iartă-mă, din Ta ;emet, ca
să %iu ca şi dumneata, autentic.
: <âzi degeaba0 Cu toate că un istoric care nu e
numai arhivist nu leapădă ast%el de documente. "u
socot că Platon a născocit... Totuşi vreau să-ţi aduc
aminte de cercetările moderne nu numai ale
oceanogra%ilor şi geologilor n cele patru arhipelaguri,
dar şi ale etnogra%ilor asupra băştinaşilor din Canare.
!tii că oamenii de-acolo au trei dialecte interesante al
căror studiu poate spune destul de mult4 !tii că au
te:te străvechi pe care nici ei, nici savanţii nu le pot
citi4 !tii că e:istă obiceiul de a se nmormânta răposaţii
de seamă n piramide mici4...
: ar (tlantidei.
scu%undării dumneata $ă
admiţi
admito prin
cauzăabsurd
e:ternă
că aa
e:istat şi că...
: (ici am intrat n alt domeniu, care este sursa
419
 Victor Kernbach

principală a ipotezei mele. u m-am bizuit pe un anumit

%el de a interpreta vechile legende, şi nu numai n
privinţa (tlantidei. (m asociat după cum vezi
legendele, şi cum ai auzit n ceea ce ţi-am povestit toată
noaptea, le-am %olosit uneori ca atare, ţi-am citat chiar
te:te.
: (m recunoscut unele.
: ar nu-i vorba de asta. *reau să-ţi aduc aminte
că aproape totdeauna miturile şi legendele au pornit de
la un adevăr nregistrat direct sau indirect de o anume
generaţie, apoi complicat sau simpli%icat de memoria
celorlalte. "u uita că memoria milenară de%ormează. a
urma urmeila de%ormează
8ândeşte-te şi nmemoria
imaginile %i:ate copilăria individului.
dumitale şi
con%runtă-le cu ceea ce a reţinut memoria celor care
erau maturi n acelaşi moment0 3ar legendele de care
m-am ocupat provin din copilăria omenirii. 3ată, mi-am
adus aminte2 oricât de %urtunoasă, cu oricâte trăsnete,
ploaia e ploaie. )dată, n adolescenţă sau mai târziu, l-
am ntrebat pe tata de ce nu mai sunt %urtuni cu %ulgere
care să incendieze tot cerul, cum erau n copilăria mea.
Tata şi-a amintit că trecusem cu el sub o ploaie de mai,
cu %ulgere bogate dar obişnuite, nsă eu aveam pe
atunci numai trei ani.
: eviezi0 egendele sunt aproape totdeauna
simboluri.
: "u aproape totdeauna. Când sunt, sunt n
acelaşi timp. ar omenirea nu le-a creat cu intenţia de
a simboliza. $imbolul e totuşi o %ormă mai subtilă de
gândire. le au izvorât din câte un comple: de
memorări a unor %apte reale, uneori auzite, alteori
văzute de departe. 3ar generaţiile ulterioare au
hipertro%iat n acelaşi timp, simpli%icând uneori până la
420
 Luntrea Sublimă

esenţe, au pre%ăcut, au interpolat. e multe ori nucleul

principal al legendei este aşa de copleşit de
strati%icările ulterioare, că abia l mai găseşti. )mul n
trecutul ndepărtat era pus n situaţii care-l depăşeau
şi pe care voia să şi le e:plice. e aceea ncepuse să
%ie om0 ar de multe ori %aptul real depăşea cu mult
puterea de a interpreta pe care o avea bietul privitor.
'i6loacele acelui privitor erau %oarte sumare. "-aş vrea
să-ţi spun numaidecât că animalul mitic vasilisc care
ucidea cu privirea ar %i chiar arma cu raze invizibile pe
care au %olosit-o marţienii mei. $unt convins că ai sări
să-mi strigi că vasiliscul e numai un simbol. 'ă rog, să

%ie aşa. ar

memoria amazoanele4 Te mai ndoieşti că aici e
matriarhatului4
: ), %ireşte că nu...
: 'ăcar asta0 (tunci e bine2 câştig teren.
: "u ştiam0 Poate că l pierzi.
: #ine, să vedem0 #alaurii...
: 7iţi puterea %anteziei dacă mi aduci balaurii ca
argument. "-ai să-mi spui că ghionoaia din basmele lui
3spirescu e un pterodact=l0
: e ce nu4 zise gazda râzând amuzat. #alaurii
din basme sunt copia de%ormată a animalelor
preistorice, dinosauri, stegosauri, diplodoci...
: Care au dispărut nainte de apariţia omului0
: e unde asemenea teorie4 $pune-mi, te rog, ce a
dispărut brusc n toată istoria pământului4 Ceea ce
dispare se ntrepătrunde cu ceea ce apare. "imic nu
apare până nu s-a născut şi nu s-a %orti%icat %orma
superioară.
creează dinargol să
şi reluăm legendele2 realităţii
%ără e:perienţa nici o %antezie nu
nici nu
e:istă %antezie. 3ar %antezia primitivului nici n-a %ost aşa
de mare cum ţi-o nchipui. )rice mit a %ost răspunsul
421
 Victor Kernbach

privitor la o realitate necunoscută şi neaşteptată.

7neori, oamenii au descoperit repede adevărul, nsă
mitul a continuat să circule n %orma basmului.
8ândeşte-te de pildă la centaur.
: Centaurul e o invenţie religioasă.
: <eligioasă a devenit mai târziu. (du-ţi aminte că
nu toate popoarele vechi au cunoscut calul. Calul a %ost
adus din răsărit. 3maginea călăreţului e sublimă şi
plăcută ochiului chiar şi astăzi. ar văzută prima dată
a %ost n%ricoşătoare2 calul şi călăreţul păreau o singură
%iinţă. acă te ndoieşti, răs%oieşte memoriile călătoriilor
lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii
genovezului mai ales pentru
>sta a %ost centaurul2 că i-au
un călăreţ văzutsău.
pe calul călări pe cai.
Când toţi
au nceput să nveţe călăria, legenda s-a hipertro%iat şi
a luat-o n antrepriză religia. <eligiile s-au născut
totdeauna din %rică şi din ignoranţă, iar când unii preoţi
şi mai ales sacerdoţii, ponti%ii, au devenit culţi, de
multe ori singurii posesori de cultură din societatea lor,
%ireşte că au predicat mai departe %rica şi ignoranţa.
: (ici, ai %ără ndoială dreptate, căci asta-i menirea
religiilor. a urma urmei, şi cei dintâi ţărani care au
văzut automobilul au dat n el cu pietre şi-au crezut că
e diavolul n el... Totuşi mă gândesc că nu totdeauna
se nasc legende. e pildă, o legendă a automobilului
nu s-a născut.
: $au mai corect spus a durat %oarte puţin2 o clipă,
datorită dezvoltării şi răspândirii rapide a tehnicii
timpurilor moderne. 9iindcă, după câţiva ani, %lăcăul cu
sapa care se crucea văzând căruţa diavolului a putut
să se %acă şo%er.
: (tunci de ce a rămas legenda centaurului4 )are
calul s-a răspândit aşa de ncet4
422
 Luntrea Sublimă

: a, %ireşte. Calul era scump. Târziu după

hicsoşi, n gipt un cal costa cât trei sclavi.
)aspetele se gândi puţin, bându-şi ca%eaua, apoi
spuse2
: Totuşi sunt multe legende care nu pot %i altceva
decât traducerea n imagine artistică a unor visuri
irealizabile. e pildă tinereţea %ără bătrâneţe şi viaţa
%ără moarte din admirabilul nostru basm.
: Tema asta ştii că nu e numai a %olclorului
nostru4 (m mai găsit-o. ste bunăoară şi n Caucaz. +n
basmul corespunzător georgian, un tânăr pleacă n
căutarea unui ţinut unde nu este moarte şi a6unge
acolo dupăo %ată
ntâlneşte o călătorie
care se lungă
numeaşi9rumuseţea.
grea. +ntr-un palate
Palatul
de cristal. Tânărul rămâne cu %ata şi veacurile scurse i
se par zile, până când l apucă dorul de casă.
<ugăminţile %etei nu-l nduplecă, şi el pleacă spre
locurile lui de obârşie. "egăsind nsă decât ruine şi
vagi amintiri, mbătrâneşte şi moare. Pământul şi-a luat
di6ma... +ntre noi şi Caucaz sunt vreo două mii de
?ilometri n linie dreaptă, peste 'area "eagră. ar mai
e un basm şi mai departe. Tânărul T Th? străbate
marea şi ntâlneşte un munte plutitor, numit 9i ai, cu
treizeci şi şase de peşteri. +n acest munte care nu se
opreşte niciodată nicăieri şi nu trece de două ori prin
acelaşi loc, locuieşte stăpâna lui, zâna "gui, care şi-l
alege ginere pe T Th?. 9ata ei e %oarte %rumoasă şi
nemuritoare şi i dă şi lui de zestre nemurirea, totuşi T
Th? pleacă şi el spre patrie după un număr de zile, ca
să a%le apoi că de %apt trecuse un veac. #asmul e din
*ietnam. *or mai %i şi altele...
: #asmele astea sunt %oarte %rumoase, numai că
tema comună nu e altceva decât un simbol.
423
 Victor Kernbach

: (i dovadă arheologică, materială că e numai un

simbol4
: Cred că dovezi arheologice trebuie să-ţi cer eu0...
*rei neapărat să-ţi 6usti%ici ipoteza durerii şi ntoarcerii
unui pământean prin cosmos cu viteza luminii, nsă...
: +nsă cum voiai să interpreteze alt%el lucrurile
nişte martori oculari aproape primitivi ai acestei
relativităţi a timpului pe care azi o numim parado:ul lui
instein şi pe care nici azi n-o nţeleg prea mulţi
oameni0
: :agerezi.
: umneata e:agerezi simbolizând totul0 'iturile şi
legendele sunt conglomerate mult mai comple:e decât
le tratăm de obicei. 7n om lucid 6udecă şi discerne&
ceea ce e simbol rămâne simbol, dar să ne %erim de
comoditate care e un cusur incomparabil cu 6udecata
dialectică. "oi, n %aţa unui mit străvechi, trebuie să
chemăm n a6utor cât mai multe discipline ale ştiinţei
moderne. $au vrei să rămâi cu una din cele două
soluţii tradiţionale2 %ie să crezi n mituri ca atare, cum
credeau bigoţii ignoranţi, %ie să te mulţumeşti a le
socoti simboluri. 3artă-mă, dragul meu, dar asta se
numeşte lene de a gândi. 7nde-i spiritul dumitale
analitic4 Trebuie să alungăm din interpretarea miturilor
super%icialitatea, cum am alungat supranaturalul. "u
uita că n mituri şi n legende simbolul e adesea
peri%eric. acă $chiemann ar %i 6udecat aşa, nu mai
descoperea Troia. Ce zici4 Homer a %ăcut un simbol al
unei Troie imaginare, ca să aibă ce opune aheilor, nu-i
aşa4
Celălalt suportă liniştit ironia2
: "u tăgăduiesc tot ce spui, dar ţi aduc aminte
iarăşi că eşti prea pătimaş n generalizări.
424
 Luntrea Sublimă

: "u generalizez de loc2 te invit numai să ai un

punct de vedere ştiinţi%ic asupra miturilor. $ă ştim să
căutăm piatra bună n moloz. $imbolul e un şperaclu
prost n cazul de %aţă, căci cu el intri prin e%racţie
numai n tindă, n podul de ru%e, n pivniţa cu murături,
dar n casă nu. (colo trebuie să găseşti cheia
adevărată. Te mulţumeşti, văd, numai cu aparenţele,
parcă n-ai mai avea ncredere n %ormidabila putere de
pătrundere a minţii omeneşti0 #ănuiesc că ştii care-i
unul din duşmanii cei mai mari ai evoluţiei cunoaşterii,
un duşman ca să zic aşa intrinsec, pe lângă ceilalţi
mari duşmani care sunt războaiele, dogma, prostia.

: 9ără
: (tuncindoială că contrazici4
de ce mă ştiu2 su%icienţa.
: Pentru că eşti pripit.
: #ine. "-ai decât să aştepţi să ţi se reveleze
adevărurile singure. $au ţi nchipui că (rhimede a
a%lat tot ce ştia numai %ăcând baie4 Trebuie să mai şi
cauţi, dragul meu0
: !i dacă greşeşti, pripindu-te4
: +ţi corectezi greşeala şi nveţi din ea. ar ai
%olosit un termen %als2 nu sunt pripit, cel mult avântat0
!tiu bine că nu trebuie să ne mulţumim niciodată cu ce
cunoaştem. 7nii oameni s-au căznit milenii să se
creadă buricul lumii şi să %ie mulţumiţi de cât a%laseră
ntâmplător, adică mai nimic. (lţii s-au scuturat de
beleaua asta şi s-au căznit ntruna să a%le mai mult.
(sta e lupta milenară despre cunoaştere şi ignoranţă,
dintre spiritul progresului şi spiritul retrograd. a
nceput lumea cu
%ragilă pictată eradouă
un sat
din şi stelele
cele şapte%elinare. 3nsecta
culori vizibile ale
lumii s-a urcat până n vâr%ul %irului de iarbă şi, găsind
acolo s%ârşitul universului ei, a %ost mulţumită de
425
 Victor Kernbach

record şi a coborât ndărăt. Ca şi omul ignorant al

timpului străvechi. ), şi cât este de comod să te bucuri
că e:işti singur după ce ai a%lat că e:işti, şi că nimeni
nu mai poate să aibă o inteligenţă ca a ta, după ce ai
crezut că o ai0 ar beatitudinea asta stearpă te opreşte
ncarcerat n conştiinţa că lumea e un sat şi stelele sunt
%elinare.
: "u te pot contrazice aici, deşi te mbeţi de lirism.
!i toată %antezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde
azi-noapte nu zic că nu m-a amuzat. #a aş spune că
mi-a creat şi probleme.
: *rei să-ţi spun un lucru care o să te cam surprin-
dă4... "-am vrut să %antazez, cel puţin n liniile
esenţiale.
)aspetele râse2
: Cu călătorii astrale, cu distrugerea prin e:plozie
nucleară a $odomei şi 8omorrei, cu nume ca
'ehituasehet şi 'ahu?utah care lu:au chiar şi limba
marţienilor dumitale...
8azda l măsură cu o privire senină2
: $unt deducţii şi ipoteze, unele chiar certitudini.
"umai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit
s-o asculţi le-am născocit. ar şi numele sunt
autentice... vreau să spun că nu ar %i aparţinut ntr-
adevăr persoanelor evocate, ci că nu am inventat nici
un nume, nici chiar cele care produc lu:aţii n muşchiul
limbii. $unt nume istorice sau %olclorice din ţările şi
regiunile respective, adaptate nevoilor evocării %ără
trans%ormări %onetice. ( e:istat bunăoară un soldat
egiptean 3ahuben,
cele mai vechi... un este
(uta preotun
egiptean Te%naht
nume purtat den
unte:tele
erou
luminos dintr-un basm a%rican. Pe 'ahu?utah l
găseşti n epopeea Popol *uh a poporului guiche din
426
 Luntrea Sublimă

@ucatan, pe 7tnapiştim n Poemul lui 8hilgameş, de

(braam şi de ot cred că nu trebuie să-ţi mai spun...
(sta-i tot. 3poteză şi deducţie...
: !i certitudini0 (cest lucru mă amuză cel mai
mult. acă ne ntoarcem la discuţia noastră, iarăşi am
să te ntreb, unde-s documentele4 $unt convins că
unele se vor mai găsi, doar nu s-au găsit toate0 Totuşi
adevărul nu se reconstituie numai din ipoteze şi mituri.
: (tunci n-avem decât să aşteptăm numai
descoperirea documentelor palpabile şi să nu
ndrăznim să străpungem nici un %el de beznă cu nici
un %el de re%lector. #ine zici2 Homer, un mit, $chlieman,
o ipoteză. ştio%tă2
)aspetele mulţumit4
: '-ai sucit n toate %elurile, dar eşti n%ierbântat şi
uiţi mereu că eu de %apt nu combat ipoteza ca mi6loc de
cercetare, ci numai ţi atrag atenţia să %ii...
: $ă %iu mai prudent4 $chlieman a băgat bani n
Troia, deci a %ost imprudent. !i parcă numai el4 Ce zici,
o să cadă drobul de sare pe copil4
: asă snoava lui Creangă0 u aş %i luat pur şi
simplu drobul să-l mut ntr-un loc neprime6dios0
: !tii că eşti inteligent cu adevărat4 (tunci ia-l şi
mută-l.
8azda se temu că şi-a 6ignit oaspetele. Ca să lase
timp să-i treacă eventuala o%ensă, ieşi să aducă alte
ca%ele. )aspetele văzu abia acum că lumina cea mare
din odaie venea de %apt de-a%ară, de la soare. $e sculă
şi stinse lampa. (poi se opri la geam, contemplând
%or%ota
ultimele dimineţii nsorite. şiPeste
plăci de marmură de tu% drum se unei
pe %aţada puneau
case
bucureştene nalte. (uzi uşa, şi %ără să se ntoarcă,
ntrebă amuzat2
427
 Victor Kernbach

: Cred că ţi-am băut toată ca%eaua, dacă ai venit

aşa de repede.
: #a nu, am şi adus-o0 ra gata %ăcută de nevastă-
mea.
)aspetele se ntoarse n %otoliu, să-şi ia ceaşca n
primire. +i plăcea tabietul& o mirosi ntâi, ntre două
%umuri de ţigară, apoi gustă ndelung, mai mult aburii
decât ca%eaua. Puse ceaşca 6os şi o%tă.
: !tii de ce o%tez4 Pentru pierderea ireparabilă a
documentelor... )mul se dega6ează de zona ignoranţei
şi se va plimba prin toate secretele din spaţiu şi din
timp0 3ată realităţi apropiate de care nu mă ndoiesc.
ar am vrut să o%tez pentru pierderea bibliotecii din
(le:andria.
: Toţi o%tăm şi-l blestemăm pe Caesar că n-a
mpiedicat incendiul.
: Pre%eram să ardă Comentariile lui şi să rămână
biblioteca0 strigă oaspetele supărat.
: #a eu aş %i %ost de părere să rămână şi biblioteca
şi Comentariile. ar e prea târziu pentru pre%erinţe.
Totuşi, cu totul ireparabilă pierderea nu e. 'ereu se
mai găsesc papirusuri, copii ale celor arse. Păcat că
multe se găsesc numai din ntâmplare, %ără să se
caute. acă beduinul 'uhammed nu şi-ar %i pierdut o
oaie, cine ştie când şi dacă s-ar %i găsit sulurile de
lângă 'area 'oartă0 !tii ce mulţumiţi ar %i arheologii
din lume dacă li s-ar da măcar banii necesari
construirii unui singur bombardier atomic4 +n loc de o
singură bază militară de agresiune să se %acă o %lotilă
de
carebatisca%uri
s-ar echipan o(tlantic. Ce zici4
divizie unui $ă se
institut de dea baniiştiin-
cercetări cu
ţi%ice pentru stipendierea %anteziei cercetătorilor.
'ontaigne cita o %rază a lui $eneca2 2orti!
428
 Luntrea Sublimă

imaginatio generat ca!um" Chiar dacă nu totdeauna

imaginaţia naşte %aptul, l poate de multe ori descoperi.
: ar uneori numai l naşte0 zise oaspetele cu
uşoară ironie. 'ă gândesc la terasa din #aalbe?. $au
şi aici ai interpretat vreo legendă4
8azda rupse un chibrit, apoi altul.
: (m acceptat această interpretare pentru că alta
deocamdată nu găsesc. 3poteza nu-mi aparţine, ca şi
aceea despre tectitele din deşertul libian, şi ntr-o
măsură despre distrugerea $odomei şi 8omorrei.
espre unele din aceste ipoteze s-a scris şi s-a discutat
n presă. u unul nu cred să poată %i găsită altă
interpretare
de%initiv, s-armai 6ustă
putea săa%ie
celor trei %enomene
şi alt%el. ar socotdeşi,
că nn
prea6ma #aalbe?ului sau mai departe e:istă legende n
%olclor, %ie neculese de nimeni, %ie neapărute n centru
atenţiei. $unt la urma urmei milioane de culegeri
%olclorice n toată lumea, nsă %olcloriştii au alte scopuri
şi recurg de obicei la alte moduri de interpretare. 3ar
vizita probabilă %ăcută de %iinţe superioare din altă
planetă, nu neapărat din 'arte, este atestată, dacă
vrem să le interpretăm ca atare, de sute de legende şi
mituri. "u sunt cel dintâi care mă re%er la ele... !i cred
că nici ultimul0 adăugase gazda, zâmbind. Poate că
ntr-o bună zi cercetările ştiinţi%ice vor in%irma sau vor
con%irma aceste ipoteze... ar spune-mi dumneata
acum, dacă ştii, ce altă e:plicaţie i se poate găsi terasei
din #aalbe?4 "imeni n-a %ost n stare până acum să-i
ghicească utilitatea0
: Poate e soclul unui monument distrus.
: $ă zicem. ar cine putea să ridice pe atunci o
lespede de peste două milioane de ?ilograme0 !i
macaralele contemporane se tem... eocamdată cert e
429
 Victor Kernbach

un lucru2 pământul a %ost gazdă a unor cosmonauţi

străini.
: (ş %i admis ipoteza, dar dumneata ai şi
certitudini.
: (m, şi uite de ce2 nu pot accepta să mă cred
buricul universului. (6ungem la dogmele religiilor dacă
suntem aşa de prudenţi ca dumneata. e ce starea de
om, chiar de homo sapiens, să %ie privilegiul numai al
uneia din cele mai mici planete ale uriaşei noastre
gala:ii care nu e nici cea mai mare printre gala:iile
e:istente n număr in%init. *rei totuşi să ne ntoarcem la
religie4
: eşi ce
agonice nicilaun
ea0om
<eligia şi şi
raţional trăieşte
cinstitultimele
n-o mai clipe
ia n
serios. u admit că n cosmos sunt planete cu aceleaşi
sau apro:imativ aceleaşi condiţii %izice şi chimice ca ale
noastre, dar...
: ar, l ntrerupse gazda râzând.
: "u mă ironiza gratuit. (ş putea să glumesc şi eu
şi să-ţi spun că te apropii de s%ântul 3oan amaschin
care %ără să %i văzut ngeri le descria cu detalii toată
%iziologia. ar vreau să-ţi spun numai că nu avem
dovezi, nu ştim...
8azda râse din nou2
: u trebuie să %iu politicos cu oaspetele meu, dar
ştii ce ţi-ar %i răspuns $pinoza4... Că ignoranţa nu este
argument0 3artă-mă, dar numai am citat. )are nu
cumva nsă cu o prudenţă e:cesivă n această materie
a6ungem tot la vechiul u sunt al%a şi omega, nceputul
şi s%ârşitul
: eci tuturor lucrurilor.
dumneata ai certitudinea acestor vizite4
ntrebă oaspetele nesigur.
: ) am.
430
 Luntrea Sublimă

)aspetele se uită n gol. (poi spuse vioi2

: Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliţilor
lui 'arte... (i pe $Ai%t n bibliotecă4
8azda se sculă şi după câteva clipe i aduse cartea
despre 8ulliver. )aspetele o răs%oi un timp.
: 7ite ce scria ăsta la BDE, zise el. (stronomii lui
de pe insula zburătoare aputa, care nu ştiu de ce mi
aminteşte acum niţeluş de muntele plutitor al zânei
"gui, de care mi-ai vorbit, iată ce au %ăcut. Citez2 /au
descoperit două stele mai mici, sau sateliţi, care se
nvârtesc n 6urul lui 'arte. intre aceste stele, cea mai
apropiată e aşezată la o distanţă egală cu trei diametre
ale planeteila'arte
depărtată de aceasta
o distanţă dindiametre&
de cinci urmă, iarprima
cea maise
roteşte ntr-un răstimp de zece ore1... de %apt n opt ore,
ăsta e Phobos0 zise oaspetele ridicând o secundă ochii
din carte& / iar cealaltă ntr-un răstimp de douăzeci şi
una de ore şi 6umătate1. aimos are revoluţia de
treizeci de ore. /(şa că pătratele acestor răstimpuri
cresc cam n aceeaşi măsură cu cuburile distanţelor de
la centrul planetei 'arte, ceea ce dovedeşte %ără
ndoială că şi ele sunt cârmuite de aceeaşi lege a
gravităţii... 5 n s%ârşit, asta zice0 ar de unde naiba
ştia $Ai%t atâtea detalii ale mişcării şi distanţei când
ncă nimeni nu bănuia că aceşti sateliţi e:istă4 *orba
dumitale, poate cunoştea vreo legendă care s-a pierdut.
$-ar putea presupune eventual, dacă vrei să ne
amuzăm, că nsăşi insula aputa nu este decât o navă
cosmică. 'ai ştii0
: Tocmai de la acest / mai ştii1 am pornit şi eu.
$unt o sumedenie de ntrebări care cred că nu admit
alt răspuns. $ă-ţi pun câteva dintre ele. e ce, de
pildă, titanul din (tlas ţinea pe umerii lui cerul şi stătea
431
 Victor Kernbach

de pază n %aţa unei grădini minunate, (rcadia %ericită4

!tii unde stătea (tlas4
: !tiu0 zise oaspetele râzând. "-am %ost acolo să-l
văd, nsă ştiu2 lângă 8ibraltar, sau cum i-ai spus
dumneata după %enicieni, $tâlpii lui 'el?art. ar nu
ştiu de ce stătea acolo. umneata ai spune că păzea
(tlantida de piraţii cretani, gata să le dea cu cerul n
cap.
: #ine, zise gazda şi alese o hârtie de pe masă.
ar de ce pro%etul aniil zice aşa2 /Privi până când
%ură puse 6ilţuri şi s-a aşezat Cel vechi de zile2
mbrăcămintea lui2 albă ca zăpada, iar părul capului
său2 curat ca7nlâna&
%oc arzător. 6ilţul
pârău desău2 %lăcări
%oc se vărsadeşi%oc& roatele
ieşea lui2
de sub
el14 "u-ţi aminteşte decolarea unei rachete cosmice4
9ără ndoială că acel aniil habar n-avea ce ascunde
legenda auzită. ( %olosit-o mecanic numai pentru că i
convenea n meseria lui de pro%et care se ndeletnicea
cu meta%izica... !i apoi altceva2 când toată #iblia
susţinea cu smerenie ndărătnică şi naivă că pământul
ba e aşezat pe stâlpi, ba se reazemă pe nişte balene,
când alţi ignoranţi străvechi i dădeau planetei noastre
drept scaun un crocodil şi numai unii socoteau Fşi erau
ndrăzneţiG că pământul pluteşte pe marea numită
ocean, leprosul 3ov zice te:tual2 /el a spânzurat
pământul deasupra golului10 Cum ţi se pare4
: a, %ăcu oaspetele, e cam ciudat. (bia (ristotel a
bănuit s%ericitatea şi suspensiunea n gol a planetei.
3ov n-avea cum să %acă asemenea descoperire... a,
da, nsă hăt ncolo mai către noi, predicatorii scripturii
şi-au lipit %eştila poate chiar pe această %rază ca să n-o
vadă şi să-l ardă pe rug pe 8iordano #runo, să-l
bat6ocorească pe 8alileu, să se supere pe Copernic. "-
432
 Luntrea Sublimă

am avut dreptate să o%tez după biblioteca din

(le:andria4 Totdeauna l-am pizmuit pe domnul
director ratostene...
: !i eu l pizmuiesc. #iblia e un morman haotic şi
nu ne o%eră decât câteva crâmpeie de memorie
străveche, strecurate n ea ntâmplător, poate de
copişti, şi nceţoşate, dislocate din esenţa lor şi
scu%undate ntr-o mlaştină de morală stupidă, de
medicină empirică, de multe pagini de poezie, şi mai
ales de ignoranţă, agnosticism, superstiţie, %rică de
natură, tru%ie, minciuni voite şi haos. !i totul e ustruit
cu nişte %alse taine, ca şi celebrul număr EEE din
(pocalips,
cineva şi al lui "eron,
despre carepevorbeşte
care l-a desci%rat
ngels. odinioară
#iblioteca
domnului ratostene avea nsă vreo şapte sute de mii
de manuscrise până n anul I, când au blagoslovit-o
probabil centurionii şi soldaţii lui Caesar, n timp ce
dictatorul săruta vasul Cleopatrei...
: !i ce a mai rămas au distrus principii mauri.
: (sta nu-i adevărat. 'aurii ne-au adus, dacă nu
te superi, chiar şi pe (ristotel, şi algebra, şi au clădit
(lhambra ca să aibă unde curge sângele victimelor
domnului 3gnaţiu de o=ola. Trebuie să-ţi amintesc că
n anul JB, patriarhul creştin Theo%il, n dragostea lui
de umnezeu, a pus să se ardă pe rug toate cărţile,
cum zicea el, păgâne, adică tot ce mai rămăsese din
marea bibliotecă. 8ândeşte-te ce au %ăcut cucernicii
spanioli cu civilizaţia ma=aşă, incaşă, aztecă şi Kuiche0
!i cum să mă mir, de vreme ce s%ântul 3oan teologul,
care era ncă prea civilizat %aţă de s%ânta inchiziţie, a
socotit că o carte indesci%rabilă este o carte comestibilă.
Căci când i-a zis ngerul, dându-i cartea, /3a-o şi
mănânc-o1, 3oan mărturiseşte senin2 /(tunci am luat
433
 Victor Kernbach

cartea din mâna ngerului şi am mâncat-o 5. 'ulţi s-au

tot căznit să şteargă urmele vechilor civilizaţii. (ni n şir
s-au străduit şi musulmanii, n numele Coranului, să
des%igureze %aţa marelui $%in:. i s-au gândit că (llah
le va şi pune de-o parte câte o hurie şi un munte de
pila%, dacă vor bat6ocori pe acel / idol păgân 5. !i parcă
posedatul $avonarola a %ost mai breaz0... ar să ne
ntoarcem la legende...
: $ă ne ntoarcem4 Cred că nici nu ne-am depărtat
de aseară.
: *oiam să-ţi mai spun, zise gazda, ncă un lucru2
cum se pot deosebi ntr-o legendă sau n te:tul unui
mit,
cred dintre implicaţii
memorie şi interpolări,
ancestrală. %aptelenpe selectarea
(i dreptate2 care eu le
crâmpeielor de memorie trebuie %oarte multă prudenţă.
$ă-ţi dau un e:emplu. +n timp ce bunăoară relatarea
biblică a plecării lui ot din $odoma e simplă şi sobră,
aproape ca un proces verbal... ba, mai mult, numai o
dată se spune că cei doi vestitori sunt ngeri, ncolo
te:tul biblic spune n chip cu totul neobişnuit2 /cei doi
bărbaţi1... +n acelaşi timp nsă poveştile minunilor
%ăcute de pro%eţii mici sunt de o invenţie vulgară,
trivială, lipsită de haz şi de bun simţ. $ub aşternutul
super%icial de %loricele cle%ăie un noroi dezgustător şi
stupid.
: (cum nsă te-aş mai ntreba eu ceva, zise
oaspetele. $ă presupunem că (tlantida ar %i e:istat,
dar de unde părerea dumitale că atlanţii erau acelaşi
neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanţii s-
ar %i re%ugiat n gipt4
8azda zâmbi2
: "u-mi dai voie să păstrez nici o taină4... Hai să-ţi
spun. giptenii, sau poporul roşu, rome, cum se
434
 Luntrea Sublimă

numeau ei nşişi, n-au avut, sau cel puţin istoria nu

cunoaşte, /o copilărie sălbatică1. !i limba şi scrisul se
prezintă azi evoluate de la nceput, ceea ce e ne%iresc.
acă n-au %ost atlanţii de acelaşi neam, deci cu
posibilitatea unei contopiri uşoare, de unde toată
e:plozia aparent subită de cunoştinţe şi certitudini, de
ndemânare superioară n construcţii, n irigaţii4 Chiar
aşa, din nimic4
:  %oarte greu de admis... $-ar %i păstrat totuşi
măcar un document, măcar ceva...
: Poate că s-au păstrat mai multe. 9ii bun şi
ntreabă pe Caesar, pe iocleţian, sau pe patriarhul
Theo%ill
nu şi-a 'i se pare
ţinut mintecăstrămoşii,
tocmai de cum
aceeasepoporul egiptean
e:primă unii
istorici moderni.
)aspetele zâmbi 6enat. ar gazda se sculă şi veni
să se aşeze n alt %otoliu, n %aţa oaspetelui. !i zise2
: !tii ce4 Hai să-ţi spun o anecdotă istorisită de un
călător arab de acum vreo şase veacuri. Treceam
odată, zice arabul, printr-un oraş străvechi %oarte
populat, şi l-am ntrebat pe unul dintre locuitorii lui cine
a ntemeiat acest oraş şi când.
/"u ştiu, a răspuns locuitorul. "ici strămoşii noştri
n-au ştiut. )raşul a %ost totdeauna. 5
upă cinci sute de ani, zice iar arabul, am trecut
prin aceleaşi locuri, dar n-am mai văzut nici urmă de
oraş. *edeam un ţăran cosind iarbă pe %ostele locuri
ale oraşului. -am ntrebat de când nu mai este oraşul.
/'ă ntrebi lucruri ciudate, zise el. ocul acesta aşa
a %ost dintotdeauna,
Peste cumdel ani,
alte cinci sute vezi am
acum. 5 marea n locul
văzut
şesului nverzit. "işte pescari pe care i-am ntrebat de
când este marea acolo mi-au răspuns că totdeauna a
435
 Victor Kernbach

%ost mare.
(u mai trecut cinci sute de ani, şi iarăşi m-am dus
unde mai %usesem şi am găsit un oraş n%loritor, mai
bogat şi mai ntins decât %usese cel dintâi. 3-am ntrebat
pe orăşeni de când este oraşul, şi mi-au răspuns2
/e când lumea 5.
)aspetele se uită la ceas şi sări din %otoliu,
scuzându-se. 8azda l petrecu până la uşă. in prag,
oaspetele i mai spuse2
: Când se dezgroapă (tlantida, te rog să-mi
tele%onezi.

436