Rusu Cristina, anul III, PSH

Disciplina: Psihologia Familiei

Reflecție personală cu privire la participarea tinerilor la consiliere

premaritală

Consilierea premaritală este o intervenție terapeutică de cuplu, care se adresează cuplurilor care
intenționează să se căsătorească, ajută partenerii să dobândească anumite competențe și are ca
scop furnizarea de informații către cei doi parteneri, cu privire la modalitățile de păstrare și
îmbunătățire a relației de cuplu după căsătorie.
Cuplurile primesc rar o educație formală despre căsătorie și viața de familie, iar intervențiile
premaritale sunt cu atât mai mult necesare având în vedere că există un risc crescut de divorț în
primii ani de căsătorie. Prin urmare, educația și consilierea premaritală, facilitează tranziția
cuplului către viața de familie, aspect al vieții despre care tinerele cupluri dețin puține informații
și obiectivul general al acestor intervenții este acela de a consolida relația dintre cei doi parteneri,
în vederea unei căsnicii stabile și satisfăcătoare, având ca principale obiective: oferirea de
informații referitoare la viața de familie, îmbunătățirea abilităților de comunicare dintre
cei doi parteneri, încurajarea cuplurilor în a dezvolta strategii de anticipare și rezolvare a
conflictelor și încurajarea și susținerea cuplului în discuții referitoare la subiecte considerate a fi
sensibile.
Cuplurile care frecventează cursuri de consiliere premaritală au ocazia de a discuta și de a găsi
soluții la anumite neînțelegeri, care pot degenera în certuri și pot conduce la divorț sau
separare. Consilierea premaritală ajută cuplurile să abordeze aceste subiecte, într-u cadru
formal, înainte ca acestea să apară în cadrul familiei și îi asistă pe cei doi parteneri în demersul
descoperirii punctelor de vedere, comune și diferite. Prin simularea acestor situații se are în
vedere prevenirea certurilor din viitoare familie, prin stabilirea unor limite și propunerea unor
planuri de rezolvare a acestor situații generatoare de sentimente negative.
Caracterul permanent al casatoriei “pana cand moartea ne va desparti” presupune un angajament
care te implica din multe puncte de vedere. Suntem provocaţi pe multiple paliere ale psihicului
nostru: ale sentimentelor noastre,ale convingerilor şi credinţelor noastre, de la cele mai
superficiale, la cele mai profunde, ale comportamentelor nostre, într-o astfel de relație fiind
foarte important să învăţăm să ne manifestăm emoţiile negative: furia, mânia, frustrarea, ura,
dezgustul etc.  Mitrofan & Ciupercă (2002)
Căsătoria implica multe consecințe sociale, afective, sexuale, morale, economice, juridice, care o
diferențiază de viața în cuplu premarital sau preconsensu al și de cea din relațiile consensuale.
Ea se referă la aranjamentul aprobat de societate, fiind realizată și încheiată cu respectarea unor
dispozitii legale, cât și prin parcurgerea unui drum propriu, în ambele înțelesuri, căsătoria
aflându-se la intersecția unui vast domeniu public cu unul privat. De aceea, a trăi în cuplu este o
mare provocare pentru fiecare om. Este o provocare pentru autodezvoltare şi autoevoluţie.
(Turliuc, 2004)
Comunicarea:
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unei relații, indiferent de natura sa este comunicarea.
Atunci când comunicarea este defcientă sau inexistentă, riscul apariției divorțului crește.
Consilierea premaritală îi ajută pe ambii parteneri să își îmbunătățească capacitățile de
comunicare, abilitatea de a asculta activ și în identifcarea cu ușurință a așteptărilor celuilalt.

Mitrofan & Ciupercă (2002) atestă că: „Frecvent, membrii cuplului vorbesc foarte mult între ei,
dar aproape că nu comunică.” Astfel, deși cantitatea informaţiilor schimbate poate fi foarte mare,
calitatea acestora lasă de dorit. Rareori ne exprimăm neliniştile sau nemulţumirile faţă de
anumite atitudini sau comportamente ale partenerului, din teama că am genera certuri sau discuţii
care nu şi-ar avea rostul. Acumularea în timp a acestor nemulţumiri creează terenul unor
disensiuni mult mai grave, ce ar fi putut fi evitate dacă neliniştile respective ar fi fost discutate în
mod eficient și la timp.
Conform lui Jung forțele inconștiente și modul în care sunt acestea distribuite, joaca un rol
important în relația de cuplu, aceste credințe aparținând psihologiei abisale, astfel că alegerea
partenerului este un proces de decizie în care sunt implicați de multe ori factori obiectivabili ca:
rasă, vârstă, religie, clasă socială, credințe și interese comune, valori personale, similarități de
ordin fizic și intelectual, dar dincolo de toate acestea, o influență subtilă și adesea mult mai
puternică o exercită constelările de energii de pe nivelurile profunde ale psihicului, complexele
parentale și nivelul de satisfacere a nevoii de a fi noi înșine. În esență, toată metodologia
psihanalitică se bazează pe aceste metodă de investigare a inconștientului, metodă numită
„asociație liberă”. Prin urmare, consilierea premaritală ne ajută să intelegem ca fiecare partener
are nevoie sa se inteleaga pe sine si sa fie in concordanta cu el insusi, altfel orice partener si-ar
alege, problemele sinelui, tot singur si le va rezolva. ( Nuță,2006)
Deseori, o perspectivă propusă de către o persoană cu experiență poate ajuta partenerii cu modele
de comportament proactive și poate pune la dispoziția partenerilor informații esențiale, însă
atunci când unul dintre partener are proiecții/așteptări nerealiste, procesul de consiliere
premaritală este ineficient.

Într-un studiu pe 1.235 de cupluri, cercetătorii în relații, Jason Caroll și William Doherty, au
descoperit că 92% dintre cupluri au raportat că consilierea premaritală a fost de ajutor în primul
an de căsătorie. Chiar mai mult, un studiu de urmărire efectuat patru ani mai târziu, a arătat că
80% dintre aceste cupluri au susținut că consilierea premaritală i-a ajutat în căsătorie (Carroll &
Doherty, 2003).

Facts: Cei care participa la sedintele de consiliere premaritala vor fi mult mai deschisi sa apeleze
la un specialist atunci cand simt că relația lor devine instabilă.
Bibliografie:
Mitrofan, I., Ciupercă, C. (2002). Psihologia vieţii de cuplu. Bucureşti: Ed. Sper
Turliuc, M.N. (2004). Psihologia familiei și a cuplului. Iasi: Ed. Performantica
Nuţă, A. (2006). Psihologia cuplului. Bucureşti: Ed. Sper
Carroll, J. S., & Doherty, W. J. (2003). Evaluating the Effectiveness of Premarital
Prevention Programs: A Meta-Analytic Review of Outcome Research. Family Relations,
52(2), 105–118. doi:10.1111/j.1741-3729.2003.00105.x