UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ

DREPT - IF

DISCIPLINA:

DREPTUL FAMILIEI

TEMA DE CERCETARE :

CASATORIA IN ROMANIA

PROFESOR COORDONATOR,

CONF. UNIV. DR. MARILENA MARIN

STUDENT,

SAMOILA TINCUTA MADALINA

CONSTANTA

2020/2021
Prin încheierea casatoriei persoanele in cauza dobândesc o noua stare civila, aceea de soţi, stare
din care decurg o serie de consecinţe stabilite de lege.

Casatoria răspunde anumitor scopuri si prezintă, din punct de vedere al necesitaţilor sociale si al
menirii sale, caractere extrem de variate. Din acest motiv, este dificil sa Se dea o definiţia a
casatoriei, care sa satisfacă toate concepţiile, atât cele juridice, cat si cele religioase, sociale sau
de alta natura, cu atât mai mult cu cat nu exista o definiţie legala in acest sens.

Termenul ,,casatorie" are mai multe accepţiuni.

in primul rând, ,,casatorie" înseamnă actul juridic pe care II încheie cei care vor sa se
căsătoreasca, exprimând acordul de voinţa al persoanelor respective. In inteles de act juridic,
Codul familiei foloseşte termenul ,,casatorie" in mai multe articole. Spre exemplu, art. 1 face
vorbire de "casatoria liber consimţita".

In al doilea rând, ,,casatoria" desemnează situaţia juridica, in principiu permanenta, a celor

casatoriti, adică statutul legal al soţilor. In acest sens, spre pilda, in art. 28 din Codul familiei se
prevede ca, in timpul casatoriei, şotii au obligaţia de a purta un anumit nume.

Termenul ,,casatorie" poate avea si intelesul de institute juridica, adica ansamblul normelor
juridice care reglementează casatoria.

Având in vedere cele ce preced, dintre numeroasele definiţii existente in doctrina juridica romana
privitoare !a casatorie, reţinem aceea potrivit căreia: "casatoria este uniunea liber consimţita intre
un bărbat si o femeie, încheiata potrivit dispoziţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie, si
reglementata de normele imperative ale legii."

Căsătoria este o uniune legalizată prin care două persoane sau mai mult de doi parteneri (în
țările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă
veniturile și bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se creează o relație de rudenie
între familiile persoanelor implicate.

Căsătoria este o instituție în care relațiile interpersonale, de obicei, intime și sexuale, sunt
recunoscute într-o varietate de moduri, în funcție de cultura sau subcultura în care se petrece. O
astfel de uniune, de multe ori formalizată printr-o ceremonie de nuntă, poate fi, de asemenea,
numită căsătorie. În anumite țări și persoanele de același sex se pot căsători din punct de vedere
legal. Romania nu face parte din acele tari.

Din punct de vedere juridic, căsătoria formează o categorie familială în sine. Soții nu sunt nici
rude și nici afini și formează împreună o familie nouă.1

Oamenii se căsătoresc pentru mai multe motive, printre care printre care: motive juridice,
sociale, emoționale, economice, spirituale ori religioase. Acestea ar putea include căsătoriile
aranjate, obligațiile de familie, înființarea juridică a unei unități de familie nucleară, protecția
juridică a copiilor. Actul căsătoriei, de obicei, creează obligații legale între persoanele implicate.
În unele societăți aceste obligații extind, de asemenea, pentru membrii familiilor celor care se
căsătoresc.

Căsătoria este, de obicei recunoscută de către stat, către o autoritate religioasă, sau de către
ambele autorități. Este adesea privită ca un contract.

Istoric căsătoria a luat forma unei căsătorii religioase. Acest procedeu este însoțit de diferite
ritualuri și elemente festive ca nuntă, diferă după cultura sau poziția în ierarhia socială a celor doi
parteneri. În România căsătoria religioasă se mai numește și cununie și, în general, se încheie în
fața unui preot.

Căsătoria civilă reprezintă conceptul legal de căsătorie ca instituție a codului civil, indiferent de
apartenența religioasă, în conformitate cu legislația țării în care are loc. Căsătoria civilă se
încheie în general la un ofițer al stării civile. Există și excepții care permit încheierea căsătoriei
de către alte persoane (de exemplu căpitanul unui vapor sau aeronave).

Conform Bibliei, căsătoria înseamnă transfer de proprietate asupra femeii (de la tată către soț).2

1
Rudenia si afinitatea in procesele civile (PDF)
2
Coogan, Michael(2010). “God and Sex. What the Bible Really Says” (in engleza) (ed. 1st). New York,
Boston: Twelve. Hachette Book Group. P. 102
Biblia o definește astfel: „Căsătoria este o expresie a formelor de legături de rudenie în care de
obicei un bărbat conviețuiește cu cel puțin o femeie în mod public și permanent drept unitate
socială de bază”.3

La evreii antici căsătoria era o treabă de familie și nu existau ceremonii religioase de căsătorie.
Participarea unui preot sau rabin nu era necesară.4

Minorilor (băieții sub 13 ani și fetele sub 12 ani) le era interzis să încheie căsătorii. 5Un minor
(peste 9 ani)/o minoră (peste 3 ani) putea fi dat(ă) în căsătorie de tatăl lui/ei, sau, în lipsa lui, de
cine exercita autoritatea părintească în locul lui. Băieții erau pasibili de a comite adulter începând
cu vârsta de 9 ani. În acest caz în urma condamnării penale executarea pedepsei cu moartea avea
loc după ce împlineau 13 ani. Vârsta majoratului era de fapt o procedură complexă care ținea
cont de dezvoltarea biologică. Erau prevăzute vârste minime ale majoratului (13 ani la băieți și
12 ani la fete) și vârste maxime ale majoratului (35 de ani la ambele sexe). La nașterea primului
copil o femeie devenea automat majoră.

La fel ca şi în dreptul contemporan, romanii impuneau şi ei anumite condiţii de fond la

încheierea căsătoriei precum: consimţământul, vârsta matrimonială (12 ani pentru fete şi 14 ani
pentru băieţi), se fac referiri exprese la maturitatea psihică şi se observă preocupări medicale
referitoare la starea de sănătate a viitorilor soţi. Romanii au cunoscut însă şi impedimente în
realizarea căsătoriei: starea de rudenie( nu se puteau căsători rude în linie directă până la gradul
şase şi în linie colaterală până la gradul 4) şi diferenţa de clasă socială. Alături de condiţiile de
fond, întâlnim în dreptul roman şi condiţii de formă ale căsătoriei, însă numai pentru căsătoria
cum manu. Aceste condiţii constau în ritualuri religioase şi coabitarea femeii timp de un an, la
capătul acestui termen femeia intra automat sub puterea bărbatului. Dacă acest termen era
întrerupt prin lipsa de acasă a femeii trei nopţi consecutiv, bărbatul nu mai poate dobândi putere
maritală asupra ei. Pentru căsătoria sine manus nu existau anumite formalităţi. Aceasta consta în
simpla instalare a femeii în casa bărbatului, ocazie cu care se dădea o petrecere.

3
Freedman, David Noel; Myers, Allen C.; Beck, Astrid B., ed. (2000). Eerdmans Dictionary the Bible.
W.B. Eerdmans. P. 861.
4
Sumner, William Graham (2007) [1906]. ”X. The Marriage Institution“ Folkways: A Study of Mores,
Manners, Customs and Morals (în engleză). New York: Cosimo, Inc. p. 398. 
5
“MARRIAGE LAWS” JewishEncyclopedia.com.
Legat de desfacerea căsătoriei aceasta se putea face prin decesul unuia dintre soţi, prin divorţ sau
prin voinţa doar a uneia dintre părţi (repudiul), permis iniţial doar bărbaţilor, dar apoi ajunge să
fie accesibil şi femeilor.

În sens oficial termenul de căsătorie desemnează o relație aprobată cultural prin care se
legitimează o uniune economică și sexuală, de obicei între un bărbat și o femeie, o instituție
socială strict reglementată printr-un set de norme culturale, politice, sociale, economice și
religioase.

Analizele feministe au atacat concepția patriarhală a „căsătoriei” în mod direct- prin repunerea în
discuție a drepturilor femeii în cadrul legislației privitoare la familie- și indirect- prin contestarea
noțiunilor și valorilor „familiei” tradiționale.

A. Studiile feministe ale instituției „căsătoriei” din perspectiva legală au plecat de la redefinirea
reglementărilor legale ale realizării sau disoluției uniunii legale dintre un bărbat și o femeie plus
a celor care vizează custodia și sprijinul copiilor născuți în interiorul sau în exteriorul unei
căsătorii. Mișcarea pentru eliberarea femeilor a considerat că femeile și bărbații trebuie să se
schimbe iar schimbarea trebuie să apară în domeniul public al legii și politicii ca și în domeniul
particular al familiei și sexualității: „Democrația participativă începe acasă” . Dreptul familiei nu
s-a mai referit astfel exclusiv la cuplul tradițional: soț-soție-copii- ci și-a extins aplicabilitatea
plecând în principal de la relațiile de rudenie între membrii familiei (care pot fi interne sau
externe căsătoriei formal recunoscute).

B. În ciuda mutațiilor înregistrate de intrarea femeilor pe piața forței de muncă plătită și

redefinirea rolurilor sociale de gen, feministele din științele sociale au dezvăluit persistența unui
hegemonism masculin în cadrul instituției „căsătorie”:
Limitarea femeilor la activități legate de sfera casnică (rolul de gospodină și cel de mamă atribuit
femeii) mențin permanentizarea femeii în poziția de oprimare și subordonare în raport cu
bărbații/soții lor;

Soțiile ca grup social au responsabilități principale legate de sarcinile casnice, grija față de copil
și grija pentru alți membrii ai familiei chiar dacă ele lucrează salariat

Soțiile sunt încă dezavantajate economic în căsătorie și, reciproc, ele sunt încă discriminate în
lumea muncii salariate;

Din punct de vedere statistic femeile sunt mai predispuse la a fi atacate, violate sau omorâte în
casă chiar de soți sau parteneri masculini decât de un străin.

Mișcarea feministă pentru reformarea familiilor a acționat astfel pentru o schimbare în

redistribuirea puterii de-a lungul dimensiunii de gen atât în interiorul relației maritale cât și în
sfera publică. Studiile feministe au identificat mecanismele prin care relațiile subordonat-
supraordonat din căsătorie se reproduce în exteriorul cuplului și au condus la apariția a noi tipuri
de „familii” alternative: uniunile consensuale heterosexuale sau cuplurile homosexuale. La ora
actuală dezbaterile feministe asupra „căsătoriei” pun un accent deosebit atât pe aspectele
practice-legale- cât și pe relația existentă între acest termen și conceptele (conexe) de „rudenie”,
„familie” și „gospodărie”.

In România, aspectele legale legate de căsătorie au fost reglementate de Codul familiei între 1
februarie 1954 și 1 octombrie 2011.6 7Noul cod civil al României a intrat în vigoare în octombrie
2011, abrogând vechiul cod al familiei. Căsătoria în România poate avea loc doar între un bărbat
și o femeie. Vârsta legală pentru căsătorie este de 18 ani, conform Art. 272, cu mențiunea că,
"pentru motive temeinice" se poate aproba legal căsătoria de la 16 ani.8 (În 2007, Legea nr.

6
Lege nr. 4 din 4 ianuarie 1953 Codul familiei.
7
“Codul Familiei. Codul Familiei actualizat”.
8
  “Art. 272 Noul cod civil. Varsta matrimoniala. Conditiile de fond pentru incheierea casatoriei. Incheierea
casatoriei.”
288/2007 a egalizat vârsta minimă de căsătorie a femeilor și bărbaților.9 Pe plan penal, adulterul
a fost decriminalizat în 2006. 10Cu toate acestea, căsătoria este monogamă, deci doar două
persoane pot forma un cuplu legal căsătorit, bigamia (încheierea unei noi căsătorii de către o
persoană căsătorită) este o infracțiune conform Art. 376 al codului penal. 11Noul cod civil aduce
noutăți în domeniul regimurilor patrimoniale; astfel, spre deosebire de vechiul cod al familiei
(care avea un regim unic, obligatoriu și imutabil de comunitate de bunuri) soții pot alege tipul de
regim patrimonial pe care îl doresc.12

Căsătoria îşi trage seva din dreptul roman, aceasta fiind văzută ca o comunitate de viaţă şi de
cult, ca o legătură încheiată pe viaţă. Poligamia la romani era exclusă, iar divorţul putea fi
invocat foarte rar şi numai pentru motive precum: adulterul, furtul cheilor sau al vinului, avortul
provocat, vrăjitorie. Romanii au cunoscut două tipuri de căsătorie: cum manu şi sine manu.

Prin căsătoria cum manu femeia intra în familia soţului având situaţia juridică de fiică a acestuia,
iar în ceea ce priveşte căsătoria sine manu, la baza acesteia au stat raţiuni de ordin patrimonial
întrucât femeia nu mai intra sub autoritatea soţului, ci rămânea în familia de origine, sub puterea
tatălui ei. În atare condiţii, la căsătoria sine manu, femeia şi copiii ei puteau veni la moştenire în
familia sa de origine, pe când acest lucru era imposibil la căsătoria cum manu.

Înregistrarea casatoriei nu este o condiţie de validitate a acesteia, insa realizează mijlocul de

dovada a casatoriei, forma de recunoaştere sociala, precum si mijlocul de evidenta statistica cu
privire la starea civila a populaţiei.

Casatoria se dovedeşte cu certificate de casatorie, eliberat pe baza actului de casatorie, întocmit

in registrul de stare civila

Fiecare dintre soţi exercită, în mod exclusiv, asupra bunurilor proprii, atributele de administrare,
folosinţă şi dispoziţie. Astfel, fiecare soţ poate încheia diferite acte juridice privitoare la bunurile
proprii, fie cu terţii, fie cu celălalt soţ.

9
 “Drept OnLine: Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei. “
10
  “Art. 304 Cod penal Adulterul INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI”
11
  “Art. 376 Noul Cod Penal. Bigamia. Infractiuni contra familiei.”
12
 http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=507
Casatoria poate fi desfacuta prin divort. Divorţul are o importanţă socială deosebită, întrucât
astfel soţii pun capăt uniunii lor.

In dreptul roman divorţul era curent, simpla manifestare de voinţă a unuia din soţi era suficientă
pentru realizarea sa (repudium), exista însă şi divorţul prin consimţământ mutual.

Voinţa soţului putea ti manifestată şi tacit, divorţul putând să rezulte şi dintr-o nouă căsătorie a
unuia dintre soţi.

Vreme de mai multe secole, concepţia bisericii catolice a dominat, iar divorţul a fost complet
desfiinţat, doctrina protestantă însă, a restabilit divorţul atât pentru motiv de adulter, cât şi pentru
alte cauze.

Revoluţia franceză, considerând căsătoria drept un simplu contract, a admis în mod larg divorţul
prin consimţământ mutual sau la cererea unuia dintre soţi, pentru juste motive, între care intra şi
incompatibilitatea de caracter. Divorţul devenise atât de uşor, astfel încât principiul sacru al
indisoiubilităţii căsătoriei şi al stabilităţii ei era lăsat la discreţia absolută a soţilor, care puteau
divorţa cu cea mai mare uşurinţă şi pentru motive lipsite de seriozitate.

Potrivit reglementării vechi, în Transilvania se admitea, pe lângă divorţ, şi separaţiunea de corp,

sub titulatura "separaţie de pat şi masă".

Astazi, Divorţul se poate pronunţa prin acordul soţilor (pe cale judiciară, pe cale administrativă
sau prin procedură notarială). În lipsa acordului, divorţul se poate pronunţa de către instanţa de
judecată.
Anexa I.

GLOSAR CU TERMENI DE SPECIALITATE

 bigamie – infracțiune care constă în încheierea unei noi căsătorii de către o persoană

care este căsătorită legal.( Ministerul administrației și internelor - Glosar de termeni din
domeniul ordinii și siguranței publice, Editura Ministerului Administrației și Internelor,
2006 )

 apel - cale de atac prin care se obține rejudecarea în fond a unui proces de

către instanța de fond imediat superioară aceleia care a pronunțat hotărârea atacată;-
adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima
instanță. (Ministerul administrației și internelor - Glosar de termeni din domeniul ordinii și
siguranței publice, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006)

 familie - grup social având la baza căsătoria, alcătuit din soți, copii și din descendenții
acestora. (Ministerul administrației și internelor - Glosar de termeni din domeniul ordinii și
siguranței publice, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006 )

 poligamie - Formă de căsătorie, apărută o dată cu sclavia patriarhală și întâlnită azi la

popoarele de religie mahomedană, în care un bărbat poate să aibă, în același timp, mai
multe soții. 2 (Îoc monogamie) Stare a bărbatului care este căsătorit în același timp cu
mai multe femei Si: bigamie. 3 (Jur) Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același
timp cu mai multe femei (Micul dicționar academic, ediția a II-a. Editura Univers
Enciclopedic, 2010)

 delegat - 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat

ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau
internațională. (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și
adăugită) Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009)
Anexa a II-a.

 In sensul Codului Civil, prin soți se intelege:

a) Barbatul si femeia uniti prin casatorie;
b) Persoanele de acelasi sex unite prin casatorie;
c) Barbatul si femeia care sunt logoditi;
Varianta “a” este cea corecta deoarece este reglementat sensul notiunii de soți in Ccodul
Civil, art. 258, al. (4).
Varianta “b” este gresita deoarece in legislatia in vigoare in Romania, nu este acceptata
casatoria a doua personae de acelasi sex.
Varianta “c” este gresita deoarece logodna reprezinta doar o promisiune reciproca de a
incheia casatoria, nu insasi casatoria, ce este incheiata in conditiile legii.
Anexa a III-a

Cerere de chemare in judecata in vederea autozizarii casatoriei

minorului care a implinit varsta de 16 ani

Către,
Judecătoria Braila
Str. Calarasilor, nr. 43

Domnule Preşedinte,

Subsemnata IONESCU ALINA, cu domiciliul în mun. Braila, la adresa Str. Calea Galati, nr. 38,
având CNP 600407022944, posesoare a CI, seria XR, nr. 697429, eliberat de SPCLEP Braila, la
data de 21.08.2018, adresa electronică ionescu@alina.ro, tel. nr. 0787372057,
în nume personal, în calitate de reclamantă,
Reprezentată prin avocat PRUNAU ADRIAN IONUT, în baza împuternicirii avocaţiale nr.
16/2008, eliberată de Cabinet de Avocat Braila,
Cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Braila, cu sediul în mun. Braila , la adresa
Str. Plevnei, nr. 601, e-mail prunauadrian@cabinetavocatbraila.net,
înaintez prezenta

CERERE DE AUTORIZARE A CĂSĂTORIEI SUBSEMNATEI MINORE

Pentru ca prin încheierea civilă pe care urmează să o daţi în camera de consiliu:

1. Să autorizaţi căsătoria subsemnatei minore IONESCU ALINA, fiica lui IONESCU
PETRISOR şi IONESCU MIHAELA,
născută la data de 10.07.2004, în prezent în vârstă de 16 ani şi 6 luni, cu numitul POPA IONUT,
domiciliat în mun. Braila, la adresa Str. Bd-ul Dorobantilor, nr. 55, având CNP 100508330788
Fără cheltuieli de judecată.
MOTIVE:

În fapt, subsemnata IONESCU ALINA, sunt născută la data de 10.07.2004, împlinind în urmă cu
şase luni vârsta de 16 ani. Părinţii mei sunt despărţiţi în fapt de când eu aveam 10 ani, tatăl meu,
IONESCU PETRIŞOR, fiind plecat în Italia şi având domiciliul necunoscut, iar mama mea,
IONESCU MIHAELA, s-a mutat în urmă cu cinci luni cu un alt bărbat, cu care are un copil
minor, având în prezent domiciliul în mun. Galati, la adresa Str. Bd-ul Siderurgilor, nr. 103. De
la mutarea mamei mele de la locuinţa noastră, aceasta a întrerupt legăturile cu mine, lăsându-mâ
în grija numitului POPA IONUT, cu domiciliul în mun. Braila, la adresa Str. Dorobantilor, nr.
55, la care locuiesc efectiv şi în prezent.
Subsemnata am o infirmitate locomotorie, care presupune îngrijirea şi ajutarea mea la deplasare,
fiind ajutată de către sus-numitul POPA IONUT , împreună cu care locuiesc şi în îngrijirea
căruia m-a lăsat mama mea.
Intre mine şi sus-numitul POPA IONUT, s-a legat o relaţie de prietenie şi de dragoste, iar în
urma acestei relaţii subsemnata am rămas însărcinată, în prezent aflându-mă în luna a IV-a de
sarcină. Intre noi există o diferenţă de 8 ani, iar prietenul meu mă îngrijeşte şi mă ajută la
deplasare, angajându-mi chiar şi o asistentă medicală pentru perioada de timp în care
el este la serviciu. Cum acesta are calitatea de angajat la firma SC Lentimed SRL,
din Braila, poate asigura cele necesare traiului nostru în comun, şi întrucât subsemnata sunt
însărcinată, vă rog să autorizaţi căsătoria noastră, existând motive temeinice în sensul art. 272
alin. (2) C.civ.

La căsătoria mea şi-a dat acordul prin înscris autentic mama mea, iar întrucât tatăl meu nu are
domiciliul cunoscut, solicit ca instanţa să substituie încuviinţarea acestuia la încheierea
căsătoriei.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 272 alin. (2) C.civ., art. 148-151 C.proc.civ.,
art. 527-537 C.proc.civ.

În dovedirea prezentei cereri, solicit să încuviinţaţi administrarea următoarelor probe cu care

doresc să dovedesc cele menţionate:
- proba cu martorii menţionaţi în lista anexă, inclusiv declaraţia martorului POPA IONUT;
- proba cu înscrisuri, şi anume avizul medical pentru căsătoria mea, care atestă inclusiv starea
mea de graviditate;
-ancheta psiho-socială. Anexez prezentei copii certificate de pe următoarele acte:
- certificatul de naştere şi cartea de identitate a subsemnatei
- certificatul de căsătorie al părinţilor mei, IONESCU PETRIŞOR şi IONESCU MIHAELA;
- certificatul de încadrare a subsemnatei în gradul II de invaliditate;
- certificatul medical de la medicul meu ginecolog care atestă starea mea de graviditate;
- certificatul de naştere şi cartea de identitate a viitorului meu soţ, numitul POPA IONUT;
- dovada de la locul de muncă al viitorului meu soţ, numitul POPA IONUT ;
- declaraţia autentică a mamei mele, IONESCU MIHAELA, privind acordul la căsătoria mea;
- notă de relaţii de la I.P.J. Braila privitoare la plecarea tatălui meu în străinătate.

Depun prezenta cerere însoţită de actele anexate acesteia în două exemplare, conform art. 149 şi
art. 150 C.proc.civ.

Timbrez prezenta cerere conform art. 15 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Alăturat prezentei depun împuternicirea avocaţială în original şi copia chitanţei de plată a

onorariului de avocat.

Solicităm judecarea cauzei şi în lipsa subsemnatului reclamant şi/sau a avocatului, conform ort.
411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.

Data, Semnătura reclamantului /Semnatura reprezentatului

14.12.2020 Ionescu A. Ionescu M.

Domnului Preşedinte a Judecătoriei Braila,

NOTĂ
În cazul în care părinţii minorei se opun la încheierea căsătoriei, cererea se judecă în
contradictoriu cu aceştia, în cadrul procedurii contencioase, conform art. 192, art. 194 şi art. 195
C.proc.civ., iar părinţii urmează să figureze ca intimaţi în cererea de chemare în judecată în care
se va preciza şi motivul opoziţiei acestora şi starea de fapt care motivează cererea de căsătorie a
minorului.
BIBLIOGRAFIE

1. Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Valentina

Marinescu.

2. Codul Familiei. Codul Familiei actualiazat.

3. Codul Penal

4. Noul Cod Civil

5. D. Rizeanu, D. Protopopescu - Raporturile patrimoniala dintre soţi în lumina

Codului familiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963

6. M. Eliescu -Transmisiunea şi împărţela moştenirii în dreptul R.S.R., Editura

Academiei, Bucureşti, 1966

7. L. Pop - Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1996