BASMUL

-CARACTERISTICI-
DEFINIŢIE: Basmul este o specie a genului epic în proză, alcatuită din mai multe episoade în care

se povestesc întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje sau forţe supranaturale, grupate

antitetic în pozitive şi negative. Binele învinge întotdeauna răul. Basmele pot fi populare sau culte.

TEMA: lupta dintre bine şi rău.

CARACTERUL EPIC

*ACŢIUNEA:

-se organizează pe moment ale subiectului;

-e amplă, desfăşurată pe mai multe episoade. Accentul cade pe conflict (conflictele principale /

secundare);

-caracter schematic: motive: un împărat fără copii, naşterea pe cale supranaturală, împăratul cu trei

feciori, lupta cu zmeii, metamorfoza, călătoria pe celălalt tărâm, animalul năzdrăvan, supunerea la

probe, căsătoria etc.

*TIMPUL: nedeterminat. Este un trecut îndepărtat (“a fost”), dar fabulos, în care totul este posibil

(“ca niciodată”).

*SPAŢIUL: vag precizat. Există două lumi: aceasta şi lumea cealaltă, ambele fiind guvernate de

legi proprii.

*PERSONAJELE:

-un număr mare de personaje (principale, secundare, episodice, masculine, feminine);

-se grupează antitetic (bune şi rele);

-au caracter simbolic –Făt-Frumos reprezintă binele, iar zmeii răul. Făt-Frumos este personajul

principal (poate avea şi alte nume);

-în raport cu realitatea personajele se pot clasifica în natural şi supranaturale;

-personajul principal:-are atât însuşiri naturale, cât şi supranaturale;

-are adversari umani / supranaturali;

-are ajutoare umane / supranaturale;

-se folosesc atât mijloacele caracterizării directe, cât şi ale celei indirect.
*NARATORUL:

-anonim;

-omniscient, aparent martor la întâmplări;

-relatarea este subiectivă, deoarece se simte simpatia faţă de personajul pozitiv, iar finalul este

justiţiar;

-stabileşte contactul cu ascultătorul prin intermediul verbelor şi pronumelor de persona a II-a;

-utilizează formulre tipice.

*FORMULELE TIPICE:

-iniţiale: îl introduce pe ascultător în lumea ficţiunii: “A fost odată ca niciodată, că de n-ar FI…”;

au aspect ritmat şi uneori comic;

-mediane: marchează continuarea acţiunii; concentrează timpul unor întâmplări: “şi se luptară / şi

se luptară / zi de vară…”;

-finale: au aspect comic; marchează ieşirea din lumea ficţiunii; îl prezintă pe narator ca participant

la evenimentele finale.

REALUL SE ÎMPLETEŞTE CU FANTASTICUL: există întâmplări, personaje, obiecte

fantastice, cifre şi obiecte magice.

DEZNODĂMÂNTUL:

-tipic pentru basme: un happy-end, căsătoria;

-are valoare etică, răul este învins de bine, triumfă întotodeauna adevărul, dreptatea şi bunătatea.

MIJLOACE DE REALIZARE A EXPRESIVITĂŢII. MODURI DE EXPUNERE:

-se folosesc toate modurile de expunere. Predomină naraţiunea. Descrierea este mai elaborată în

basmele culte;

-limbajul folosit se caracterizează prin oralitate: folosirea unor cuvinte şi expresii populare,

regionalisme, arhaisme (de diverse tipuri), propoziţii exclamative şi interogative, fraze rimate;

-personificarea, antiteza şi hiperbola sunt figurile de stil specific basmului.

BASMUL POPULAR, ca orice creaţie folclorică, are caracter oral, anonim, colectiv,

sincretic, prezintă variante.

G. Călinescu afirma că basmul este “o oglindă a vieţii în moduri fabuloase”.