Sunteți pe pagina 1din 3

Antreprenoriatul social: Spre conceptualizare

Student – Dascălu Georgiana – Denisa

Coordonator – Prof. Dr. Alexandru Apostol

Master – Sociologia organizațiilor și a resurselor umane

Curs – Antreprenoriat și inovație

Anul II
Mediul în care își desfășoară activitatea organizațiile de voluntariat sau non-profit (NFP) se
schimbă rapid din cauza globalizării tot mai mari, a nevoilor crescânde în comunitățile țintă și a
unui mediu de finanțare în general mai strict, cu o concurență tot mai mare pentru donatori și
granturi.

NFP-urile au fost forțate să adopte o poziție competitivă în operațiunile lor și să urmărească


modalități inovatoare de a oferi o valoare superioară pieței țintă și prin aceasta, captarea unui
avantaj competitiv pentru organizația socială.

Literatura despre antreprenoriatul social a crescut în semnificație în ultimele două decenii, dar
rămâne difuză și fragmentată. Odată cu creșterea concurenței, antreprenorii sociali sunt obligați să
urmărească strategii de marketing inovatoare pentru furnizarea serviciilor lor, păstrându-și în
același timp misiunea socială.

Termenul „antreprenor” își are originea în economia franceză în secolele al XVII-lea și al XVIII-
lea și sugerează că antreprenorul transferă resursele economice dintr-o zonă mai scăzută către o
zonă cu productivitate mai mare și randament mai mare. Antreprenorii sunt agenții schimbării în
economie și ei avansează economia deservând noi piețe sau creând noi moduri de a face lucrurile.
Funcția principală a unui antreprenor este de a începe noi afaceri în căutarea de profit. Într-o
abatere radicală, unii cercetători sugerează că antreprenoriatul poate fi privit ca o caracteristică
comportamentală a organizației. Antreprenorii prezintă trei caracteristici în luarea deciziilor în
cadrul organizațiilor: toleranță la risc, proactivitate și inovație.

Adoptarea unui model de antreprenoriat de comportament al întreprinderii are o serie de avantaje


față de modelele de antreprenoriat mai tradiționale și teoriile care se concentrează pe trăsăturile
antreprenorului individual. În primul rând, pentru că nivelul de analiză la nivel de firmă este mai
mare adecvat pentru a înțelege eficacitatea și tipurile de comportamente la nivel de firmă care au
ca rezultat performanța.

Casson definește oportunitățile antreprenoriale ca fiind „cele situații în care noi bunuri, servicii,
materii prime și metode de organizare pot fi introduse și vândute la mai mult de costul lor de
producție”. Singh definește o oportunitate antreprenorială „ca o întreprindere potențială fezabilă,
în căutarea de profit, care oferă pieței un nou produs sau servicii inovatoare, îmbunătățește un
produs/serviciu existent sau imită un produs/serviciu profitabil pe o piață mai puțin saturată”.
Antreprenoriatul social duce la înființarea de noi organizații sociale sau PFN și la inovarea
continuă în cele existente. PFN reprezintă o gamă largă de activități economice, educaționale, de
cercetare, de bunăstare, sociale și spirituale implicate de diferite organizații.

Antreprenoriatul în public a primit o mare atenție academică, mai ales în ceea ce privește
conducerea organizațiilor publice sau dezvoltarea politicilor publice. Susținătorii acestei abordări
spun că antreprenorii sociali posedă mai multe caracteristici de conducere, și anume, credibilitate
personală semnificativă și capacitatea de a genera angajamentul adepților față de proiect. De
asemenea, sa discutat despre antreprenoriatul social în contextul acțiunii sociale. Aici
antreprenoriatul social a fost văzut în termeni de leadership catalizator oferit în domenii de interes
social cu scopul schimbării, atât în ceea ce privește domeniul de interes social, cât și în politica
publică aferentă domeniului de interes social respectiv. Antreprenorii sociali diferă de
antreprenorii de afaceri în ceea ce privește misiunea lor. Pentru antreprenorii sociali, misiunea
socială este explicită și centrală.

NFP-urile se confruntă adesea cu mai multe obiective de servicii și e necesar să dezvolte


programe care să satisfacă diversele nevoi ale mai multor sponsori. Răspunzând unui amestec mare
de părți interesate care pot include guvern, clienți, membri, sponsori, donatori, angajați și grupuri
de interese speciale, PFN se confruntă cu o problemă de echilibrare a obiectivelor financiare și
operaționale și a scopului organizațional.

Antreprenoriatul social devine din ce în ce mai importantă din cauza convergenței unei varietăți
de forțe, cum ar fi „reinventarea” guvernului, nevoile tot mai mari ale piețelor țintă și concurența
sporită pentru donatori, granturi și contracte de servicii. Este necesară o mai bună înțelegere a
constructului, astfel încât înființarea, dezvoltarea și managementul întreprinderilor sociale să poată
fi mai bine înțelese. Cel mai important, o conceptualizare mai bună a constructului va surprinde
caracteristicile organizaționale unice ale întreprinderilor sociale și va facilita cercetarea în
dezvoltarea capacităților, inovare și avantaj competitiv în întreprinderile sociale. Contribuția cheie
a acestei lucrări este dezvoltarea unui cadru conceptual mai complet pentru a capta antreprenoriatul
social. Autorii au început cu observația că, deși literatura de antreprenoriat social a crescut în
semnificație în ultimii ani, ea rămâne difuză și fragmentată. Autorii au subliniat centralitatea
misiunii sociale în antreprenoriatul social, dar au observat și inadecvarea unei conceptualizări
unice dimensionale pentru a surprinde natura complexă a antreprenoriatului social.