TEST

Tabaran Roma grupa 1

pentru examen la DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Subiectul 1
DOMENIUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi domeniul dreptului internaţional privat.

Domeniul dreptului internaţional privat este mult mai larg şi nu se limitează doar la soluţionarea
conflictelor de legi şi jurisdicţii. Pe de altă parte, dreptul internaţional privat este o ramură pur
internă de drept şi fiecare stat îşi creează propriile sale norme de drept internaţional privat.
Normele conflictuale prezente în legislaţia oricărui stat contemporan şi care formează cea mai
mare parte a normelor ramurii în cauză, sunt lipsite de la bun început de funcţia de reglementare,
atât de specifică altor ramuri de drept. Specificul acestor norme constă în faptul că ele nu
reglementează de la sine raportul juridic litigios, ci doar stabilesc dreptul aplicabil raportului
juridic în cauză. Deci, principala funcţie al acestor norme este funcţia lor tehnicojuridică şi cea
de reglementare.

1.2. Analizaţi conflictul de legi în calitate de materie esenţială a dreptului internaţional privat.

Existenţa elementului de extraneitate într-un raport juridic face ca, în legătură cu acel raport
juridic, să se nască un conflict de legi. Într-o definiţie juridică, conflictul de legi este situaţia care
apare în cazul în care într-un raport juridic există un element de extraneitate, şi care constă în
aceea că acel raport juridic devine susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de
drept aparţinând unor state diferite. Conflictul de legi este pasibil însă şi de o definiţie
«metaforică», şi anume el este o îndoială, o întrebare care se pune în mintea judecătorului sau
arbitrului competent pentru soluţionarea litigiului: care dintre sistemele de drept în prezenţă se
aplică raportului juridic respectiv? Din definiţia juridică a noţiunii de conflict de legi se desprind
elementele esenţiale ale acestei instituţii, după cum urmează: a) izvorul conflictului de legi este
elementul de extraneitate. Numai existenţa într-un raport juridic a unui element de extraneitate
face ca, în legătură cu acel raport să se nască un conflict de legi, iar el devine, implicit, un raport
de drept internaţional privat. b) conflictul de legi nu implică în nici un fel un conflict de
suveranităţi, între statul nostru şi cel străin, cu care elementul de extraneitate are legătură.
Aceasta deoarece judecătorul instanţei forului ascultă numai de legea ţării sale, iar conflictul de
legi este soluţionat de către norma conflictuală, care, pentru acest judecător, este întotdeauna cea
moldovenească (internă sau cuprinsă într-o convenţie internaţională la care Republica Moldova
este parte). De aceea, noţiunea de «conflict de legi» ar putea fi redată cel mai adecvat prin
sintagma concurs de legi deoarece prezenţa acestei instituţii este că, în legătură cu unul şi acelaşi
raport juridic, sunt «în concurs» două sau mai multe legi aparţinând unor sisteme de drept
diferite. Cu toate acestea, noţiunea de «conflict de legi» nu poate fi însă abandonată, deoarece ea
este pe larg utilizată în legislaţia şi literatura de specialitate, fiind totodată concordantă cu cea din
terminologia francofonă şi anglofonă (conflit de lois; conflict of laws). c) raportul juridic care
conţine un element de extraneitate este susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de
drept diferite, şi anume cel al forului şi oricare dintre cele la care elementele de extraneitate
trimit. 15 d) conflictul de legi apare între sistemele de drept ale unor state diferite. Aşadar, în
sintagma «conflict de legi», noţiunea de «lege» trebuie luată în sensul de «sistem de drept»,
aparţinând unui anumit stat. (!) Cauza apariţiei conflictului de legi rezidă din faptul ca
reglementările din sistemele de drept ale statelor sunt deosebite unele de altele, cu privire la
aceeaşi problemă de drept. Astfel, de exemplu, termenul general de prescripţie extinctivă este de
3 ani în dreptul nostru; în dreptul elveţian acesta este de 10 ani; în dreptul Statelor Unite este de
6 ani; în dreptul german, el este de 30 de ani. În funcţie de numărul de elemente străine, raportul
juridic poate avea legătură cu mai multe sisteme de drept, conflictul de legi în acest caz fiind
multilateral. De exemplu, în cazul contractului de vânzare-cumpărare poate apare un conflict de
legi în legătură cu statutul personal al părţilor, deoarece una din părţi îşi are sediul în străinătate,
precum şi unul privind regimul contractului, deoarece un element al acestuia - şi anume locul
executării contractului - este în străinătate. Conflictul de legi la care ne referim în acest context
este un conflict de legi în spaţiu, adică între două sau mai multe sisteme de drept care coexistă în
spaţiu. Conflictul de legi este o noţiune specifică dreptului internaţional privat, deoarece poate
apare numai în raporturile juridice reglementate de această ramură de drept.

1.3. Argumentaţi interdependenţa între conflictele de legi şi conflictele de jurisdicţii.

Normele care soluţionează conflictele de jurisdicţii sunt de drept material, substanţial,

deoarece ele se aplică direct, nemijlocit raportului juridic, deosebindu-se de normele conflictuale
care indică legea aplicabilă raportului cu element de extraneitate. Aceste norme de drept material
ori substanţial aplicabile sunt ale instanţei sesizate. Conflictul de jurisdicţii este privit în sens larg
şi în sens restrâns. În sens larg conflictele de jurisdicţii se subclasifică în trei categorii principale:
a) norme privind competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Aceste norme
reglementează conflictele de jurisdicţii (în sens restrâns) care, alături de conflictul de legi,
formează principalele domenii de studiu ale ştiinţei dreptului internaţional privat. b) norme
privind procedura propriu-zisă (procesele de drept internaţional privat). c) norme privind efectele
hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale străine în Republica Moldova. Ele se regăsesc în special în
Codul de procedură civilă, precum şi în conţinutul tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte (în special tratatele de asistenţă juridică şi de arbitraj).
Conflictul de legi este pasibil însă şi de o definiţie «metaforică», şi anume el este o îndoială,
o întrebare care se pune în mintea judecătorului sau arbitrului competent pentru soluţionarea
litigiului: care dintre sistemele de drept în prezenţă se aplică raportului juridic respectiv? Din
definiţia juridică a noţiunii de conflict de legi se desprind elementele esenţiale ale acestei
instituţii, după cum urmează: a) izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate. Numai
existenţa într-un raport juridic a unui element de extraneitate face ca, în legătură cu acel raport să
se nască un conflict de legi, iar el devine, implicit, un raport de drept internaţional privat. b)
conflictul de legi nu implică în nici un fel un conflict de suveranităţi, între statul nostru şi cel
străin, cu care elementul de extraneitate are legătură.

Subiectul 2
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI STRĂINE

2.1. Caracterizaţi noţiunea de exequatur.

Exequatur este un concept specific dreptului internațional privat și se referă la procedura

judiciară în cadrul căreia, în urma controlului exercitat asupra hotărârii judecătorești străine de
instanțele statului pe teritoriul căreia se cere executarea, hotărârea judecătorească străină este
declarată executorie.[1]
 Exequatur se poate referi și la decizia unei instanțe de autorizare a executării în acea țară
a unei sentințe arbitrare, a unui instrument autentic sau a unei tranzacții judiciare pronunțate în
străinătate.

Anularea procedurii exequatur între statele membre pentru toate hotărârile judecătorește
în materie civilă și comercială este obiectivul fundamental al programului de recunoaștere
mutuală adoptat de Comisie și de Consiliu în decembrie 2000.

2.2. Analizaţi procedura de executare a hotărâilor judecătoreşti străine în Republica Moldova.

În conformitate cu art. 467 CPC al RM

(1) Hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt recunoscute şi se execută în
Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova
este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti
străine.

(2) În sensul prezentului capitol, prin hotărîre judecătorească străină se înţelege o hotărîre
pronunţată în cauză civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe
teritoriul unui alt stat.

(3) Hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica Moldova
în termen de 3 ani de la data rămînerii ei definitive, potrivit legii statului în care a fost
pronunţată. Repunerea în termenul omis din motive întemeiate se poate face de instanţa
judecătorească a Republicii Moldova în modul stabilit la art.116.

(4) Hotărîrile judecătoreşti străine prin care s-au luat măsuri de asigurare a acţiunii şi cele cu
executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul Republicii Moldova.

(1) Cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine se examinează în şedinţă de judecată,

cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul, data şi ora examinării. Neprezentarea din motive
neîntemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii.

(11) Instanţa judecătorească care examinează cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti

străine informează în mod obligatoriu şi neîntîrziat despre acest fapt Ministerul Justiţiei şi, după
caz, Banca Naţională a Moldovei, în cazul în care este vizată o instituţie financiară licenţiată de
aceasta, cu remiterea cererii şi a documentelor aferente. Prezenţa reprezentantului Ministerului
Justiţiei şi, după caz, al Băncii Naţionale a Moldovei la şedinţa de judecată în cadrul căreia se
examinează cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine este obligatorie. Lipsa
reprezentantului Ministerului Justiţiei şi, după caz, al Băncii Naţionale a Moldovei, legal citaţi,
nu împiedică examinarea cauzei.

(2) Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea
examinării cererii, înştiinţîndu-l.

(3) Instanţa judecătorească, după ce ascultă explicaţiile debitorului şi examinează probele

prezentate, pronunţă o încheiere de încuviinţare a executării silite a hotărîrii judecătoreşti străine
sau de refuz al autorizării executării.

(4) În cazul în care hotărîrea judecătorească străină conţine soluţii asupra mai multor pretenţii
disociabile, încuviinţarea executării lor poate fi acordată separat.
(5) La examinarea cererii de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine, instanţa sesizată poate,
după caz, să ceară explicaţii solicitantului recunoaşterii şi să interogheze debitorul privitor la
cererea depusă ori să ceară explicaţii instanţei străine emitente.

(6) Sub rezerva verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru încuviinţarea executării hotărîrii
judecătoreşti străine, instanţa judecătorească a Republicii Moldova nu poate proceda la
reexaminarea fondului hotărîrii judecătoreşti străine şi nici la modificarea ei.

(7) În temeiul hotărîrii judecătoreşti străine şi încheierii, rămase irevocabile, de încuviinţare a

executării ei silite, se eliberează un titlu executoriu, care se expediază executorului judecătoresc
desemnat de creditor. În cazul în care executorul judecătoresc nu a fost desemnat, se aplică
prevederile art. 15 şi 30 din Codul de executare.

Unele aspecte privind procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor arbitrate străine pe

teritoriul Republicii Moldova au fost abordate pentru prima dată doar tangenţial în Hotărârea
Plenului CSJ nr.7 din 23 februarie 1998 „Despre practica aplicării de către instanţele
judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor
instanţelor judecătoreşti şi arbitrate străine pe teritoriul Republicii Moldova" (Anexa nr.22).

Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2011 în dosarul nr.2r-429/11 (Anexa nr.24)
constată mai multe carenţe în aplicarea legislaţiei naţionale şi a actelor internaţionale care au
determinat soluţia instanţei de recurs privind respingerea cererii Companiei „Merchant Outpost
Company” de a recunoaşte şi a dispune executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii
din 28 decembrie 2010 pe dosarul nr.ARB-AH/12/10 pronunţate în Rusia de Arbitrajul Ad-Hok,
constituit în corespundere cu Regulamentul Arbitral UNCITRAL: - Prima instanţă a pus pe rol şi
a examinat în fond cererea privind recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine, neavând
la dosar anexată hotărârea arbitrală în original sau în copie legalizată. Hotărârea arbitrală străină
a fost prezentată în copie, fără o legalizare respectivă, hotărârea dată nefiind tradusă în limba de
stat. - Lipseşte convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul respectiv. - Din
copia contractului de comision nr.A-12 din 10 noiembrie 2009 care conţine o clauză arbitrală
rezultă că părţi ale contractului sunt doar Companiile „Merchant Outpost Company” şi „Boss
Payment Ltd”. Debitorii urmăriţi în baza hotărârii arbitrale Companiile „Adriatic Fund B.V”,
„Factor Banka d.d.”, „Druga d.o.o.”, „Kig d.d.”, „Venture Holding B.V.” şi Milena Logar nu au
fost părţi ale acestui contract şi ale Zinaida Guțu Studii privind funcționarea instituției
arbitrajului în Republica Moldova UNDP Project ”Transitional Capacity Support for the Public
Administration of Moldova” 2012 9 convenţiei arbitrale. Prin urmare, hotărârea arbitrală în
cauză nu are putere legală pentru debitori, fiind pronunţată asupra unui litigiu neprevăzut de
convenţia arbitrală şi care nu se înscrie în condiţiile convenţiei arbitrale. Totodată, instanţă de
recurs a menţionat încălcări de ordin procesual admise de Curtea de Apel Bender la examinarea
cererii Companiei „Merchant Outpost Company”: - La data depunerii cererii de către Compania
„Merchant Outpost Company” recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilor
arbitrajelor internaţionale era de competenţa Curţii de Apel Economice; - Debitorii urmăriţi în
baza hotărârii arbitrale sunt Companiile „Adriatic Fund B.V”, „Factor Banka d.d.”, „Druga
d.o.o.”, „Kig d.d.”, „Venture Holding B.V.” şi persoana fizică Milena Logar. Nici unul dintre
debitorii indicaţi în cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine nu a fost citat
pentru şedinţa de judecată în cadrul căreia a fost emisă încheierea privind încuviinţarea
executării sentinţei arbitrale străine.
Acest document nu a remarcat careva dificultăţi la acest capitol identificate în practica judiciară.
În ceea ce privește leagea străină vă comunic următoarele:
Prin legea straina intelegem dreptul strain, indifferent de izvorul sau; act normative, cutuma,
practica judiciara.
Instanta forului aplica legea straina in virtutea faptului ca propria norma conflictuala ii permite
acest lucru. Dreptul strain nu-si gaseste aplicarea in temeiul proprei autoritati ci numai in
conditiile si masura prevazuta de lex fori, respectindu-se astfle principiul suveranitatii statului.
Autoritatea legii strainie nu are deci un character originar, ci unul derivat, pentru ca ea ii este
conferita de norma conflictuala a forului, deci de legea interna.
In aceasta situatie, in care dreptul strain se aplica drept urmare a trimiterii facute e norma
conflictuala, se face aplicarea legii straine in calitate de lex cause.
In aplicarea legii straine se pot intilni urmatoarele situatii;
a) legea straina este determinate de lex fori,instantele judecatoresti conducindu-se in
solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare.
b) cooperarea juridical dintre state- a aparut ca urmare a necesitatii aplicarii legii straine si
adeficultatilor ivite in procesul de aplicare. Statele incheie din acest motiv conventii, acte
internationale prin care reglementeaza rezolvarea unitara si crearea de facilitate pentru
rezolvarea tuturor problemelor aparute in aceasta materie. Domeniile sint variate; tratate
de asistenta juridical, conventii pentru evitarea dublei impuneri etc.

2.3. Reclamanta, societate comercială cu sediul în SUA, a solicitat instanţei judecătoreşti din
Chişinău încuviinţarea executării solite a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de
judecată din California privind încasarea unei sume, rezultând din cauzarea unui prejudiciu, în
contradictoriu cu pârâta, societate comercială cu sediul în Chişinău.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.467-
469 din Codul de procedură civilă a Republicii Moldova. Pârâta a solicitat respingerea acesteia,
întrucât judecarea pricinii de instanţa din SUA s-a desfăşurat în lipsa sa fără a fi citat, precum şi
pe motiv că nu exisstă un tratat în acest sens între Republica Moldova şi SUA.

Care este soluţia instanţei ? Argumentaţi răspunsul.

Conform art. 466 din CPC al RM. Hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt
recunoscute şi se execută în Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul
internaţional la care Republica Moldova este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce
priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine.
Astel Instanța de judecată va respinge acțiune de recunoastere a hotărârii judecatoresti din SUA
pe teritoriul RM, din motiv că:
Pentru executarea hotărârii judecătoresti pe teritoriul RM, reclamata tre buie să depună o cerere
care să cuprindă următoarele:
Hotărîrea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în executare pe
teritoriul Republicii Moldova, la cererea creditorului, în temeiul încuviinţării date de instanţa
judecătorească în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea. În cazul în care
debitorul nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova ori cînd domiciliul nu este cunoscut,
hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor acestuia.

Articolul 469. Cuprinsul cererii

(1) În cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine se indică:

a) numele sau denumirea creditorului, precum şi al reprezentantului dacă cererea se depune de

acesta, domiciliul (reşedinţa) ori sediul;

b) numele sau denumirea debitorului, domiciliul (reşedinţa) ori sediul;

c) solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii, termenul de la care se cere executarea
hotărîrii.

(2) Pentru soluţionarea justă şi rapidă a cauzei, în cerere se indică numerele de telefon, faxul,
poşta electronică, alte date.

(3) La cerere se anexează actele stipulate de tratatul internaţional la care Republica Moldova este
parte. Dacă în tratatul internaţional nu se indică astfel de acte, la cerere se anexează:

a) copia de pe hotărîrea judecătorească străină, încuviinţarea executării căreia se cere, legalizată

de judecată în modul stabilit;

b) actul oficial care confirmă rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti străine, conform legii
statului în care s-a emis, dacă faptul acesta nu rezultă din hotărîre;

c) actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea, deşi a fost înştiinţată legal,
nu a participat la proces;

d) actul care confirmă executarea anterioară a hotărîrii pe teritoriul statului respectiv.

(4) Actele enumerate la alin.(3) lit.a), b) şi d) se însoţesc de traduceri în limba moldovenească

autorizate şi supralegalizate, cu respectarea prevederilor art.466. Supralegalizarea nu se cere în
cazul în care părţile sînt de acord cu depunerea actelor în copii certificate.

Astfel pârâta a menționat că judecarea pricinii de instanţa din SUA s-a desfăşurat în lipsa sa
fără a fi citat, precum şi pe motiv că nu exisstă un tratat în acest sens între Republica
Moldova şi SUA, aceste temeiuri sunt unele fundamentale, din care considerent cererea
reclamatei trebuie să fie respinsă și hotărârea neexecutată.