DIMENSIUNI ALE MEDIERII ÎN DOMENIUL ȘCOLAR

Prof. înv. primar Miron Simona Petronela, Şcoala Gimnazială ,, D.D. Pătrășcanu”, Tomești

În domeniul școlar există patru dimensiuni fundamentale ale medierii. Aceste dimensiuni au
evoluat odată cu implementarea principiilor și soluționarea de probleme din rezolvarea conflictelor.
Astfel s-a făcut o trecere graduală de la o dimensiune la alta:
Dimensiunea curriculară – se referă la introducerea în curriculum a unor teme specifice
educației pentru rezolvarea conflictelor.
Învățarea se produce în principal prin intermediul unor activități structurate: simulările, jocul de
rol, discuțiile de grup și activitățile de învățare cooperantă, o componentă importantă a învățării fiind
procesarea și dezbaterea incluse în aceste experiențe structurate.
Prin valorificarea instruirii profesorului și a materialelor ajutătoare, pot fi implementate
secvențe pe termen scurt, în așa fel încât programul să se desfășoare pe toată durata anului școlar.
Unele părți din curriculum pot fi integrate în programa școlară existentă, prin tehnica infuziei,
specifică în general introducerii noilor educații în procesul de învățământ. Rezultate mai bune ar putea
fi obținute dacă aceste cunoștințe ar fi organizate în programe separate. Oferta curriculară a şcolii
poate cuprinde pe lângă curriculum de bază şi pachete de opţional precum: Educaţie interculturală ,
Rezolvarea constructivă a conflictelor, Educaţia pentru o lume paşnică.
Programele de mediere – antrenează indivizii selectați (adulți sau copii) în dobândirea
principiilor și abilităților fundamentale ale rezolvării conflictelor și ale medierii, cu scopul de a pregăti
persoane ce pot juca rolul de terță parte neutră pentru a-i ajuta pe disputanți să găsească o soluție.
Medierea este o strategie de rezolvare a conflictelor ce poate fi utilizată la nivel de clasă, dar şi
de şcoală.
Programele de mediere din şcoli pot oferi servicii de mediere pentru managementul şi
rezolvarea conflictelor dintre elevi, dintre aceştia şi adulţi sau chiar numai dintre adulţi.
Rolul mediatorului îi poate aparţine profesorului, directorului sau oricărui alt adult din şcoală,
care să-i ajute pe elevi şi pe adulţi să-şi rezolve disputele. Mediatorii adulţi instruiţi pot asista o
dispută iscată pe probleme de lucru între doi colegi de catedră, părinţi care contestă acţiunile
disciplinare ale profesorilor sau cele mai potrivite programe de dezvoltare pentru copiii cu nevoi
speciale.
 Rolul mediatorului poate fi jucat adesea de elevi pentru a rezolva câteva dintre disputele între
colegi, cum ar fi problemele ce implică gelozia, zvonurile, neînţelegerile, intimidările, hărţuiala,
ameninţările sau bătăile, proprietatea personală şi prieteniile distruse. În plus, elevii şi adulţii pot
colabora, pot fi co-mediatori pentru a rezolva dispute între elevi şi profesori care pot implica ciocniri
de personalitate, probleme legate de respect sau de comportament şi alte conflicte care alterează relaţia
profesor-elev. Medierile între elevi şi profesori sunt adesea suplimente ale programelor de mediere
pentru elevi sau pentru adulţi.
Dimensiunea micro-abordării pașnice – o metodologie la nivelul clasei de elevi, care include
formarea acestora pentru dobândirea abilităților, principiilor și unora dintre procesele fundamentale de
rezolvare a conflictelor. Educația în acest sens este încorporată în programa școlară și în strategiile de
management al clasei.
Dimensiunea macro-abordării pașnice – o metodologie ce cuprinde toată școala și se
construiește pe dimensiunea anterioară, prin folosirea rezolvării conflictelor ca sistem de operare
pentru management, atât la nivelul macro cât și la nivel micro.
Principiile și procesele sunt învățate și se utilizeză de către fiecare membru al comunității
școlare: bibliotecari, profesori, consilieri, elevi şi directori.
Şcoala stabileşte programe de mediere pentru a satisface o varietate de nevoi:
 Reducerea numărului acţiunilor disciplinare cum ar fi detenţiile, suspendările sau exmatriculările.
 Încurajarea unor soluţionări mai eficiente de probleme.
 Reducerea timpului pe care îl petrec profesorii şi personalul administrativ pentru rezolvarea
conflictelor dintre elevi.
 Îmbunătăţirea climatului şcolar.
 Oferirea unui forum de alternative pentru soluţionarea de probleme pentru elevi.
 Oferirea unui forum de alternative pentru soluţionarea de probleme pentru instituţie.
Rezultatele celor mai multe studii privind eficiența și impactul programelor educative pentru
rezolvarea conflictelor în școli, bazate pe cercetările și teoriile negocierilor integrale, perspectiva
reversului și rezolvării constructive a conflictului, oferă cadrelor didactice informații valoroase
calitativ indicând necesitatea acestor programe și impactul lor asupra abilităților de a-și controla
propriile conflicte constructiv.

Bibliografie:
1. Richard J. Bodine Donna K. Crawford – The handbook of conflict resolution education , Wiley, 1998