- hipoprosexiile:

 diminuarea atenţiei, în special a capacităţilor de concentrare şi selectivitate;

 pot fi:
 fiziologice:
 în stările de surmenaj;
 în stările afective intense.
 patologice:
 în tulburarea nevrotică anxioasă şi depresivă;
 la personalităţile instabile;
 în episodul maniacal în care există o hipermobilitate şi o hipotenacitate prosexică
particulară;
 în psihozele schizofrenice;
 în oligofreniile uşoare şi debutul demenţelor.

- aprosexiile:
 abolirea atenţiei;
 apar în stările confuzionale, oligofreniile severe şi în stadiile avansate ale demenţelor.
Substratul neurofiziologic al atenţiei este într-o măsură semnificativă reprezentat prin activitatea formaţiunii
reticulate mezencefalice – sistemul reticulat activator ascendent, respectiv diencefalice – sistemul reticulat difuz de
proiecţie şi a conexiunilor ei corticale, cu rol în stabilitatea respectiv în mobilitatea atenţiei şi în întreţinerea stării de
vigilitate.

MEMORIA ŞI TULBURĂRILE EI

MEMORIA:
- funcţia psihică prin care se realizează fixarea, conservarea şi reactualizarea – prin intermediul
recunoaşterii şi reproducerii – a experienţelor de viaţă anterioare cognitive, afective şi volitive a persoanei
umane;
- asigură continuitatea şi consecvenţa psihismului în ansamblu şi exprimă unitatea celor două modalităţi de
cunoaştere – senzorială şi ideativă – prin păstrarea şi reactualizarea atât a imaginilor senzoriale cât şi a conţinuturilor
cognitive;
- este condiţionată de starea conştiinţei, de suportul afectiv şi de participarea operaţiilor gândirii;
- trebuie diferenţiată de învăţare = proces complex, conştient şi voluntar, care antrenează şi atenţia,
gândirea şi imaginaţia;
- permite distincţia dintre trecut şi prezent, dintre real şi imaginar, precum şi evocarea trecutului în raport cu
necesităţile prezentului;

50