Expansiunea europeană

Expansiunea europeană
Interesul omenirii pentru forma Pământului și a continentelor sale a stat la baza a
numeroase călătorii și teorii științifice. Dacă inițial savanții au fost adepții teoriei
geocentriste, potrivit căreia Pământul se afla în centrul Universului, ulterior aceștia s-
au pronunțat pentru teoria heliocentristă, care plasa Soarele în centrul Universului, în
timp ce Pământul se rotește în jurul acestuia.
La sfârșitul secolului al XV-lea, apar o serie de documente cartografice întocmite de
astronomii Paolo Toscanelli, Gerardus Mercator și Martin Behaim, care susțin faptul
că Pământul este rotund și nu plat.
De asemenea, dezvoltarea economică înregistrată de Europa în această perioadă și
sporul demografic vor încuraja întreprinzătorii, ceea ce va duce la perfecționarea
navigației și a echipamentelor necesare acesteia. Dintre progresele tehnice
înregistrate în acest domeniu menționăm caravela (vezi imaginea de mai jos).
Aceasta este o navă cu pânze inventată de portughezi. Dimensiunile sale sunt mici și
este ușor de manevrat și rapidă.
Se utilizează busola, astrolabul (vezi imaginea de mai jos) și hărți din ce în ce mai
perfecționate. Astfel, se intensifică preocupările în vederea stabilirii latitudinii și
longitudinii.

Marile descoperiri geografice

Odată cu stabilirea turcilor în Orientul Mijlociu, drumul comercial dintre Europa și
Orient va fi controlat de aceștia. Acest drum era calea prin care se aduceau în
Europa numeroase produse, în special mirodenii, drept pentru care a fost numit
drumul mirodeniilor. Blocarea acestuia va determina necesitatea căutării unei noi rute
spre India.
Astfel, noua cale spre Indii este inaugurată de explorările portughezilor. Aceștia,
sprijiniți de prințul și geograful Henric Navigatorul, vor explora coastele vestice ale
continentului african.
În anul 1487, navigatorul și exploratorul portughez Bartolomeo Diaz ajunge cu flota
sa până în sudul Africii, la Capul Bunei Speranțe.
Zece ani mai târziu, în 1497, exploratorul portughez Vasco da Gama va conduce pe
același drum echipajul său format din patru corăbii. Acesta va înconjura sudul Africii,
va trece prin strâmtoarea Madagascar și va ajunge în 1498 pe coasta vestică a
Indiei, în portul Calicut (vezi imaginea de mai jos). Drumul alternativ al mirodeniilor
atât de căutat era acum descoperit.
Odată descoperit noul drum spre Indii, urmează numeroase expediții de cucerire în
această zonă, astfel încât portughezii își instalează garnizoane la Macao, Malacca și
Goa. La începutul anului 1500, comandantul militar, navigatorul și exploratorul
portughez Pedro Álvares Cabral a fost delegat să conducă o flotă spre India. Din
cauza unei furtuni în Oceanul Atlantic, flota sa va eșua pe ceea ce a crezut inițial că
este o insulă uriașă – în fapt pe țărmul Americii de Sud, descoperind Brazilia.
Spaniolii doreau și ei să descopere un drum spre India, însă pe la apus, traversând
Oceanul Atlantic.
Italianul Cristofor Columb (1451 - 1506) intră în slujba Spaniei și, după mai multe
încercări și audiențe la regina Isabela și la regele Ferdinand pentru a obține finanțare
pentru realizarea călătoriei sale, primește în sfârșit sponsorizarea dorită în anul 1492.
Începând cu același an, Cristofor Columb întreprinde mai multe călătorii, explorând
insulele Bahamas, Cuba, Dominica, Haiti, Puerto Rico, Guadelupa, Trinidad.
Convingerea sa a fost că a ajuns în India, numind locuitorii de aici indieni. De fapt,
Cristofor Columb a descoperit un nou continent, care va primi numele de Lumea
Nouă, și apoi America, acesta din urmă venind de la exploratorul italian Amerigo
Vespucci.
Amerigo Vespucci a fost convins că ceea ce a descoperit Columb nu avea cum să fie
India. Punând cap la cap mărturiile înaintașilor exploratori și propriile sale experiențe
și calcule, a demonstrat că noul continent nu era India, ci era Lumea Nouă. În paralel
cu aceste descoperiri, există și teoria potrivit căreia primii care au ajuns în America ar
fi fost vikingii, prin exploratorul Leif Erikson.
Un alt mare pas în explorarea Pământului este realizat de Fernando Magellan între
anii 1519-1522. Exploratorul portughez aflat în slujba regelui Spaniei va realiza
pentru prima dată înconjurul lumii și va demonstra că forma Pământului este sferică.
Fernando Magellan îi va prezenta regelui Spaniei Carol Quintul planul său de
expediție, potrivit căruia urma să ajungă în India prin vest. La momentul respectiv se
știa că după Oceanul Atlantic urma o imensă întindere de uscat, ceea ce făcea să
pară nebunesc idealul lui Magellan. Acesta era convins, însă, că prin America de
Sud exista o trecătoare. Primind finanțarea necesară expediției și beneficiind de
sfaturile astronomului Faleiro, Magellan purcede în celebra sa călătorie pe 10 august
1519, pornind din Sevilla, cu cinci corăbii și un echipaj alcătuit din 270 de oameni.
El a navigat inițial spre țărmurile Americii de Sud, de-a lungul coastei Argentinei,
unde a întâlnit băștinași pe care i-a numit „patagonezi”, iar regiunea, Patagonia. În
sudul Americii va descoperi strâmtoarea de a cărui existență fusese convins,
strâmtoare care făcea legătura dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific și care îi va
purta de acum încolo numele – Strâmtoarea Magellan. Va străbate apoi cu o singură
corabie – atât a mai rezistat expediției – Oceanul Pacific spre nord-vest și va
descoperi insulele Filipine. Aici, Magellan este ucis într-o luptă cu băștinașii, dar
corabia „Victoria” a scăpat. După ce a străbătut Oceanul Indian și a trecut apoi prin
sudul Africii și prin Oceanul Atlantic, a reușit să revină în Spania la 6 septembrie
1522 la cârma comandantului Juan del Cano, aducând cu ea și o mare încărcătură
de cuișoare.
Urmările descoperirilor geografice și ale expansiunii europenilor
Consecințele descoperirilor geografice au fost multiple și de o importanță majoră
pentru evoluția ulterioară a omenirii.
Astfel, un prim impact este cel economic, axa comerțului mutându-se în regiunea
Oceanului Atlantic, în timp ce Europa devine centrul economic mondial. Crește,
astfel, cantitatea de metale prețioase, care ia drumul Europei, și, de asemenea,
sporește afluxul de mărfuri în general. Va avea loc, ca urmare, o „revoluție a
prețurilor” și o intensificare a inflației. Economia de tip capitalist ia amploare, iar
burghezia cunoaște un avânt economic și social.
În plus, se intensifică relațiile dintre Europa și Lumea Nouă, iar universul cunoașterii
se lărgește și dobândește noi valențe.
La polul opus, în Lumea Nouă se răspândesc diverse boli cu efect catastrofal asupra
populației băștinașe.

Contactul dintre civilizația europeană și cea extraeuropeană

Acest contact dintre cele două lumi, cea europeană și cea extraeuropeană, nu a
îmbrăcat aspecte întotdeauna pașnice, europenii desfășurând în noile teritorii
descoperite numeroase expediții de cucerire. Astfel, în Lumea Nouă, spaniolii
„conchistadori” vor înrobi și distruge populațiile băștinașe, urmărind să aducă în
Spania forță de muncă ieftină și bogății ale subsolului. Astfel, civilizațiile
precolumbiene ale aztecilor în Mexic și ale incașilor în Peru sunt definitiv distruse.
Hernan Cortez este cel care înfrânge ultimul suveran aztec, devastează capitala
imperiului și pune capăt acestui stat. Francisco Pizzaro extermină imperiul incaș din
America de Sud, cucerind Peru. În acest mod, sunt puse bazele Imperiului colonial
spaniol.
Cu totul altfel stau lucrurile în Asia, acolo unde europenii au descoperit civilizații și
religii mai bine organizate, care au rezistat colonizării europenilor.
Concomitent, au loc acțiunile de creștinare ale populațiilor băștinașe de către
misionarii diverselor ordine religioase, ceea ce va avea drept consecință catolicizarea
Americii Centrale și de Sud și a coastelor Africii de vest. Toate aceste experiențe și
noi contacte dintre civilizații și teritorii atât de diferite vor genera o nouă viziune
asupra lumii, viziune care va conștientiza diversitatea umană, culturală, etnică,
geografică, socială.
Fiind mult avansată din punct de vedere cultural și tehnologic, dar și militar, Europa
se va afirma, astfel, în noile colonii create prin modul său de existență, civilizația
europeană impunându-se în fața „sălbăticiei”

Imperiile coloniale în secolele XVI – XVII

În urma noilor descoperiri geografice, teritoriile nou descoperite sunt colonizate
treptat, luând naștere, astfel, primele imperii coloniale.
Statele care participă activ la aceste descoperiri geografice dobândesc statutul de
metropolă. În consecință, imperiile coloniale vor furniza metropolelor cantități imense
de materii prime precum mirodeniile și metalele prețioase (aur și argint), dar și zahăr,
cafea, cacao, tutun, bumbac, pentru a da doar câteva din cele mai cunoscute
exemple. La această lungă listă de materii prime se adaugă forța de muncă ieftină
care este furnizată metropolei.
În ceea ce privește acțiunile de creștinare ale populațiilor băștinașe, se remarcă
ordinele religioase ale misionarilor creștini – franciscani, dominicani, iezuiți ș.a.
Aceste ordine religioase, concomitent cu misiunea creștinării, vor desfășura și o
activitate de asistență socială în colonii.
În încercarea de a pune capăt rivalităților dintre metropole, în anul 1494 papa
Alexandru al VI-lea Borgia va media Tratatul de la Tordesillas. Conform acestui
tratat, lumea este împărțită între portughezi și spanioli, după cum urmează: se trage
o linie imaginară prin Oceanul Atlantic și tot ce se regăsește la est de această linie
aparține Portugaliei, în timp ce tot ce se regăsește la vest aparține Spaniei. Cum
francezii și englezii, la rândul lor, sunt dornici de explorare și cucerire, Franța și
Anglia nu vor recunoaște Tratatul de la Tordesillas.
Cele două imperii coloniale ale vremii au fost imperiul colonial portughez și cel
spaniol.
Imperiul colonial portughez a fost întemeiat de Alfonso de Albuquerque și Francisco
de Almeida. Domeniul colonial portughez era un imperiu preponderent comercial
maritim, cuprinzând teritorii pe coastele răsăritene și apusene ale Africii, pe coastele
vestice ale Indiei, în Brazilia ș.a. Brazilia va deveni renumită pentru întinsele sale
plantații. Acest imperiu este constituit din așa-numitele „factorii comerciale”. Capitala
Imperiului colonial portughez va fi aleasă în India, în orașul Goa. În 1542 portughezii
ajung în Japonia, iar în 1557 în China, la Macao.
Imperiul colonial spaniol a fost întemeiat de „conchistadorii” Hernan Cortez (1519-
1521) și Francisco Pizzaro (1531-1533), care vor distruge civilizațiile precolumbiene
ale aztecilor (Mexic) și incașilor (Peru). Mult mai întins, imperiul colonial spaniol
cuprindea America de Nord și America Centrală, arhipelagul Filipinelor, teritorii de pe
coastele africane. Teritoriile domeniului imperial spaniol vor fi organizate
administrativ în viceregate. Acestea erau constituite pe baza marilor ferme agricole
de tip feudal şi pe exploataţiile miniere de metale preţioase. Exemple de viceregate
sunt Peru, La Plata, Noua Granadă ș.a. Activitatea economică și politică în aceste
colonii se realiza prin Consiliul Indiilor și prin Casa de la Contratation.
Ambele Imperii coloniale încep să apeleze la munca sclavilor negri, aduși din Africa,
ceea ce va deschide o pagină neagră în istoria umanității.
Franța, Anglia și Olanda își constituie și ele imperii coloniale, activitatea lor
economică fiind coordonată cu ajutorul companiilor comerciale.
Înființarea imperiilor coloniale și intensificarea schimburilor între lumea europeană și
cea extraeuropeană va pune bazele economiei mondiale. Toate aceste imperii își vor
pierde însă majoritatea posesiunilor la finele celui de-al Doilea Război Mondial.