Originea nefericirii noastre

Faptul ca dorinţele noastre nu sunt mereu pline de Lumina sta la

baza nefericirii şi a frământării noastre. Dacă timp de cinci ani
am avut parte de bucurii într-un anumit domeniu, înseamnă că în
„rezervor** a fost Lumina doar pentru acei cinci ani. în clipa în
care ni s-a terminat Lumina - sau, mai degrabă, am fost
deconectaţi de la Lumină -, am devenit nefericiţi. Cu cât avem
mai multa Lumină în viaţă, cu atât mai mult timp dorinţele
noastre rămân împlinite şi suntem mai fericiţi.
Avem, de asemenea, o teamă adânc înrădăcinată că fericirea
noastră se va sfârşi până la urma. Când ne aflăm într-o stare rară
de mulţumire şi seninătate, avem tendinţa negativa de a crede câ
e prea frumos ca sâ fie adevarat. Ne facem griji de ce va fi
mâine. Şi, în clipa în care aceste îndoieli se strecoară în sufletul
nostru, în momentul în care începem să ne întrebam cât va mai
dura fericirea, ni se termina Lumina. Pierdem conexiunea. Prin
urmare, Lumina este şi confortul, siguranţa şi liniştea sufleteasca
date de certitudinea că vom fi fericiţi şi mâine. Când suntem
conectaţi la Lumina, teama, anxietatea sau nesiguranţa în
privinţa viitorului dispar.
Dorinţa supremă

în lumina celor de mai sus (joc de cuvinte intenţionat!),

Kabbaliştii ne spun ca dorinţa suprema a unei fiinţe umane este
dorinţa de Lumina. Mai mult decât atât, Kabbaliştii ne spun ca
aceasta Lumina este pretutindeni. Este substanţa cea mai des
întâlnită în universul nostru. Ea umple cosmosul şi ne saturează
realitatea. Lumina este infinita. Necuprinsa. Şi mereu gata sa
împlinească mai mult decât ne putem noi închipui. Fapt care ne
conduce la o întrebare obligatorie:

Dacă oamenii sunt esenţa dorinţei, iar universul este inundat de

Lumină, ce anume stă in calea fericirii noastre permanente?

RĂSPUNS: 0 cortină

De-o parte şi de alta a cortinei:

1% şi 99%

Potrivit Kabbalei, exista o cortină care ne împarte realitatea în

două zone: 1% şi 99%. Zona 1% cuprinde lumea noastră fizică,
ceea ce reprezintă doar o mică frântură din întregul univers. Este
numai ceea ce percepem noi cu cele cinci simţuri - ceea ce
putem mirosi, gusta, atinge, vedea şi auzi. Acesta este doar un
fragment din ceea ce există cu adevărat „acolo“.
De cealaltă parte a cortinei este zona 99%, care cuprinde cea mai
mare parte a realităţii.
în zona 1%, viaţa are prostul obicei de a ne prinde pe picior
greşit. în consecinţă, putem spune că suntem afectaţi de ceea ce
am putea numi sindromul „pe neaşteptate“:
A avut brusc un atac de cord.
A pârăsit-o pe neaşteptate.
Brusc, ne-am trezit fără nici un ban în buzunar.
înţelegerea a căzut pe neaşteptate.
S-a răzgândit brusc.
Pe neaşteptate, doctorii au dat peste un nodul.
Brusc, viaţa părea atât de searbădă.

Dar exista oare cu adevărat acest „pe neaşteptate“? Kabbaiah

spune câ nu. Absolut deloc. Exista întotdeauna o cauza
nevăzută, ascunsa, care precede orice întâmplare „neaşteptată“.
Te-ai trezit vreodată dimineaţa şi ai văzut, pe neaşteptate, un
stejar masiv în fata casei? Sigur că nu. Undeva, în trecut, cineva
a plantat o sămânţă. Atunci când o problemă îţi întrerupe fluxul
fericirii care îti împlinea o anumită dorinţă, Kabbaiah spune că
nu este o simplă întâmplare. Undeva, în trecut, cineva a plantat o
sămânţă. Cea mai mare greşeală pe care o facem este să credem
câ există greşeli sau întâmplări fără nici o explicaţie. Nu există
greşeli. Nu există coincidente. Nu există accidente. Şi nici
catastrofe produse pe neaşteptate. Tot ce se întâmplă se întâmplă
dintr-o anumită cauză.