Teoria haosului

Sindromul „pe neaşteptate“ îşi are originea în incapacitatea

noastră de a vedea dincolo de iluziile vieţii din zona 1 %. Nu
putem vedea dincolo de agitaţia imediata, ca sa avem imaginea
completa. Nu putem vedea de cealaltă parte a cortinei, unde se
afla o realitate mai vasta. Meteorologii s-au confruntat cu
aceeaşi problema când au încercat sâ prognozeze vremea.
Furtunile şi alte fluctuaţii ale condiţiilor atmosferice interveneau
pe neaşteptate. De aceea, meteorologii au conchis câ vremea
este o înşiruire de evenimente aleatorii, neliniare şi haotice.
Studiile ştiinţifice ulterioare au relevat însă o ordine misterioasa
ascunsa în haos. Ştiinţa numeşte acest fenomen efectul .

Efectul fluture

Oricît de incredibil ar pârea, oamenii de ştiinţa au descoperit ca

mica turbulenta creată de un fluture care bate din aripi in Tokio
se poate transforma intr-o tornada in Kansas. Iar o persoana care
trânteşte portiera automobilului în Iowa poate influenta vremea
in Brazilia. Toate lucrurile se leaga la un nivel mai profund al
realităţii. Vremea le apare aleatorie meteorologilor fiindcă
aceştia nu pot percepe şi măsura milioanele de influente care
contribuie la crearea unei furtuni - cum ar fi fluturii care bat din
aripi şi şoferii care trântesc portiera.
Kabbalah a descoperit acest concept cu secole in urma. Viaţa
noastră, oricit de haotica ar pârea, ascunde în ea ordinea.
Problema este că, indiferent de dimensiunile ei, o cortina ne
limitează capacitatea de a percepe toţi acei fluturi minusculi care
iscă vârtejul haosului in viaţa noastră. Dar toate furtunile şi
tornadele care se abat asupra existenţei noastre zilnice îşi au
cauzele nevăzute ascunse în spatele cortinei. Noi observăm
efectele, dar nu şi nivelul cauzelor. Avem simptomele, dar nu le
ştim rădăcinile. Suntem supuşi haosului, dar nu-i putem desluşi
originea. Suntem orbi în proporţie de 99%.
Iatâ-ne, aşadar, în contact cu o porţiune microscopică a realităţii,
în timp ce căutăm cu disperare împlinirea celor mai

profunde dorinţe ale noastre. Unii dintre noi apelează la ştiinţa,

unii la religia tradiţionala, alţii la droguri. Unii cauta bogăţia şi
puterea. Dar vidul interior rămâne. Ne simţim neînsemnaţi,
neajutoraţi, la voia întâmplării, tânjind după un suport spiritual,
un sens, o schimbare pozitiva.
Vom rămâne oare prizonierii acestui 1%, ratând celelalte 99 de
procente ale realităţii? Vom fi oare sortiţi haosului şi
întunericului?
Trebuie ca această cortina să rămână aşa pentru totdeauna?
Categoric, nu.

Lumea celor 99%

Odată, un fizician şi-a agatat o potcoava pe uşa laboratorului. Colegii lui au
ramas surprinşi şi l-au întrebat daca credea cu adevarat ca îi va aduce noroc
în experienţele pe care le făcea. Fizicianul a răspuns: „Nu, nu cred în
superstiţii. Dar mi s-a spus câ are efect chiar daca nu crezi în aşa ceva4*.

R. L. Weber, O plimbare la întâmplare prin ştiinţa

Realitatea familiara este lumea, acel 1% în care trăim, dar exista
şi zona de dincolo de cortina - cele 99 de procente - care, în
ultima instanţa, este mult mai importanta. Potrivit Kabbalei,
zona 99% este sursa tuturor împlinirilor care durează. Toata
cunoaşterea, înţelepciunea şi bucuria îşi au sălaşul în această
zonă. Aici este ceea ce Kabbaliştii numesc Lumina. Ori de câte
ori avem parte de bucurie înseamnă câ am intrat în contact cu
aceasta zonă, printr-o acţiune care a avut loc în zona 1%: te-a
îmbrăţişat copilul sau poate câ ai încheiat o afacere importanta.
Bucuria pe care o simţi sigur vine din zona 99%.

Nimic nou sub soare

înainte de Thomas Edison, omenirea trăia mai mult in întuneric,

dacă e să facem comparaţie cu lumea de astăzi, plină de lumini
fluorescente, de neon sau halogen, douăzeci şi patru de ore din
douăzeci şi patru. Dar oare Edison chiar a inventat ceva atunci
când a făcut primul bec? Sau informaţia privind crearea unui bec
exista deja?
Cu alte cuvinte, dacă cineva ar fi avut aceeaşi informaţie şi
materialele necesare creării unui bec cu o sută de ani înaintea lui
Edison, oare lumina nu ar fi putut fi aprinsă mult mai devreme?

Albert Einstein chiar a descoperit teoria relativităţii sau aceasta a

fost tot timpul acolo?
Isaac Newton chiar a inventat forţa gravitaţională când i-a
descoperit proprietăţile sau forţa gravitaţională a existat
dintotdeauna?
Edison, Einstein şi Newton nu au făcut decât să descopere ceva
care exista deja. Prin urmare, unde se ascundea toată
aceasta informaţie înainte ca cele trei minţi extraordinare sâ o
scoată Ia iveala? Răspunsul, potrivit Kabbalei, se afla dincolo de
cortina, In lumea celor 99%.