Tema № 1: Obiectul de studiu şi metodele Teoriei Economice

1. Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice
3. Metodele de cercetare ale Teoriei Economice
4. Funcţiile Teoriei Economice

Scopul temei: studierea proceselor de constituire a ştiinţei economice, a metodelor de

cercetare, categoriilor, legilor şi funcţiilor teoriei economice.

Obiectivele temei
 evidenţierea aspectului tehnologic şi social-economic al teoriei economice;
 definirea economiei pozitive şi economiei normative;
 determinarea etapelor evoluţiei ştiinţei economice;
 evidenţierea metodelor de analiză economică;
 definirea categoriilor şi legilor economice;
 relevarea funcţiilor teoriei economice şi clasificarea politicilor economice.

1.Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

Economia – reprezintă ansamblul activităţilor economice legate de procesele de producţie,

circulaţie,
repartiţie şi consum a bunurilor economice.

Structura economiei:
a) MicroEc – include unităţile primare de activitate economică (ex: întreprinderile individuale,
de arendă, colective etc);
b) MezoEc – include ramurile economiei naţionale de producţie (industria, agricultura,
transportul);
c) MacroEc – include economia unei ţări (unităţile primare + ramurile respective);
d) MondoEc – cuprinde interdependenţa economică dintre economiile naţionale şi fluxurile
economice internaţionale;
e) ExtraEc – se referă la economia cosmosului, mărilor, oceanelor.

Problemele fundamentale ale economiei sunt:

1) Ce de produs?
2) Cum de produs? Paul Samuelson
3) Pentru cine de produs?
Economia poate fi analizată în aspect tehnologic şi în aspect social-economic.

În aspect tehnologic Economia include:

a) Economia Resurselor – reflectă procesul de transformare a resurselor limitate în bunuri

economice necesare pentru satisfacerea nevoilor umane,
destinate pentru consumul productiv/personal.
b) Economia Reproductibilă – care include interdependenţa dintre cele 4 faze de reproducţie:
faza
de producţie, circulaţie, repartiţie şi consum.
c) Economia Naţională – care include: Economia unităţilor primare; Ec. sectoarelor; Ec.
regională.

Economia privită în aspect social-economic include unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile
de producţie.
Forţele de producţie – reprezintă raportul dintre om şi natură; includ mijloacele de producţie, forţa
de muncă, ştiinţa.
Relaţiile de producţie – reprezintă relaţiile ce apar între oameni în procesul de producţie a bunurilor
economice indiferent de dorinţa şi voinţa acestora.

Unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie formează modul de producţie (feudal,
sclavagist, capitalist).
Economia nu trebuie confundată cu Ştiinţa Economică.
Ştiinţa economică studiază fenomenele şi procesele economice care parcurg în societate
Ştiinţa Economică este bazată pe 3 principii:
Interdependenţa dintre teorie şi practică.
Teoria elaborează condiţii necesare pentru adoptarea deciziilor orientate spre dezvoltarea
economiei. Practica confirmă sau respinge teoriei economice care nu sunt valabile.
Unitatea dintre Micro şi MacroEconomie.
Problemele fundamentale pot fi rezolvate atât la nivel micro cât şi macroeconomic.
Realismul istoric.
Fenomenele şi procesele economice trebuie studiate în dependenţă de condiţiile istorice
concrete din perioada respectivă şi ţara respectivă.

Ştiinţa Economică poate fi privită în aspect pozitiv şi normativ. În aspect pozitiv Ştiinţa Economică
reflectă ceea ce există, iar în cel normativ – ceea ce trebuie să fie.
2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice
Obiectul de studiu al Teoriei economice a trecut prin următoarele etape:

1) Etapa Antică – Xenofon „Principala bogăţie o constituie pământul”, care a determinat termenul de
economie şi obiectul de studiu. Platon, Aristotel.
2) Etapa Medievală – Toma Aquino, numit şi Sf. Toma Aquino – filozof, teolog şi economist italian.
Lucrarea sa „Suma teologică” include concepte referitor la proprietate, dobândă, la preţul just, la salariul just.
3) Etapa Mercantelistă – a durat 3 secole; principala formă de bogăţie erau banii din aur şi argint; apare
Economia Politică. Thomas Mun, J. Polber. A. Monthcretien (fr.) în anul 1615 a elaborat o lucrare –
„Tratat de Economie Politică” , care era orientată în principal regelui. El a fost primul care a introdus
noţiunea de economie politică.
4) Etapa Fiziocrată – Fr.Quesnay cu faimosul său „Tablou Economic”, în viziunea lui ştiinţa economică
trebuie să studieze căile de îmbogăţire care se realizează în agricultură. A.R.Turgois, W.Petty – a fost primul
care ştiinţific a argumentat că la baza valorii mărfii se află munca. Crearea bogăţiei avea loc pe baza
agriculturii.
5) Etapa Clasică sau Liberalismului economic clasic – a durat aproape 100 ani. David Ricardo,
Adam Smith ca reprezentanţi. Adam Smith în 1776 a publicat – „Avuţia naţiunilor” – include principalele
forme de capital, fiind pusă şi baza Economiei Politice ca ştiinţă economică. Cu această lucrare s-a început
adevărata ştiinţă economică. Obiectul lui de studiu era ideea de îmbogăţire a naţiunii.
6) Etapa Marxistă sau Socialistă – Karl Marx „Capitalul”. Marx a schimbat radical obiectul de studiu
al ştiinţei economice afirmând că ştiinţa economică studiază relaţiile economice (îmbogăţirea) care apar între
burghezie şi proletariat.
7) Etapa Naţionalismului economic – H.Carey, Fr. List. Obiectul de studiu: Şt. Economică trebuie
să studieze nu individul şi nu căile de îmbogăţire, ci naţiunea şi specificul naţional.
8) Etapa Neoclasică sau Marginistă – K.Menger, L.Walras, A.Marshall. Obiectul de studiu al ştiinţei
economice este studierea utilităţilor marginale a bunurilor economice, precum şi a relaţiilor de circulaţie şi
consum. În această etapă apare Econometria.
9) Etapa Keynesiană – Lordul J.Keyns. în viziunea lui Keynes obiectul de studiu al ştiinţei economice este
studierea legilor cu caracter psihologic. Pentru prima dată în gândirea economică a determinat intervenţia
statului în economie. Obiectul de studiu al Teoriei Economice trebuie să includă problemele MacroEc-ce:
Studierea echilibrului economic general;
Studierea cererii şi ofertei agregate;
Studierea necesităţilor de implicare a statului în activitatea economică.
10) Etapa Neoliberală sau Monetarismului actual – M.Friedman, W.Yoken, Fridrich von
Hayek. În viziunea neoliberalilor obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea fluxurilor monetare şi
reglementarea acestora din partea statului. Principalele probleme ale Ştiinţei Economice sunt:
Stimularea ofertei şi a micului business;
Reglarea masei monetare aflate în circulaţie;
Limitarea intervenţiei statului în activitatea economică.

Actualmente Obiectul de studiu al Teoriei Economice este:

Studierea relaţiilor economice care apar între oameni în procesul de utilizare eficientă a
resurselor economice limitate.
Studierea categoriilor şi legilor economice.
Studierea modelelor şi sistemelor economice.
 3. Metodele de cercetare ale Teoriei Economice

Categoria economică – reprezintă o abstracţie ştiinţifică care reflectă o anumită latură a

relaţiilor de producţie. Ca categorii economice sunt considerate marfa, banii, salariu, profitul,
dobânda, renta, concurenţa, creditul, etc.
Categoriile economice pot fi divizate în 3 grupe:
1) Categorii economice generale care funcţionează în toate modurile de producţie
(producţia, repartiţia, consumul, munca);
2) Categorii economice intermediare care funcţionează în mai multe moduri de producţie
(valoare, bani, cerere, dobândă, rentă);
3) Categorii economice specifice modului de producţie dat (concurenţa, acumularea de
capital, inflaţia, şomajul).
Teoria economică în afară de categorii economice studiază şi legi economice.
Legea economică – reflectă legăturile generale, esenţiale, repetabile şi relativ stabile a
fenomenelor şi proceselor economice.
Legea economică se deosebeşte de legea juridică, deoarece ea are caracter obiectiv, pe când
legea juridică are caracter subiectiv.
Legile economice se deosebesc de legile naturii prin următoarele:
a) Legile naturii au caracter etern şi universal, dar legile economice – caracter istoric şi
trecător şi se modifică în urma schimbării condiţiilor respective;
b) Legile naturii funcţionează indiferent de voinţa oamenilor, iar legile economice
funcţionează în baza activităţii oamenilor.
Statul trebuie să ţină cont de funcţionarea legilor economice în procesul de elaborare a politicii
economice. Legile economice ca şi categoriile economice se clasifică în 3 grupe mari:
1) Legi Economice Generale – care activează în toate modurile de producţie (legea creşterii,
legea productivităţii muncii, legea acumulării);
2) Legi Economice Comune – care activează pentru mai multe moduri de producţie (legea
valori);
3) Legi Economice Specifice – care acţionează în modul de producţie dat (legea concurenţei).
Teoria economică ca şi alte discipline economice în procesul de studiere a fenomenelor şi
proceselor economice aplică următoarele metode:
1) Metoda de inducţie şi deducţie. Inducţia – prevede studierea proceselor economice de la
particular la general şi generalizarea lor; deducţia – prevede înaintarea anumitor teorii şi
ipoteze şi verificarea lor în practică de la general la particular.
2) Metoda de analiză economică şi sinteză. Analiza – prevede studierea diferitor laturi ale
fenomenului dat. Analiza se manifestă în următoarele forme:
a) Statică, care reflectă situaţia economică la momentul dat;
b) Dinamică - reflectă situaţia economică la diferite etape de dezvoltare;
c) Cantitativă – reflectă schimbările cantitative în economie;
d) Calitativă – care are loc în economie;
e) Macroeconomică;
f) Microeconomică.
Sinteza – prevede întrunirea proceselor analizate într-un fenomen întreg.
 3) Metoda de abstracţie ştiinţifică – prevede studierea unor laturi a relaţiilor de producţie.
Abstracţia ştiinţifică reflectă în conştiinţa oamenilor realitatea economică. Exemplu: valoarea,
pe care nu o poţi vedea, dar ea există şi are o bază reală.
4) Metoda dialectică – reflectă procesul de apariţie, dezvoltare şi dispariţie a fenomenului
economic.
5) Metoda matematică – este utilizată pentru a elabora diverse prognozări a economiei
naţionale / mondiale şi a diferitor variante de dezvoltare economică.
6) Metoda logică şi istorică. Teoria economică analizează fenomenele şi procesele economice
în aspect istoric şi în aspect logic.
7) Metoda de experiment. Teoria economică aplică această metodă în procesul de studiere a
posibilităţilor dezvoltării economice, pentru a verifica avantajele şi dezavantajele fenomenelor
şi proceselor economice.

4. Funcţiile Teoriei Economice

Teoria economică îndeplineşte 3 funcţii principale:

1) Funcţia de cunoaştere (cognitivă) – constă în analiza fenomenelor şi proceselor economice
în scopul rezolvării problemelor stringente ale societăţii.
2) Funcţia metodologică. Teoria economică stă la baza tuturor disciplinelor economice, fiindcă
ea aplică principalele categorii economice. „Teoria Economică este regina tuturor ştiinţelor
economice” Paul Samuelson.
Ştiinţele economice pot fi divizate în:
Ştiinţe economice generale: Teoria Economică, Doctrinele economice, Statistica etc.
Ştiinţe economice teoretico – aplicative : Economia ramurii, Economia unităţilor
economice, Economia regională etc.
Ştiinţe economice intermediare sau de graniţă: Geografia economică, Economia.
cosmosului, Econometria.
3) Funcţia practică. Teoria economică elaborează diferite concepte, teorii, care pot fi aplicate
în practică. În baza teoriei economice sunt elaborate politicile economice, care prevăd
următoarele scopuri:
a) Asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai a
populaţiei;
b) Asigurarea ocupării depline a forţei de muncă pentru toţi care doresc să muncească;
c) Ridicarea eficienţei economice astfel încât cu cheltuieli minime de obţinut rezultate
maxime;
d) Asigurarea libertăţilor economice pentru producători şi consumatori;
e) Asigurarea repartiţiei bunurilor astfel încât să nu existe pături sărace,
f) Susţinerea populaţiei inaptă de muncă (pensionari, invalizi, copii);
g) Asigurarea stabilităţii preţurilor;
h) Asigurarea balanţei comerciale pozitive.
Teoria economică nu trebuie confundată cu politica economică. În baza teoriei economice sunt
formulate următoarele politici economice: Politica monetară, valutară, fiscală, bugetară, politica de
ocupare a forţei de muncă, comercială, politica de venituri, politica sectorială etc.
 Concepte-cheie

 economia resurselor  inducţia-deducţia

 economia reproductivă
 economia naţională
 economia pozitivă
 economia normativă
 microeconomia
 mezoeconomia
 macroeconomia
 mondoeconomia
 politica economică
 analiza-sinteza
 abstracţia ştiinţifică
 metoda istorică şi logică
 metoda matematică
 fenomenul economic
 procesul economic
 categoria economică
 legea economică
 sistemul legilor economice

Rezumat

1. Teoria economică este un rezumat al evoluţiei gândirii economice despre modalitatea rezolvării
eficiente a principalelor probleme economice: Ce? Cum? Pentru cine de produs?
2. Teoria economică studiază: relaţiile economice şi comportamentul individului în procesul de
utilizare a resurselor limitate; categoriile şi legile economice, care funcţionează în societate;
modelele şi sistemele economice care funcţionează în economia contemporană.
3. În studierea proceselor şi fenomenelor economice teoria economică utilizează următoarele
metode: inducţia-deducţia, analiza-sinteza, abstracţia ştiinţifică, metoda istorică şi logică, metoda
dialectică, metoda matematică, metoda de experiment.
4. Legile şi principiile economice diferă substanţial de cele ale ştiinţelor naturale. În economie
fenomenele şi procesele sunt intermediate de comportamentul subiectiv al indivizilor şi
grupurilor de indivizi, pe când în natură procesele se desfăşoară în mod firesc, obiectiv.
5. Teoria economică se studiază pentru: a înarma populaţia cu cunoştinţe necesare pentru a lua
decizii juste în anumite situaţii economice; a argumenta şi a recomanda o anumită politică
economică; a formula legile economice pentru a prevedea consecinţele acţiunilor oamenilor; a
elabora unele recomandări oamenilor de afaceri cu privire la activitatea de antreprenoriat.
6. În baza teoriei economice sunt elaborate diferite politici economice: de dezvoltare social-
economică durabilă, de ocupare deplină a forţei de muncă, de atenuare a şomajului, de reducere a
inflaţiei etc.
 Probleme de recapitulare

1. Explicaţi noţiunea „Economie” în aspect tehnologic şi social-economic.

2. Indicaţi, care afirmaţii de mai jos se referă la microeconomie şi care la macroeconomie:
 în Republica Moldova şomajul sporeşte în continuare;
 combinatul de mobilă din mun. Bălţi a concediat luna trecută 20 de salariaţi;
 indicile preţurilor la mărfurile de consum au sporit în anul 2010 cu 10 %;
 săptămâna trecută rata dobânzii pentru credit la Banca de economii a constituit 30 %;
3. Care din afirmaţiile de mai jos se referă la economia pozitivă şi care la cea normativă:
 anul precedent nivelul general al preţurilor a avut tendinţa de creştere;
 dacă plata pentru studii va creşte în continuu, numărul abiturienţilor va scădea;
 în ultimii ani inflaţia a făcut să scadă nivelul de trai şi guvernul trebuie să efectueze
indexarea pe venit cetăţenilor;
4. Analizaţi metodele de cercetare utilizate în teoria economică şi caracterizaţi categoriile şi
legile economice.
5. Caracterizaţi funcţiile teoriei economice şi rolul ei în sistemul ştiinţelor economice.
6. Care este rolul cunoştinţelor economice în viitoarea activitate profesională a dvs.?

Bibliografie

 Niţă Dobrotă. Economie politică. Bucureşti, Editura Economică, 1997, p. 31 – 48.

 Economie. Ediţia a V-a. Bucureşti, Editura Economică,2000, p. 21 – 32.
 A. Cojuhari, V. Umaneţ. Bazele teoriei economice. Chişinău, Editura Universitas, 1993, p. 4 –
15.
 C. Gogoneaţă. Economie politică. Bucureşti, 1995, p. 12 – 17, 22 – 24.
 R. Lipsey şi A. Chrystal. Economia, ca ştiinţă socială, în Economia pozitivă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, p. 56 – 68.
 PENTRU SEMINARE (PRACTICE)

Testul 1
Care din următoarele aprecieri referitoare la obiectul Ştiinţei Economice sunt adevărate:
a) studiază modul de comportare al oamenilor în legătură cu alocarea şi utilizarea resurselor
limitate pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate;
b) studiază modul în care trebuie protejat mediul înconjurător;
c) studiază căile de optimizare a raportului dintre nevoi şi resurse;
d) studiază politicele specifice ale Statelor Lumilor.

Testul 2
Care din aprecierile de mai jos pot fi expresia conţinutului Ştiinţei Economice:
a) studiază problema raţionalităţii utilizării resurselor;
b) este Ştiinţa eficienţei acţiunii umane;
c) studiază comportamentul uman în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor rare cu
întrebuinţări alternative;

Testul 3
Teoria Economică studiază:
a) legile economice;
b) căile de reducere a costului de producţie;
c) metodele de dirijare a firmei;
d) categoriile economice;
e) prognozarea economiei naţionale;
f) sistemele economice.

Testul 4
Legile economice au caracter:
a) naţional;
b) obiectiv;
c) subiectiv;
d) universal;
e) istoric;
f) etern.
Testul 5
Teoria Economică aplică metodele:
a) statistică;
b) matematică;
c) comparativă;
d) extrapolare;
e) dialectică;
f) sinteză;
g) analiză.