Problema repartiţiei (Problema afectării)

Problema repartiţiei este o problemă fundamentală de optimizare combinatorială. În

forma sa cea mai generală, problema poate fi formulată ı̂n felul următor:
Un număr de lucrări Jl , J2 , ..., Jn trebuiesc executate cât mai repede posibil. Acestea
sunt efectuate de persoanele Al , A2 , ..., An , fiecare putând executa oricare din lucrările date.
Cunoscând timpul tij de execuţie al lucrării Jj de către persoana Ai , scopul optimizării este
găsirea acelui mod de repartizare a lucrărilor pe persoane astfel ı̂ncât timpul total de execuţie
al lucrărilor să fie minim.
Alternativ, descrierea problemei folosind teoria grafurilor:
Problema repartiţiei constă ı̂n găsirea, ı̂ntr-un graf bipartit ponderat, a unui cuplaj de
dimensiuni date, ı̂n care suma costurilor muchiilor este minimă.
Dacă numărul de persoane şi lucrări sunt egale, atunci problema se numeşte problema de
repartiţie echilibrată. În caz contrar, se numeşte problema de repartiţie dezechilibrată.

Figure 1: Exemplu de problema de repartiţie echilibrată

1 Problema de repartiţie echilibrată

Numărul soluţiilor posibile ale problemei de repartiţie echilibrată de domensiune n este n!.
O metodă posibilă de rezolvare ar fi să se evalueze toate cele n! repartizări posibile, iar apoi
repartiţia cu costminim ne va da soluţia optimă a problemei. Această metodă enumerativă
necesită un timp de execuţie foarte mare, de exemplu pentru n = 8 avem n! = 40320 variante
posibile.
Pentru modelarea matematică a problemei de repartiţie echilibrată vom introduce vari-
abilele decizionale binare:

 1 dacă persoanei Ai i se repartizează lucrarea Jj
xij =
0 ı̂n caz contrar.


Condiţiile ca fiecare lucrare să fie repartizată unei persoane precum şi condiţia ca fiecare
persoană să primească o lucrare se modelează prin intermediul următoarelor restricţii:
 Figure 2: Graficul funcţiei factoriale

n
X
xij = 1, 1 ≤ i ≤ n
j=1
n
X
xij = 1, 1 ≤ j ≤ n
i=1
ı̂n care variabilele xij satisfac condiţia: xij ∈ {0, 1}.
Obiectivul urmărit minimizarea timpului total de execuţie conduce la următoarea funcţie
obiectiv (scop):
n X
X n
min tij xij .
i=1 j=1

Prin urmare modelul matematic al problemei de repartiţie echilibrate este:

n X
X n
min tij xij
i=1 j=1
Xm
xij = 1, ∀ i ∈ {1, ..., n} (1)
j=1
n
X
xij = 1, ∀ j ∈ {1, ..., n} (2)
i=1
xij ∈ {0, 1}, ∀ i, j ∈ {1, ..., n}.

Modelul rezultat diferă de modelul problemei de transport echilibrate prin condiţia im-
pusă variabilelor de a fi doar 0 sau 1 (variabile binare). Totuşi rezolvarea sa se poate face

2
cu algoritmul de la problema de transport, ı̂nsă ea este greoaie, datorită faptului că soluţiile
de bază ale acestei probleme sunt puternic degenerate. Există metode mai eficiente de abor-
dare a problemei afectării, bazate pe teoria grafurilor, de exemplu Algoritmul ungar pentru
determinarea unei repartiţii de valoare optimă.
Exerciţiu:
Fie A, B, C, D, E, F şase tineri programatori cărora urmează să li se ı̂ncredinţeze rezolvarea
a şase tipuri de probleme a, b, c, d, e, f. Competenţele lor fiind diverse, s-a notat cu pâna
la 100 timpul necesar fiecarui programator de a rezolva fiecare dintre problemele propuse.
Aceste date sunt sintetizate ı̂n Tabelul 1.

a. Să se scrie modelul matematic asociat acestei probleme.

b. Să se găsească repartizarea optimă pe probleme a celor şase programatori, astfel ı̂ncat
timpul total de execuţie să fie minim.

Table 1: Timpii necesari programatorilor pentru rezolvarea problemelor propuse

a b c d e f
A 14 6 18 16 63 15
B 41 78 44 73 70 25
C 44 81 36 80 80 78
D 46 74 5 25 83 1
E 72 32 55 51 3 81
F 69 76 12 99 83 80

2 Problema de repartiţie dezechilibrată

În cazul problemei de de repartiţie dezechilibrate numărul persoanelor nu este egal cu numărul
lucrărilor. Vom presupune că numărul persoanelor este n, iar numărul lucrărilor este m, unde
m > n deoarece o persoană poate să execute mai multe lucrări.
Modelul matematic al problemei de de repartiţie dezechilibrate este:

n X
X m
min tij xij
i=1 j=1
m
X
xij ≥ 1, ∀ i ∈ {1, ..., n} (3)
j=1
Xn
xij = 1, ∀ j ∈ {1, ..., m} (4)
i=1
xij ∈ {0, 1}, ∀ i ∈ {1, ..., n} ∀ j ∈ {1, ..., m}.

BIBLIOGRAFIE

3
1. P.C. Pop, Modelare şi Programare Matematică. Teorie şi Aplicaţii, Editura Univer-
sităţii de Nord Baia Mare, 2009.

2. Wikipedia contributors. Assignment problem. Wikipedia, The Free Encyclopedia,

https://en.wikipedia.org/wiki/Assignment problem