EURITMIA

MIJLOC DE MANIFESTARE ARTISTICĂ

Prof. LUNGU MARIANA

ŞCOALA GIMNAZIALǍ RUGINEŞTI

Termenul de euritmie își are originea în cuvântul grec ,,eurhuthmos’’ în care eu înseamnă bine și
rhutmos ritm.
În Grecia antică, euritmia constituia o formă de spectacol în care conținutul unei poezii era
interpretat prin mimică, dans și pantomimă, de către un ansamblu și soliști special pregătiți.
Românii au preluat de la greci spectacolul de euritmie, prețuind pantomima mai mult decât dansul și
ridicând arta mimului la un înalt nivel interpretativ.
O sora de scenă a dansului și mimei, euritmia este vorbire vizibilă și muzică vizibilă, culoare și
sculptură în mișcare. Ea s-a născut din stiința spirituală antroposofică fondată la începuturile sec. al XX-
lea de Rudolf Steiner (1861-1925), om de stiință, artist și filosof austriac.
Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de a
introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.
Euritmia însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind ca instrument de
redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare
şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică. Ca artă ea a fost chemată
la viața de Rudolf Steiner, incepand din anul 1911/1912. Euritmia artistica a fost îngrijită și ocrotită de
Marie Steiner. Pe scenă euritmia este la ea acasă.
Fără a recurge la formele dansului expresiv, la pantomimă sau la baletul clasic, euritmia oferă, într-
un mod de neconfundat, intenția mișcării fiecăror vocale, consoane, tonalitate sau interval, intenție care
devine accesibilă prin legitățile artei cuvântului și sunetului.
A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cum este el
privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează prin mişcări sugestive
mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile
braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc să dea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor
unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.
Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a
sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un
mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul şi cu
gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţie a gestului artistic.
 Elevii sunt îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu instrumentalizarea
trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de
sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.
Metodă terapeutică recomandată de Rudolf Steiner, întemeietorul ,antropozofiei" ce se bazează pe
ideea că atât trupul, cât şi sunetele vorbirii reprezintă instrumente ale sufletului; prin efectuarea anumitor
mişcări ritmice ale corpului, însoţite de emiterea unor sunete specifice, se exercită influenţe benefice,
vindecătoare asupra trupului.
În grădinițe și școli, recitarea unei poezii, prezentarea unui cântec, desfășurarea unui ansamblu de
gimnastică sau dans constituie activității recomandate de programă și totodată sunt și numere
independente ale unui program de serbare. Poezia poate fi interpretată de copii sub formă de euritmie
prin mișcare. În cazul acesta euritmia devine o manifestare de sine-stătătoare în programul unei serbări,
și în mod deosebit euritmia muzicală, deoarece muzica îi stimulează și mărește atractivitatea.

Succesiunea etapelor de pregătire a euritmiei

I. Stabilirea poeziei. Poezia se va alege astfel încât să fie accesibilă nivelului de vârstă și înțelegere
al copilor și să fie potrivită pentru realizarea unei compoziții euritmice. În acest sens, în prealabil, se vor
analiza atât conținutul poeziei, cât și modalitățile în care ideile și sentimentele pe care le cuprinde pot fi
exprimate corespunzător de către elevi și preșcolari.
II. Stabilirea inventarului de mișcari. Inventarul de mișcări cuprinde totalitatea acțiunilor care se
vor folosi în realizarea creației euritmice. El este determinat de conținutul de idei și sentimente cuprinse
în poezie. Mimica , gestica, deplasările în scenă, mișcările de gimnastică, pașii de dans vor fi bine
gândite și definite după ce s-a ajuns la concluzia că exteriorizează (sugestiv, plastic) ideea poetică,
cuprinsă uneori într-o strofă, alteori centrată într-un vers, într-o expresie. Inventarul de mișcări se referă
atât la acțiunile individuale, cât și la cele collective.
III. Alegerea muzicii. În cazul în care poezia este muzicalizată ( ca, de exemplu, ,,Somnoroase
păsărele, de M. Eminescu, transpusă pe muzica lui T. Flondor) problema selecției muzicii nu se mai
pune. Dacă versurile nu au o melodie deja compusă, atunci melodia și ritmul vor fi stabilite astfel încât
să aibă o legătură logică cu conținutul poeziei. Prin caracter, accente, pauze și întregul mod de execuție
(piano, forte, vivace, crescendo etc.), muzica trebuie să ajute creația euritmică: să sublinieze
desfăsurarea ideilor poetice, să accentuieze momente emoționale, să evidențieze situații. Reamintim că
muzica în euritmie nu este obligatorie. Dar în cazul copiilor este indicată deoarece le stimulează
activitatea, le mărește plăcerea de a acționa. În selecționarea muzicii pentru copii se vor evita piesele
dificile, greu de înțeles, în favoarea celor jucăușe, hazlii, antrenante, vioaie.
 Selecția copiilor în roluri se va realiza concomitent cu învățarea poeziei, folosind gestica, mimica,
mișcările de gimnastică, pașii de dans etc. Îndrumătorul va observa mișcările copiilor. Copiii se
evidențiază prin inteligența, sensibilitatea, talentul lor.
Costumatia trebuie să fie căt mai potrivită cu conținutul poeziei. Croiala, îmbinarea culorilor,
modelelor, ornamentelor pot ajuta sau scădea valoarea conținutului poetic. Pentru stabilirea costumației
cât mai adecvate se vor face în prealabil, schițe, probe. Dacă nu corespund costumele vor fi modificate
sau înlocuite.
Machiajul și coafura trebuie să se integreze în ambianța și în ideile textului poetic, să aibă o valoare
funcțională naturală. Exagerările în acest sens pot mai degrabă dăuna decât favoriza.
Decorul are scopul de a întregi și susține atmosfera poeziei. Prin plasticitate și naturalețe decorul
poate contribui în mod substanțial la ridicarea valorii artistice a creației euritmice.
Rolul îndrumătorului. În învățământul primar și grădinițe rolul principal în crearea unei euritmii îi
revine cadrului didactic. Evident, valoare pozitivă are și colaborarea ei cu specialiști în mișcare, muzică
teatru. Dar în lipsa acestora cadrul didactic îndeplinește rolul de regizor, actor, scenograf, profesor de
dans, muzica, gimnastică.
Predarea poeziei alese pentru euritmie va începe cu explicarea cuvintelor necunoscute, povestirea
conținutului de idei și sentimente ale textului literar. Recitarea expresivă – sonorizind asimilarea poeziei.
După însușirea textului se sincronizează textul literar cu cel muzical. Poezia și melodia își îmbogățesc
semnificația și sensul educativ-artistic dacă sunt însoțite de mișcare. Acest mod de predare (poezie-
cântec-mișcare) le favorizează concentrarea atenției copiilor și le oferă mai multă satisfacție. Apoi
urmează munca de regizare a desfășurării jocului cu ,,actorii“ și conlucrarea lor. Aici sunt cuprinse toate
mișcările scenice care constituie esența euritmiei. O astfel de activitate euritmică în gradinițe și școli
înseamnă stimularea timpurie a interesului și dragostei pentru poezie, muzică și activități motrice, pentru
dezvoltarea emoțiilor estetice a sensibilității artistice a copiilor.
Euritmia și jocul. Jocul este o manifestare naturală, specifică vârstelor copilăriei. Acest lucru se
reflectă din toate activitățile organizate cu copiii. Prin urmare, jocul trebuie să fie prezent și în euritmia
creată preșcolarilor și școlarilor mici.
În acest sens, euritmia trebuie predată fără a neglija aspectul de joc copilăresc, a unui joc regizat, iar
costumația copiilor trebuie adecvată conținutului poeziei. Sub această formă, euritmia va satisface într-
un grad mai înalt plăcerea copiilor, va corespunde mai mult cerințelor și specificului vârstei și naturii
lor. Forțarea copiilor pentru interpretări caracteristice adulților se soldează, de obicei cu eșec, provoacă
ilaritate deoarece, adesea se transformă în ,,strâmbăciuni caraghioase’’(L. Bulandra).
În încheiere, apreciem că o activitate euritmică în școli și grădinițe înseamnă stimularea timpurie a
interesului și dragostei pentru poezie, muzică și activități motrice, pentru dezvoltarea emoțiilor estetice,
a sensibilității artistice a copiilor. Euritmia la preșcolari și școlarii mici trebuie considerată o predare
calitativ superioară a poeziei , mișcării și muzicii cu efecte pozitive asupra formației culturale, a
educației multilaterale, a dezvoltării ulterioare a personalității.

BIBLIOGRAFIE:

1. Euritmia, programă școlară pentru clasele I-IV, alternativea educațională Waldorf

2. Soenescu, G., Euritmia forma artistică de exprimare, Ed.Sport-Turism, București, 1985.
3. Vianu, T., Arta actorului. Vremea. Institutul de Arte Grafice,1972