Indrumar Proiect

PREFAŢĂ
Activitatea de proiectare desfăşurată la disciplina de Organe de Maşini

completează cunoştinţele acumulate de student în cadrul cursului, ajutându-l
să-şi însuşească temeinic problemele de metodă de calcul şi normele de
proiectare a organelor de maşini pornind de la condiţiile impuse prin tema de
proiect.
Prezentul îndrumar este destinat elaborării proiectului de an la

disciplina Organe de Maşini. Acesta conţine datele necesare proiectării unei
transmisii mecanice cu roţi dinţate. Prin parcurgerea capitolelor cuprinse în
îndrumar, un student capătă deprinderea de lucru independentă a procesului
de proiectare. În acelaşi timp studentul obţine o experienţă în realizarea de
forme de organe de maşini constructive cu dimensiuni optime obţinute prin
calcul sau din considerente constructive. Toate aceste lucruri în final fac ca
studentul să elaboreze corect o documentaţie tehnică.
Îndrumarul de proiectare cuprinde capitole care servesc la elaborarea

memoriului tehnic şi justificativ de calcule precum şi modul de realizare a
desenului pentru soluţia de reductor dată în tema de proiectare.
Structura acestei lucrări precum şi maniera de prezentare ia în

considerare publicul căruia i se adresează. De aceea, pe lângă studenţii de la
specializările cu profil mecanic, lucrarea poate fi utilizată şi de alte
specializări precum şi de ingineri.
Ediţia nouă a îndrumarului vine cu completări la capitolul angrenaje

cilindrice în ceea ce priveşte proiectarea angrenajelor cu distanţă între axe
impusă, completări la capitolul curele dinţate, completări la capitolul rulmenţi
şi cu un capitol nou referitor la alegerea organelor de asamblare a roţilor pe
arbori.
Mulţumesc anticipat tuturor celor care vor transmite sugestii şi

observaţii.
Autorii
3
CUPRINS
Prefaţă
Prefaţă 3
Cuprins 4
1. Introducere 6
1.1. Generalit ăţ
ăţii
Generalităţ 6
1.2. Criterii pentru alegerea diferitelor tipuri de transmisii 7
roţţi din
2. Reductoare cu ro dinţţate 8
Consideraţţii generale
2.1. Considera 8
2.2. Simbolizarea reductoarelor 8
2.3. Criterii de alegere a parametrilor principali ai reductoarelor 14
2.4. Rapoarte de transmitere 19
Distanţţa dintre axe şi înălţimi la axe
2.5. Distan 23
2.6. Gama modulelor 24
Precizããri privind proiectarea transmisiilor mecanice
2.7. Preciz 26
3. Metoda de calcul a angrenajelor 28

3.1. Metoda de calcul a angrenajelor cilindrice 28
3.2. Proiectarea angrenajelor concurente conice, ortogonale cu 68
dantur
danturăă dreapt
dreaptăă
3.3. Proiectarea angrenajelor melcate cilindrice 73
3.4. Calculul de verificare 78
3.5. Ungerea angrenajelor melcate 79
roţţi din
3.6. Calculul randamentului total al reductoarelor cu ro dinţţate 80
4. Arbori 85
4.1. Caracterizare 85
4.2. Materialul arborilor 85
4.3. Criterii de calcul 85
4.4. Predimensionarea arborilor 87
4.5. Stabilirea distan
distanţţei dintre reazeme şi a pozi
poziţţiei for
forţţelor
faţă de reazeme
faţă 87
4.6. Calculul arborilor la încovoiere şi torsiune 87
deformaţţii
4.7. Dimensionarea la deforma 88
4.8. Proiectarea formei arborilor 107
4.9. Verificarea arborilor 114
4.10. Ajustajele organelor de ma maşşini montate pe arbori 117
constructivăă a arborelui
4.11.Definitivarea constructiv 117
5. Proiectarea lag
lagăărelor cu rulmen
rulmenţţi 128
5.1. Generalit ăţ
ăţii
Generalităţ 128
rulmenţţilor
5.2. Alegerea rulmen 129
4
6. Alegerea şi verificarea asambralrii rotilor dintate, 152
rotilor de curea si de lant pe arbore
7. Transmisii prin curele 157

7.1. Generalit
Generalităţăţ
ăţii 157
7.2. Geometria transmisiilor prin curele cu axe paralele 158
7.3. Calculul transmisiei prin curea lat latăă 158
7.4. Transmisii prin curele trapezoidale 162
Roţţile transmisiilor prin curele
7.5. Ro 170
7.6. Transmisii prin curele din dinţţate 171
Forţţele care ac
7.7. For acţţioneaz
ioneazăă în transmisiile prin curele 182
8. Alegerea si verificarea cuplajului 185

8.1. Tema de proiectare 185
8.2. Cuplajul elastic cu bolturi (STAS 5982/6) 185
8.3. Cuplajul cu flanse (STAS 769) 189
9. Elemente constructive ale reductorului 193

Construcţţia ro
9.1. Construc roţţilor din
dinţţate 193
9.2. Fixarea roroţţilor din
dinţţate pe arbori 206
9.3. Elemente constructive ale carcasei 206
rulmenţţi
9.4. Capacele de rulmen 212
9.5. Accesorii de aerisire 214
9.6. Indicatoare de nivel de ulei 215
9.7. Inele şi umeri de ridicare 217
Construcţţia reductoarelor cu ro
9.8. Construc roţţi din
dinţţate conice 221
Construcţţia reductoarelor cu melc-roat
9.9. Construc melc-roatăă melcat
melcatăă 222
9.10. Alegerea sistemului de ungere 224
ANEXE 230
BIBLIOGRAFIE 271
5
1. INTRODUCERE
1.1 Generalit ăţ
ăţii
Generalităţ
Transmisiile mecanice sunt mecanisme care servesc la transmiterea energiei, de obicei cu

modificarea turaţiilor şi, prin urmare, a forţelor şi momentelor, iar câteodată, cu modificarea felului
sau a legii de mişcare.
Transmisiile mecanice se folosesc în următoarele cazuri:
- când turaţia maşinii de lucru este diferită de turaţia maşinii motoare;
- când momentul motor la maşina de lucru este diferit cu cel al maşinii motoare;
- când se cere o variaţie a turaţiei maşinii de lucru;
- când cu un motor se antrenează mai multe mecanisme sau maşini;
- când axele arborilor maşinii de lucru au poziţii diferite de cea a axei arborelui motorului;
- când maşina de lucru are o mişcare diferită de cea a motorului.
Transmisiile mecanice pot fi cu elemente rigide (contact direct), sau flexibile (contact indirect),
mişcarea se poate transmite prin angrenare sau prin frecare, iar raportul de transmitere poate fi
constant sau variabil.
Cele mai folosite transmisii sunt transmisiile cu angrenaje. Angrenajele se construiesc într-o
mare varietate de forme. În schema din figura 1.1 este prezentată o clasificare a angrenajelor. În
această clasificare sunt cuprinse toate tipurile de angrenaje. De exemplu: angrenajul cilindric
paralel exterior drept, numit de obicei în practică angrenaj cilindric; angrenajul conic încrucişat
exterior numit angrenaj pseudoconic, angrenajul globoidal încrucişat numit angrenaj melcat etc.
Angrenajele montate în carcase închise se numesc reductoare, deoarece, de obicei, servesc la
reducerea turaţiei arborelui motor. Uneori reductoarele sunt folosite şi ca amplificatoare de turaţie (i
‹ 1).
În schema din figura 2.2 este prezentată o clasificare a reductoarelor.
În cazul transmisiilor cu raport de transmitere variabil, acesta poate fi variat în trepte sau
continuu. Pentru varierea raportului de transmitere în trepte se utilizează cutiile de viteze, roţile de
schimb, transmisiile prin curele cu roţi etajate sau de schimb şi transmisiile combinate.
după poziţia reciprocă a axelor paralele
concurente
încrucişate
după forma roţilor cilindrice
conice
hiperboloidale
Clasificarea pseudoconice
angrenajelor melcate
după sensul de rotire a roţilor exterioare
interioare
după forma şi orientarea dinţilor dinţi drepţi

dinţi înclinaţi
dinţi curbi
dinţi în V şi W
Fig. 1.1 Clasificarea angrenajelor
6
cilindrice
conice
elicoidale
după felul angrenajului pseudoconice
melcate
Reductoare combinate
planetare
orizontale
după poziţia arborelui verticale
cu o treaptă
după numărul de trepte cu două trepte
cu mai multe trepte
Fig. 2.2 Clasificarea reductoarelor
Pentru varierea continuă a raportului de transmitere se folosesc variatoarele şi transmisiile

combinate din variatoare sau reductoare cu motoare electrice de turaţie variabilă.
Transmisiile se pot clasifica şi din punctul de vedere al puterii transmise. Astfel se întâlneşte
transmisia de putere şi transimia cinematică (puterea este redusă şi are rolul de a învinge
rezistenţele de mişcare).
1.2 Criterii pentru alegerea diferitelor tipuri de transmisii
Transmiterea puterii la un anumit raport de transmitere se poate realiza folosind o mare varietate
de tipuri de transmisii. De aceea se pune problema alegerii variantei celei mai raţionale din punct de
vedere tehnico - economic. Astfel trebuie să fie luaţi în considerare următorii factori: randamentul,
gabaritul, durabilitatea, condiţiile tehnologice de fabricaţie şi montaj, condiţiile de exploatare, preţul
de cost etc. Unii dintre aceşti factori sunt contradictorii (de exemplu, nu este raţional ca la un raport
de transmitere mare să fie ales un reductor melcat deoarece are un randament scăzut cu toate că
prezintă avantajul unui gabarit redus).
Pentru alegerea unei transmisii mecanice corespunzătoare temei impuse trebuie să se ţină seama
de următoarele recomandări:
a. La rapoarte de transmitere constante şi distanţe relativ reduse dintre axe se recomandă

utilizarea reductoarelor cu roţi dinţate;
b. La rapoarte de transmitere variabile, se utilizează cutiile de viteze şi mai rar variatoarele de
turaţie;
c. Când se pune problema reglării automate a turaţiei în raport de condiţiile de funcţionare a
maşinii se pot utiliza variatoarele de turaţie.
7
2. REDUCTOARE CU RO
ROŢŢI DIN
DINŢŢATE
Consideraţţii generale
2.1 Considera
Reductoarele cu roţi dinţate au o largă utilizare datorită avantajelor pe care le prezintă: raport de
transmitere constant, posibilităţi de realizare a unor transmisii cu încărcări de la câţiva newtoni la
încărcări foarte mari, gabarit redus, randament ridicat, întreţinere simplă şi ieftină etc.
Ca dezavantaje se menţionează: cost relativ ridicat, execuţie şi montaj de precizie, producerea
de zgomot, şocuri şi vibraţii etc.
În ultimul timp se utilizează pe scară din ce în ce mai largă reductoarele planetare care asigură
randamente corespunzătoare la rapoarte de transmitere mari şi gabarit redus.
Reductoarele pot fi de uz general sau speciale. Reductoarele de uz general au un singur lanţ
cinematic - deci un raport de transmitere unic - şi o carcasă independentă şi închisă. În această
categorie nu intră reductoarele cu angrenaje conice şi melcate ce au axele în altă poziţie decât
orizontală sau verticală şi respectiv unghiul dintre axe diferit de 900.
2.2 Simbolizarea reductoarelor
Simbolizarea reductoarelor şi motoreductoarelor de uz general este reglementată de STAS 6848.

În scopul uniformizării numerotării desenului de ansamblu pentru proiectul de reductor, pe baza
STAS-ului 6848, se prezintă în continuare un extras.
Prin serie unitară de reductoare se înţeleg reductoarele care au aceeaşi schemă cinematică,
aceeaşi soluţie constructivă şi aceeaşi poziţie a arborilor de cuplare (capete de arbori) însă cu
dimensiuni diferite, funcţie de raportul de transmitere.
Simbolul unei serii de reductoare cuprinde cuvântul „Reductor” urmat de simbolul a trei grupe
de caracteristici separate prin liniuţe orizontale, conform tabelului 2.1 şi figurii 2.1.
Tabelul 2.1
caracteristicăă
Grupa de caracteristic Caracteristici Simbol
Schema cinematică Numărul de trepte O cifră (1 ... 5)
Tipul de angrenaje 1 ... 3 litere (C, K, M)
Poziţia relativă a axelor
angrenajelor 1 ... 4 cifre (1 ... 4)
Indicaţii suplimentare o literă (X, Y, Z, E, N)
Soluţia constructivă Tipul lagărelor O cifră (0, 1, 2)
Modul de fixare a carcasei 2 cifre (01; 10)
Poziţia arborilor de - 2 cifre (00; 01; 02; 03)
cuplare
Reductor ABCDEF-GH-I/JxKxL
A – numărul de trepte;
B – tipul primului angrenaj (tabelul 2.2);
C – tipul celui de-al doilea angrenaj (tabelul 2.2);
D – poziţia relativă a axelor primului angrenaj (tabelele 2.3, 2 4, 2.5);
E – poziţia relativă a axelor celui de-al doilea angrenaj (tabelele 2.3, 2.4, 2.5);
F – indicaţia suplimentară (tabelul 2.6);
G – tipul lagărelor (tabelul 2.7);
H – modul de fixare a carcasei (tabelul 2.8);
I – poziţia arborilor de cuplare (tabelele 2.9, 2.10, 2.11);
J – distanţa axială sau lungimea generatoarei comune la primul angrenaj;
8
K - distanţa axială sau lungimea generatoarei comune la cel de-al doilea angrenaj;
L – raportul total de transmitere.
Fig. 2.1 Simbolizarea tipodimensiunii unui reductor
Tabelul 2.2
Tipul angrenajului Simbol
Angrenaj paralel cilindric C
Angrenaj conic K
Angrenaj melcat M
Grupa de simbolizarea a schemei cinematice cuprinde:

a/ o cifră egală cu numărul de trepte al reductorului (1 ... 5);
b/ una până la trei litere simbolizează tipurile de angrenaje din reductor (conform tabel 2.2);
c/ una până la patru cifre simbolizând poziţia relativă a axelor la fiecare angrenaj al reductorului
(conform tabel 2.3, 2.4 şi 2.5);
d/ o literă care simbolizează indicaţii suplimentare referitoare la schema cinematică (conform
tabel 2.6).
Tabelul 2.3
Poziţţia relativ
Pozi relativăă a axelor Simbol Poziţţia relativ
Pozi relativăă a axelor Simbol
1 3
5 7
Tabelul 2.4
Poziţţia relativ
1 3
Tabelul 2.5
9
Poziţţia relativ
1 3
2 4
Tabelul 2.6
Indicaţţia suplimentar
Indica suplimentarăă Simbol
Reductoare cu axele de turaţie mare şi de turaţie mică în acelaşi plan orizontal X
Reductoare cu axele de turaţie mare şi de turaţie mică în acelaşi plan vertical Y
Reductoare cu arborii de turaţie mare şi de turaţie mică coaxiali Z
Reductoare cu axele de turaţie mare şi de turaţie mică dispuse altfel decât cele
indicate la simbolurile X;Y;Z. N
La stabilirea simbolizării schemei cinematice a unui reductor, acesta se priveşte astfel încât
lanţul cinematic să se desfăşoare de la stânga la dreapta, adică axa de turaţie mică a reductoruluisă
fie în dreapta sau peste axa de turaţie mare, conform figurii 2.2.
Fig. 2.2
În simbolizarea schemei cinematice a reductoarelor cu mai multe trepte, formate din angrenaje
de acelaşi tip, simbolul tipului de angrenaj se înscrie o singură dată.
Dacă toate treptele reductorului au angrenaje cu aceeaşi poziţie relativă a axelor (de exemplu
2C1X; 2C3Y, vezi fig. 2.3).
Simbolizarea schemei cinematice a reductoarelor cu două trepte, formate din angrenaje de tipuri
diferite, cuprinde:
- simbolizarea tipurilor de angrenaje:
KC – angrenaj conic pe prima treaptă şi cilindric pe treapta a doua;
10
CM – angrenaj cilindric pe prima treaptă şi melcat pe treapta a doua;
MC – angrenaj melcat pe prima treaptă şi angrenaj cilindric pe treapta a doua.
- simbolizarea poziţiei relative a axelor angrenajelor conform tabelelor 2.3, 2.4 şi 2.5 (de
exmplu: 2KC 11 X; 2MC 11 N; 2 CM 71N, fig. 6)
Fig. 2.3
Fig. 2.4
Simbolizarea soluţiei constructive cuprinde:

a. o cifră, simbolizând tipul lagărelor ( tab. 2.7);
b. două cifre, simbolizând modul de fixare a carcasei (tab. 2.8).
Tabelul 2.7
Tipul lag
lagăărelor Simbol
Lagăre cu rostogolire 0
Lagăre cu alunecare 1
Lagăre cu rostogolire şi alunecare 2
Tabelul 2.8
11
funcţţionare a carcasei
Modul de func Schiţţa
Schi Simbol
Carcasă cu placă
de sprijin pentru
fixare pe sol Carcasa deasupra 01
(inferioară) plăcii de sprijin
Carcasa depăşeşte
placa de sprijin 10
Grupa de simbolizare a poziţiei arborilor de cuplare cuprinde două cifre conform tabelelor 2.9,
2.10 şi 2.11.
Tabelul 2.9
Număărul capetelor
Num Arbori orizontali Simbol
de cuplare la arbori Cuprinşi într-un plan orizontal Cuprinşi într-un plan vertical
turaţţie mare sau
de tura
turaţţie mic
de tura micăă
00
Ambii arbori cu câte

un singur cap de
cuplare
01
Tabelul 2.10
12
Număărul
Num Poziţţia arborilor de cuplare
Pozi Simbol
capetelor de
cuplare la Ambii arbori orizontali Arborele de turaţie Arborele de turaţie
arborii de
turaţţie mare
tura
mare vertical mică vertical
turaţţie
şi de tura
micăă
mic
Ambii arbori
cu câte un
singur cap de
cuplare
00
01
Exemplu de simbolizare a unei serii de reductoare:

Reductor 2 KC 11 X -001-01
- cifra 2 simbolizează numărul de trepte;
- litera K simbolizează tipul primului angrenaj din reductor;
- litera C simbolizează tipul celui de-al doilea angrenaj din reductor;
- cifra 1 simbolizează poziţia relativă a axelor primului angrenaj din reductor;
- cifra 1 simbolizează poziţia relativă a axelor celui de-al doilea angrenaj din reductor;
- litera X simbolizează indicaţia suplimentară;
- cifra 0 simbolizează tipul lagărelor;
- cifra 01 simbolizează modul de fixare a carcasei;
- cifra 01 simbolizează poziţia arborilor de cuplare.
Simbolizarea tipodimensiunii unui reductor dintr-o serie unitară cuprinde:

a. simbolizarea seriei de reductoare urmată de o liniuţă oblică;
b. simbolizarea tipodimensiunii printr-o mărime caracteristică (de exemplu: distanţa dintre axe,
lungimea generatoarei comune etc.), exprimată în mm., urmată de semnul x şi valoarea raportului
de transmitere.
Obs. Pentru reductoare cu două trepte, punctul b va cuprinde:
- dinstanţa axială între arborii de intrare şi ieşire din reductor (pentru angrenaje cilindrice pe
ambele trepte);
- lungimea generatoarei comune x distanţa axială (pentru reductoarele conico-cilindrice);
- distanţa axială pe prima treaptă x distanţa axială pe treapta a doua (pentru reductoarele
melcato-cilindrice sau cilindro-melcate);
- raportul total de transmitere.
Exemplu de simbolizare a unei tipodimensiuni dintr-o serie unitară de reductoare:
Reductor 2 MC 11 N-001-02/80x125x50
unde: cifra 80 simbolizează distanţa axială a treptei melcate;
cifra 125 simbolizează distanţa axială a treptei cilindrice;
cifra 50 simbolizează raportul total de transmitere.
13
Tabelul 2.11
Num
Număărul Poziţţia arborilor de cuplare
Pozi Simbol
capetelor de
cuplare la Ambii arbori Arborele de turaţie Arborele de turaţie
arborii de
turaţţie mare
tura
orizontali mică vertical mare vertical
turaţţie
şi de tura
micăă
mic
00
Ambii
arbori cu
câte un
singur cap
de cuplare
01
02
03
2.3 Criterii de alegere a parametrilor principali ai reductoarelor
Parametrii principali ai unui reductor sunt: raportul de transmitere total al reductorului, numărul
de trepte, rapoartele de transmitere parţiale şi distanţele dintre axe.
Raportul de transmitere total rezultă din condiţiile funcţionale. În funcţie de mărimea raportului
de transmitere se alege numărul de trepte, iar în funcţie de poziţia relativă a axelor geometrice ale
arborilor de intrare şi ieşire se alege tipul reductorului (cu roţi dinţate cilindrice, conice, melcat,
planetar, orizontal sau vertical).
14
La alegerea numărului de trepte ale unui reductor se porneşte de la faptul că la o pereche de roţi
dinţate raportul de transmitere maxim este impus din motive de gabarit.
Domeniul de folosire al reductoarelor de turaţie este vast, cuprinzând: construcţia de maşini de
ridicat şi transportat, construcţia de maşini unelte şi utilaj tehnologic, utilaje pentru industria
chimică, construcţii navale etc.
Principalele tipuri de reductoare, precum şi caracteristicile acestora sunt prezentate în
continuare, variantele posibile fiind prezentate în scheme structurale şi în anexe scheme
constructive.
Reductoarele cu angrenaje cilindrice sunt cele mai răspândite datorită gamei largi de puteri şi
rapoarte de transmitere ce se pot realiza cu ajutorul lor. În practică se întâlnesc reductoare pentru
puteri până la 100000Kw, la viteze periferice ale roţilor până la 200 m/s.
Reductoarele cu angrenaje cilindrice pot fi construite cu roţi dinţate cu dinţi drepţi, înclinaţi sau
în V, cu dantură exterioară şi, foarte rar, cu dantură interioară. Felul danturii depinde de viteza
periferică a roţii şi de destinaţia transmisiei.
Roţile dinţate cu dinţi drepţi se recomandă: la viteze periferice reduse, când nu apar şocuri şi
zgomot; în cazul în care nu se admit forţe axiale în arbori şi lagăre; la cutii de viteze cu roţi
deplasabile etc.
Roţile dinţate cu dinţi înclinaţi şi în V se recomandă la angrenaje silenţioase şi la viteze
periferice mari. Roţile dinţate cu dinţii în V se folosesc, de preferinţă, la reductoare cu dimensiuni
mari pe când cele cu dinţi drepţi şi înclinaţi la reductoarele mici şi mijlocii.
Alegerea numărului de trepte depinde de raportul de transmitere i, care reprezintă raportul
dintre turaţia motorului sau a arborelui de intrare în reductor şi cea a maşinii de lucru.
Reductoarele cu o treaptă au raportul de transmitere i = 1,2 …6,3 (maxim 8) figura 2.5. Se
folosesc pentru puteri până la 515 Kw, când ungerea se face prin barbotare şi până la 950 KW, când
ungerea este forţată. Randamentul este de 0,98 … 0,99 în cazul variantei cu dinţi drepţi sau înclinaţi
şi 0,97 … 0,98 la roţi dinţate cu dinţi în V.
Fig. 2.5
Reductoarele cu două trepte au raportul de transmitere i = 7,1 … 40 (maxim 60) şi se execută

în patru variante. Varianta din figura 2.6a este cea mai răspândită şi standardizată.
Datorită poziţiei roţilor, reacţiunile din reazeme sunt diferite, dar, din motive constructive şi de
exploatare, se aleg rulmenţi identici pentru cele două lagăre ale aceluiaşi arbore. Pentru a reduce
încărcarea arborelului intermediar este avantajoasă utilizarea roţilor dinţate cu dinţi drepţi. La
puteri mai mari şi rapoarte de transmiterea până la 60 se utilizează reductoare cu roţi dinţate
cilindrice cu dinţi în V, varianta din figura 2.6b.
15
a. b.
Fig. 2.6 Fig. 2.7
Pentru rapoarte de transmitere i = 7,1 …56, la distanţe dintre axe variind între 160 şi 560 mm.,
cu un randament de 0,97… 0,98, se folosesc reductoare cu două axe geometrice, varianta din figura
2.7. Acestea sunt construcţii scurte dar de lăţime mărită. Ambele roţi conduse pot ajunge în baia de
ulei, arborele condus se află în continuarea arborelui motor. Încărcarea pe dinţi se repartizează însă
neuniform datorită arborelui intermediar, care rezultă mai lung.
O construcţie de dimensiuni optime se obţine prin alegerea corespunzătoare a celor două
rapoarte de transmitere, a lăţimii roţilor dinţate sau a materialelor celor două perechi de roţi. În
schimb un astfel de reductor este mai lat, încărcarea pe dinţi este neuniformă, iar treapta de turaţie
ridicată nu este judicios utilizată, având dimensiuni mai mari decât este necesar. Prin urmare
reductoarele de acest tip sunt recomandate pentru puteri mici şi mijlocii.
a b
Fig. 2.8
Reductoarele din figura 2.8, sunt mult mai răspândite, datorită următoarelor avantaje:
- repartizare uniformă a sarcinii pe reazemele arborilor;
- posibilitatea utilizării la limită a capacităţii portante a roţilor ambelor trepte;
- posibilitatea realizării cu uşurinţă a oricărui sistem de ieşire a arborelui motor şi condus.
Dintre cele două scheme cinematice, schema din figura 2.8a, se utilizează mai rar din cauza
influenţei nefovorabile a deformaţiei arborelui asupra treptei de turaţie joasă, care este cea mai
solicitată. La reductorul din figura 2.8b, se utilizează de obicei în treapta a doua roţi dinţate cu dinţi
în V şi în treapta întâi, câte două roţi dinţate cu dinţi înclinaţi, înclinarea dinţilor fiind egală şi de
sens opus.
O variantă de reductor cu roţi cilindrice cu două trepte cu arbori verticali este prezentată în
figura 2.9.
Reductoarele cilindrice cu trei trepte (fig. 2.10) se utilizează la rapoarte de transmitere i = 40 …
180 şi distanţe între axe până la 1250 mm., cu randament de 0,96 … 0,97. Aceste reductoare
reprezintă combinaţii ale variantelor constructive de reductoare cu două trepte.
16
Fig. 2.9 Fig. 2.10
În anexe sunt reprezentate diferite construcţii de reductoare cu roţi dinţate cilindrice.

Reductoarele conice se folosesc pentru transmiterea puterii între arbori cu axe concurente la
rapoarte de transmitere i = 1… 6 şi numai atunci când se impune utilizarea lor. Roţile conice cu
dinţi drepţi se folosesc la viteze periferice reduse (ν< 2 … 3 m/s), când unele abateri ale pasului sau
profilului nu produc încărcări dinamice mari şi zgomot. Roţile conice cu dinţi drepţi sunt foarte
sensibile la defecte de montaj şi deformaţii sub sarcină. În schimb, roţile conice cu dinţi drepţi
produc cea mai redusă încărcare axială dintre toate tipurile de roţi conice.
Roţile conice cu dinţi înclinaţi (tangenţiali) pot lucra la viteze periferice până la 12 m/s. Ele se
folosesc îndeosebi la angrenaje cu roţi mari, când nu se pot executa roţi cu dinţi curbi.
Roţile dinţate conice cu dinţi curbi sunt recomandate la viteze de la 3 m/s până la 35 … 40 m/s.
Pentru viteze mai mari, dinţii se şlefuiesc. În acest caz sunt de preferat roţile conice cu dinţi în arc
de cerc.
Fig. 2.11 Fig. 2.12
În figura 2.11 este reprezentat un reductor conic cu o treaptă. La reductoarele cu mai multe
trepte, când se impune utilizarea unui angrenaj conic, acesta se foloseşte. La prima treaptă deoarece
are capacitatea portantă mai mică. Astfel în figurile 2.12, 2.13 şi 2.14 sunt prezentate trei variante
de reductoare în două trepte, la care prima treaptă este conică. Aceste reductoare sunt utilizate
pentru rapoarte de transmitere i = 4 … 40, cu un randament de 0,97 … 0,98.
17
Fig. 2.13 Fig. 2.14
a b
Fig. 2.15
În practică cea mai răspândită variantă de angrenaj melcat este cea cu melc cilindric şi roată
melcată. Acest reductor permite realizarea unor rapoarte de transmiteri mari (la transmisii de putere
de obicei i < 80, iar la transmisii cinematice i < 1000 şi chiar mai mult. Din cauza randamentului
relativ mic, angrenajele melcate se folosesc pentru puteri reduse (P< 60 KW). Sunt transmisii
ireversibile. La viteze mici (νmax ≤ 4 … 5 m/s), melcul se montează sub roată, asigurând ungerea
angrenajului; la viteze mari, melcul se montează deasupra roţii, ungerea fiind asigurată de roata
melcată. În figura 2.15 a şi b sunt prezentate cele două variante. Există variante de reductoare cu
două trepte (fig. 2.16) la care imax = 2500. Aceasta necesită o precizie ridicată de prelucrare şi
montaj, dar au un randament scăzut, randamentul total fiind produsul randamentelor celor două
trepte.
Fig. 2.16
Angrenajele melcate împreună cu cele cilindrice pot forma reductoare cilindro-melcate sau
melcato - cilindrice (fig. 2.17), realizând un raport de transmitere maxim de 250.
18
a. b.
Fig. 2.17
2.3 Rapoarte de transmitere
Rapoartele de transmitere pe care le pot realiza diferite tipuri de angrenaje sunt limitate la
anumite valori, determinate din considerente de gabarit. În tabelul 2.12 sunt prezentate rapoartele de
transmitere maxime pentru o treaptă de reducere.
Tabelul 2.12
Tipul transmisiei Recomandat maximăă
Valoare maxim
Angrenaj cilindric 2,5 … 6,3 12,5
Angrenaj conic 2…4 6,3
Angrenaj melcat 10 … 40 80
Angrenaj cilindric deschis 3…7 15 …18
Angrenaj melcat deschis 10 … 60 120
Transmisie cu lanţ 2…6 8
Transmisie cu roţi de fricţiune 2…4 8
Transmisie cu curea lată 2…5 6
Transmisie cu rolă de întindere 4…6 8
Transmisie cu curea trapezoidală 2 …5 7
În cazul în care raportul de transmitere – dintre maşina motoare şi cea antrenată – depăşeşte
aceste valori admise, se folosesc reductoare cu două, trei sau mai multe trepte. În această situaţie se
pune problema împărţirii raportului de transmitere total, pe treptele reductorului.
La baza împărţirii raportului de transmitere pe treptele unui reductor stau anumite criterii
impuse de construcţia transmisiei, de folosirea la întreaga capacitate a materialelor roţilor etc.
Principalele criterii sunt:
- utilizarea la maxim a materialelor folosite în construcţia roţilor dinţate, prin obţinerea unor
tensiuni efective, la contact şi încovoiere, egale sau apropiate de cele admisibile;
- realizarea ungerii tuturor treptelor, la reductoarele cu axele în plan orizontal, prin barbotare,
deci obţinerea unor roţi conduse de diametre apropiate, care să fie confundate aproximativ egal în
baia de ulei;
- realizarea aceleiaşi distanţe dintre axe, la reductoarele coaxiale;
- obţinerea unor dimensiuni de gabarit minime după una din cele trei direcţii;
- realizarea de economii de metal, printr-un volum minim al roţilor dinţate;
- raţionalitatea construcţiei carcasei.
19
În literatura de specialitate nu se prezintă o metodă generală de împărţire a raportului de
transmitere pe treptele unui reductor, care să ia în considerare toate criteriile enunţate, acest lucru
fiind imposibil de realizat.
Recomandările existente iau în considerare unul din aceste criterii, fiind deci, orientative şi
putând fi corectate în procesul de proiectare.
Pentru realizarea ungerii prin barbotare a tuturor treptelor unui reductor cilindric cu două trepte
cu schema desfăşurată cu axele în plan orizontal, şi pentru obţinerea unor roţi conduse de diametre
egale sau apropiate, se recomandă:
i
i1 = (1,20...1,25) i ; i2 = (2.1)
i1
Valorile lui i1 şi i2 se standardizează conform STAS 6012, (tabelul 2.13), iar i este raportul
total de transmitere al reductorului.
Tabelul 2.13
Şirul Valori
I 1,00; 1,25; 1,60; 2,00; 2,50; 3,15 ;4,00; 5,00; 6,30; 8,00
II 1,12; 1,40; 1,80; 2,24; 2,80; 3,55; 4,50; 5,60; 7,10; 9,00
Obs. 10 Valorile din şirul I se vor prefera valorilor din şirul II;
20 Rapoarte de transmitere mai mari se obţin prin înmulţirea celor din tabel cu 10; 100; 1000.
30 Valorile rapoartelor standardizate sunt valabile numai pentru angrenaje.
La reductoarele coaxiale, cu axele în plan orizontal, pentru acelaşi criteriu, se recomandă:

i
i1 ≥ i ; i2 = (2.2)
i1
Pentru reductoarele cilindrice cu două trepte cu axele în plan vertical, sunt valabile aceleaşi
recomandări, ungerea realizându-se cu ajutorul unei roţi de ungere suplimentare.
La reductoarele conico-cilindrice:
i1 ≤ i
sau i1 ≈ 0,25 i (2.3)
i
dar i1 ≤ 4, i2 =
i1
În cazul danturii curbe se recomandă i1 ≤ 5 … 6.
La reductoarele cilindro-melcate se recomandă i1 = 2 …2,5, iar la reductoarele melcato-
cilindrice, i2 ≈ ( 0,3 … 0,6)i.
În tabelul 2.14 se prezintă rapoartele de transmitere pentru reductoarele cilindrice de uz general,
cu una, două sau trei trepte, seriile 1H1 - 001, 2H1 - 001 şi 3H1 - 001.
Tabelul 2.14
Serie reductor Raportul de transmitere
1H1 - 001 2; 2,24; 2,5; 2,8; 3,15; 3,55; 4; 4,5; 5
5,6; 6,3; (7,1); (8); (9); (10)
2H1 - 001 7,1; 8; 9; 10; 11,2; 12,5; 14; 16; 18;
20; 22,4; 25; 28; 31,5; 35,5; 40; (45); (50)
3H1 - 001 45; 50; 56; 63; 71; 80; 90; 100; 112; 125
140; 160; 180; 200; 224; 250; (280); (315); (355); (400)
La împărţirea raportului de transmitere al reductorului pe trepte se admit abateri de la valoarea

dată a lui i, după cum urmează:
20
- pentru reductoare cu o treaptă:
i = 1,25 … 4,5 , abaterea maximă ± 2,5 %;
i = 5 … 10, abaterea maximă ± 4%;
- pentru reductoarele cu două sau trei trepte, abaterea maximă este de ± 3%.
Rapoartele de transmitere parţiale, obţinute cu relaţiile de mai sus, trebuie rotunjite la valori
standardizate (vezi tabelul 2.13).
Alegerea rapoartelor de transmitere parţiale, pe treptele reductorului, după recomandările de
mai sus, în funcţie de un criteriu impus prin tema de proiectare, este orientativă. Pentru utilizarea
deplină a capacităţii portante a materialelor roţilor şi a obţinerii unor reductoare compacte,
indiferent de criteriul care a stat la baza împărţirii raportului de transmitere, se pot alege coeficienţi
de lăţime diferiţi şi/sau materiale diferite pentru roţile celor două sau trei trepte a reductorului.
Împărţirea raportului de transmitere total, pe treptele unui reductor cilindric cu două trepte, se
poate face şi după recomandările din tabelul 2.15, iar pe treptele unui reductor cilindric cu trei trepte,
conform tabelului 2.16.
Tabelul 2.15
iR Normal (schema desfãşuratã) Coaxial
8 2,8 x 2,8 (3,15 x 2,5) 4x2
9 3,15 x 2,8 4 x 2,24 = 4,5 x 2
10 3,55 x 2,8 = 3,15 x 3,15 4,5 x 2,24 = 4 x 2,5
11,2 3,55 x 3,15 4,5 x 2,55 = 5 x 2,24
12,5 4 x 3,15 = 3,55 x 3,55 5 x 2,5
14 4 x 3,55 5 x 2,8
16 4,5 x 3,55 = 4 x 4 5 x 3,15 = 5,6 x 2,8
18 4,5 x 4 5,6 x 3,15
20 4,5 x 4,5 = 5 x 4 5,6 x 3,55
22,4 5 x 4,5 6,3 x 3,55
25 5 x 5 = 5,6 x 4,5 6,3 x 4
28 5,6 x 5 7,1 x 4
31,5 6,3 x 5 = 5,6 x 5,6 7,1 x 4,5
35,5 6,3 x 5,6 -
40 7,1 x 5,6 = 6,3 x 6,3 -
45 7,1 x 6,3 -
Împărţirea raportului de transmitere pentru reductoarele coaxiale, din condiţia scufundării egale
a roţilor conduse în baia de ulei, este prezentată în tabelul 2.17.
În tabelele 2.18 şi 2.19 sunt prezentate rapoartele de transmitere, pe trepte, pentru reductoarele
conico-cilindrice cu două, respectiv trei trepte.
Tabelul 2.16
i i1 i2 i3 i1 i2 i3
40 2 40
45 2,24 44,8
50 2,5 4 5 50
56 2,8 56
63 3,15 63
21
71 3,15 70,87
80 3,55 4,5 5 79,87
90 4 90
100 4,5 101,25
112 5 112,5
125 5 126
140 5 140
160 5,6 5 5,6 156,8
180 6,3 176,4
200 6,3 5,6 197,57
224 6,3 5,6 6,3 222,26
250 7,1 6,3 250,49
280 7,1 6,3 6,3 281,80
315 8 6,3 317,52
355 8 7,1 6,3 357,84
400 9 6,3 402,57
Tabelul 2.17
i i1 i2 i1 i2 i i1 i2 i1 i2
8 2,5 7,87 18 4 4,5 18
9 2,8 3,15 8,82 20 4,5 20,5
10 3,15 9,92 22,4 4,5 5 22,5
11,2 2,8 11,2 25 5 25
12,5 3,15 4 12,6 28 5 5,6 28
14 3,55 14,2 31,5 5 6,3 31,5
16 4 16 35,5 5,6 35,5
Tabelul 2.18
i i1 i2 i1 i2 i i1 i2 i1 i2
5,6 1,605 3,50 5,62 16 3,50 4,50 15,75
6,3 1,829 3,50 6,40 18 3,50 5,187 18,16
7,1 2,094 3,50 7,33 20 3,95 5,187 20,49
8 2,094 3,95 8,27 22,4 4,50 5,187 23,34
9 2,30 3,95 9,09 28 4,50 6,071 29,32
11,2 2,808 3,95 11,09 31,5 5,187 6,071 31,50
12,5 2,808 4,50 12,64 35,5 5,187 6,071 34,31
14 3,125 4,50 14,06
Tabelul 2.19
i i1 i2 i3 i1 i2 i3 i i1 i2 i3 i1 i2 i3
25 1,605 3,50 4,50 25,28 71 3,125 4,50 5,187 72,94
28 1,829 3,50 4,50 28,81 80 3,50 4,50 5,187 81,70
31,5 2,094 3,50 4,50 32,98 90 3,50 5,187 5,187 94,17
35,5 2,094 3,95 4,50 37,22 112 3,95 5,187 5,187 106,27
40 2,30 3,95 4,50 40,88 125 4,50 5,187 5,187 121,07
45 2,536 3,95 4,50 45,08 140 3,95 6,071 6,071 145,59
22
50 2,808 3,95 5,187 49,91 160 4,50 6,071 6,071 165,86
56 2,536 4,50 5,187 59,19 200 5,187 6,071 6,071 191,18
63 2,806 4,50 5,187 65,54 200 5,187 6,071 6,615 208,22
Împărţirea rapoartelor de transmitere pe treptele unui reductor cu două sau trei trepte, ţinând
seama de solicitarea uniformă a acestora la încovoiere şi la contact şi de un consum minim de
material, se poate efectua şi după recomandările date în diagrama din figura 2.18.
Fig. 2.18
Obs. 1. pentru volum minim şi încărcare egală a treptelor;

2.-----------pentru putere egală transmisă de trepte şi aI = aII, bII=2bI;
Distanţţa dintre axe şi înălţimi la axe

2.5 Distan
Pentru reductoare distanţele între axe sunt standardizate în STAS 6055 şi sunt prezentate în
tabelul 2.20.
Înălţimile la axe pentru maşinile motoare şi receptoare cu axa de rotaţie orizontală destinate
pentru a fi cuplate direct între ele sunt standardizate în STAS 2741 şi prezentate în tabelul 2.21.
Tabelul 2.20
Şirul Valori
I 40; 50; 63; 80; 100; 125; 160; 200; 250; 315; 400
500; 630; 800; 1000; 1250; 1600; 2000; 2500
II 45; 56; 71; 90; 112; 140; 180; 225; 280; 355; 450;
560; 710; 900; 1120; 1400; 1800; 2250
Tabelul 2.21
Şirul Valori
23
I 25; 40; 63; 100; 160; 250; 400; 630; 1000; 1600; 2500;
II 32; 50; 80; 125; 200; 315; 500; 800; 1250; 2000
III 28; 36; 45; 56; 71; 90; 112; 140; 180; 225; 280; 355;
450; 560; 710; 900; 1120; 1400; 1800; 2240
2.6 Gama modulilor
Valorile modulilor pentru angrenajele cilindrice (paralele sau încrucişate), evolventice şi pentru
angrenajele conice cu dinţi drepţi respectiv pentru angrenajele melcate cu melc cilindric sunt
stabilite în STAS 822.
În tabelul 2.22 sunt prezentate valorile modulilor pentru angrenajele cilindrice şi conice cu
dinţi drepţi. Aceste valori reprezintă pentru angrenajele cilindrice cu dinţi înclinaţi modulul normal
mn în mm, iar pentru angrenajele conice cu dinţi drepţi modulul pe conul frontal suplimentar,
exterior (modulul maxim al danturii), m în mm (conform STAS 6848).
Observaţţie Faţă de valorile din tabelul 2.22 se admite folosirea şi a modulilor 3,25 mm; 3,75
Observa
mm şi 4,25 mm pentru construcţia de automobile şi a modulului 6,5 mm pentru construcţia de
tractoare.
Gama modulilor pentru angrenajele melcate cu melc cilindric se prezintă în tabelul 2.23.
Valorile din tabel reprezintă modulul mx (în secţiune axială a melcului, conform STAS 915/5)
pentru toate tipurile de angrenaje melcate cu melc cilindric (STAS 6845).
Faţă de valorile din tabel se admite folosirea şi a modulilor: 1,5; 3; 3,5; 6; 7 şi 12 mm.
Tabelul 2.22
Şirul Valori
I 1; 1,25; 1,5; 2; 2,5; 3; 4; 5; 6; 8; 10; 12; 16, 20; 25; 32; 40; 50; 60; 80;
100
II 1,125; 1,375; 1,75; 2,25; 2,75; 2,75; 3,5; 4,5; 5,5; 7; 9; 11; 14; 18; 22;
28; 36; 45; 55; 70; 90
Tabelul 2.23
Modulul Valori
mx 0,8; 1,00; 1,25; 1,6; 2; 2,5; 3,15; 4; 5; 6,3; 8; 10; 12,5; 16; 20; 25.
Transmisiile mecanice pot avea în componenţa lor atât angrenaje cu roţi dinţate, cât şi
transmisii cu elemente de fricţiune, flexibile sau articulate. Legãtura dintre motorul de acţionare şi
transmisie, precum şi între diferitele elemente componente ale transmisie se face prin cuplaje
permanente şi / sau intermitente.
În figurile 2.19 … 2.23 se prezintã câteva combinaţii de transmisii mecanice.
24
Fig. 2.19
Fig. 2.20
Fig. 2.21
Fig. 2.22
25
Fig. 2.23
Precizããri privind proiectarea transmisiilor mecanice

2.7. Preciz
Aşa cum se observã din schemele cinematice prezentate, fluxul de putere se poate ramifica în
diferite puncte ale transmisiei (fig. 2.19 … 2.23) şi de aceea este necesar sã se acorde atenţie
bilanţului energetic şi regimului dinamic.
Proiectarea unei transmisii mecanice presupune cunoaşterea puterii şi turaţiei maşinii motoare,
rapoartele de transmitere pentru treptele de turaţie şi puterea şi turaţia la maşina de lucru.
În general, ca date de proiectare se cunosc: puterea la maşina de lucru, turaţia maşinii de lucru
şi, uneori, raportul de modificare a turaţiei de la maşina motoare la maşina de lucru. În funcţie de
aceste date iniţiale este necesarã determinarea puterii şi turaţiei motorului de acţionare, iar când
acesta este standardizat, alegerea sa din norme sau STAS.
Folosind relaţia de definiţie a randamentului unei transmisii, puterea necesarã se determinã cu
relaţia:
PML1 PML 2 P
PMnec = + + ..... + MLn (2.4)
ηtot1 ηtot 2 ηtotn
unde: PML1, PML2, ....PMLn sunt puterile la arborii maşinilor de lucru (kW), η tot1, η tot2, ...... η totn -
randamentele totale de la maşina de lucru i = 1, 2,....n la maşina motoare:
η tot = η 1 ⋅ η 2 ⋅. . . . . .⋅η k (2.5)
în care η 1, η 2..... η k sunt randamentele cuplelor de frecare din transmisiile care fac legãtura de la
maşina de lucru la maşina motoare. În tabelul 2.24 se dau randamentele cuplelor de frecare utilizate
în transmisiile mecanice.
Este necesarã precizarea momentului de pornire şi a celui maxim specifice procesului, în
comparaţie cu cel nominal: Mtp / Mtn, Mtmax / Mtn.
În funcţie de puterea nominalã necesarã acţionãrii maşinii motoare, determinatã cu relaţia (4),
de raportul Mtp / Mtn sau Mtmax / Mtn şi de turaţia de sincronism (750, 1000, 1500, 3000), se alege din
catalogul de motoare electrice motorul corespunzãtor.
Tabelul 2.24. Randamente estimative

Cupla de frecare Închisã Deschisã
Angrenaj cilindric 0,97 ... 0,99 0,93 ... 0,95
26
Angrenaj conic 0,96 ... 0,98 0,92 ... 0,94
Motoreductor melcat 0,40 0,30
Angrenaj melcat, melcul având 1 început 0,70 ... 0,75 0,50 ... 0,60
Angrenaj melcat, melcul având 2 0,75 ... 0,82 0,60 ... 0,70
începuturi
Angrenaj melcat, melcul având 3 0,80 ... 0,85 —
începuturi
începuturi
Roţi cu fricţiune 0,90 ... 0,96 0,70 ... 0,88
Transmisie cu lanţ 0,95 ... 0,97 0,90 ... 0,93
Transmisie cu curea latã sau trapezoidalã — 0,90 ... 0,93
O pereche de rulmenţi 0,99 … 0,995
O pereche de lagãre cu alunecare 0,98 … 0,99
În continuare se determinã raportul de transmitere total al transmisiei, cu relaţia:

n MM ω
iT = = MM (2.6)
n ML ω ML
În funcţie de schema cinematicã a transmisiei mecanice, se repartizeazã raportul de transmitere
total pe treptele de reducere a turaţiei:
i T = i12 ⋅ i23 ⋅ i 34 . . . . . .⋅i k ( k + 1) (2.7)
Rapoartele de transmitere maxime pentru o treaptã de reducere sunt precizate în tabelul 2.12.
Alegând (dacă nu a fost impusă prin temă) turaţia la mers în gol a motorului electric se alege
din cataloagele firmelor producătoare motorul adecvat.
Anexa 1 prezintă pricipalele caracteristici funcţionale şi dimensionale ale unor motoare
electrice asincrone.
Indiferent de mărimea motorului ales, puterea care va fi utilizată în calculele ulterioare va fi cea
determinată pe baza puterii necesare la maşina de lucru conform relaţiei (4), iar turaţia va fi cea de
mers în sarcină luată din tabelele anexei 1.
27
3. METODA DE CALCUL A ANGRENAJELOR
La proiectarea unui angrenaj, în cazul obişnuit prin tema de proiectare se precizează
următoarele date iniţiale:
a. Puterea nominală de transmis: P1 [Kw[;
b. Turaţia la arborele motor: n1 [rot/min];
c. Raportul de transmitere al angrenajului: i;
d. Durata de funcţionare a angrenajului: Lh [ore];
e. Condiţiile de funcţionare ale angrenajului:
- sursa de putere (motor electric, motor cu ardere internă);
- felul maşinii antrenate;
- caracterul sarcinii şi mărimea şocurilor.
Proiectarea unui angrenaj cuprinde următoarele etape importante:
- predimensionarea angrenajului;
- determinarea prin calcul a elementelor geometrice ale roţilor dinţate şi ale angrenajului;
- verificarea încadrării angrenajului în limitele de execuţie şi de angrenare corectă a
roţilor dinţate;
- verificarea de rezistenţă a roţilor dinţate şi la limita termică a transmisiei;
- alegerea lubrifiantului şi a sistemului de ungere.
3.1. Metoda de calcul a angrenajelor cilindrice
Se parcurg următoarele etape:
A. Determinarea elementelor dimensionale principale ale angrenajului.
A.1 Momentul de torsiune nominal transmis de pinion

P
M t1 = 9,55 ⋅10 6 1 [Nmm] (3.1)
n1
A.2 Calculul vitezei periferice a pinionului
Se determină cu relaţia
n12 P1
v p1 = 0,108 ⋅ 4 [m/s] (3.2)
i1
A.3 Precizia de execuţie a angrenajului
Se dermină conform recomandărilor din anexa 3.1.
A.4 Alegerea materialului, a tratamentului termic şi a tehnologiei de execuţie a roţilor

dinţate
Materialul şi tehnologia de execuţie se aleg conform recomandărilor din anexa 3.2.
A.5 Alegerea coeficienţilor ψa, ψd, ψm

Se aleg conform recomandărilor [5, 10, 15] din tabelul 3.1.
A.6 Alegerea unghiului de înclinare

Se recomandă următoarele valori:
β = 6o ... 14o – pentru roţi cementate şi călite;
β = 12o ... 20o – pentru roţi îmbunătăţite;
β = 20o ... 45o – pentru danturi în V.
28
A.7 Alegerea regimului de funcţionare
Factorul dinamic de funcţionare se alege în funcţie de maşina motoare, maşina antrenată
şi de caracterul sarcinii din tabelul 3.2.
Tabelul 3.1. Valori optime pentru ψa, ψd şi ψmn la angrenaje cilindrice interschimbabile.
Duritatea Amplasarea Treapta de precizie
flancurilor pinionului 5...6 7 ... 8 9 ... 10
ψa ψd ψm ψa ψd ψm ψa ψd ψmn
Una sau ambele Simetric 0,6 1,3.. 30 0,5 1…1,2 25 0,4 0,7...0,8 16
danturi cu Între 1,4
HB ≤3500MPa reazeme
Asimetric 0,5 1...1,2 25 0,4 0,7...0,9 16 0,3 0,5...0,6 12
În consolă 0,4 0,7-0,9 16 0,3 0,5...0,6 12 0,2 0,3..0,4 8
Ambele danturi Simetric 0,3 0,6 12 0,25 0,5 10 0,2 0,4 8
cu Între
HB ≥3500 MPa reazeme
Asimetric 0,25 0,5 10 0,2 0,4 8 0,15 0,3 6
În consolă 0,2 0,4 8 0,15 0,3 6 0,1 0,2 5
Tabelul 3.2. Factorul regimului de funcţionare KA

Caracteristica de funcţionare Uniformă Şocuri uşoare Şocuri medii
a maşinii motoare
Motor electric, Motor cu Motor cu ardere
Caracteristica de funcţionare turbină cu abur ardere internă internă cu 1-3
a maşinii de lucru sau gaze cu mai mulţi cilindri
cilindri
Uniformă Generatoare, ventilatoare, 1,0 1,25 1,75
turbocompresoare,
amestecătoare pentru lichide,
pompe centrifuge, transportoare
cu bandă etc.
Şocuri uşoare Reductoare de macarale, 1,25 1,5 2,0
transmisiile maşinilor unelte, şi mai mult
compresoare cu piston, maşini
de ridicat etc.
Şocuri medii Laminoare, escavatoare, prese, 1,5 1,75 2,25
concasoare, vibratoare, şi mai mult
amestecătoare etc.
A.8 Tensiunile admisibile pentru solicitarea de contact, respectiv de încovoiere pentru

predimensionare
Relaţiile de calcul sunt:
σ HP1, 2 = 0,87 ⋅ σ H lim 1, 2 ⋅ Z N 1, 2 ⋅ Z W (3.3)

σ HP = min(σ HP1 , σ HP 2 ) (3.4)
σ FP1,2 = 0,8 ⋅ σ F lim 1,2 ⋅ YN 1,2 ⋅ Yδ 1,2 (3.5)
unde: ZW este factorul raportului duritãţilor flancurilor dinţilor, recomandat în diagrama din
figura 3.1. Diagrama este utilizată pentru pinioane cementate şi călite, în angrenare cu roţi
având duritatea cuprinsă între 1300 şi 4000 MPa (HB) şi Ra ≤ 1µm. Pentru Ra > 1µm, se alege
Zw = 1. Când ambele roţi ale angrenajului au durităţi sub 3500 MPa sau peste 4000 MPa, Zw =
1, indiferent de valoarea lui Ra1.
29
Fig 3.1
ZN 1,2, YN 1,2 - factorii durabilitãţii pentru solicitarea de contact, respectiv de încovoiere. Se

aleg în funcţie de material, tratament şi numãrul de cicluri de solicitare NL. Numãrul de cicluri
de solicitare se determinã cu relaţia
N L = 60 ⋅ n ⋅ Lh (3.6)
Dacã
a) N L ≤ N stH , F , atunci:
ZN = ZN max
YN = YN max
unde: Nst H, Nst F, ZN max, YN max sunt daţi în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3. Factorii durităţii flancurilor

Tratament Solicitarea de contact Solicitarea de încovoiere
Material aplicat
NstH NBH ZNmax NstF NBF YNmax
Îmbunãtãţire, 105 5•107 1,6 104 3•106 2,5
Oţeluri de cãlire
îmbunãtãţire superficialã.
Nitrurare în baie 105 2•106 1,1 103 3•106 1,2
Oţel de Nitrurare în gaz 105 2•106 1,3 103 3•106 1,6
nitrurare
Oţel de Cementare şi 105 5•107 1,6 103 3•106 2,5
cementare cãlire
b1) Nst H < NL < NBH, atunci ZN se adoptã din figura 3.2;
b2) Nst F < NL < NBF, atunci YN se adoptã din figura 3.3.
c1) N L ≥ N BH , atunci ZN = 1
c2) N L ≥ N BF , atunci YN = 1
Yδ 1,2 - Factorul relativ de sensibilitate al materialului la concentrarea de tensiune de la

baza dintelui, la durabilitate nelimitatã. Se alege în funcţie de material, tratament, limita de
curgere a materialului şi factorul de corecţie a tensiunilor de încovoiere la baza dintelui Ysa
(Ysa – fig. 3.4, pentru xn1 = xn2 = 0, Yδ - fig. 3.5)
30
Fig 3.2
Fig. 3.3
A.9 Determinarea distanţei dintre axe
Atât angrenajele îmbunãtãţite, cât şi cele durificate superficial, au ca solicitãri de bazã

solicitarea de contact şi cea de încovoiere a dinţilor. Volumul angrenajului prezentat prin bd12,
a3 etc., pentru P1 şi i(u) date, depinde de asigurarea portanţei la contact. Modulul minim
necesar va rezulta din condiţia asigurãrii rezistenţei la încovoiere la baza dintelui.
Din relaţiile de verificare a tensiunii de contact la obosealã, adoptând valori medii
recomandate pentru unii factori, rezultã:
- pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi
M t1
a = (1,45...1,65) ⋅ (u ± 1) ⋅ 3 2
K A ⋅ Z E2 (3.7)
ψ a ⋅ σ HP ⋅ u
- pentru angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi
M t1
a = (0,8...0,9) ⋅ (u ± 1) ⋅ 3 K A ⋅ (Z E Z β Z H )
2
2
(3.8)
ψ a ⋅ σ HP ⋅ u
unde: ZE este factorul de elasticitate al materialelor roţilor, dat de tabelul 3.4;
Z β - factorul înclinãrii dinţilor pentru solicitarea de contact, figura 3.6.
31
ZH - factorul zonei de contact. Pentru predimensionare, Z H = 2,49 cos β .
Pentru dimensionare şi verificare
2 cos β b
ZH = 2
(3.9)
cos α t ⋅ tgα wt
u reprezintă raportul de angrenare, care in situaţia de faţă este raportul de transmitere i din
tema de proiectare.
Pentru reductoare de uz general, dacã se respectã recomandãrile fãcute [ 5 ] , relaţia de
dimensionare devine:
- pentru dinţi drepţi şi înclinaţi cu ψ d ≤ 0,5 :
M t1 ⋅ K A
a ≥ 62 ⋅ (u ± 1) ⋅ 3 (3.10)
ψ a ⋅ σ H2 lim ⋅ u
- pentru dinţi înclinaţi cu ψ d ≻ 0,5 :
M t1 ⋅ K A
a ≥ 57 ⋅ (u ± 1) ⋅ 3 (3.11)
ψ a ⋅ σ H2 lim ⋅ u
Fig. 3.4
În relaţiile (3.7), (3.8), (3.10) şi (3.11), semnul + este pentru angrenaje exterioare şi
semnul – pentru angrenaje interioare, sau semnul de deasupra este pentru angrenaje exterioare
şi semnul de jos pentru angrenaje interioare în toate relaţiile.
32
Fig. 3.5
Tabelul 3.4. Factorul de elasticitate al materialelor roţilor, ZE

Pinion Roata ZE
Material E1, Mpa Material E2, Mpa
5
2,06 .10 Oţel laminat 2,06 ⋅ 105 189,8
Oţel turnat 2,02 ⋅ 105 188,9
Fontã cu grafit nodular 1,73 ⋅ 105 181,4
Oţel laminat Bronz turnat 1,03 ⋅ 105 155
Bronz laminat 1,13 ⋅ 105 159,8
Fontã cenuşie 1,18 ⋅ 105 162
Oţel turnat 2,02 ⋅ 105 188
Oţel turnat 5 Fontã cu grafit nodular 180,5
2,02 ⋅ 10 1,73 ⋅ 105
Fontã cenuşie 1,18 ⋅ 105 161,4
A.10. Verificarea alegerii corecte a materialului
Se calculeazã diametrele de divizare ale roţilor dinţate:

2a
d 1′ = ; d 2 ′ = u ⋅ d 1′ (3.12)
u±1
Din figura 3.7 se determinã mãrimea caracteristicã s pentru pinion şi roatã. Apoi cu
tabelul 3.5 se verificã dacã s-a adoptat corect marca de oţel. Dacã se constatã neconcordanţe
mari, se alege alt material şi se reia calculul începând cu punctul A. 8.
A.11. Corectarea distanţei dintre axe calculate
• Determinarea factorului dinamic interior (Kv)
Se determinã viteza tangenţialã corespunzãtoare diametrului de divizare cu relaţia

π ⋅ d 1′ ⋅ n1
vt1 =
60 ⋅ 1000
[ m / s] (3.13)
33
Fig. 3.6
Cu ajutorul curbelor din anexa 3.3 se determinã factorul dinamic Kv. Dacã rezultã pentru
Kv o valoare apropiatã de cea folositã la predimensionare ( K v ′ = 1,15 pentru dinţi drepţi şi 1,1
pentru dinţi înclinaţi), valoarea distanţei dintre axe nu se mai corecteazã. În caz contrar, se
recalculeazã distanţa dintre axe astfel:
1/ 3
⎛ K ⎞
a ′ = a min ⎜ v ⎟ (3.14)
⎜ ′⎟
⎝ Kv ⎠
s = b, dacă s1 > 2h s = b, dacă b ≤ s1

s = da/2, dacă s2 ≥ da s = s1, dacă b > s1
s = s2, dacă s2 < da
s = da/2
Fig. 3.7
34
• Determinarea factorului de repartiţie longitudinalã a sarcinii
- pentru angrenajele la care materialul roţilor dinţate este durificat superficial (HB1,2 >
3500 Mpa) se utilizeazã direct anexa 3.4;
- pentru angrenajele la care cel puţin una din roţi are dantura cu duritate medie sau micã
(HB < 3500 Mpa), factorul de repartiţie longitudinalã se determinã cu relaţia
1 + K Hβ
K H* β = , cu K Hβ din anexa 3.4; (3.15)
2
′
- dacã valoarea lui K Hβ diferã mult de cea aleasã la predimensionare ( K Hβ = 1,15 ⋅ ⋅ ⋅ 1,35 )
se corecteazã distanţa dintre axe cu relaţia
1/ 3
⎛ K ⎞
a ′′ = a ′ ⋅ ⎜
Hβ ⎟
⎜
(3.16)
′⎟
⎝ K Hβ ⎠
Tabelul 3.5. Materiale pentru roţi dinţate

Materialul Duritatea s, mm
dintelui HV
Tratament Roatã Roatã Domeniul
Grupa Simbolul termic Miez Flanc nedantu - dantura- preferat
ratã tã
1 2 3 4 5 6 7 8
Fonte cenuşii FC 200 - 156 - 285 < 15 - < 15
cu grafit FC 400 - 210 - 280 < 15 - < 15
lamelar
Fonte cu grafit Fgn 600 - 2 - 210 - 280
nodular şi Fgn 700 - 2 - 230 - 300
fonte Fmp 600 - 2 - 270 < 40 - < 15
maleabile Fmp 700 - 2 - 280
perlitice
Oţeluri carbon
laminate sau OL 50 (OT 50) - 150 < 10 < 10
turnate OL 60 (OT 60) - 175
Oţeluri carbon OLC 45 Îmbunãtãţi- 185
de calitate OLC 60 re 210 < 10 < 10
Oţeluri aliate 40 Cr 10 250 - 290 10 - 100 10 - 100
de 41 MoCr 11 Îmbunãtãţi- 250 - 290 10 - 100 10 - 100
îmbunãtãţire 50 VCr 11 re 270 - 290 40 - 150 40 - 150
34 MoCrNi 15 310 - 330 150 - 500 150 - 500
Oşeluri aliate 41MoCr11 Nitrurate în 250-290 350 10-150 - 10-150
de 40Cr10 baie sau gaz …
îmbunătăţire 625
Oţeluri aliate 41MoCr11 Călite prin 250-290 525 10-1501 - 10-150
de 40Cr10 inducţie sau …
îmbunătăţire cu flacără 675
4+MoCr11 Nitrurare 250-290 600 <150 - <150
ionică …
800
Oţeluri de 39MoCrA109 Nitrurare în 260-320 600 <250 - <250
nitrurare gaz …
800
Oţeluri de OLC15 Cementare 185-200 650 <10 16 <16
cementare 21MoMnCr12 şi călire 230-330 … 10-100 16-150 <150
18MoCrNi13 220-290 775 16-250 16-250 100-250
20MoNi35 210-310 100-250 150-500 150-500
35
A.12. Adoptarea distanţei dintre axe
Apar douã posibilitãţi:

a. Se cere o distanţã dintre axe standardizatã. Dacã a" este cuprinsã între douã valori
consecutive standardizate (tabelul 2.16) ak STAS şi a(k + 1) STAS, se adoptã:
aw = aK STAS dacã a KSTAS ≤ a ′′ ≤ 1,05a KSTAS
sau
aw = a(K + 1) STAS dacã 1,05a KSTAS ≤ a ′′ ≤ a ( K + 1) STAS
b. Nu se cere aSTAS. În acest caz valoarea obţinutã a" se rotunjeşte la urmãtoarea valoare
întreagã în milimetri, sau dacã se adoptã o sumã a deplasãrilor de profil x1 + x2 distanţa dintre
axe se determinã cu relaţia
a w = a ′′ + (x n1 + x n 2 ) ⋅ mn (3.17)
A.13. Calculul modulului minim necesar
Se considerã cã solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui este determinantã la

preîntâmpinarea ruperii dinţilor. În acest caz relaţia pentru calculul modulului minim necesar
este
M t1 ⋅ (u ± 1) ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K Fα ⋅ K Fβ ⋅ YF ⋅ Yβ ⋅ S F
mn ≥ (3.18)
ψ a ⋅ a 2 ⋅ σ F lim ⋅ K FN ⋅ YS ⋅ YFX
Pentru cazul normal la proiectare se adoptã:

K v = 1,1(1,2 ); K Fα = 1,25; K Fβ = 1,2 ⋅ ⋅ ⋅ 1,45; YF = 2,25; S F = 1,5; K FN = YS = YFX = 1
Pentru angrenaje durificate şi executate în treptele de precizie 5 – 6, K Fα = 0,7.
Valorile din parantezã sunt pentru dinţi înclinaţi.
Factorul unghiului de înclinare Yβ este dat de relaţia:
Yβ = 1 − β / 120 , pentru 0 < β < 24°
Yβ = 0,8 , pentru β > 24° (3.19)
Valoarea obţinută pentru modul se standardizează conform STAS (tabelul (2.18).
Raţionamentul de adoptare a modulului standardizat este urmãtorul:
a) dacã mn min ≤ 1mm , se adoptã mn = 1
b) dacã mn min este cuprins între douã valori succesive din STAS, mK STAS şi
m(K + 1) STAS, se adoptã
mn = mK STAS dacã m KSTAS ≤ mn min ≤ 1,1m KSTAS
sau
mn = m(K + 1) STAS dacã 11
, m KSTAS ≤ mn min ≤ m( K + 1) STAS
Între distanţa dintre axe şi modul se recomandã sã existe urmãtoarele relaţii:
aw a
= w = 40. .50 pentru roţi cementate şi cãlite;
m mn
aw a
= w = 70. .100 pentru roţi îmbunãtãţite;
m mn
c) mmin = 2,0 mm, pentru danturi cementate şi călite.
36
A.14. Calculul numãrului de dinţi ai roţilor dinţate
Se determinã numărul maxim de dinţi ai pinionului din considerente geometrice şi

cinematice cu relaţia
a 2
z1* = w cos β (3.20)
mn u ± 1
a
Se poate folosi în relaţia (3.20) şi recomandarea pentru w din A.13.
m
Se recomandã a se alege numãrul de dinţi z1 ai pinionului la valoarea întreagã imediat mai
micã sau mai mare decât z1* şi trebuie sã îndeplineascã condiţiile:
a. z1 ≥ 14 . Aceastã condiţie nu este îndeplinitã întotdeauna, în special la angrenajele cu
danturi durificate superficial. Pentru îndeplinirea condiţiei, se majoreazã distanţa dintre axe la
o valoare imediat superioarã din STAS 6055, se recalculeazã modulul şi apoi se calculează z1.
Acest ciclu se repetă, dacă este cazul, până când numărul de dinţi z1 ≥ 14 .
b. În special la angrenajele fabricate din materiale de îmbunãtãţire sau normalizate, se
obţine la pinion un numãr de dinţi z1* ≈ 24. .50(80) . Din considerente de precizie de execuţie a
roţilor dinţate se recomandã:
Pentru roţi dinţate îmbunătăţite:
z1 = z1*, dacã z1* ≤ 25
z1 = 24 … 27, dacã 25 < z1* < 35
z1 = 27 … 30, dacã 35 < z1* < 45
z1 = 30 … 35, dacã 45 < z1* < 80.
Pentru roţi dinţate cementate sau călite superficial:
z1 = z1∗
Dupã adoptarea lui z1, se recalculeazã modulul normal al danturii cu relaţia
2a cos β
mn = (3.21)
z1 (u ± 1)
Modulul astfel calculat se restandardizeazã, conform punctului A.13.
Numãrul de dinţi ai roţii conjugate devine
z 2 = z1 ⋅ u . (3.22)
Pe cât posibil, între z1 şi z2 nu trebuie sã existe divizori comuni. De aceea, se adaugã sau
se scade un dinte la roata condusã.
A.15. Verificarea raportului de transmitere
Raportul de transmitere efectiv are valoarea

z2
uef = (3.23)
z1
Abaterea admisibilã faţã de raportul de transmitere dat pentru reductoare este de maxim
3%. Deci:
uef
1− ≤ ∆U = 0,03 (3.24)
udat
Dacã nu se verificã condiţia impusã, se modifică numărul de dinţi ai roţii conjugate cu un
dinte.
A.16. Distanţa dintre axe de referinţã
37
În tabelul 3.6 este datã relaţia de calcul. Între distanţa dintre axe de referinţã şi cea
standardizatã trebuie sã existe relaţia:
a w − a d ≈ ( 0,1. .1,3)mn (3.25)

Dacã nu se respectã condiţia (3.25), se poate modifica z2, β sau mn.
B. Calculul geometric al angrenajului cilindric
B.1. Elementele cremalierei de referinţã
Vezi tabelul 3.6.
B.2. Unghiul profilului danturii în plan frontal
Vezi tabelul 3.6.
B.3. Unghiul de angrenare frontal
Vezi tabelul 3.6.
B.4. Calculul deplasãrilor specifice şi repartizarea pe roţile angrenajului
Relaţia de calcul pentru suma deplasărilor specifice este datã în tabelul 3.6.
Alegerea deplasãrilor profilului constituie una din problemele fundamentale ale
proiectãrii angrenajelor.
În acest scop se urmãreşte respectarea urmãtoarelor condiţii:
- evitarea interferenţei în timpul prelucrãrii sau funcţionãrii;
- evitarea ascuţirii dintelui pe cercul de cap, astfel: san ≥ 0,25 mn (materiale de
îmbunãtãţire) şi san ≥ 0,4 mn (materiale durificate superficial);
- menţinerea unui grad de acoperire ε >1,1 şi a unui joc la picior impus.
Trebuie remarcat cã unele modificãri ale danturii sunt obligatorii pentru asigurarea
funcţionãrii angrenajului, iar altele sunt numai recomandate pentru îmbunãtãţirea acesteia.
Criteriile de alegere a deplasãrilor specifice sunt multiple şi depind de materialele
utilizate la construcţia roţilor dinţate, de tratamentele termice şi termochimice aplicate, de
condiţiile de ungere şi de exploatare etc. Dintre acestea amintesc:
a. Realizarea unor roţi dinţate cu numãr mic de dinţi, fãrã sã aparã fenomenul de subtãiere:
z
x min = 1 − (3.26)
14
b. Realizarea unei distanţe dintre axe standardizate sau impuse:
a w cos α w = a d cos α 0 (3.27)
În continuare se calculeazã suma deplasãrilor de profil şi deplasãrile specifice x1 şi x2 în
funcţie de scopurile urmãrite.
c. Mãrirea capacitãţii portante a angrenajului la solicitarea de contact necesitã valori
pozitive pentru deplasãrile specifice ale profilului, deoarece creşte raza de curburã a
flancurilor dinţilor şi implicit scade presiunea de contact. În acest caz trebuie verificat gradul
de acoperire sã nu scadã sub valoarea minimã.
d. Mãrirea capacitãţii portante a bazei dintelui la ruperea prin încovoiere se face prin
deplasãri de profil pozitive, deoarece scade factorul de formã YF, deci creşte portanţa la
încovoiere a danturii.
e. Mãrirea gradului de acoperire se face prin deplasãri de profil negative.
38
f. Pentru ca un angrenaj modificat sã se încadreze în limitele angrenãrii şi generãrii, este
necesar sã se cunoascã aceste limite. În cazul unui angrenaj compus din roţile dinţate având z1
şi respectiv z2 dinţi, aceste limite reprezintã legãturi funcţionale determinate între deplasãrile
specifice x1 şi x2 ale celor douã roţi. Reprezentând grafic aceste funcţiuni într-un sistem de
coordonate rectangulare x1 şi x2, curbele respective închid un contur în cadrul cãruia
angrenajul funcţioneazã. Pentru valori ale lui x1 şi x2 cuprinse în afara conturului, angrenajul
nu funcţioneazã, se blocheazã şi din acest motiv se numeşte contur de blocare.
În figura 3.8 se indicã un contur de blocare pentru un angrenaj cu z1 = 18, z2 = 18 şi
cremalierã de referinţã, standardizatã. Curbele limitã reprezintã:
- 1 şi 2 - limitele de subtãiere;
- 3 şi 4 - limitele deplasãrii maxime de profil la care capul dinţilor devine ascuţit (sa = 0);
- 5 - limita deplasãrilor la care ε α = 1;
- 6 şi 7 - limitele de deplasãri la care apare interferenţa la baza dinţilor;
- 8 şi 9 - limitele de deplasãri la care apare interferenţa în zona de racordare a dinţilor;
- 10 - limitele la care jocul la cap devine nul.
Conturul de blocare nu indicã valorile, ci ajutã sã se verifice dacã valorile adoptate permit
angrenajului o execuţie şi funcţionare corectã.
g. O soluţie cu limite mai restrânse pentru coeficienţii x1 şi x2, dar care optimizeazã bine
cerinţele angrenajelor, o reprezintã norma DIN 3992. Dupã cum rezultã din figura 3.9 se
adoptã x1 + x2 = 0 ... 0,6 pentru danturi cu alunecãri egalizate, x1 + x2 = 0,6 ... 1,2 pentru
danturi cu portanţã mare la flanc şi picior şi x1 + x2 = -0,4 ... 0 pentru obţinerea unui grad
mare de acoperire. Întrucât realizarea unei portanţe mari este de obicei scopul principal,
frecvent se adoptã x1 + x2 ≈ 1, ajungându-se la o soluţie mult folositã, anume x1 = x2 = 0,5.
În continuare xs se repartizeazã pe roţi (x1, x2), folosind figura 3.9, b – pentru angrenaje
cu u > 1 (reductoare) şi figura 16, c – pentru angrenaje cu u < 1 (multiplicatoare): cu valorile
(z1 + z2)/2 sau (zn1 + zn2)/2 pe abscisã şi xs /2 pe ordonatã, se trece pe o dreaptã D; pentru
z1(zn1) şi z2(zn2) – pe abscisã, de pe dreapta D se obţin deplasãrile x1 şi x2.
z1 = 18; c0 = 25
z2 = 18; h0a = 1
Fig. 3.8
h. Angrenajele puternic solicitate prezintã pericolul gripãrii. Una din cauzele gripãrii o
constituie întreruperea filmului de lubrifiant dintre dinţii aflaţi în contact. În urma studiilor şi
experimentãrilor, a rezultat cã una din cauzele ruperii filmului de lubrifiant este schimbarea
sensului alunecãrilor relative dintre flancuri, unde presiunea hidrodinamicã a filmului este
zero. Pentru a îmbunãtãţi condiţiile de ungere, este deci necesar sã se modifice dantura prin
deplasarea profilelor, astfel încât schimbarea sensului alunecãrilor sã nu se mai realizeze
(angrenaje extrapolare - care au tot segmentul de angrenare în zona segmentului de intrare în
39
angrenare) sau cel puţin sã nu aibã loc în zona de angrenare singularã. Pentru aceasta, se
recomandã modificarea danturii pinionului, conform monogramei din figura 3.10 [17].
i. Pentru a se obţine concomitent mai multe avantaje ca: alunecãri reduse, rezistenţe mari
ale piciorului şi flancului dintelui, condiţii bune de ungere etc., asigurându-se totodatã
încadrarea angrenajului în limitele angrenãrii şi generãrii, deplasãrile profilelor au fost
grupate în diferite sisteme de deplasãri specifice.
Sistemul TKBR, pentru angrenaje zero deplasate, recomandã egalizarea alunecãrilor
specifice, iar pentru angrenajele deplasate, şi o mãrire a capacitãţii de încãrcare (v. tab.1.8 şi
1.9 din 17 sau 15.2 şi 15.3 din 9).
Când se urmãreşte realizarea unei capacitãţi de încãrcare mare, se recomandã angrenaje
deplasate funcţie de felul solicitãrii la dimensionare (v. tab.1.10 din 17 sau 15.4 din 9).
Deplasãrile prevãzute de acest sistem asigurã valori maxime ale rezistenţei flancului dintelui
[ ]
la tensiuni de contact (σ K ) , la încovoiere a bazei dintelui (σ F ) sau la uzurã şi gripare σ ug .
În acelaşi timp, deplasãrile sistemului asigurã încadrarea angrenajului în limitele generãrii şi
angrenãrii, cu valoare a gradului de acoperire ε ≥ 1,1 şi un arc de dinte pe cercul de cap
sa ≥ 0,25m .
Fig. 3.9
40
ISO TC60 propune modificarea danturii dupã cum urmeazã:
- pentru z1 ≥ 30 propune angrenaje zero;
- pentru z1 < 30 şi ( z1 + z 2 ) ≥ 60 propune angrenaje zero deplasate, cu deplasãrile
specifice x1 = -x2 = 0,03 (30 - z1);
- pentru 30 < (z1 + z2) < 60 şi z1 > 10, propune angrenaje deplasate, având deplasãrile
specifice x1 = 0,03 (30 - z1) şi x2 = 0,03 (30 - z2);
- pentru (z1 + z2) < 30, propune x1 + x2 = 0,90, deci tot un angrenaj deplasat.
Fig. 3.10
j. Se recomandã şi urmãtorul mod de adoptare al deplasãrilor specifice care rezultã din

rezolvarea sistemului:
x1 z
= 2 şi x1 + x 2 = x s (3.28)
x2 z1
Dupã determinarea coeficientului deplasãrii de profil la pinion se verificã dacã este
îndeplinitã condiţia san ≥ 0,25mn sau san ≥ 0,4mn . Dacã aceastã condiţie nu este respectatã, se
determinã coeficientul deplasãrii de profil la pinion din aceastã condiţie iar coeficientul
deplasãrii de profil pentru roata conjugatã din sistemul de mai sus.
k. Recomandări privind alegerea coeficienţilor de profil.
- pentru angrenaj zero, aw =ad, x n1 = x n 2 = 0 ;
- angrenaj zero deplasat, xs = 0; x n1 = ± x n 2 , 0 ≺ x n1 ≤ 0,6 ;
- dacă a w ≠ a d , a w - cunoscut, se foloseşte relaţia din tabelul 3.6. Se recomandă:
0 ≺ x n1 ≤ 1 , respectiv 0 ≺ x n 2 ≤ 1 ;
- dacă a w ≠ a d şi a w nu este impus, atunci se pot folosi recomandările ISO TC 60.
- dacă a w ≠ a d şi se cunosc coeficienţii deplasărilor de profil, unghiul de angrenare frontal
se determină cu relaţia:
x ± x n1
invα wt = 2 n 2 tgα n + invα t
z 2 ± z1
41
De remarcat cã adoptarea unor deplasãri optime scopului urmãrit se realizeazã numai
când nu se impune o distanţã între axe; dacã se impune distanţa dintre axe, suma deplasãrilor
rezultã automat şi mai poate fi corectatã numai modificându-se cu 1 la 3 numerele de dinţi ale
roţilor, fãrã a modifica însã raportul de transmitere.
B.5. Elementele geometrice ale angrenajului
Vezi tabelul 3.6.
Tabelul 3.6 Relaţii de calcul pentru angrenajul cilindric evolventic cu dinţi înclinaţi
Nr. Mãrimea Notaţia Relaţia de calcul
crt.
0 1 2 3
1 Numerele de dinţi z1, z2 z1 se adoptã; z2 = iz1
2 Cremaliera de referinţã α0=αn=α, mn αn=200 ; mn- STAS 822;
STAS 821 ha*, hf*, c0* ha*=1; hf*=1,25; c0*=0,25
3 Unghiul de presiune în αt α t = arctg(tgα 0 / cos β )
plan frontal al cremalierei
4 Modulul frontal mt m = mn
t cos β
5 Distanţa dintre axele de ad mt
referinţã
ad =
2
(z1 + z2 )
6 Distanţa dintre axe aw Se impune sau se calculeazã din
condiţia de rezistenţã
7 Unghiul de angrenare în αwt ⎛ a cos α t ⎞
plan frontal, respectiv α wt = arccos⎜ d ⎟
αwn ⎝ aw ⎠
⎛ sin α n ⎞
α wn = arcsin⎜⎜ sin α wt ⎟⎟
⎝ sin α t ⎠
8 Numãrul echivalent de roţi zn1,2 3
zn1,2 =z1,2 / cos β. Roţile sunt
imaginare, deci zn1,2 nu se rotunjesc
la numere întregi
9 Suma coeficienţilor xs z ±z
deplasãrilor specifice în x n1 ± x n 2 = 2 1 (invα wt − invα t )
2tgα n
plan normal
10 Diametrele de divizare d1,2 d 1,2 = mt z1,2
11 Diametrele de bazã db1,2 d b1,2 = d 1,2 cos α t
12 Diametrele de cap da1,2 d a1, 2 = d1, 2 + 2mn (ha∗ + x1, 2 )
13 Diametrele de picior df1,2 (
d f 1,2 = d 1,2 − 2 mn h∗f − x1,2 )
14 Diametrele de rostogolire dw1,2 d w1,2 = d 1,2 cos α t cos α Se
wt
d w1 + d w 2
verifică relaţia: a w =
2
15 Diametrele cercurilor de dv1,2 cos α t
vârf d v1, 2 = d1, 2
cos α vt1, 2
42
16 Unghiul de presiune al αvt1,2 0,5π + 2 x n1, 2 tgα n
profilului pe cercul de vârf invα vt1, 2 = +
z1, 2
+ invα t
17 Unghiul de presiune αyt ⎛d ⎞
frontal pe un cilindru α yt = arccos⎜ b ⎟ ; d y ≥ d b . Pentru
⎜d ⎟
oarecare de razã ry ⎝ y⎠
cercul de cap: dy=da; αyt=αat
18 Unghiul de presiune
normal pe un cilindru (ry)
αyn (
α yn = arctg tgα yt ⋅ cos β y )
19 Unghiul de înclinare pe un βy1,2 ⎛ d y1, 2 ⎞
cilindru oarecare (ry) β y1, 2 = arctg ⎜⎜ tgβ ⎟⎟ , pentru
⎝ d 1, 2 ⎠
cercul de bază, βy=βb, dy=db
20 Grosimea frontală a st1,2 st1, 2 = mt (0,5π ± 2 xt12 tgα t )
dintelui pe cilindrul de cu xt = x n cos β
divizare
s n1, 2 = mn (0,5π ± 2 x n1, 2 tgα n )
21 Arcul dintelui pe un cerc syt1,2 cos α t
oarecare în plan frontal, syn1,2 s yt1, 2 = [inv ⋅ d1, 2 + s t1, 2 ]
cos α yt1, 2
respective în plan normal
unde : inv = invα t − invα yt1, 2
s yn1, 2 = s yt1, 2 cos β y1, 2
22 Lãţimea danturii b1,2 b2 = ψ a ⋅ a ; b1 = b2 + (5 ⋅ ⋅ ⋅ 10)mn
Elementele angrenajului echivalent
1 Diametrele cercurilor de dn1,2 d n1, 2 = mn z n1, 2
divizare
2 Diametrele cercurilor de dbn1,2 d bn1, 2 = d n1, 2 cos α n
bază
3 Diametrele cercurilor de dan1,2 d an1, 2 = d n1, 2 + d a1, 2 − d1, 2
cap
4 Distanţa dintre axe awn ad cos α n
a wn = 2
cos β b cos α wn
5 Gradul de acoperire ε αn d an2 1 − d bn2 1 ± d an2 2 − d bn2 2
ε αn = ∓
2πmn cos α n
2a wn sin α wn
2πmn cos α n
εα
sau ε αn =
cos 2 β b
Obs: 1° Într-un semn dublu, semnul superior este valabil pentru angrenajele exterioare, iar semnul inferior
pentru angrenajele interioare. 2° Pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi, β = 0 .
43
B.6. Verificarea funcţionãrii angrenajului
B.6.1. Verificarea subtãierii dinţilor
Se face cu ajutorul inegalitãţilor:

z1,2 > zmin 1,2 (3.29)
x1,2 ≥ xmin 1,2
unde
2(1 − x1, 2 )
z min 1, 2 = cos β (3.30)
sin 2 α t
14 − z n1
x min 1, 2 = (3.31)
17
B.6.2. Verificarea continuitãţii angrenãrii
Gradul de acoperire total se determinã astfel:

εγ = εα + ε β (3.32)
εα = ε1 + ε 2 − ε a (3.33)
d a21 − d b21
ε1 = (3.34)
2π ⋅ mt cos α t
d a22 − d b22
ε2 = (3.35)
2π ⋅ mt cos α t
a sin α wt
εa = (3.36)
π ⋅ mt cos α t
b sin β
εβ = 2 (3.37)
πmn
Este necesar ca ε α > 1,2. Dacã nu se respectã condiţia, se va proceda astfel: se mãreşte
numãrul de dinţi ai angrenajului sau se aleg alte deplasãri de profil.
B.6.3. Verificarea interferenţei dinţilor
Pentru a nu apãrea interferenţa în angrenarea dinţilor, trebuie îndeplinite condiţiile

d A1 ≥ d l1 ; d E 2 ≥ d l 2 (3.38)
iar dl 1,2 > 0.
Se calculeazã diametrele începutului profilului evolventic şi diametrele cercurilor
începutului profilului activ al flancurilor danturii roţilor cu relaţiile
2
⎡ (1 − x1,2 )cos β ⎤
d l1, 2 = d b1, 2 ⋅ 1 + ⎢tgα t − 2 ⎥ (3.39)
⎢⎣ z1, 2 sin α t cos α t ⎥⎦
2π (ε a − ε 1 )
d A1 ( ) 2
= d b21 + 2a sin α wt − d a2 2 − d b2 2 ; d E 2 =
db2
cos α E 2
; tgα E 2 =
z2
(3.40)
db2 2π (ε a − ε 1 )
d E2 = tgα E 2 = (3.40’)
cos α E 2 z2
44
B.6.4. Verificarea jocului la cap
Jocul la cap în funcţionare se determinã geometric cu relaţia

(
c1,2 = a w − 0,5 d f 1,2 + d a 2,1 ) (3.42)
Este necesar ca: c1,2 ≥ 0,1mn .
Dacã nu se verificã aceastã condiţie, atunci se determinã diametrul capului scurtat cu
relaţia
d ak 1, 2 = 2a w − d f 2,1 − 2c an , unde c an = 0,1mn este jocul minim admisibil.
B.6.5. Verificarea grosimii dinţilor pe cercul de cap
Condiţia de verificare este

san ≥ 0,25mn , la danturi îmbunãtãţite;
san ≥ 0,4mn , la danturi durificate,
Se calculează grosimea dintelui pe cilindrul de cap în plan frontal cu relaţia
cos α t
s at1, 2 = s t1, 2 ∓ d a1, 2 (invα at1, 2 − invα t ) (3.43)
cos α at1, 2
Grosimea dintelui pe cilindrul de cap în plan normal este
s an1, 2 = s at1, 2 cos β a1, 2 (3.44)
Condiţia de evitare a ascuţirii dintelui se poate verifica şi prin relaţiile:
d v1, 2 − d a1, 2 ≥ 0,334mt
B.6.6. Verificarea dimensionalã a danturii roţilor dinţate
Numãrul de dinţi peste care se face mãsurarea se poate determina din tabelul 3.7.
Mãrimea cotei WN se determinã cu relaţia
W N 1, 2 = mn cos α 0 [π (N − 0,5) + 2 x1, 2 tgα 0 + z1, 2 invα t ] (3.45)
Tabelul 3.7. Numărul de dinţi N peste care se măsoară cota WN

z 12 … 17 18 ... 26 27 … 35 36 ... 44 45 ... 53 54 … 62 63 … 71
N 2 3 4 5 6 7 8
z 72 … 80 81 … 89 90 … 98 99 … 107 108 … 116 117 ... 120

N 9 10 11 12 13 14
Măsurarea cotei WN este condiţionată satisfacerea relaţiei b1, 2 ≥ W N 1, 2 sin β + 5
B.7. Calculul de verificare a angrenajului
B.7.1. Verificarea la presiunea hertzianã de contact
Tensiunea de contact se determină cu relaţia

- angrenaj cilindric cu dinţi drepţi:
Ft u ±1
σ H = Z H ⋅ Z E ⋅ Zε ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hβ ⋅ K Hα ⋅ ≤ σ HP (3.46)
bd1 u
- angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi:
45
Ft u ±1
σ H = Z E Zε Z β Z H K A K V K Hβ K Hα ≤ σ HP (3.47)
bd1 u
unde:
ZH – factorul zonei de contact, se determină cu relaţia (3.9);
Z ε - reprezintă factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de contact, valorile sale
depinzând de gradul de acoperire εα (fig. 3.11);
ZE – reprezintă factorul de elasticitate al materialului roţilor dinţate (tabelul 3.4);
KA – factorul regimului de funcţionare (tabelul 3.2);
KV - factorul dinamic (anexa 3.3);
KHβ - factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii (anexa 3.4);
KHα - factorul de repartizare a sarcinii pe plan frontal (anexa 3.5);
Zβ – factorul unghiului de înclinare (figura 3.6).
Verificarea angrenajului la solicitarea de contact presupune respectarea inegalităţii
σ ≤ σ HP (3.48)
Tensiunea admisibilă la oboseală se determină cu relaţia
Zw
σ HP = σ H lim ⋅ Z N ⋅ Z R ⋅ (3.49)
SH
σ H lim - tensiunea limitã a materialului adoptat pentru fabricarea angrenajului, (anexa 3.2);
ZN - factorul durabilitãţii pentru solicitarea de contact, determinat la punctul A.8;
Zw - factorul raportului duritãţilor flancurilor dinţilor, determinat la pct. A.8;
ZR - factorul rugozitãţii flancurilor. Se alege în funcţie de σ H lim, min şi rugozitatea
flancurilor dinţilor şi distanţa dintre axe, din figura 3.12.
Dacã pe desen se indicã Ra, atunci Rz = 6 Ra. Pentru angrenaje conice, aw=am v, la danturã
dreaptã a mv = a ev (1 − 0,5ψ e )
SH este factorul de siguranţã la obosealã şi se determinã din tabelul 3.8.
Fig. 3.11
46
Fig 3.12
Tabelul 3.8. Factorul de siguranţã pentru roţi dinţate

La rupere prin La oboseala de contact
Siguranţa în încovoiere SF SH
funcţionare Angrenaj Angrenaj Angrenaj Angrenaj
cilindric conic cilindric conic
> 99% - foarte 2…3 5 1,5 … 1,75 1,75 ... 2,25
mare, cazuri
speciale
99% - normalã 1,5 2 1,25 1,5
80% - scãzutã 1 1,5 1 1,2
B.7.2. Verificarea pentru solicitarea la piciorul dintelui
Verificarea la solicitarea de încovoiere se efectuează cu relaţia:

- angrenaj cilimdric cu dimţi drepţi:
F
σ F = t K A KV K Fβ K Fα Yε YSaYFa ≤ σ FP (3.50)
bm
- angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi:
Fti
σF = K A K V K Fβ K Fα Ysa YFa Yε Yβ ≤ σ FP (3.51)
bmn
Tensiunea admisibilã la obosealã la piciorul dintelui se determinã cu relaţia
σ FP = σ F lim ⋅ YN ⋅ YFx ⋅ YS / S F (3.52)
unde: YN - factorul durabilitãţii, vezi pct. A. 8;
YFx - factorul dimensional, se determinã astfel:
- la toate oţelurile şi fontele cu mn ≤ 5mm , YFx = 1;
- la oţelurile normalizate sau îmbunãtãţite şi fonte:
- dacã 5 < mn < 30, YFx = 1,03 - 0,006 mn
- dacã mn ≥ 30 , YFx = 0,75.
- K Fβ – vezi anexa 3.4; KFα – Vezi anexa 3.5; YFa – figura 3.13; YSa – figura 3.4;
- Yβ – vezi relaţia (3.19);
0,75
Yε = 0,25 + , pentru angrenaje cu dantură dreaptă;
εα
47
0,75 εα
Yε = 0,25 + , pentru angrenaje cu dantură înclinată; ε αv =
ε αV cos 2 β b
- YS – diagrama din figura 3.13. În figură ρFN este raza de racordare a piciorului dintelui,
egală cu raza de racordare a capătului dinţilor frezei folosită la prelucrare. Se poate considera
ρFN = 0,38 m;
- SF – tabelul 3.8.
Verificarea la solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui presupune verificarea
inegalităţii
σ F ≤ σFP (3.53)
Observaţţii
Observa
1. În cazul în care angrenajul nu verifică la una din solicitări se recomandă:
- alegerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice mai bune;
- aplicarea unor tratamente termice sau termochimice cât mai corecte;
- majorarea lăţimii danturii roţilor b1,2 dar cu respectarea privind raportul b/d;
- modificarea unor parametrii geometrici şi funcţionali ai danturii roţilor dinţate astfel încât unii factori ce
intervin în relaţiile tensiunilor efective să aibă valori minime;
- majorarea elementelor geometrice ale angrenajului (a1,2, mn, β, z1,2) cu recalcularea tuturor elementelor
geometrice şi funcţionale ale roţilor dinţate.
2. În cazul în care tensiunile efective calculate sunt mult inferioare rezistenţelor admisibile (angrenaj
supradimensionat) se recomandă:
- schimbarea materialelor sau a tratamentelor astfel încât, rezistenţele admisibile să nu depăşească cu mai
mult de 20-60% tensiunile efective;
- reducerea lăţimii danturii roţilor b1,2;
- reducerea elementelor geometrice ale angrenajului (a1,2, mn, z1,2) cu recalcularea tuturor elementelor
geometrice şi funcţionale ale roţilor dinţate.
B.8. Alegerea lubrifiantului şi a sistemului de ungere
Condiţiile de alegere a lubrifiantului sunt impuse în primul rând de tipul angrenajului şi

de regimul său cinematic şi de încărcare. Pentru reductoarele cu două trepte, regimul
cinematic şi de încărcare este determinat de treapta lentă, iar pentru cele cu trei sau mai multe
trepte, de ultimele trepte de reducere. Problemele de ungere a angrenajelor, de alegere a
lubrifiantului optim, de realizare a unei faze de ungere cât mai aproape de ungerea fluidă şi de
alegere a sistemului adecvat de aducere a lubrifiantului la locul de ungere constituie probleme
majore pentru asigurarea unei funcţionări corecte a angrenajului.
Lubrifianţii pentru angrenaje sunt uleiurile, unsorile şi în cazuri speciale grafitul şi
bisulfura de molibden. În tabelul 3.9 se indică uleiurile pentru angrenaje. Uleiurile EP1 sunt
uleiuri minerale, moderat aditivate, utilizate pentru angrenajele cilindrice, conice, planetare, în
condiţii normale de funcţionare. Uleiurile EP2 sunt uleiuri minerale puternic aditivate şi se
utilizează la angrenajele hipoide, melcate, respectiv la angrenajele cilindrice şi conice în
condiţii extreme de funcţionare.
Pentru transmisiile deschise cu viteze periferice mai mici de 1 m/s se utilizeazã ca
lubrifianţi unsorile consistente de uz general (U75, U85, U100 STAS 562), iar pentru
transmisii mari (maşini de construcţii, maşini de ridicat) se folosesc unsori aditivate cu grafit
(U100 + 15% grafit coloidal).
Unsorile pot fi utilizate pânã la viteze de 4 m/s, însã cu abundenţã de lubrifiant.
Pentru viteze periferice mai mari de 4 m/s se recomandã uleiuri minerale aditivate.
Vâscozitatea cinematicã la temperatura de 50° C (ν 50) necesarã angrenajelor cilindrice şi
conice, se determinã din figura 3.15 în funcţie de parametrul filmului de ulei:
HV ⋅ σ 2H
xh = (3.54)
10 5 ⋅ v 0
48
în care: HV este duritatea Vichers cea mai micã a celor douã flancuri în contact (tabelul 3.10),
σ H - presiunea hertzianã calculatã la pct. B. 7.1, v0 - viteza tangenţialã din polul angrenãrii,
calculatã cu relaţia:
π ⋅ d w1 ⋅ n1
v0 =
60 ⋅ 1000
[ m / s] (3.55)
Curba superioarã 1 din figura 3.15 se utilizeazã în urmãtoarele cazuri:
- ambele roţi sunt executate din acelaşi oţel sau când pinionul este executat din oţel aliat
cu nichel sau crom şi roata din oţel cãlit prin CIF;
- funcţionarea angrenajului se face în condiţii de sarcini cu şocuri;
- temperatura mediului înconjurãtor depãşeşte 25° C.
Curba inferioarã 2 din figura 3.15 se utilizeazã în urmãtoarele cazuri:
- clase ridicate de precizie: 4, 5, 6;
- temperatura mediului înconjurãtor < 10° C;
- roţile angrenajului sunt tratate termochimic.
Fig. 3.13
49
Fig. 3.14
Fig. 3. 15
În funcţie de vâscozitatea determinatã din figura 3.15 se alege uleiul cu vâscozitatea cea
mai apropiatã din tabelul 3.9.
Sistemul de ungere trebuie sã asigure existenţa în timpul funcţionãrii a unei pelicule de
lubrifiant continue între flancuri. Posibilitãţile de aducere a lubrifiantului în zona de contact
sunt determinate de regimul cinematic şi geometria roţilor, precum şi de caracteristicile
lubrifiantului.
Ungerea prin imersiune (cufundare) este posibilã pentru turaţii inferioare turaţiei limitã
nlim
ν tm
nlim = 4 ⋅ 10 4 (3.56)
( )
zδ u R z21 + R z22
în care: z este numãrul de dinţi ai roţii dinţate imersate în ulei, δ u - unghiul de ungere
[radiani ] din figura 3.16, Rz1, Rz2 - rugozitãţile celor douã flancuri în contact [ µ m ] , ν tm -
vâscozitatea uleiului ales la temperatura medie de funcţionare (se estimeazã temperatura tm =
55 … 60° C).
Dependenţa vâscozitãţii uleiurilor de temperaturã este datã de relaţia
lg[ lg(ν t + 0,6)] = A − B ⋅ lg(273 + t ) (3.57)
50
în care: ν t este vâscozitatea cinematicã la temperatura t [° C] în [cSt], A şi B - constante, A =
8,71 şi B se va determina cu relaţia de mai sus cunoscând ν t = ν 50 şi t = 50° C.
Unghiul de ungere se deteminã cu relaţia
ν tm
δ u = 0,260 ⋅ (3.58)
a(z − 2)
unde a este difuzivitatea termicã a uleiului; pentru uleiurile de transmisii, a = 0,08 mm3/s.
Adâncimea de imersare hu (fig. 3.16) se determinã cu relaţia:
da2 ⎛ δu⎞
hu = ⎜ 1 − cos ⎟ (3.59)
2 ⎝ 2 ⎠
La reductoarele cu mai multe trepte şi cu aşezarea planului arborilor vertical, este posibil
ca la unele angrenaje sã nu ajungã în baie nici o roatã. La acestea se utilizeazã pentru ungere
câte o roatã auxiliarã din material plastic, care se roteşte liber pe un arbore şi angreneazã cu
una din roţile angrenajului.
Fig. 3.16
Tabelul 3.9. Uleiuri pentru transmisii industriale (extras din STAS 10588)
Simbol Vâscozitatea cinematică Starea de aditivare
la 500C [cst]
T 80 22 Neaditivat
T 90 30 Neaditivat
T 140 34 Neaditivat
TIN 25 EP 21 … 26 Mediu aditivat
TIN 55 EP 50 … 57,5 Mediu aditivat
TIN 210 EPC 210 … 225 Mediu aditivat
Uleiul TIN210EPC este destinat în special pentru ungerea angrenajelor melcate. Durata
de utilizare a uleiului este de 6 … 12 luni.
51
Tabelul 3.10. Corespondenţa dintre durităţile HV, HB, HRC
HV HB HRC HV HB HRC HV HB HRC
900 66,9 500 48,4 250 250 23
880 66,3 490 47,7 245 245 22,1
860 65,7 480 47 240 240 21,2
840 65 470 46,3 235 235 20,2
820 64,3 460 45,6 230 230 19,2
800 63,6 450 430 44,8 225 225
780 62,8 440 423 44 220 220
760 62 430 415 43,2 215 215
740 61,2 420 408 42,4 210 210
720 60,4 410 400 41,5 205 205
700 59,5 400 392 40,7 200 200
690 59 390 385 39,8 195 195
680 58,5 380 376 38,9 190 190
670 58 37036 358 38 185 185
660 57,5 0 359 37 180 180
650 57 350 350 36 175 175
640 56,5 340 340 34,9 170 170
630 56 330 330 33,8 165 165
620 55,5 320 320 32,7 160 160
610 55 310 310 31,5 155 155
600 54,4 300 300 30,3 150 150
590 53,9 295 295 29,6 145 145
580 53,3 290 290 29 140 140
570 52,8 285 285 28,3 135 135
560 52,2 280 280 27,6 130 130
550 51,6 275 275 26,9 125 125
540 51 270 270 26,2 120 120
530 50,4 265 265 25,4 115 115
520 49,7 260 260 24,6 110 110
510 49,1 255 255 23,8
Tabelul 3.11. Temperaturile maxime limitã de gripare la angrenajele cilindrice şi conice
Tipul uleiului tMlim [° C]

TIN 25 EP 150 … 160
TIN 42 EP 150 … 160
TIN 55 EP 170 … 200
TIN 82 EP 170 … 200
TIN 125 EP 250 … 280
TIN 200 EP 300 … 330
TIN 300 EP 330 … 360
T 75 EP 1 170 … 200
T 80 EP 2 330 … 369
T 90 EP 2 360 … 400
419 AT 250 … 280
423 AT 300 … 330
430 AT 330 … 360
52
Recomandăări necesare proiect
C. Recomand proiectăării angrenajelor cilindrice cu dantur
danturăă
înclinată când se impune distan
nclinată distanţţa dintre axe (cazul angrenajelor din reductoarele
cilindrice coaxiale)
C1. calculul de predimensionare
Se parcurg etapele de proiectare de la punctul A cu deosebirea că la punctul A9 distanţa

dintre axe se cunoaşte si se elimină punctul A12.
C2. Se determină tensiunile admisibile necesare din condiţia de rezistenţă la contact,

respectiv încovoiere pentru predimensionare cu relaţiile:
3
M t (u ± 1)
σ HP = (0,51...0,73)Z E Z H Z β KA
ψ a a w3 u
M z (u ± 1)
2
σ FP1 = (0,42...0,73) t 13 K AYFa1YSa1

ψ a a w cos β
Y Y
σ FP 2 = σ FP1 Fa 2 Sa 2
YFa1 YSa1
C3. Se determină tensiunile limită necesare pentru solicitarea de contact, respectiv
încovoiere pentru predimensionare:
S H min σ HP
σ H lim pre dim 1, 2 =
Z N 1, 2
S F min σ FP1, 2
σ F lim pre dim 1, 2 =
YN 1, 2Yδ 1, 2
C4. Alegerea materialelor, a tratamentului termic şi tensiunile limită pentru
predimensionare din anexa 2. Trebuie respectate condiţiile:
σ H lim ≥ σ H lim pre dim

σ F lim ≥ σ F lim pre dim
C5. Calculul de dimensionare şi verificare
Se parcurg etapele de la punctul B.
53
execuţţie a angrenajelor
Anexa 3.1. Precizia de execu
Standarde: STAS 6273 – pentru angrenaje cilindrice;

Standarde
STAS 7395 – pentru angrenaje cu cremalieră;
STAS 6460 – pentru angrenaje conice şi hipoide;
STAS 6461 – ppentru angrenaje melcate cilindrice;
STAS – 12192 – pentru alegerea treptelor de precizie şi a rugozităţii danturii
la angrenaje.
Recomandăări:
1. Recomand
- reductoare pentru turbine: 4–5
- locomotive electrice: 5–6
- automobile uşoare: 5–8
- automobile grele: 7–9
- maşini agricole: 8–9
- tractoare: 7 – 10
- transmisii de forţă cu acţiune electrică sau manuală: 8 – 10
- laminoare, utilaj minier: 8 – 10
funcţţie de viteza periferic

2. Alegerea treptei de precizie în func perifericăă.
Vt1[m/s] 0…1 0…2 2…5 5 ...10 10 ... 20(40)

Treapta de precizie - 11-12 9-10 7-8 5-6
la dantura înclinată
Treapta de precizie 11-12 9-10 7-8 5-6 -
la dantura dreaptă
execuţţie al ro
3. Corelarea dintre procesul tehnologic final de execu roţţii din
dinţţate şi treapta de
precizie rezultat
rezultatăă .
Procesul tehnologic final Treapta de precizie

3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Rectificare + + X X X
Şeveruire + X X X
Mortezare, rabotare, frezare + X X X X
Freză de înaltă + X X
Frezare precizie
cu freză Freză de precizie + X X
melc medie
Freză de precizie + X X
redusă
Frezare şi apoi călire + X X X
Ştanţare, presare, frezare prin + X X X
copiere, injecţie
Turnare + X X
X – treapta de precizie se obţine în condiţii normale de prelucrare
+ - treapta de precizie se obţine în condiţii speciale de prelucrare
54
4. Jocul dintre flancuri este stabilit în STAS 6273 prin mai multe tipuri de ajustaje.
Ajustajul de bază, tip B, asigură un joc minim care elimină blocarea din cauza încălzirii.
5. Rugozitatea flancurilor şi a zonei de racordare a dintelui, Ra , Rz
Procedeul de execuţie Clasa de precizie Rugozitatea flancului, Ra, μm

Mortezare sau frezare grosolană 9; 10 1,6; 3,2
Mortezare sau frezare îngrijită 8; 9 0,4; 0,8
Mortezare sau frezare, urmată de 6; 7; 8 0,1; 0,2; 0,4
şevăruire
Rectificare grosolană 8; 9 0,4; 0,8
Rectificare îngrijită 6; 7 0,2; 0,4
Rectificare urmată de lepuire 3; 4; 5 0,05; 0,1; 0,2
55
execuţţie pentru angrenaje
Anexa 3.2. Materialul şi tehnologia de execu
roţţilor din
1. Principalele tehnologii de fabricare a ro dinţţate
Semifabricat
Degroşare
Tratament termic de
îmbunătăţire
Strunjire de Strunjire de Strunjire de

finisare finisare finisare
Danturare Rectificarea Danturare

finală finală (module
mici)
Rectificare Tratament Şevăruire Tratament

termic de termic de
durificare durificare
superficială superficială
Tratament
1 2 termic de
durificare
Rectificare
superficială Lepuire
Lepuire
3 4 5
6 7
2.. Caracteristicile mecanice ale materialelor folosite în construc

construcţţia ro
roţţilor din
dinţţate
Tratament
termic σr σc σ F lim σ H lim
Material sau
[N / mm ] [N / mm ]
2 2 [N / mm ] 2
[N / mm ] 2
STAS termo – Duritatea

chimic
Miez Flanc
(HB) (HRC)
1 2 3 4 5 6 7 8
OL 50 500/2 normalizat HB = 150 … 170 500 - 620 270 - 300 0,4HB + 100 1,5HB + 120
OL 70 500/2 normalizat HB = 200 … 220 700 - 850 340 - 370 0,4HB + 100 1,5HB + 120
îmbunãtãţit HB = 220 … 260 0,4HB + 140 1,5HB + 200
OLC 45* 880 cãlire cu 200-260 50 - 57 620 360 160 - 170 20HRC + 10
flacãrã
OLC 55 880 cãlire cu 200-300 720 420
flacãrã sau 50 - 57 180 - 190 20HRC + 20
CIF
cãlire cu 270-320 50 - 57
41 791 flacãrã sau 950 750 230 - 290 20HRC + 60
MoCr11* CIF
Nitrurare 270-320 52 - 60 250 - 350 20HRC
56
50VCr 11 791 îmbunãtãţit HB = 270 … 320 950 800 0,4HB + 155 1,8HB + 200
Continuare tabel
1 2 3 4 5 6 7 8
îmbunãtãţit HB = 240…340 0,4HB + 155 1,8HB + 200
cãlire cu 240 - 340
40 Cr 10* 791 flacãrã sau 50 - 57 1000 800 230 - 290 20HRC + 60
CIF
Nitrurare 240 - 340 50 - 57 250 - 350 20HRC
34 Mo CrNi15 791 îmbunãtãţit HB = 310 ...330 1100 900 0,4HB + 155 1,8HB + 200
OLC 15 880 cementare 120 - 140 55 - 63 390 280 140 - 150 24HRC
15MoMnCr12 791 cementare 280 -320 55 - 63 850 650 370 - 440 25,5HRC
18Mo CrNi13* 791 cementare 300 - 330 55 - 63 950 750 380 - 450 25,5HRC
21MoMnCr12 791 cementare 300 - 350 55 - 63 1100 850 390 - 460 25,5HRC
*
Fc 200 568 - HB = 170 .. 210 160 - 280 - 6,5 .. 80 260 .. 280

Fc 250 568 - HB = 180 .. 240 210 - 330 - 7,5 .. 90 320 .. 340
Fgn 600-2 6071 - HB = 210 .. 280 600 410 0,4HB + 70 1,5HB + 100
Fgn 700-2 6071 - HB = 230 .. 300 700 460 0,4HB + 70 1,5HB + 100
Fmp 70-02 569 - HB = 220 .. 280 700 500 0,4HB + 80 1,5HB + 160
OT 50 - 3 600 normalizat HB = 145 .. 155 500 280 0,4HB + 70 1,5HB + 120
OT 60 - 3 600 normalizat HB = 200 .. 220 600 350 0,4HB + 70 1,5HB + 120
Obs.: 1° Oţelurile cu (*) sunt de preferat.2° Valorile rezistenţei la rupere (σ r ) şi ale limitei de curgere (σ c )
sunt indicate pentru materialul în stare normalizatã.
Tabelul A3.2. Caracteristicile mecanice ale materialelor utilizate în construcţia melcilor

Marca Tratament Duritatea
materialului STAS termic σ r [Mpa] flancului HRC
15 CrO 8 791 Ce + C + r 690 … 1030 58 ... 63
13 CrNi 30 791 Ce + C + r 780 … 1320 58 ... 63
18 MnCr 10 791 Ce + C + r 790 … 1180 58 ... 63
18 MoCrNi 13 791 Ce + C + r 830 … 1420 58 ... 63
21 MoMnCr 12 791 Ce + C + r 830 … 1520 58 ... 63
OLC 45 880 I + Cs 610 ... 940 45 ... 55
41 MoCr 11 791 I + Cs 780 … 1270 45 ... 55
40 Cr 10 791 I + Cs 780 … 1320 45 ... 55
33 MoCr 11 791 I + Cs 780 … 1180 45 ... 55
Fc 150 568 - 150 … 250 < 45
Fc 200 568 - 160 … 270 < 45
OLC 35 880 I 540 … 760 < 45
OL 60 500/2 - 590 … 710 < 45
Obs.: Ce - cementare; C - cãlire; Cs - cãlire superficialã; r - revenire joasã; I- îmbunãtãţire
57
Tabelul A3.3. Tensiuni limitã pentru angrenaje melcate
Duritatea melcului [Mpa]
Felul < 45 HRC > 45 HRC
Materialul roţii melcate turnãrii σ F lim 2 σ H lim 2 σ F lim 2 σ H lim 2
CuSn 12 N 40 130 50 160

CuSn 14 C 58 190 72 225
N 36 113 46 135
CuSn 6 ZnPb 4 C 46 135 54 162
F 52 165 63 198
CuAl 10 Fe 3 T N 82 - 100 -
C 86 - 110 -
CuAl 9 Fe 5 Ni 5 T C 103 - 132 -
Fc 100 N 34 - 42 -
Fc 150 N 38 - 48 -
Fc 200 N 43 - 54 -
Fc 250 N 48 - 60 -
CuZn 30 Al 5 Fe 3 Mn 2 N 110 - 140 -
Tabelul A3.4.Tensiuni limitã pentru angrenajele melcate, stabilite din condiţia evitãrii
gripãrii
Cuplul de materiale MPa
σ H lim 2
Roata melcatã Viteza de alunecare m/s
Melc
<0,25 0,25 0,5 1 2 3 4 6 8
Oţel Cu Al 10 Fe 3 - - 184 182 176 170 164 153 141
carbon de
calitate cu
duritate
peste
45HRC
CuAl 9 Fe 5 Ni 5 T - - 192 188 184 178 172 160 148
CuZn30Al 5Fe3Mn 2 - - 200 196 190 184 178 167 155
Fc150 Fc 150 213 202 187 173 144 - - - -
Fc200 Fc 200
Oţel Fc 150 187 158 130 115 86 - - - -
cementat
şi călit
Fc 200
OLC35 Fc 100 173 144 115 101 72 - - - -
OL60 Fc 200
58
funcţţie de
3. Caracteristicile mecanice σHlim şi σFlim adoptate din diagrame în func
duritatea flancului.
59
60
61
62
Anexa 3.3
3.3.. Factorul dinamic K V
A. Angrenaje cu dantură dreaptă:
- pentru v⋅z1/100≤3m/s se alege din figura 1.1;
- pentru z 1<50, Ft/b>150N/mm şi v ⋅z1/100≤10m/s se alege din figura 1.1.
B. Angrenaje cu dantură curbă sau înclinată :
- pentru v⋅z1/100<14m/s se aleg e din figura 1.1;
- pentru εβ≥1 se alege din figura 1.2;
- pentru εβ<1 KV se determină cu relaţia:
KV=KVβ-εβ(KVβ - KVα), în care:
KVβ = KV din figura 1.2; K Vβ = KV din figura 1.1.
Fig. 1.1
Fig. 1. 2
Valori orientative pentru factorul dinamic la a ngrenajele melcate cilindrice

Treapta Viteza de alunecare v al între spirele melcului şi dinţii roţii melcate, m/s
de ≤ 1,5 1,5 ... 3 3 ... 7,5 7,5 ... 12 12 ... 18 18 ... 25
precizie Factorul dinamic K v
6 - - 1 1,1 1,3 1,4
7 1 1 1,1 1,2 - -
8 1,1 ... 1,2 1,2 ... 1,3 1,3 ... 1,4 - - -
9 1,2 ... 1,3 - - - - -
63
Anexa 3.4. Factorul de repartizare a sarcinii pe lăţimea danturii, KHβ şi KFβ
ăţimea
A. Pentru reductoare cilindrice şi conico-cilindrice, valorile KHβ şi KFβ se aleg din fig. 2.2
a şi b pentru roţi conduse cu duritatea ≤ 3500HB sau din figura 2.3 a şi b pentru roţi cu
duritatea > 3500HB, în funcţie de poziţia roţilor angrenajului în raport cu lagărele arborilor
transmisiei (fig. 2.1) şi de coeficientul Ψd.
Fig. 2.1.
B. Pentru reductoare conice cu o treaptă, valorile KHβ şi KFβ se aleg din figura 2.5 a şi b
pentru roţi conduse cu duritatea ≤ 3500HB sau din fig. 2.6 a şi b pentru roţi cu duritatea >
3500HB, în funcţie de poziţia pinionului şi roţii conduse faţă de lagărele arborilor transmisiei
(fig. 2.4), de tipul rulmenţilor din lagăre (cu bile sau cu role) şi de raportul u ΨR/(2-ΨR)
Fig. 2. 2
64
Fig. 2. 3
Fig. 2. 4
Fig. 2. 5
65
Fig. 2. 6
Observaţii:
1. În figura 2.1 g şi h, 4 corespunde cazului când arborii se sprijină pe rulmenţi cu bile, iar
5 corespunde cazului când arborii se sprijină pe rulmenţi cu role;
2. În figura 2. 4 1 şi 3 reprezintă arbori sprijiniţi pe rulmenţi cu bile iar 2 şi 4 reprezintă
arbori sprijiniţi pe rulmenţi cu role.
Anexa 3.5. Factorul de repartizare a sarcinii în plan frontal KHα şi KFα
Conform DIN3990-70 se determină astfel:

⎛ 1 ⎞
K Hα = 1 + 2(qα − 0,5)⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ ;
⎝ Zε ⎠
K Fα = 1 + 2(qα − 0,5)(ε ε − 1) , pentru εα > 2;
KFα = qαεα, pentru εα ≤ 2 şi qα > 1/εα;
KFα = 1, pentru εα ≤ 2 şi qα ≤ 1/εα.
qα factor auxiliar:
⎛ f − 4⎞
qα = 4⎜⎜ 0,1 + pbr ⎟⎟ , pentru roţi cu durităţi ≤ 3500HB;
⎝ Ft / b ⎠
⎛ f − 2⎞
qα = 4⎜⎜ 0,1 + pbr ⎟ , pentru roţi cu durităţi > 3500HB.
⎝ Ft / b ⎟⎠
Dacă qα < 0,5, se consideră qα = 0,5
Dacă qα >1, se consideră qα = 1
fpbr – abaterea pasului de bază. Pentru proiectarea unui angrenaj,
fpbr = fpb2 (tabelul 3.1)
66
Tabelul A3.1. Abaterea pasului de bază (fpb2) şi toleranţa abaterii profilului dintelui ff2
(extras din STAS 6273)
Treapta Diametrul de Modulul m (mn) mm

de divizare al roţii
precizie conduse, 1 < m ≤ 3,5 3,5< m ≤6,3 6,3< m ≤10
d2[mm]
fpb2 ff2 fpb2 ff2 fpb2 ff2
6 ≤ 125 9,5 8 12 10 13 12
126 … 400 10 9 13 11 15 13
401 … 800 12 12 13 14 17 16
7 ≤ 125 13 11 17 14 19 17
126 … 400 15 13 19 16 21 19
401 … 800 17 17 19 20 24 24
8 ≤ 125 19 14 24 20 26 22
126 … 400 21 18 26 22 30 28
401 … 800 24 25 26 28 34 36
9 ≤ 125 26 - 34 - 38 -
126 … 400 30 - 38 - 42 -
401 … 800 34 - 38 - 48 -
10 ≤ 125 38 - 48 - 53 -
126 … 400 42 - 53 - 60 -
401 … 800 48 - 53 - 67 -
Obs.: f pb1 = f pb2 ; f f1 = f f 2 ( µm)
67
danturãã dreapt
3.2 Proiectarea angrenajelor concurente conice, ortogonale cu dantur dreaptãã
Date necesare proiectãrii: puterea nominalã de transmis P1 [ Kw ] , turaţia pinionului n1

[rot/min], raportul de transmitere i (u), durata de funcţionare a angrenajului Lh [ore], condiţii
de funcţionare etc.
3.2.1. Determinarea elementelor dimensionale principale ale angrenajului
3.2.1.1. Alegerea materialelor şi a tehnologiei de execuţie
Simbolul materialelor, tratamentul termic şi tensiunile limitã pentru solicitarea de contact

şi încovoiere se aleg urmãrind anexa 3.2. Tensiunile admisibile la cele douã solicitãri se
determinã conform A. 8.
3.2.1.2. Coeficienţii de lãţime ϕ R , ϕ d , ϕ m

Se aleg din tabelul 3.12.
3.2.1.3. Precizia de execuţie a angrenajului
În corelaţie cu destinaţia angrenajului şi procesul de prelucrare, se alege treapta de

precizie a angrenajului.
3.2.1.4. Numerele de dinţi pentru pinion şi roatã
Se recomandã:
z1 = 15 … 26, pentru materiale cu duritãţi HB ≤ 3500 MPa ;
z1 = 8 … 18, pentru materiale cu duritãţi HB > 3500 MPa.
Numãrul de dinţi pentru roata condusã se calculeazã cu relaţia
z 2 = i ⋅ z1 . Se adoptã z2 numãr întreg.
3.2.1.5. Raportul de angrenare real
u = z2 / z1
Se verificã îndeplinirea condiţiei
u
1− ≤ ∆u = 0,03
i
3.2.1.6. Lungimea exterioarã preliminarã a generatoarei conului de divizare (rostogolire)

pentru predimensionare
Considerând cã solicitarea principalã este solicitarea de contact, relaţia este
M t 1 ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K Hβ
Repr = u2 + 1 ⋅ 3 ⋅ Z E2 ⋅ Z HV
2 (3.60)
2 ⋅ σ 2HP ⋅ u ⋅ ϕ R ⋅ (1 − ϕ R )
unde: ZE (tabelul 3.4); KA (tabelul 3.2); Kv = 1,1 ... 1,2; K Hβ = 1,15 ... 1,35;
Z HV = 2 / sin 2α - pentru angrenaje conice cu danturã dreaptã.
68
3.2.1.7. Modulul (exterior) determinat din calculul de predimensionare
Se foloseşte relaţia
2 ⋅ Repr
me = (3.61)
z1 ⋅ 1 + u 2
Se rotunjeşte la o valoare me STAS, conform STAS 822 (vezi tabelul 23). Se recalculează
lungimea exterioară a generatoarei conului de divizare.
3. 2.2. Calculul geometric al angrenajului
3.2.2.1. Profilul cremalierei de referinţã
Se adoptã roata planã de referinţã, conform STAS 6844, deci:

ha* = 1; h *f * *
= 1,25; α 0 = α = 20 °; c0 = 0,25; ρ f ≤ 0,30 .
În funcţie de particularitãţile maşinii de danturat, se pot adopta alte valori, astfel: la unele
maşini de danturat Gleason α = 14 ° 30 ' şi c0* = 0,188, iar pentru maşinile Heidenreich -
Harbeck, Bilgram sau Reinecken, c0* = 0,1236.
3.2.2.2. Deplasãrile specifice ale danturii
La danturile conice existã, de obicei, douã tipuri de deplasãri de profil, şi anume:

deplasarea de profil radialã (în înãlţime), similarã celei de la dantura cilindricã şi definitã prin
coeficientul deplasãrii radiale xr, şi deplasarea de profil tangenţialã (lateralã), care se poate
realiza numai prin procedeele care executã fiecare flanc al dintelui cu cuţite diferite şi este
definitã prin coeficientul deplasãrii tangenţiale de profil xt.
Tabelul 3.12. Coeficienţii de lãţime ϕ R , ϕ Rm , ϕ d , ϕ m pentru danturi conice

b b
ϕR = ϕ Rm =
Tipul danturii şi destinaţia angrenajului Re Rm
Danturi conice zerol, danturi conice curbe cu dinţi < 0,25 < 0,285
de înãlţime constantã, la orice fel de solicitãri. Alte
danturi conice, folosite la solicitãri mici, fãrã şocuri.
Danturi conice drepte, înclinate sau curbe, folosite 0,25 ... 0,3 0,285 … 0,35
în reductoare de tip uşor, respectiv la solicitãri cu
şocuri uşoare.
Danturi conice drepte, înclinate sau curbe, foolosite 0,3 … 0,33 0,35 ... 0,4
în reductoare de tip mijlociu, respectiv la solicitãri cu
şocuri mijlocii.
Danturi conice drepte, folosite la solicitãri cu 0,33 … 0,4 0,4 … 0,5
şocuri mari.
b 1 + u2 ϕ R ⋅ 1 + u2
ϕd = = ; ϕ Rm =
d m1 2 2 ⋅ (1 − 0,5 ⋅ ϕ R )
b
ϕm = = ϕ d ⋅ z1 - pentru danturi conice drepte
mn
b z1
ϕm = = ϕd ⋅ - pentru danturi conice înclinate sau curbe
mnm cos β m
69
Se realizeazã de obicei un angrenaj conic zero deplasat, în tabelul 3.13 indicându-se
valori recomandate.
3.2.2.3. Elementele geometrice ale angrenajului conic cu danturã dreaptã
În figura 3.17 sunt reprezentate elementele geometrice ale angrenajului conic.

Relaţiile de calcul sunt prezentate în tabelul 3.14.
Fig. 3.17
Tabelul 3.13. Valori recomandate pentru coeficienţii deplasãrilor maxime radiale normale
de profil xn1 = -xn2 , la angrenaje conice cu danturã dreaptã, ortogonale
Nr. Raportul de angrenare u
de
dinţi
Z1 1,05 1,1 1,15 1,20 1,30 1,40 1,60 2,00 3,00 5,00 ≥6
12 0,52 0,55 0,57
13 0,46 0,50 0,53 0,54
14 0,35 0,38 0,43 0,48 0,51 0,52
15 0,18 0,24 0,30 0,63 0,41 0,47 0,49 0,50
16 0,1 0,12 0,16 0,20 0,28 0,34 0,40 0,45 0,48 0,48
18 0 0,05 0,09 0,11 0,15 0,18 0,26 0,32 0,37 0,43 0,45 0,46
20 0 0,05 0,08 0,10 0,13 0,16 0,23 0,30 0,35 0,40 0,43 0,44
22 0 0,04 0,07 0,09 0,12 0,14 0,22 0,28 0,32 0,38 0,40 0,42
24 0 0,04 0,06 0,09 0,11 0,13 0,20 0,26 0,30 0,35 0,37 0,38
30 0 0,04 0,06 0,09 0,10 0,12 0,18 0,22 0,26 0,31 0,33 0,35
40 0 0,03 0,05 0,07 0,08 0,09 0,14 0,18 0,21 0,25 0,28 0,30
70
Tabelul 3.14. Relaţii de calcul pentru elementele geometrice ale angrenajelor conice cu
dinţi drepţi.
Elementul de calcul Relaţia de calcul şi recomandări
Unghiul conului de divizare-rostogolire tgδ 1 = 1 ; tgδ 2 = i ; δ 1 + δ 2 = 90 °
i
Înălţimea capului de divizare al dintelui (
ha1, 2 = mt h0*an + x rn1, 2 ; h0*a = 1 )
Înălţimea piciorului de divizare al dintelui h f 1, 2 = mt (h0*an + c0*n − x rn1, 2 ) ; c0*n = 0,25
Diametrul de divizare (pe conul frontal d1, 2 = mt z1, 2
exterior)
Diametrul de cap d a1, 2 = d1, 2 + 2ha1, 2 cos δ 1, 2
Diametrul de picior d f 1, 2 = d1, 2 − 2h f 1, 2 cos δ 1, 2
Diametrul de divizare median d m1, 2 = mtm z1, 2 sau
d m1, 2 = d1, 2 − b sin δ 1, 2 sau
2 Re (1 − 0,5ϕ R )
d m1, 2 = ; b = ϕ R Re
1 + u12
Diametrul de divizare al roţii cilindrice d v1, 2 = d1, 2 cos δ 1, 2
înlocuitoare
Diametrul de divizare median al roţii d mv1, 2 = d m1, 2 cos δ 1, 2
cilindrice înlocuitoare
Numărul de dinţi ai angrenajului cilindric z v1, 2 = z1, 2 cos δ 1, 2
înlocuitor
Numărul de dinţi ai roţii plane de referinţă z 01, 2 = z1, 2 sin δ 1, 2
Lungimea exterioară a generatoarei conului R1, 2 = d1, 2 2 sin δ 1, 2
de divizare
Lungimea mediană a generatoarei de Rm = R1, 2 − b / 2 , sau
divizare
Rm = d / 2 sin δ 1, 2 , sau
Rm = Re / (1 − 0,5ψ R )
1 2
Unghiul capului dintelui Pentru joc la cap descrescător
tgθ a1, 2 = ha1, 2 / Re
Pentru joc la cap constant
θ a1 = θ f 2 , resp. θ a 2 = θ f 1
La dinţi de înălţime constantă, θ a1, 2 = 0
Unghiul piciorului dintelui La dinţi de înălţime descrescătoare
tgθ f 1, 2 = h f 1, 2 / Re
La dinţi de înălţime constantă
θ f 1, 2 = 0
Unghiul conului de cap δ a1, 2 = δ 1, 2 + θ a1, 2
Unghiul conului de picior δ f 1, 2 = δ 1, 2 − θ f 1, 2
Lungimea exterioară a generatoarei conului Re
de cap Rae1, 2 = sau Rae1, 2 = Re2 + ha21, 2
cos θ a1, 2
71
Lungimea exterioară a generatoarei conului R1, 2
de picior R fe1, 2 =
cos θ f 1, 2
Înălţimea exterioară a conurilor de cap H ae1, 2 = Rae1, 2 cos δ a1, 2
Diametrul cercurilor de cap ale roţii d aev1, 2 = d v1, 2 + 2ha1, 2
cilindrice înlocuitoare (exterior)
Diametrul cercurilor de bază ale roţii d bev1, 2 = d v12 cos α , α = 20°
cilindrice înlocuitoare (exterior)
Distanţa între axe a angrenajului cilindric d v1 + d v 2
înlocuitor (exterioară) aev =
2
3.2.2.4. Elementele geometrice ale angrenajului înlocuitor
- Diametrele cercurilor de divizare ale roţilor cilindrice înlocuitoare

d1, 2
d v1, 2 = (3.62)
cos δ 1, 2
- Diametrele cercurilor de cap ale roţilor cilindrice înlocuitoare
d av1, 2 = d v1, 2 + 2ha1, 2 (3.63)
- Numãrul de dinţi ai roţilor cilindrice înlocuitoare
z
z v1, 2 = 1, 2 (3.64)
cos δ 1, 2
- Diametrele cercurilor de bazã ale roţilor cilindrice înlocuitoare
d bv1, 2 = d v1, 2 cos α (3.65)
- Distanţa dintre axe a angrenajului cilindric înlocuitor
d + dv2
av = v1 (3.66)
2
- Gradul de acoperire al angrenajului înlocuitor
d av2 1 − d bv2 1 + d av2 2 − d bv2 2 − 2av sin α
ε= (3.67)
2 ⋅ π ⋅ m ⋅ cos α
3.2.3. Alegerea lubrifiantului şi a sistemului de ungere
Se face identic ca pentru angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, dar considerând în locul
angrenajului conic, angrenajul echivalent acestuia.
3.2.4. Verificarea de rezistenţã a danturii angrenajului conic cu dinţi drepţi
3.2.4.1. Verificarea la presiune hertzianã în cazul solicitãrii la obosealã a flancurilor

dinţilor (verificarea la pitting)
Relaţia de verificare este

2 M t1 1 + u2
σ H1 = Z E ⋅ Z HV ⋅ ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K Hβ ⋅ ≤ σ HP (3.68)
b ⋅ d m21 u
unde factorii ZE, ZHV, KA, Kv, K Hβ sunt definiţi la angrenajele cilindrice. Tensiunea
admisibilã se determinã cu relaţia stabilitã la angrenaje cilindrice.
72
3.2.4.2. Verificarea la obosealã prin încovoiere la piciorul dintelui
Se determinã în secţiunea medianã a lungimii dintelui şi se calculeazã cu relaţia

2 M t 1 ⋅ z1
σ F 1,2 = ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K Fβ ⋅ Ysa1,2 ⋅ YFa1,2 ≤ σ FP1,2 (3.69)
b ⋅ d m21
Între tensiunile de încovoiere ale pinionului şi roţii existã relaţia:
Ysa 2 ⋅ YFa 2
σ F 2 = σ F1 ⋅ (3.70)
Ysa1 ⋅ YFa1
Tensiunea admisibilă se determină cu relaţia stabilită la angrenaje cilindrice.
3.3. Proiectarea angrenajelor melcate cilindrice
Datele necesare proiectãrii: puterea de transmis P1 [ Kw ] , turaţia melcului n [ rot/min ] ,

raportul de transmitere i (u), durata de funcţionare a angrenajului, sursa de putere, maşina
antrenatã, caracterul sarcinii etc.
3.3.1. Alegerea materialelor şi a tehnologiei de execuţie
Melcii se executã din: oţeluri aliate de cementare (13 CN 35, 15 MoC 12, 21 MoMnC 12,
16 MoCN 13), având duritatea flancului de 56 - 62 HRC cu rectificare şi lustruire; oţeluri de
îmbunãtãţire (OLC 45, 41 MoC 11, 40 C 10, 33 MoC 11, 41 CrNi 12), cu duritatea flancurilor
de 45 - 55 HRC.
Roţile melcate au materialul ales în funcţie de viteza de alunecare dintre flancuri: pentru
val < 2 m/s se utilizeazã aliaje de aluminiu, zinc, fonte cenuşii; pentru 2 m/s < val < 6 m/s pot
fi folosite bronzuri de aluminiu, iar pentru val > 6 m/s bronzuri de staniu.
Viteza de alunecare a roţii melcate se estimează cu relaţia
v al = 4n110 −5 3 M t 2 (3.71)
Caracteristicile mecanice şi tensiunile limitã pentru materialele utilizate la construcţia

angrenajelor melcate sunt date în anexa 3.2 şi A8.
3.3.2. Profilul melcului de referinţã în secţiune axialã
Se adoptã urmãtorii parametri: α = 20 °; ha* = 1; c * = 0,25 .
3.3.3. Numãrul de începuturi ale melcului şi numãrul de dinţi ai roţii melcate
Se recomandã:
z1 = 1, pentru u ≥ 40 ;
z1 = 1 sau 2, pentru 22 ≤ u < 40;
z1 = 2 sau 3 sau 4, pentru 10 < u < 22;
z2 = z1 ⋅ u.
3.3.4. Raportul de angrenare real
z2
u=
z1
73
Se verificã condiţia de la angrenajul cilindric.
3.3.5. Coeficientul diametral al melcului
Recomandãri:
q = 12, pentru P ≤ 4 Kw ;
q = 10 sau 11, pentru 4 Kw < P ≤ 7 Kw;
q = 8 sau 9, pentru P > 7 Kw.
3.3.6. Unghiul de înclinare al elicei de referinţã
Se calculeazã cu relaţia:
z
γ = arctg 1 (3.72)
q
3.3.7. Factorul zonei de contact
2 cos γ ⎛ tgα ⎞
ZH = , α t = arctg ⎜⎜ ⎟⎟ (3.73)
sin α t cos α t ⎝ cos γ ⎠
3.3.8. Factorul regimului de funcţionare
Vezi tabelul 3.2.
3.3.9. Tensiunea admisibilã pentru solicitarea de contact
σ HP 2 = σ H lim 2 ⋅ Z N 2 (3.74)
10 7
unde: Z N 2 = 8 , pentru NL2 < 25 ⋅ 107 cicluri;
N L2
ZN2 = 0,67, pentru NL2 > 25 ⋅ 107 cicluri;
NN2 = 1, pentru fonte şi bronzuri fãrã staniu;
NL2 = 60 ⋅ n2 Lh
3.3.10. Distanţa dintre axe
Din condiţia de rezistenţã la oboseala de contact a flancurilor dinţilor angrenajului,

distanţa dintre axe se determinã cu relaţia:
2
⎛ q + 2x ⎞ ⎛Z Z ⎞ z2
a w = 0,6⎜⎜1 + ⎟⎟3 M t 2 ⎜⎜ E H ⎟⎟ K A K V K Hβ (3.75)
⎝ z2 ⎠ ⎝ σ HP 2 ⎠ q + 2 x
Factorul ZE se adoptã identic ca la angrenajele cilindrice şi conice; Kv = 1,2; K Hβ = 1 (la

predimensionare) şi se considerã x = 0.
Momentul de torsiune la arborele roţii melcate Mt2 se determinã cu relaţia
M t 2 = M t1 ⋅ u ⋅ η
Distanţa dintre axe aw se rotunjeşte la cea mai apropiatã valoare standardizatã (STAS
6055).
74
3.3.11. Modulul axial
Având în vedere cã atât melcul, cât şi roata melcatã sunt roţi dinţate cu dinţi înclinaţi, iar
angrenajul melcat are axele încrucişate, pe lângã modulul normal mn şi cel frontal mt, apare şi
modulul axial mx, între acestea existând relaţiile:
mx1 = mt2; mn1 = mn2. (3.76)
Modulul standardizat, conform STAS 822, este mx = mx1 = mt2 şi rezultã din relaţia
2a wSTAS
mx = (3.77)
q + z2
Modulul axial se rotunjeşte la o valoare standardizatã. În STAS 6845 (tabelul 3.15) sunt
indicate, la fiecare modul, trei valori pentru q.
Tabelul 3.15. Valorile coeficientului diametral

mx 1 ... 1,5 2 ... 2,5 3 ... 4 5 ... 6 8 ... 10 12 ... 16 20 ... 25
12 10 10 9 9 8 7
q 14 12 11 10 10 9 8
16 14 12 12 11 10 9
Legãtura dintre mn şi mt funcţie de mx este datã de relaţiile
mn1 = mx ⋅ cos γ
(3.78)
mt1 = mx ⋅ ctgγ
În funcţie de mx STAS se realege coeficientul diametral al melcului.
3.3.12. Coeficientul deplasãrii de profil al roţii melcate
a w q + z2
x= − (3.79)
mx 2
Dacã valoarea coeficientului deplasãrii nu se încadreazã în domeniul (-0,5; 0,5), se
modificã z2 şi se recalculeazã u, iar în cazuri extreme se alege o altã valoare pentru q.
3.3.13. Distanţa dintre axe de referinţã
m x (q + z 2 )
a0 = (3.80)
2
Este necesar:
a w − a 0 ≤ 0,5mx
3.3.14. Elementele geometrice ale angrenajului melcat
Se calculează cu relaţiile din tabelul 3.16.
75
Tabelul 3.16. Calculul geometric al angrenajului melcat cilindric
Rela
Relaţţii de calcul
Elementul de calcul γ ≤ 26,5650°; γ > 26,5650°;
αn= 20° (q ≥ 2z1) (q < 2z1)
Unghiul de presiune axial de Melc tip ZA, αx = 20°
referinţă al melcului Pentru alte tipuri de melci
tgα x = tgα n cos γ
Pasul elicei p x = πm x z1
Unghiul de presiune normal de Pentru melcii tip ZE, ZN1, ZN2, ZK1, ZK2, αn = 20°
referinţă al melcului Când se adoptă αx, rezultă
tgα n = tgα x cos γ
Coeficientul diametral q = d 01 m x sau q = z1 tgγ
Se adoptă din STAS 6845.
Unghiul elicei de referinţă tgγ = z1 q
Modulul normal al melcului mn1 = m x1 ⋅ cos γ
Înălţimea capului de referinţă la h0 a1 = h0*ax1 ⋅ m x h0 a1 = h0*an1 ⋅ mn =
melc
de regulă h0*ax1 = 1 = h0*ax1 cos γ ⋅ mn =
= mn ⋅ cos γ
Jocul de referinţă la cap c0 = c0* x ⋅ m x = c0 = c0*n ⋅ mn =
= (0,15 − 0,3)m x = 0,2m x cos γ
Înălţimea piciorului de referinţă h0 f 1 = (h0*ax1 + c0* x )m x de h0 f 1 = 1,2mn =
la melc
obicei 1,2 mx = 1,2m x cos γ
Diametrul de referinţă al d01 = q mx
melcului
Diametrul de cap al melcului d a1 = d 01 + 2h0 a1 = d a1 = d 01 + 2h0 a1 =
= m x (q + 2) = m x (q + 2 cos γ )
Diametrul de picior al melcului d f 1 = d 01 − 2h0 f 1 = d f 1 = d 01 − 2h0 f 1 =
= m x (q − 2,4) = m x (q − 2,4 cos γ )
Coeficientul deplasării (frontale) a. se modifică ad (conform STAS 6055):
a profilului roţii melcate x = (a m x ) − 0,5(q + z 2 )
b. ad = a, dar se modifică z2 în z2’
′
x = ⎛⎜ z 2 − z 2 ⎞⎟ 2
⎝ ⎠
În ambele cazuri, xmin < x < xmax
(xmin = -0,5; xmax = 0,5)
Diametrul de rostogolire- La angrenajul nedeplasat: dw1 = d01
divizare al melcului La angrenajul deplasat:
d w1 = d 01 + 2 xm x = m x (q + 2 x )
z1 b1 ≥
Lungimea melcului 1 sau 2 şi x=0 (11 + 0,06z2) mx
3 sau 4, x=0 (12,5 + 0,09z2) mx
1 sau 2 şi x=+0,5 (11 + 0,1z2)mx
76
Lungimea melcului 3 sau 4, x=+0,5 (12,5 + 0,1z2)mx
1 sau 2 şi x=-0,5 (8 + 0,06z2)mx
3 sau 4, x=-0,5 (9,5 + 0,09z2)mx
Modulul frontal al roţii melcate mt 2 = m x1 = m
Modulul normal al roţii melcate mn 2 = mn1
Unghiul de înclinare de referinţă β2 = γ
al dintelui la roata melcată
Diametrul de divizare al roţii d 2 = mt 2 ⋅ z 2
Diametrul de rostogolire al roţii La angrenajul nedeplasat: d w 2 = mt 2 ⋅ z 2
melcate La angrenajul deplasat:
d w 2 = d 2 + 2 xmt 2 = mt 2 (z 2 + 2 x )
La angrenajul nedeplasat:
da2 = d02 + 2h0a2 da2 = mt2 (z2 + 2cosγ)
Diametrul de cap al roţii melcate
La angrenajul deplasat:
da2 = mt2(z2+2x+2) da2 = mt2 (z2 + 2x +
+ 2cosγ)
Diametrul de picior al roţii La angrenajul nedeplasat:
melcate df2 = mt2 (z2 - 2,4) df2 = mt2 (z2 -2,4cosγ)
La angrenajul deplasat:
df2 = mt2 (z2 + 2x – df2 = mt2 (z2 + 2x –
- 2,4) - 2,4cosγ)
z1 damax2 ≤
1 da2 + 2mt2
Diametrul exterior maxim al
roţii melcate 2 sau 3 da2 + 1,5mt2
4 da2 + mt2
Raza de curbură a supafeţei de rEz = 0,5d 01 − m x1 rEz = 0,5d 01 − mn1
vârf
z1 b2 ≤
Lăţimea roţii melcate 1, 2 sau 3 0,75 da1
4 0,67 da1
Semiunghiul coroanei melcate sin θ = b2 (d a1 − 0,5m x1 ) ; se recomandă la angrenaje de
putere 2θ = 900 ... 1200
Distanţa de referinţă dintre axe a d = 0,5m x1 (q + z 2 )
Distanţa dintre axe a = 0,5(d w1 + d w 2 ) = 0,5m x1 (q + 2 x + z 2 )
3.3.15. Pasul axial al melcului
p x = mx ⋅ π (3.81)
77
3.3.16. Pasul elicei melcului
p z = π ⋅ z1 ⋅ m x (3.82)
3.3.17. Raza de curburã a suprafeţei de vârf a roţii melcate
re1 = 0,5d 01 − m x (3.83)
3.3.18. Viteza perifericã a melcului, respectiv a roţii melcate
π ⋅ d 1,2 ⋅ n1,2
v1,2 = [m/s] (3.84)
60 ⋅ 1000
3.3.19. Viteza de alunecare
v al = v1 / cos γ (3.85)
3.4. Calculul de verificare
3.4.1. Verificarea la solicitarea de contact
Se efectuează cu relaţia
3
⎛ q + 2x ⎞
⎜1+ ⎟
⎜ z2 ⎟ z2
σ H = 0,45Z E Z H M t 2 ⎜ ⎟ K A K V K Hβ ≤ σ HP (3.87)
aw q + 2x
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
Pentru sarcină constantă, KHβ =1, Kv – anexa 3.3.
Valorile lui σ HP 2 se corecteazã în funcţie de recomandãri, în funcţie de viteza de
alunecare.
Dacã σ H > σ HP 2 , se alege alt material pentru roata melcatã şi/sau se mãreşte aw.
3.4.2. Verificarea la solicitarea de încovoiere pentru dintele roţii melcate
Se efectuează cu relaţiile
Ft 2
σ F2 = K A K V K Fβ YFa 2Yβ ≤ σ FP 22 (3.88)
l k m x cos γ
1,6 M t 2 K A K V K Fβ YFa 2Yβ
σ F2 = ≤ σ FP 22 (3.89)
d1 d 2 m x
Yβ = 1 − γ / 120 °, pentru γ < 24°
Yβ = 0,8, pentru γ > 24°
YFa2 - factorul de formã al dintelui; se adoptă în funcţie de zn 2 = z2 / cos 3 γ şi x (fig.
3.13)
KFβ = KHβ = 1.
σ FP 2 = σ F lim 2 ⋅ YN 2 ,
78
10 6
YN 2 = 9 , pentru NL2 < 25 ⋅ 107 cicluri;
N L2
YN2 = 0,4, pentru NL2 > 25 ⋅ 107 cicluri.
3.4.3. Calculul termic al reductorului melcat
Calculul termic se face pe baza bilanţului termic, din egalarea cantitãţii de cãldurã
degajate cu cantitatea cedatã, rezultând temperatura la care se stabilizeazã uleiul în
funcţionare.
(1 − η) ⋅ P1 ⋅ 10 3
t = + t 0 ≤ t a max = (60 .. 70°) C (3.90)
K t ⋅ (1 + ψ ) ⋅ S
în care: P1 - puterea la arborele melcului [Kw];
η - randamentul global al reductorului;
S - suprafaţa carcasei liberã, la care se adaugã 50% din suprafaţa nervurilor [m2];
Kt = (8 .. 10) W / m2 grad, pentru circulaţie slabã a aerului;
Kt = (14 .. 18) W / m2 grad, pentru circulaţie bunã a aerului;
Kt = (20 .. 26) W / m2 grad, pentru rãcire cu ventilator;
Kt = (93 .. 210) W / m2 grad, pentru rãcirea uleiului cu ajutorul unei serpentine cu apã;
ψ ≤ 0,3 ;
t0 - temperatura mediului ambiant [°C].
3.5. Ungerea angrenajelor melcate
Datoritã vitezei mari de alunecare dintre flancurile dinţilor angrenajelor melcate, pentru
ungere se folosesc uleiuri mai vâscoase, cãrora li se aduagã grãsimi vegetale sau animale
(3 … 10)%, în scopul evitãrii apariţiei fenomenului de gripaj.
În tabelul 3.17 se recomandã lubrifianţii şi sistemul de ungere folosit, funcţie de valoarea
vitezei de alunecare.
În tabelul 3.18 se recomandã principalele tipuri de uleiuri utilizate pentru ungerea
angrenajelor melcate.
Tabelul 3.17. Recomandãri privind ungerea angrenajelor melcate

Viteza de
alunecare 0…1 0… 2,5 0 ... 5 5 ... 10 10…15 15... 25 > 25
[m/s]
Vâscozitatea
cinematicã a 450 300 180 120 80 60 45
uleiului [cSt]:
- la 50°C
- la 100°C 55 35 20 12 - - -
melcul
Sistemul de prin dispunerea deasupra Cu jet sub presiune p[at]
ungere melcului sub roatã şi
cufundarea
lui în ulei - cu jet 0,7 2 3
Tabelul 3.18. Tipuri de uleiuri pentru ungerea angrenajelor melcate
79
Vâscozitatea la 50°C
Denumire Simbol STAS cSt °E
ulei
min max min max
Ulei de C 315 385 45* 65* 5,98* 8,58*
cilindru
Ulei pentru M 30 751 61 76 8 10
motoare M 40 751 91 102 12 13,5
M 50 751 141 152 18,5 20
Ulei I 130 383 128 135 16 18
industrial
I 145 383 137 147 18 19
Ulei pentru TIN 25 EP 10588 21 26 3 3,5
transmisii TIN 42 EP 10588 37 45 5 5,7
industriale TIN 125 EP 10588 125 140 16,5 18,4
TIN 200 EP 10588 200 220 26,3 29
roţţi din
3.6. Calculul randamentului total al reductoarelor cu ro dinţţate
Randamentul unui reductor de turaţie este raportul dintre puterea de pe arborele de ieşire
şi puterea de pe arborele de intrare. Într-un reductor existã pierderi prin frecare în angrenaje,
în rulmenţi şi la antrenarea lubrifiantului din baie de cãtre roţile conduse. Deci:
Pp = Pa + Pl + Pu = Pi - Pe (3.91)
unde: Pp - puterea pierdutã; Pa - puterea pierdutã în angrenaj; Pl - puterea pierdutã în lagãre; Pu

- puterea pierdutã la antrenarea lubrifiantului. Acestor puteri le corespund randamentele:
ηa ,ηe ,ηu .
Randamentul total al unui reductor cu o treaptã este
η R = η a ⋅η l2 ⋅η u (3.92)
Randamentul total al unui reductor cu două treapte cilindric este
η R = η a 1 ⋅η a 2 ⋅η u1 ⋅η u 2 ⋅ η l3 (3.92’)
3.6.1. Randamentul angrenajului
µ ⋅ εα ⎛ 1 1⎞
ηa = 1 − ⋅ ⎜ + ⎟ ⋅ K µ , pentru angrenaj cilindric sau conic, (3.93)
cos β ⎝ z1 z 2 ⎠
tgγ 1
ηa = , pentru angrenaj melcat cilindric. (3.94)
tg(γ 1 + ϕ ′)
unde:
µ - coeficientul de frecare dintre flancuri;
µ = 0,04 .. 0,06, pentru flancuri prelucrate foarte îngrijit şi roţi etalon;
µ = 0,06 .. 0,10, pentru flancuri prelucrate obişnuit;
ε α - gradul de acoperire al angrenajului;
β - unghiul de înclinare a danturii;
80
K µ - factor care ţine seama de gradul de prelucrare a danturii roţii, precum şi de rodajul
roţilor dinţate;
Kµ = 1,6, la roţi cilindrice nerodate sau roţi conice;
Kµ = 1 .. 1,6, la roţi cilindrice de mare vitezã (v > 15 m/s);
Kµ = 0,6 .. 1, la roţi cilindrice rodate
γ - unghiul elicei de divizare la melc;
ϕ ′ - unghiul de frecare dintre flancuri:
µ
ϕ ′ = arctg (3.95)
cos α n
3.6.2. Randamentul lagãrelor
Pentru lagãre cu alunecare şi rulmenţi, randamentele se adoptă din tabelul 3.19.
Tabelul 3.19. Randamente estimative

Cupla de frecare Închisã Deschisã
Angrenaj cilindric 0,97 ... 0,99 0,93 ... 0,95
Angrenaj conic 0,96 ... 0,98 0,92 ... 0,94
Motoreductor melcat 0,40 0,30
Angrenaj melcat, melcul având 1 început 0,70 ... 0,75 0,50 ... 0,60
Angrenaj melcat, melcul având 2 0,75 ... 0,82 0,60 ... 0,70
începuturi
începuturi
începuturi
Roţi cu fricţiune 0,90 ... 0,96 0,70 ... 0,88
Transmisie cu lanţ 0,95 ... 0,97 0,90 ... 0,93
Transmisie cu curea latã sau trapezoidalã — 0,90 ... 0,93
O pereche de rulmenţi 0,99 … 0,995
O pereche de lagãre cu alunecare 0,98 … 0,99
3.6.3. Randamentul datorat pierderilor prin barbotare
200
8v 01b2 v 01ν t
z1 + z 2
ηu = 1 − , pentru angrenaj cilindric sau conic; (3.96)
Pi ⋅ 10 6
27,2 ⋅ v01 L1 υ t
ηu = 1 − , angrenaj melcat cu melcul cufundat în ulei. (3.97)
Pi ⋅ 10 6
unde:
v01 - viteza tangenţialã pe cercul de divizare, respectiv pe cilindrul de referinţã în cazul
melcului [m/s]; b2 - lãţimea danturii roţii cufundate în ulei;
L1 - lungimea melcului. În cazul când roata melcatã este cufundatã în ulei, se foloseşte
lãţimea roţii melcate b2;
ν t - vâscozitatea lubrifiantului la temperatura de funcţionare t a reductorului în [cSt];
Pi - puterea pe arborele pinionului.
3.6.4. Randamentul datorat ventilatorului de rãcire a reductorului
81
În cazul în care reductorul este rãcit prin circulaţia forţatã a aerului, trebuie ţinut seama şi
de pierderile de putere în ventilatorul montat pe arborele de intrare al reductorului:
0,305 ⋅ 10 −3 ⋅ v v2
ηv = 1 − (3.98)
Pi
unde: vv - viteza perifericã a ventilatorului [m/s];
π ⋅ Dv ⋅ ni
vv =
60 ⋅ 1000
Dv - diametrul ventilatorului (mm).

ni – turaţia arborelui ventilatorului, pe arborele de intrare.
3.6.5. Calculul puterii termice a reductorului
Puterea termicã limitã (PT) pe care o poate transmite reductorul rãcit cu aer este datã de
relaţia:
K ⋅ S ⋅ (t − t )
PT = t 3 ua 0 ≥ P1 (3.99)
10 ⋅ (1 − η )
în care: tu a - temperatura impusã uleiului, tu a = 70 .. 80 ° C; Kt reprezintă coeficientul de
transmitere a căldurii (Kt = (8 ... 10) W/m2 grad, pentru o circulaţie slabă a aerului şi Kt =
(14 ... 18) W/m2 grad, pentru o circulaţie bună a aerului); S[m2] – suprafaţa liberă, de răcire a
carcasei reductorului, în care se include şi 50% din suprafaţa nervurilor; t0 - temperatura
mediului ambiant.
În cazul în care P T < P1, existã urmãtoarele soluţii:
- nervurarea carcasei;
- montarea unui ventilator pe arborele melcului;
- rãcirea suplimentarã a uleiului.
3.6.6 Calculul temperaturii de funcţionare a reductorului
Temperatura de funcţionare a reductorului se stabileşte din ecuaţia de echilibru termic.

Astfe, căldura produsă în timpul funcţionării în reductorsă fie egală cu cea evacuată în mediul
înconjurător prin conductibilitate, radiaţie, convecţie etc.
În cazul răcirii naturale, în ipoteza funcţionării de durată şi admiţând că toate pierderile de
putere se transformă în căldură şi că răcirea carcasei reductorului se face în principal prin
radiaţie, temperatura de funcţionare a reductorului rezultă din ecuaţia:
Pp
t= + t0 (3.100)
K λ (1 + ψ )S
unde
- Kλ [kW/m2.0C] - coeficientul de transfer de căldură prin carcasa reductorului şi are
valorile (0,008 ... 0,010) pentru circulaţie slabă a aerului şi (0,014 .... 0,018) pentru circulaţie
bună a aerului;
- ψ – coeficient care ţine seama de evacuarea căldurii prin placa de fundaţie cu valori
(0,05 ... 0,25);
- S – suprafaţa liberă (fără placa de bază) de răcire în m2. În această suprafaţă se poate
include 50% din suprafaţa nervurilor carcasei.
82
- Pp – puterea pierdută, care se determină din relaţia:
1 −ηR
Pp = Pe (3.101)
ηR
Ecuaţia de bilanţ termic, pentru cazul montãrii unui ventilator, devine:
10 3 ⋅ P1 ⋅ (1 − η)
tu = t0 + ≤ t ua [°C] (3.102)
K t ⋅ ( S − S v ) + Kv ⋅ S v
în care Sv - suprafaţa carcasei ventilate [m2];

Kv = 14 ⋅ Vaer - coeficientul de transmitere a cãldurii pentru suprafaţa ventilatã [W / (m2
grad)];
Vaer = n / 200 [m/s] - viteza aerului ventilat;
n - turaţia ventilatorului [rot/min].
În cazul utilizãrii uleiului şi pentru rãcire, debitul necesar este
Vulei = 10 3 ⋅ P1 ⋅ (1 − η) −
[ K t ⋅ ( S − S v ) + K v ⋅ S v ] ⋅ (t u − t 0 ) (3.103)
60 ⋅ Cu ⋅ ∆t u
în care:
Cu = (0,4 .. 0,5) [Kcal / (Kg grad)] - cãldura specificã a uleiului;
∆ tu = teu - tiu - creşterea temperaturii uleiului în serpentinã, cu valorile (3 … 5) ° când
uleiul nu este rãcit într-un schimbãtor de cãldurã, şi (10 … 20)° când este rãcit.
3.6.7. Calculul siguranţei ungerii roţilor dinţate şi rulmenţilor
3.6.7.1. Siguranţa ungerii roţilor dinţate
Se acceptã ca indicator parametrul adimensional λ ca fiind raportul dintre grosimea

minimã EHD din polul angrenãrii (hoc) şi abaterea medie pãtraticã (σ ) a înãlţimii rugozitãţilor
considerate ca având o distribuţie normalã (Gauss) pe flancurile conjugate.
hoc hoc
λ = = (3.104)
σ , ⋅ Ra21 + Ra22
111
Dacã:
λ ≤ 1 , flancurile au contact direct şi apare uzarea prin adeziune;
λ = 1 .. 1,5, apar cojiri, fenomene de uzurã şi micropitting;
λ = 1,5 .. 3, apar ciupituri de dimensiuni mai mari şi uzurã de adeziune;
λ > 4, suprafeţele sunt complet separate şi apare numai obosealã superficialã.
Grosimea filmului EHD se poate calcula cu relaţia
0 ,74 −0 ,22
⎛ η0 ⋅ v ′ ⋅ K p ⎞ ⎛σ ⎞
hoc = 1,625 ⋅ R ′ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ HC ⎟ (3.105)
⎝ R′ ⎠ ⎝ E′ ⎠
unde
d w1 ⋅ d w2
R′ = ⋅ sin α w - raza de curburã redusã a flancului, în polul angrenãrii,
4a w
considerat cilindru evolventic; pentru angrenajul conic se va lua dv1 şi dv2 - diametrele de
rostogolire ale angrenajului înlocuitor şi pentru angrenajul melcat se pot aproxima cu
diametrul de divizare al melcului, respectiv al roţii melcate;
83
αw – unghiul de presiune pe cercul de rostogolire; la angrenaj conic αw = α0, pentru
angrenajul melcat, αw = α0x;
η 0 - vâscozitatea dinamicã a lubrifiantului ales la temperatura medie de funcţionare a
reductorului. Cunoscând vâscozitatea υ 50 , se va determina din diagrama vâscozitate –
temperatură.
v' - viteza redusã a flancurilor evolventice în polul angrenãrii, determinatã cu relaţia
π ⋅ d w1 ⋅ n1
v′ = ⋅ sin α w (3.106)
60 ⋅ 1000
Kp - parametru de dependenţã a vâscozitãţii de presiune: pentru uleiurile minerale

destinate transmisiilor mecanice, în gama de temperaturi 60 … 90°C, K p = 2 ⋅ 10 −8 m 2 / N ;
E ′ - modulul de elsticitate echivalent dat de relaţia
2 1 − υ 12 1 − υ 22
= + 3.107)
E′ E1 E2
84
4 PROIECTAREA ŞI VERIFICAREA ARBORILOR
4.1. Caracteri zare
Caracterizare
Arborii drepţi se folosesc în construcţia tuturor transmisiilor mecanice. Ei sunt organe de
maşini cu mişcare de rotaţie, destinate transmiterii momentului de torsiune organelor cu care
sunt asamblaţi. Rolul funcţional pune în evidenţă solicitarea de torsiune însoţită de o solicitare
de încovoiere, cauzată de forţele cu care acţionează organele susţinute asupra arborilor.
Osiile sunt organe de maşini destinate sprijinirii altor organe, cu mişcare de rotaţie
oscilatorie sau care se află în repaus, fără a transmite momente de torsiune. Definirea rolului
funcţional al osiilor pune în evidenţă solicitarea principală a acestora – încovoierea. Osiile de
lungime mică se mai numesc şi bolţuri.
Arborii şi osiile sunt organe de maşini cu largă utilizare în construcţia maşinilor (arborii
transmisiilor mecanice, arborii maşinilor – unelte sau ai maşinilor electrice etc., respectiv
osiile vehiculelor feroviare, rutiere etc.).
Ca date iniţiale în proiectarea şi construcţia arborilor sunt: momentul de torsiune pe
turaţţia acestuia.
care îl transmite prin organele de legătură şi tura
În proiectarea arborilor se urmăresc următoarele etape:
4.2. Materialul arborilor

Materialele cele mai uzuale pentru construcţia arborilor sunt oţelurile carbon de uz
general STAS 500 (OL42, OL50, OL60). Pentru solicitări medii se folosesc oţelurile carbon
de calitate cu tratament termic de îmbunătăţire OLC35, OLC45, OLC50 STAS 880. Pentru
arbori cu solicitări importante se folosesc oţelurile aliate STAS 791 (41MoCr11, 41CrNi12,
18MnCr10, 13CrNi30 ). Dacă unele piese se execută dintr-o bucată cu arborele, atunci şi
arborele se face în mod normal din materialul piesei respective. (ex. arbore pinion).
Arborii de dimensiuni mari sau arborii de formă complicată pot fi executaţi din fontă cu
grafit nodular (STAS 6071), sau fontă maleabilă (STAS 569). Fontele au rezistenţă mecanică
mai scăzută decât oţelurile, dar au o sensibilitate mai redusă faţă de efectul de concentrare a
tensiunilor şi o capacitate mai bună de amortizare a vibraţiilor.
Alegerea semifabricatului şi a tehnologiei de execuţie este determinată de dimensiunile şi
rolul funcţional al arborelui, respectiv al numărului necesar de bucăţi.
4.3. Criterii de calcul

Criteriile folosite în calculele de proiectare iau în considerare atât aspectele de rezistenţă
a osiilor şi arborilor, cât şi cerinţele impuse de funcţionarea corectă a organelor montate pe
acestea.
Dintre criteriile de rezistenţă, pentru majoritatea cazurilor hotărâtoare este rezistenţa la
solicitări variabile. În cazul arborilor cu funcţionare lentă, supuşi la suprasarcini, criteriul de
calcul este capacitatea portantă la suprasarcini, pentru evitarea deformaţiilor plastice.
Condiţiile de funcţionare corectă a organelor de maşini montate pe osii şi arbori impun
de asemenea, efectuarea de calcule de rigiditate şi vibraţii.
4.3.1.Forţţele care ac
4.3.1.For acţţioneaz
ioneazăă pe arbori şi schematizarea reazemelor
Pentru calculul arborilor este necesară cunoaşterea forţelor din angrenaje şi din alte
transmisii de putere cum ar fi: transmisii prin curele, prin lanţuri, prin fricţiune etc. Aceste
forţe sunt preluate de arbori şi de reazeme.
Sistemul de forţe care solicită arborele rezultă din interacţiunea acestuia cu organele
susţinute şi organele pe care se reazemă. Distribuţia forţelor de interacţiune este în general
neuniformă, pe lungimea suprafeţei de contact, fiind influenţată de tipul montajului, de
rigiditatea pieselor montate etc. La arborii de gabarite foarte mari şi rotorii maşinilor rotative
85
(electrice, termice, hidraulice) se ia în considerare şi greutatea arborelui şi a pieselor montate
pe el.
Pentru efectuarea calculelor, modelul real al subansamblului arbore – elemente
susţinute – elemente de susţinere se înlocuieşte cu modelul conven
convenţţional al unei grinzi plane
sprijinită pe două sau mai multe lagăre şi încărcată cu sarcini concentrate.
Tipul şi poziţia reazemelor arborilor ţine seama de natura acestor reazeme. Astfel, în
cazul rulmenţilor montaţi câte unul în fiecare reazem, schematizarea arborelui se face printr-o
grindă sprijinită pe reazeme de tip articulaţie dispuse la mijlocul lăţimii rulmenţilor (fig. 4.1).
La lagărul format din doi rulmenţi, rulmentul interior este mai încărcat, iar schematizarea este
cea reprezentată în figura 4.2 (schematizarea prin două reazeme este mai reală).
Fig 4.1 Fig 4.2
În cazul lagărelor cu alunecare se acceptă schematizarea din figura 4.3a, pentru lagăre
scurte şi rigide (l/d < 0,75), sau pentru lagăre lungi (l/d > 0,75) se acceptă schematizarea din
figura 4.3b.
Forţele cu care acţionează organele susţinute asupra arborilor pot fi considerate ca
rezultatul însumării unor presiuni de contact, a căror distribuţie este neuniformă. Una dintre
aceste distribuţii a presiunilor este cea din figura 4.4. Considerarea acţiunii organului susţinut
asupra arborelui, sub forma unei sarcini concentrate (fig. 4.4b), constituie o schematizare care
nu denaturează sensibil rezultatele aducând însă substanţiale simplificări în derularea
calculului arborelui. Pentru calcule mai precise, se poate considera schematizarea din figura
4.4a.
Fig 4.3 Fig 4.4
Dacă se face abstracţie de frecarea dintre dinţi, atunci forţele din angrenaje se calculează
cu relaţiile date în tabelul 4.1.
Pentru stabilirea direcţiei şi sensului forţelor, trebuie să se ţină seama de sensul de rotaţie
şi de faptul că o roată este motoare şi alta condusă.
În schemele 4.2 ... 4.9 se prezintă schemele pentru stabilirea sensului forţelor pentru
principalele tipuri de reductoare cu axe fixe şi repartizarea în planele vertical şi orizontal.
86
La toate reductoarele cu două sau mai multe trepte, ale căror axe sunt în acelaşi plan,
forţele tangenţiale ale tuturor angrenajelor solicită arborele într-unul din plane, iar forţele
radiale şi axiale în celălalt plan. La reductoarele cu axele în mai multe plane (conico-cilindric
cu intrarea verticală, melcato-cilindric etc.), în acelaşi plan solicită arborele forţa tangenţială
de la un angrenaj şi forţa radială de la celălalt angrenaj (vezi schemele 4.8 şi 4.9).
4.4. Predimensionarea arborilor

Având în vedere că pentru calculul arborilor în prima fază nu se cunosc lungimile dintre
reazeme şi ca urmare nu se pot determina momentele de încovoiere, se execută un calcul
aproximativ al secţiunii arborelui numai la solicitarea de torsiune cu relaţia
16 M t
dp = 3 , (4.1)
πτ at
Se recomandă τ at = 15 MPa pentru arborele de intrare, τ at = 20 MPa pentru arborele
intermediar şi τat = 30 MPa pentru arborele de ieşire.
Fiind determinat diametrul preliminar al arborelui, se determină pe baza unor
recomandări constructive lungimea unor tronsoane. De exemplu, în cazul arborilor unui
reductor cu roţi dinţate se lasă o lungime de (1 ... 1,2 )dp pentru montarea semicuplajului sau a
butucului roţii de curea şi (0,4 ... 0,8)dp pentru montarea rulmenţilor; pentru sistemul de
etanşări se lasă câte un tronson de 15 ... 20 mm; între organe de maşini aflate în mişcare
relativă de rotaţie se lasă circa 10 mm dacă sunt în interiorul carcasei şi circa 20 mm dacă sunt
exterioare.
distanţţei dintre reazeme şi a pozi

4.5. Stabilirea distan poziţţiei for
forţţelor fa ţă de reazeme
faţă
Încărcările transmise arborilor prin roţi dinţate, roţi de curea etc., sunt considerate ca
forţe concentrate la mijlocul pieselor respective.
Distanţa dintre reazeme şi distanţele la care acţionează forţele exterioare se determină cu
ajutorul figurilor 4.5 ... 4.10 şi tabelului 4.10. Pentru arborele de intrare dintr-un reductor
cilindric cu două trepte se combina figura 4.5 cu figura 4.6 fară alua in considerare roata
dinţată 3. Pentru arborele de ieşire din eductor se foloseşte figura 4.6 fară roata dinţată 2
(pentru lămiriri suplimentare vezi la anexe reductorul cu 2 trepta cu schema desfăşurată).
Cota notată prin litera W pe desene este dată în tabelul 4.11.
4.6. Calculul arborilor la încovoiere şi torsiune

Se parcurg următoarele etape (v. fig. 4.11):
a. Determinarea reacţiunilor în lagăre, în două plane, dacă forţele exterioare acţionează în
plane diferite;
b. Determinarea momentelor încovoietoare MiV şi MiH date de componentele forţelor din
cele două plane perpendiculare, şi trasarea diagramelor de momente încovoietoare
corespunzătoare;
c. Se calculează şi se trasează momentul încovoietor rezultant, cu relaţia:
M irezj = (M iH )2j + (M iV )2j , j =1,2, ... ,n (4.2)
d. Trasarea diagramei de variaţie a momentului de torsiune de-a lungul axei arborelui;
e. Se determină momentul echivalent de încovoiere după teoria de rezistenţă a tensiunii
tangenţiale maxime, cu relaţia:
(M iech ) j = (M ) + (αM )
ij
2
tj
2
, j =1, 2, ...,n (4.3)
în care α este un coeficient care se introduce pentru a ţine seama de faptul că ciclurile de
variaţie a solicitărilor la torsiune şi încovoiere sunt diferite. Momentul de încovoiere variază
87
de obicei după un ciclu alternant simetric, iar momentul de torsiune după un ciclu pulsatoriu,
deci:
σ aiIII
α = (4.4)
σ aiII
Valori recomandate pentru tensiunile admisibile σaiIII, σaiII şi σaiI sunt date în tabelul 4.12.
f. Calculul diametrelor arborelui în secţiunile cu valori (Miech)j corespunzătoare din
diagrama momentului de încovoiere echivalent se face cu relaţia:
32 M iechj
dj = 3 (4.5)
πσ aiIII
Dacă se utilizează o secţiune inelară, determinarea diametrului exterior se face prin
adoptarea unei anumite valori pentru diametrul interior sau pentru un anumit raport între
diametre.
deformaţţii (dac
4.7. Dimensionarea la deforma (dacăă se impune prin tem
temăă)
În anumite cazuri este necesară dimensionarea arborilor la deformaţii atunci când unghiul
de înclinare β nu trebuie să depăşească anumite valori datorită încovoierii în dreptul unei roţi
dinţate (fig. 4.12).
Relaţia de dimensionare la deformaţii flexionale este
d > 0,1 [ a F/ tg βa ]1/4 (4.6)
unde: F= [ Ft2 + Fr2 ]1/2 ;

a - are relaţiile date în dreptul figurii respective;
tg βa =10-3 - pentru roţi dinţate conice;
tg βa =2.10-4 - pentru roţi dinţate cilindrice.
a1a 2 a12
a = + , pentru cazul din figura 4.12a;
3 2
( )
a = a1a 2 − a12 (a 2 − 2a1 ) / (3a2), pentru figura 4.12b.
La unii arbori (arbori lungi de transmisie etc.) se limitează deformaţia de torsiune θ a şi
atunci diametrul arborelui se determină cu relaţia
32 M t l
d = 4 (4.7)
πGθ a
cu valori pentru θa în radiani, recomandate la punctul 4.9.2b.
88
Fig. 4.5 Arbore de intrare la un reductor cilindric cu o treaptă
Fig. 4. 6 Arbore secundar la un reductor cilindric cu două trepte
89
Fig. 4. 7 Arbore principal la un reductor conico-cilindric
Fig. 4. 8 Arbore secundar la un reductor conico-cilindric
90
Fig 4. 9 Arbore principal la un redactor melcat
Fig 4. 10 Arbore secundar la un redactor melcat
91
Fig. 4. 11 Model de reprezentare a diagramelor pentru un arbore
92
Tabelul 4.1 Relaţii pentru calculul forţelor din angrenaje
93
Schema 4. 2 Reductor cilindric şi conic cu o treaptă
94
Schema 4. 3 Reductor cilindric cu două trepte, schema desfăşurată
95
Schema 4. 4 Reductor conico – cilindric cu axele în plan orizontal
96
continuare 4. 4
97
Schema 4. 5 Reductor cilindric cu două trepte, bifurcat în treapta I – a, cu dantura în V în
treapta a II-a
98
continuare 4. 5
99
Schema 4. 6 Reductor cilindric cu două trepte coaxial
100
Schema 4. 7 Reductor cilindro-melcat
101
continuare 4. 7
102
Schema 4.8 Reductor melcato – cilindric
103
continuare 4. 8
104
Schema 4.9 Reductor conico- cilindric cu intrare verticală
105
continuare 4. 9
106
Fig. 4.12 Scheme de calcul pentru dimensionarea la deformaţii
4.8. Proiectarea formei arborelui

În unele cazuri se construiesc arbori drepţi pe care sunt fixate în consolă roţi dinţate sau
roţi pentru transmisii cu lanţ sau curea, ceea ce provoacă tensiuni mari în arbore şi totodată
descentrarea organelor de maşini fixate pe arbore faţă de axa geometrică de simetrie a
lagărelor. Modul de fixare a organelor de maşini pe arbore ca şi tipul lagărelor influenţează
forma arborelui.
Diametrele arborilor în secţiunile care formează ajustaje trebuie să aibă mărimi
corespunzătoare şirului natural de numere (STAS 75), tabelul 4.13.
Forma arborelui se stabileşte pe baza diametrelor adoptate cu considerarea condiţiilor
impuse de rolul funcţional, tehnologia de execuţie şi montaj (vezi la Anexe cum arată forma).
Dacă arborele are mai multe canale de pană pe lungimea lui, acestea se dispun pe aceeaşi
generatoare. Prezenţa canalelor de pană slăbeşte secţiunea arborelui, ceea ce impune mărirea
diametrelor tronsoanelor respective, cu 4% în cazul unei singure pene şi cu 8% dacă se
folosesc două pene aşezate diametral. Dimensiunile canalului de pană din arbore se aleg
STAS.
Formele de racordare ale arborilor în trepte, în cazul în care nu este necesar să se
prevadă un umăr de sprijin, se prezintă în figura 4.13.
În figura 4.14 sunt prezentate principalele forme de racordare ale arborilor în trepte în
cazul în care umerii servesc pentru sprijinirea pieselor (roţi de curea, cuplaje, roţi dinţate etc.).
Utilizarea lagărelor de alunecare implică existenţa unor fusuri lungi iar utilizarea
lagărelor de rostogolire implică existenţa unor fusuri scurte.
Pentru a mări capacitatea de rezistenţă a arborilor se utilizează atât îmbunătăţiri de natură
constructivă cât şi de natură tehnologică în procesul de fabricaţie a acestora. Îmbunătăţirea
construcţiei arborilor constă în găsirea unor forme mai bune care să permită diminuarea
concentrării tensiunilor în zonele de trecere de la un tronson la altul (raze de curbură mai mari,
degajări, canale circulare, canale de pană executate cu freză disc etc.). Procedeele tehnologice
de mărire a capacităţii de rezistenţă constau în selecţionarea corectă a materialelor de
construcţie şi a tratamentelor termice sau termochimice ce urmează să fie aplicate arborilor .
Raza de racordare se poate alege orientativ din tabelul 4.14.
Razele de racordare normale în intervalul de la 0,1 la 50 mm se dau în tabelul 4.15
(extras din STAS 406).
Pentru umerii de sprijin ai rulmenţilor, cuzineţilor, pieselor montate pe arbore, nu se
poate coborî sub anumite valori. Pentru rulmenţi se vor consulta cataloagele de rulmenţi.
Teşiturile pentru capete şi tronsoane de arbori (fig. 4.15) se pot alege din tabelul 4.16.
107
Fig. 4.13. Racordări fără umăr de sprijin
Fig. 4.14. Racordări cu umăr de sprijin
Fig. 4.15. Teşituri ale capetelor şi tronsoanelor de arbori
Razele de racordare şi teşiturile pentru organele asamblate prin presare (fig. 4.16) se dau
în tabelul 4.17.
Formele şi dimensiunile degajărilor în cazul suprafeţelor cilindrice şi plane la exterior şi
interior (cu excepţia filetelor şi rulmenţilor) sunt standardizate.
108
Fig. 4.16 Racordare sau Fig. 4.17 Forma A - degajare pentru
teşitură pentru elemente asamblate rectificare
Fig. 4.18. Degajare forma B Fig. 4.19. Degajare forma C
Dimensiunile degajărilor cu forma A şi B, din figura 4.17 şi respectiv figura 4.18, sunt
date în tabelul 4.18 (extras din STAS 7446); pentru forma C, figura 4.19, în tabelul 4.19.
Capetele de arbori pot fi cilindrice sau conice în seria lungă sau scurtă (fig.4.20 şi 4.21).
Dimensiunile pentru capetele de arbore cilindrice sunt date în tabelul 4.20 (extras din STAS
8724/2) iar pentru capetele de arbori conice în tabelul 4.21 (extras din STAS 8724/4).
Fig. 4.20. Capete de arbore cilindrice
Pentru realizarea bazei tehnologice de prelucrare, arborii se prevăd la extremităţi cu găuri

de centrare (STAS 1361 şi 8198).
109
Fig. 4.21. Capete de arbore conic cu filet exterior şi interior
Tabelul 4. 10 Relaţii pentru distanţele reprezentate în figurile 4. 5 … 4. 10

Figura Relaţia de calcul
4. 5 B W
l1 = + (20 … 25)mm +
2 2
W b
l2 = + x + 1
2 2
l = W + 2 x + b1
4. 6 W b
l2 = + x + 2
2 2
W b
l3 = + 2 x + b2 + 3
2 2
l = W + 3x + b2 + b3
4. 7 B W
l1 = + (20… 25)mm + = l1'
2 2
'
⎛ W ⎞
l ' = 2⎜⎜ Lb 2 + 2 x + ⎟
⎝ 2 ⎟⎠
4. 8 W b
l2 = +x 3
2 2
l = W + 3x + Lb 2 + b3
b b
l3 = l2 + 3 + x + 0,1d + 2 sin δ 2
2 2
4. 9 B W
l1 = + (20 … 25)mm +
2 2
d W
l2 = a 2 + x + sau l2 = 1 / 2
2 2
l = W + 2 x + d a 2 sau l = (0,9...1)d a 2
4. 10 B W
l1 = + (20...25)mm +
2 2
l
l2 =
2
l = W + 2 x + b2
110
Tabelul 4.11. Valorile cotei W
Momentul de torsiune (Nmm) W (mm)
3
10 20 - 40
4 4 25 - 45
1⋅ 10 - 2. 10
4 4
2. 10 - 4. 10 25 - 50
4 4
4. 10 - 6. 10 25 - 55
6. 104 - 8. 104 30 - 55
4 4
8. 10 - 10. 10 30 - 60
5 5
1.10 - 2 10 . 30 - 70
2. 105 - 4. 105 40 - 80
5 5
4. 10 - 6. 10 45 - 85
5 5
6. 10 - 8. 10 50 - 90
8. 105 - 106 55 - 95
Tabelul 4.12. Tensiuni admisibile pentru predimensionare [MPa]

Material σr (Rm) σaiI σaiII σaiIII
Oţel carbon 400 130 70 40
500 170 75 45
600 200 95 55
700 230 110 65
Oţel aliat 800 270 130 75
900 330 150 90
Oţel turnat 400 100 50 30
500 120 70 40
Tabel 4.13 Dimensiuni liniare normale (extras din STAS 75)

R20 R40 R20 R40 R20 R40 R20 R40
2,50 13,2 31,5 31,5 75,0
2,80 14,0 14,0 33,5 80,0 80,0
3,15 15,0 35,5 35,5 85,0
3,55 16,0 16,0 37,5 90,0 90,0
4 17,0 40,0 40,0 95,0
4,50 18,0 18,0 42,5 100,0 100,0
5,00 19,0 45,0 45,0
5,60 20,0 20,0 47,5
6,30 21,2 50,0 50,0
7,10 22,4 22,4 53,0
8,00 23,6 56,0 56,0
9,00 25,0 25,0 60,0
10,00 26,5 63,0 63,0
11,2 11,2 28,0 28,0 67,0
12,5 12,5 30,0 71,0 71,0
Tabelul 4.14 Raze de racordare funcţie de (D - d)
111
D–d R D–d R D- d r
2 1 25 10 60 20
5 2 30 12 70 25
8 3 35 12 80 25
10 4 40 16 100 30
15 5 50 16 130 30
20 8 55 20 140 40
Tabelul 4.15 Raze de racordare normale (extras din STAS 406)

Şirul I Şirul II Şirul I Şirul II Şirul I Şirul II
0,1 0,1 2,0 18
0,2 0,2 2,5 2,5 20 20
0,3 3,0 22
0,4 0,4 4,0 4,0 25 25
0,5 5,0 28
0,6 0,6 6,0 6,0 32 32
0,8 8,0 36
1,0 1,0 10 10 40 40
1,2 12 45
1,6 1,6 16 16 50 50
Tabelul 4.16 Teşituri pentru capete şi tronsoane

d c a α d c a α
0
până la 10 0,5 1 30 100 …150 4 8 100
10 … 15 1 1,5 300 150 … 200 5 8 100
0
15 … 30 1,5 2 30 200 … 250 6 10 100
0
30 … 45 2 3 30 250 … 350 8 10 100
45 … 70 2,5 5 300 350 … 420 10 12 100
70 … 100 3 5 300 peste 420 12 12 100
Tabelul 4. 17 Raze de racordare şi teşituri pentru organe de maşini asamblate prin presare
d 10-15 15-30 30-45 45-70 70-100 100-150 150-200 200-260

r 0,5 1 1 1,6 2 2,5 3 4
c 1 1,5 2 2,5 3 4 5 6
Tabelul 4. 18 Dimensiunile degajărilor, forma A şi B (extras din STAS 7446)

r t b b1 r1 d*
+0,1 +0,05 piese supuse la piese supuse
112
solicitări obişnuite la solicitări
oscilante
0,1 0,1 0,5 0,8 0,1 pânâ la 1,6 -
0,2 0,1 1,0 0,9 0,1 1,6 … 3 -
0,4 0,2 2,0 1,1 0,1 3 …10 -
0,6 0,2 2,0 1,3 0,1 10 …18 -
0,6 0,3 2,5 2,0 0,2 18 …80 -
1,0 0,4 4,0 3,1 0,3 peste 80
1,0 0,2 2,5 1,7 0,1 - 18 … 50
1,6 0,3 4,0 3,0 0,2 - 50 … 80
2,5 0,4 5,0 4,6 0,3 - 80 … 125
4,0 0,5 7,0 6,1 0,3 - peste 125
• d este diametrul piesei, pentru lungimi scurte de rectificare sau în cazul pieselor cu pereţi subţiri.
Tabelul 4. 19 Dimensiunile degajărilor forma C

d r t
Toate 5 0,25
dimensiunile
Tabelul 4.20. Dimensiunile capetelor de arbori cilindrici (extras din STAS 8724/2)
d l d l
nom. abateri seria seria nom. abateri seria seria
lungã scurtã lungã scurtã
0 1 2 3 4 5 6 7
8 +0,007 20 - 40 +0,018 110 82
9 -0,002 20 - 42 +0,002 110 82
10 23 20 45 110 82
11 23 20 48 110 82
12 +0,008 30 25 50 110 82
14 -0,003 30 25 55 110 82
16 40 28 56 110 82
18 40 28 60 +0,030 140 105
19 40 28 63 +0,011 140 105
20 50 36 65 140 105
22 +0,009 50 36 70 140 105
24 -0,004 50 36 71 140 105
25 60 42 75 140 105
28 60 42 80 170 130
30 80 58 85 170 130
32 80 59 90 +0,035 170 130
35 80 58 95 +0,013 170 130
38 80 58 100 210 165
Tabelul 12.21. Dimensiunile capetelor de arbori conici (extras din STAS 8724/4)
d l1 l2 l3 d1 d2 bxh t
lung scurt lung scurt lung scurt
10 23 - 15 - 8 M6 - - - -
113
11 23 - 15 - 8 M6 - 2x2 1,6 -
12 30 - 18 - 12 M8x1 M4 2x2 1,7 -
14 30 - 18 - 12 M8x1 M4 3x3 2,3 -
16 40 28 28 16 12 M10x1,25 M4 3x3 2,5 2,2
18 40 28 28 16 12 M10x1,25 M5 4x4 3,2 2,9
19 40 28 28 16 12 M10x1,25 M5 4x4 3,2 2,9
20 50 36 36 22 14 M12x1,25 M6 4x4 3,4 3,1
22 50 36 36 22 14 M12x1,25 M6 4x4 3,4 3,1
24 50 36 36 22 14 M12x1,25 M6 5x5 3,9 3,6
25 60 42 42 24 18 M16x1,5 M8 5x5 4,1 3,6
28 60 42 42 24 18 M16x1,5 M8 5x5 4,1 3,6
30 80 58 58 36 22 M20x1,5 M10 5x5 4,5 3,9
32 80 58 58 36 22 M20x1,5 M10 6x6 5,0 4,4
35 80 58 58 36 22 M20x1,5 M10 6x6 5,0 4,4
38 80 58 58 36 22 M24x2 M12 6x6 5,0 4,4
40 110 82 82 54 28 M24x2 M12 10x8 7,1 6,4
42 110 82 82 54 28 M24x2 M12 10x8 7,1 6,4
45 110 82 82 54 28 M30x2 M16 12x8 7,1 6,4
48 110 82 82 54 28 M30x2 M16 12x8 7,1 6,4
50 110 82 82 54 28 M36x3 M16 12x8 7,1 6,4
55 110 82 82 54 28 M36x3 M20 14x9 7,6 6,9
56 110 82 82 54 28 M36x3 M20 14x9 7,6 6,9
60 140 105 105 70 35 M24x3 M20 16x10 8,6 7,8
63 140 105 105 70 35 M24x3 M20 16x10 8,6 7,8
65 140 105 105 70 35 M24x3 M20 16x10 8,6 7,8
70 140 105 105 70 35 M48x3 M24 18x11 9,6 8,8
71 140 105 105 70 35 M48x3 M24 18x11 9,6 8,8
75 140 105 105 70 35 M48x3 M24 18x11 9,6 8,8
4.9. Verificarea arborilor

Arborii fiind organe de maşini de mare importanţă în construcţia maşinilor şi aparatelor
cărora li se impun siguranţă în funcţionare, este evident că buna funcţionare este dictată şi de
rigiditatea lor şi nu numai de o corectă dimensionare la rezistenţă .
Pentru aceleaşi motive se impune verificarea arborilor la oboseală şi la vibraţii.
obosealăă
4.9.1 Verificarea la oboseal
Verificarea la oboseală este în primul rând verificarea formei arborelui. Prin urmare, la
oboseală se vor verifica în special secţiunile unde există concentrări importante de tensiuni iar
solicitările acţionează cel puţin 103 .... 104 cicluri.
Verificarea la oboseală constă din determinarea coeficienţilor de siguranţă faţă de
tensiunile normale şi cele tangenţiale şi compunerea coeficienţilor de siguranţă parţiali într-
un coeficient de siguranţă global.
Coeficienţii de siguranţă parţiali se pot calcula după diverse metode: Serensen, Soderberg,
Schmidt, Buzdugan. În general se adoptă criteriul R=ct. şi se utilizează schematizarea
SODERBERG. Relaţiile de calcul următoarele:
1 1 cσ cτ
cσ = , cτ = c= ≥ ca
β kσ σ v σ m β kτ τ v τ m c 2
+ c 2
+ + σ τ
ε σ γ σ −1 σ cr ετ γ τ −1 τ cr
Se poate utiliza şi metoda SERENSEN. Relaţiile de calcul pentru coeficienţii de
siguranţă cσ şi cτ sunt:
114
σ −1 τ −1
cσ = , cσ =
β kσ β kτ
σ v +ψ σ σ m σ v +ψ τ σ m
εσ γ ετ γ
Coeficientul de siguranţă admisibil are următoarele valori:
ca= 1,3 ... 1,5 - pentru condiţii de funcţionare şi solicitări cunoscute precis;
ca= 1,5 ... 2,5 - pentru arbori foarte importanţi.
Rezistenţele la oboseală pentru ciclul alternant simetric (ciclul III) se recomandă a se
determina cu relaţiile :
σ-1 , τ-1 - tensiuni de oboseală pentru ciclul alternant simetric, şi se recomandă:
σ-1= 0,43 σr -pentru oţelurile carbon (OL şi OLC);
σ-1= 0,35 σr + (70 ... 120) MPa, pentru oţelurile aliate.
τ-1 = (0,55 ... 0,58) σ-1;
Tensiunile critice σcr, τcr ale materialului sunt limitele de curgere (σ02, τ02) pentru
materiale tenace şi rezistenţele de rupere statică (σr, τr) pentru materiale fragile.
τ02 = (0,6 … 0,65)σ02.
βkσ, βkτ - coeficienţi ce ţin seama de tipul, geometria concentratorului de tensiuni precum
şi de natura solicitării (tabelele 4.22 ... 4.25) sau se foloseşte figura 4.24;
εσ , ετ -coeficienţi de mărime (tabelul 4. 26) sau fig. 4.25 şi 4.26;
γ -coeficienţi tehnologici (tabelul 4. 27) sau figura 4.27;
σ v , τ v - amplitudinea ciclului de solicitare la încovoiere respectiv torsiune, daţi de
relaţiile
σ max − σ min Mi
σv = = σ max = (4.8)
2 Wz
τ − τ min τ Mt
τv = max = max = (4.9)
2 2 2W p
σm ,τm - media ciclului de solicitare:
σ max + σ min
σm = = 0 (4.10)
2
τ + τ min τ
τm = max = max = τ v (4.11)
2 2
În tabelul 4.28 se prezintă coeficienţii globali de concentrare k σ d şi k τ d pentru câteva
ajustaje. Coeficienţii kσ şi kτ sunt definiţi de relaţiile
β
kσ (τ ) = k (4.12)
εγ
Coeficienţii ψσ şi ψτ se aleg din tabelul următor.
σr 550 … 750 … 1000 … 1200 > 1200

ψσ 0,05 0,1 0,20 0,25
ψτ 0 0,05 0,10 0,15
Dacă rezultă că arborele nu rezistă la oboseală, mai întâi se încearcă micşorarea valorii
concentratorului de tensiune şi după aceea se trece la mărirea diametrului arborelui.
deformaţţii
4.9.2. Verificarea arborilor la deforma
115
Limitarea deformării arborilor este impusă de condiţiile de funcţionare: rolele sau bilele
rulmenţilor să nu se înţepenească în inele datorită deformării, presiunea dintre dinţii roţilor
dinţate montate pe arborii respectivi să se repartizeze uniform etc.
deformaţţii flexionale
a. Verificarea la deforma
Calculul deformaţiilor la arbori este în general un calcul de verificare, prin care se atestă
că deformaţiile efective (săgeţi sau unghiuri de rotire) nu depăşesc valorile maxim admisibile.
Calculul deformaţiilor la încovoiere înseamnă verificarea în secţiunile care interesează a
relaţiilor
fj ≤ faj (4.13)
sau
αj ≤ αaj (4.14)
Dacă sarcinile lucrează în mai multe plane, atunci se adoptă două plane perpendiculare,
se determină deformaţiile fjH şi fjV în cele două plane, iar
2 2
fj = ( j Hj ) + ( f jV ) ≤ f aj (4.15)
Dacă asupra arborelui acţionează mai multe forţe F1,F2, ... Fn, atunci se aplică principiul
suprapunerii efectelor şi deci săgeata totală dintr-un punct se calculează prin însumarea
geometrică a săgeţilor date de fiecare forţă în punctul considerat. Unghiurile de înclinare din
reazeme pot fi determinate prin însumarea unghiurilor parţiale date de fiecare forţă în parte.
Determinarea mărimii deformaţiilor se face pe baza relaţiilor date în tabelul 4.29.
În cazul arborilor în trepte, supuşi unor solicitări exterioare complexe, determinarea
mărimii deformaţiilor se face folosind metoda integralelor lui Mohr.
Valorile admisibile ale deformaţiilor flexionale depind de condiţiile funcţionale cerute
arborelui şi pieselor susţinute pe el. Pentru construcţii uzuale există recomandările
fmax ≤ ( 2....3 ) 10-4 l
αmax ≤ 10-4 {rad}
în care prin l s-a notat lungimea arborelui dintre reazeme. Dacă pe arbore sunt montate roţi
dinţate, atunci la mijlocul lăţimii roţii dinţate fmax ≤ ( 0,01 ... 0,03 ) m , unde m este modulul
roţii dinţate .
Unghiul de înclinare admisibilă în reazeme depinde de tipul lagărelor:
αmax ≤ 10-3 [rad ] - lagăre cu alunecare,
αmax ≤ 1,6 . 10-3 [ rad ] - rulmenţi cu role conice,
αmax ≤ 2,5 .10-3 [rad] - rulmenţi cu role cilindrice,
αmax ≤ 10-2 [rad] - rulmenţi cu bile,
-2
αmax ≤ 5 .10 [rad] - rulmenţi oscilanţi.
deformaţţii torsionale
b. Verificarea arborilor la deforma
Calculul constă în verificarea relaţiei
θ ≤ θa
unde
Mtl π
θ[rad ] = = θ0 (4.16)
GI p 180
Recomandări de valori admisibile: pentru arborii diferenţialelor de automobile θa ≤ (15 ...
25)10-2 [rad/m]; pentru arborii mişcărilor de avans de la maşini-unelte θa≤ 15⋅10-4 [rad/m].
La un arbore în trepte şi cu Mt variabil, deformaţia se determină separat pentru fiecare
tronson iar deformaţia totală este
116
n M tj l j
1
θ =
G ∑ I pj
(4.17)
j =1
vibraţţii
4.9.3. Verificarea arborilor la vibra
Se calculează în principal turaţia critică flexională care pentru arborii cu masă neglijabilă
dar cu disc fixat într-o poziţie pe arbore, este dată în tabelul 4.30. Verificarea constă în relaţia
n ≤ ncr
4.10. Ajustajele organelor de ma maşşini montate pe arbori

Se recomandă următoarele ajustaje:
- roţi dinţate şi melcate ce funcţionează la şocuri mari: H7 / s6;
- roţi dinţate şi melcate ce funcţionează la sarcini fără şocuri: H7 / r6;
- roţi dinţate şi melcate cu montări şi demontări dese: H7 / n6 ; H7 / k6;
- bucşe de reazem a diferitelor piese: H7 / h6 ; H7 / h7;
- roţi de curea şi de lanţ: H7 / j6 ; H7 / h6 ;
- cuplaje: H7 / n6 ; H7 / m6 ; H7 / k6 ;
- cuplaje la sarcini cu şocuri mari: H7 / r6 ;
- inelul interior al rulmenţilor: k6 ; j6 (vezi şi capitolul rulmenţi).
constructivăă a arborelui
4.11. Definitivarea constructiv
Forma definitivă a arborelui rezultă în urma verificărilor făcute la punctele 4.9 şi 4.10.
În figura 4.22 şi 4.23 se prezintă doi arbori rezultaţi în urma unui calcul de rezistenţă şi
de verificare a formei acestora.
Tabelul 4. 22 Coeficienţii efectivi de concentrare în zona racordării
117
A. Concentratorul
B Valori
B1 Solicitarea de încovoiere: βkσ
σ r [MPa ] Raportul r/d
0,01 0,02 0,03 0,05 0,1 0,01 0,02 0,03 0,05
D−d D−d
Raportul =1 =2
2r 2r
500 1,36 1,44 1,63 1,59 1,44 1,54 1,81 1,82 1,79
700 1,40 1,49 1,71 1,69 1,55 1,59 1,91 1,94 1,88
900 1,43 1,54 1,80 1,78 1,66 1,64 2,012,05 2,01
1200 1,49 1,62 1,92 1,93 1,83 1,72 2,16 2,23 2,19
D−d D−d
=3 =5
2r 2r
500 1,90 1,96 1,96 - - 2,12 2,16 - -
700 1,99 2,08 2,10 - - 2,23 2,30 - -
900 2,08 2,19 2,23 - - 2,34 2,45 - -
1200 2,21 2,37 2,44 - - 2,50 2,66 - -
B2 Solicitarea de răsucire: βkτ
D−d D−d
=1 =2
2r 2r
500 1,28 1,35 1,40 1,43 1,38 1,39 1,55 1,54 1,53
700 1,29 1,37 1,44 1,46 1,42 1,42 1,59 1,59 1,59
900 1,30 1,38 1,47 1,50 1,45 1,44 1,62 1,64 1,65
1200 1,32 1,42 1,52 1,54 1,50 1,47 1,68 1,71 1,74
D−d D−d
=3 =5
2r 2r
500 1,57 1,62 1,65 - - 2,18 2,08 - -
700 1,61 1,69 1,72 - - 2,30 2,17 - -
900 1,66 1,75 1,77 - - 2,42 2,26 - -
1200 1,73 1,86 1,88 - - 2,60 2,40 - -
Tabelul 4. 23 Coeficienţii de concentrare pentru arbori cu canal circular
118
A. Concentratorul :
B. Valori
B1. Solicitarea de încovoiere βkσ
σ r [MPa ] Raportul r/d
0,01 0,02 0,03 0,05 0,1 0,01 0,02 0,03 0,05
Raportul t ( r = 0,5) t ( r =1)
500 1,93 1,84 1,77 1,66 1,48 2,15 2,02 1,97 1,85
700 2,04 1,95 1,87 1,77 1,55 2,27 2,17 2,08 1,97
900 2,15 2,66 1,97 1,88 1,62 2,39 2,28 2,19 2,09
1200 2,31 2,22 2,12 2,04 1,73 2,57 2,49 2,36 2,27
D−d t (r = 3)
= t (r = 2 )
2r
500 2,36 2,25 2,16 - - 2,47 2,35 - -
700 2,50 2,38 2,28 - - 2,64 2,49 - -
900 2,63 2,57 2,41 - - 2,81 2,63 - -
1200 2,84 2,71 2,59 - - 3,07 2,84 - -
B2. Solicitarea de răsucire βkτ
500 1,70 1,60 1,52 1,40 1,20
700 1,90 1,77 1,67 1,52 1,26
900 2,10 1,94 1,82 1,63 1,31
1200 2,40 2,20 2,05 1,81 1,40
Tabelul 4. 24 Coeficienţii de concentrare pentru canal de pană

Concentratorul Solicitarea Rezistenţa la rupere, α r [MPa ]
500 600 700 800 1000
Încovoiere 1,6 1,75 1,9 2,0 2,3
βkσ
119
Răsucire 1,4 1,5 1,7 1,9 2,2
βkτ
Tabelul 4. 25 Coeficienţi de concentrare pentru caneluri şi filete

Rezistenţa Solicitarea
la rupere Încovoiere βkσ Răsucire βkτ
σ r [MPa ] Filet Caneluri Filet Caneluri Caneluri
dreptunghiulare evolventice
400 1,45 1,35 2,10 1,40
500 1,78 1,45 2,25 1,43
600 1,96 1,55 2,36 1,46
700 2,20 1,60 2,45 1,49
800 2,32 1,65 100 2,55 1,52
900 2,47 1,70 2,65 1,55
1000 2,61 1,72 2,70 1,58
1200 2,90 1,75 2,80 1,60
Tabelul 4. 26 Factorul dimensional εσ , ετ

Felul solicitării şi d,mm
materialul 15 20 30 40 50 70 100 120
Factorul dimensional ε
Încovoiere - oţel 0,95 0,92 0,88 0,85 0,81 0,76 0,70 0,61
carton
Încovoiere (oţel aliat)
Răsucire (toate 0,87 0,83 0,77 0,73 0,70 0,65 0,69 0,52
oţelurile)
Tabelul 4. 27 Coeficientul de calitate γ

Rezistenţa la rupere σ r [MPa ]
400 800 1200
Rectificare 1,0 1,0 1,0
Strunjire fină 0,90 0,90 0,80
Strunjire de degresare 0,83 0,80 0,66
Suprafaţa neprelucrată 0,73 0,66 0,45
120
Tabelul 4. 29
121
Tabelul 4.28. Coeficienţii globali de concentrare a tensiunilor pentru arbori cu
ajustaje
d Câmpul de Rezistenţa la rupere, Mpa
[mm] toleranţe
pentru
400 500 600 700 800 900 1000 1200
arbore
kσd (încovoiere)
r6 2,25 2,5 2,75 3,00 3,25 3,5 3,75 4,25
30 k6 1,69 1,88 2,06 2,25 2,44 2,63 2,82 3,19
h6 1,46 1,63 1,79 1,95 2,11 2,28 2,44 2,76
50 r6 2,75 3,05 3,36 3,65 3,96 4,28 4,60 5,20
k6 2,06 2,28 2,52 2,48 2,97 3,20 3,45 3,90
h6 1,80 1,98 2,18 2,38 2,57 2,76 3,00 3,46
100 r6 2,95 3,28 3,60 3,94 4,25 4,60 4,90 5,60
şi k6 2,22 2,46 2,70 2,96 3,20 3,46 3,98 4,20
peste h6 1,92 2,13 2,34 2,56 2,76 3,00 3,18 3,64
kτd
30 r6 1,75 1,90 2,05 2,20 2,35 2,45 2,65 2,95
k6 1,41 1,53 1,64 1,75 1,86 1,98 2,09 2,31
h6 1,28 1,38 1,47 1,57 1,67 1,77 1,86 2,06
50 r6 2,05 2,23 2,52 2,60 2,78 3,07 3,26 3,62
k6 1,64 1,87 2,03 2,15 2,28 2,48 2,57 2,74
h6 1,48 1,60 1,71 1,83 1,95 2,02 2,20 2,42
100 r6 2,17 2,37 2,56 2,76 2,95 3,16 3,34 3,76
şi k6 1,73 1,88 2,02 2,19 2,32 2,48 2,80 2,92
peste h6 1,55 1,68 1,83 1,94 2,06 2,20 2,30 2,58
Observaţii. 1. Pentru alezaj câmpul de toleranţă este H7.

2. Mărimile coeficienţilor kσd şi kτd pentru dimensiuni intermediare
se determină prin interpolare liniară
Tabelul 4.30. Turaţia criticã pentru arbori fãrã masã proprie

Cazul Modelul vibrator Turaþia criticã ncr
122
30 48EI
I n cr =
π ml 3
30 3EI l
II n cr =
π m a (l − a) 2
2
30 3EI
III n cr =
π m( l + c)a 2
30 3EI
IV n cr =
π ml 3
30
9∑ Fi f i
V i =1
n cr = n
π
∑ Fi f i2
i =1
123
Fig. 4.22. Arbore pinion cilindric
124
Fig. 4. 23. Arbore pinion conic
125
Fig. 4.24 Coeficientul β pentru canale de pană executate cu freză disc sau deget
Fig.4.25 Coeficietul dimensional εσ

1- oţel carbon, fără concentratori de tensiune; 2- oţel aliat fără concentrări şi oţel carbon
cu concentrări moderate; 3- oţel aliat cu concentrări moderate; 4- oţel aliat cu
concentrări foarte mari
Fig.4.26 Coeficietul dimensional ετ
126
Fig. 4.27 Coeficientul γ
127
5. PROIECTAREA LAG
LAGĂĂRELOR CU RULMEN
RULMENŢŢI
5.1 Generalit ăţ
ăţii
Generalităţ
Lagărele reductoarelor se construiesc de obicei cu rulmenţi, datorită unor avantaje faţă de

lagărele cu alunecare:
- frecarea practic constantă, atât la pornire cât şi în mers stabilizat;
- coeficient de frecare în general mai mic (randament mai mare);
- consum redus de lubrifianţi, întreţinere şi etanşare simplă;
- gabarit axial redus;
- joc radial mic, ceea ce îmbunătăţeşte condiţiile de angrenare.
Prezintă totuşi şi unele dezavantaje:
- necesitatea prelucrării şi montării precise, dificultăţi de montaj (numai la capetele
arborilor);
- gabarit radial mare la încărcări mari şi la acelaşi diametru de montaj;
- rigiditate mai mare;
- rezistenţă mai redusă la suprasarcini şi şocuri.
Având în vedere avantajele rulmenţilor faţă de lagărele cu alunecare, rezultă următoarele
domenii de utilizare:
- la maşini cu porniri şi opriri dese;
- la turaţii şi sarcini variabile;
- la turaţii (viteze periferice) nu prea mari;
- la maşini cu rezistenţe mari de pornire;
- la maşini şi mecanisme la care trebuie avitată uzura lagărului (maşini-unelte,motoare
electrice, reductoare etc.).
În prezent la construcţia reductoarelor se utilizează aproape exclusiv rulmenţi, datorită
avantajelor enumerate şi datorită posibilităţii de ungere a rulmenţilor direct din baia de ulei a
reductorului. De aceea este foarte importantă alegerea corectă a rulmenţilor şi a schemei de
montaj. În acest scop se recomandă:
Rulmenţi radiali cu bile se folosesc mai ales la reductoarele cu roţi dinţate cilindrice cu
dinţi drepţi. Ei pot prelua pe lângă sarcina radială şi o sarcină axială, care nu trebuie să
depăşească 70 % din sarcina radială neutilizată. Sunt sensibili la şocuri şi necesită lubrifianţi
corespunzători.
Rulmenţi radiali cu role cilindrice pot prelua, la acelaşi dimensiuni, sarcini cu 70 % mai
mari decât rulmenţii radiali cu bile, dar nu pot prelua sarcini axiale. Aceşti rulmenţi se
folosesc mai mult la arborii motori ai reductoarelor cu roţi dinţate cilindrice în V.
Rulmenţi radiali-axiali se folosesc la preluare sarcinilor radiale şi axiale. Corpurile de
rostogolire sunt bile sau role conice. Se utilizează la arbori rigizi, deoarece la deformaţii
reduse ale arborilor ( α ≥ 1,7.10-3 rad) se blochează. Permit o reglare a jocului radial şi axial.
Rulmenţii radiali-axiali cu bile se folosesc la turaţii ridicate, iar cei cu role conice, la turaţii
joase.
Rulmenţii oscilanţi cu bile sau role se recomandă să se folosească atunci când nu se
poate asigura coaxialitatea în limite strânse a locaşurilor pentru rulmenţi. Sunt relativ scumpi
şi nu preiau decât sarcini axiale reduse.
Rulmenţii radiali cu ace se folosesc cu precădere la angrenaje planetare, datorită
gabaritului radial mic. Se pot folosi la turaţii foarte mici şi foarte mari, la care rulmenţii cu
bile sau cu role nu dau rezultate satisfăcătoare..
Rulmenţii axiali se folosesc la turaţii joase, şi pentru sarcini axiale.
128
rulmenţţilor
5.2 Alegerea rulmen
La proiectarea unui lagăr cu rulmenţi se porneşte de la următoarele date de proiectare:

- mărimea, direcţia şi sensul sarcinilor din lagăre;
- caracterul încărcării (constantă, variabilă, cu şoc);
- durata de funcţionare, în ore;
- turaţia arborelui (fusului), în rot./min.;
- diametrul nominal al fusului;
- condiţii constructive şi de exploatare.
Proiectarea unui montaj cu rulmenţi se efectuează după următoarele faze:
A. Alegerea sistemului de montaj. Un montaj cu rulmenţi trebuie să îndeplinească două
condiţii:
- să realizeze fixarea radială şi axială, în ambele sensuri, a arborelui;
- să nu introducă forţe suplimentare în rulmenţi, atunci când arborele se dilată termic
şi/sau se încovoaie sub acţiunea forţelor axterioare.
Montajele cu rulmenţi se realizează după una din cele două scheme de montare a
rulmenţilor: cu fixarea axială a arborelui, în ambele sensuri, într-un singur lagăr, celălalt lagăr
fiind mobil în direcţie axială (fig. 5. 1) şi cu fixarea axială a arborelui în ambele lagăre,
fiecare lagăr asigurând fixarea axială în câte un sens (fig. 5. 2).
Prima variantă permite dilataţii termice mari ale arborelui şi încovoierea arborelui în
limitele admise de rulmenţii folosiţi. Este recomandat pentru arbori lungi, când sunt posibile
erori de execuţie şi de montaj, pentru arbori care lucrează la temperaturi ridicate şi în cazul
arborilor sprijiniţi pe mai multe lagăre. Deasemenea se recomandă ca lagărul care asigură
fixarea axială a arborelui să aibă şi cea mai mică încărcare radială.
Tipurile de rulmenţi care se utilizează pentru cele două scheme de montaj trebuie să
răspundă, individual sau în combinaţie, cerinţelor fixării axiale. Astfel, pentru prima variantă
de montaj se folosesc în funcţie de mărimea sarcinilor radiale şi axiale, rulmenţi radiali cu bile,
cu role cilindrice de tip NUP sau NJ, rulmenţi oscilanţi, doi rulmenţi radiali-axiali cu bile sau
role conice montaţi în X sau O. Pentru cea de-a doua variantă se folosesc rulmenţi radiali-
axiali, în funcţie de tipul şi mărimea sarcinilor care acţionează în lagăre.
B. Alegerea tipului de rulment

Se alege un rulment dintr-o anumită serie. El trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
- să aibă diametrul interior corespunzător diametrului d al fusului (vezi cap. Arbori);
- diametrul exterior să corespundă gabaritului oferit de piesele vecine (rulmenţi, distanţa
dintre axe ale angrenajului);
- să răspundă unor cerinţe legate de condiţiile specifice de funcţionare (precizie,
temperatrură, etanşare).
Aceste cerinţe pot fi în general satisfăcute, având în vedere marea varietate dimensională
şi constructivă oferită de firmele producătoare.
C. Alegerea seriei şi a caracteristicilor rulmentului. Alegerea tipodimensiunii

rulmentului dintr-un lagăr se face după o apreciere a forţelor în funcţie de mărimea
raportului P/C, după cum urmează:
P
≤ 0,07 - forţe mici;
C
P
≈ 0,1 - forţe medii; (5.1)
C
P
⊳ 0,1 - forţe mari.
C
129
Pentru rulmentul dat se aleg din catalog dimensiunile constructive, turaţia, mărimea „e”,
coeficienţii X şi Y pentru raportul Fa/Fr, capacitatea dinamică de bază C şi simbolul
rulmentului
D. Verificarea rulmentului ales

Cauza principală a scoaterii din uz a rulmenţilor se datorează oboselii superficiale
(pittingului) a căilor de rulare ale inelelor şi a corpurilor de rostogolire.
Fig. 5.1
Calculul de verificare a rulmenţilor se face în două variante:

a. Calculul la capacitatea dinamică de încărcare. Acest calcul presupune următoarele
etape:
- se calculează durabilitatea nominală;
60.nLh
L10 = (5.2)
106
- se calculează sarcina dinamică echivalentă P;
P = fp (X Fr + Y Fa) (5.3)
Factorul de corecţie este:
fp = fz.fd.fν.fs. f t −1 (5.4)
unde: fz este un factor suplimentar (tabelul 5. 1), fd- factor de regim (tabelul 5. 2), fν.- factor
suplimentar dat de modul de antrenare (tabelul 5. 3), fs – factor de şoc (tabelul 5. 4), şi ft –
factor de temperatură (tabel 5.5). Se adoptă numai factorii care influenţează lagărul cu
rulmenţi.
130
Fig. 5. 2
Tabelul 5. 1. Factorul suplimentar fz

Precizia danturii fz
Roţi dinţate de precizie (abaterea
de divizare şi formă < 0,02mm) 1,05 ...1,1
Roţi dinţate obişnuite 1,1 ...1,3
Tabelul 5. 2. Factorul de regim fd

Felul încărcării fd
Maşini electrice, turbine 1 ...1,1
Motoare de tracţiune 1,1 ...1,2
Transportoare cu bandă, pompe
centrifuge 1 ...1,2
Turbocompresoare 1 ...1,25
Ascensoare, macarale 1,2 ...1,3
Mijloace de transport minier 1,5 ...1,8
Compresoare cu piston 1,2 ...1,5
131
Transportor vibrator 1,5 ... 2,5
Mori cu bile 1,5 ...1,7
Malaxoare 1,1 ...1,2
Concasoare, mori cu ciocan 1,5 ... 2
Excavatoare 1,5 ... 2,5
Mori cu valţuri, instalaţii de foraj 1,8 ... 2,2
Maşini pentru industria lemnului 1,1 ...1,3
Ciocane de forjă, ghilotine, ştanţe,
prese 1,3 ... 2
Maşini-unelte pentru metale 1,4 ... 1,6
Laminoare de tablă 2 ... 4
Tabelul 5. 3. Factorul suplimentar dat de felul antrenării, fv

Felul antrenării fv
Curele trapezoidale 2 ... 2,5
Curele din piele cu rolă de
întindere 2,5 ... 3,5
Curele textile 2 ... 3
Lanţ 1,1 ... 1,3
Tabelul 5. 4. Factorul de şoc, fs

Felul autovehicolului fs
Motociclete, autoturisme 1,3
Autocamioane până la 1,5t 1,1
Autocamioane peste 1,5t 1,5 ... 1,6
Tractoare 1,5 ... 1,7
Autocamioane pentru orice teren 1,5 ... 1,8
Vehicule cu arcuri pentru căi 1,3
ferate
Autovehicule cu pneuri pline 1,7
Tabelul 5. 5. Factorul de temperatură, ft

to C ft
<120 1
150 0,95
200 0,85
250 0,75
300 0,60
Pentru cei doi rulmenţi ai arborelui, notaţi 1 şi 2, se calculează rezultantele reacţiunilor H1

şi H2, respectiv V1 şi V2, care sunt tocmai forţele radiale Fr1 şi Fr2 care încarcă rulmenţii:
Fr1 = V12 + H 12
(5.5)
Fr2 = V 22 + H 22
Sarcina dinamică echivalentă se determină pentru fiecare rulment astfel:
132
P1=X1Fr1+Y1Fa1 (5.6)
P2=X2Fr2+Y2Fa2 (5.7)
Coeficienţii X1,X2 şi Y1,Y2 sunt precizaţi în cataloagele de rulmenţi, în funcţie de raportul

Fa/Fr. Tabelul 5.6 prezintă succint coeficienţii X şi Y pentru rulmenţii radiali şi radiali-axiali.
Forţa axială Fa1, Fa2 din relaţia sarcinii dinamice echivalente se determină diferit în funcţie
de tipul rulmentului.
- se calculează capacitatea de încărcare dinamică necesară Cnec şi se compară capacitatea
de încărcare a rulmentului ales, Ccat.
Cnec = P P L10 ≤ Ccat (5.8)
10
unde: p=3 pentru rulmenţi cu bile şi p = pentru rulmenţi cu role.
3
Tabelul 5. 6 Valorile coeficienţilor X şi Y
Nr. Tipul rulmentului Rulmenţi pe un rând Rulmenţi pe douã rânduri
crt. Fa Fa Fa Fa
Fa ≤e 〉e ≤ e 〉e
e Fr Fr Fr Fr
Co
X1 Y1 X2 Y2 X1 Y1 X2 Y2
0 1 2 3 4 5 6
1 Rulmenţi radiali inclusiv 0,014 0,19 1 0 0,56 2,3 1 0 0,56 2,3
rulmenţi în tandem 0,028 0,22 1 0 0,56 1,99 1 0 0,56 1,99
0,056 0,26 1 0 0,56 1,71 1 0 0,56 1,71
0,084 0,28 1 0 0,56 1,55 1 0 0,56 1,55
0,11 0,30 1 0 0,56 1,45 1 0 0,56 1,45
0,17 0,34 1 0 0,56 1,31 1 0 0,56 1,31
0,28 0,38 1 0 0,56 1,15 1 0 0,56 1,15
0,42 0,42 1 0 0,56 1,04 1 0 0,56 1,04
0,56 0,44 1 0 0,56 1,00 1 0 0,56 1,00
Montaj în pereche în X 0,03 0,36 1 2 0,75 2,8
sau O 0,10 0,40 1 1,55 0,75 2,2
0,25 0,44 1 1,3 0,75 1,85
2 Rulmenţi radiali-axiali cu
bile pe un rând:
seria 72B şi 73B (α=40o)
- un rulment sau doi 1,14 1 0 0,35 0,57 1 0 0,35 0,57
montaţi în tandem:
- doi rulmenţi montaţi în 1,14 1 0,55 0,57 0,93 1 0,55 0,57 0,93
X sau O:
seria 70C şi 72C (α=15o)
- unul sau mai mulţi 0,025 0,40 1 0 0,44 1,42 1 1,6 0,72 2,3
rulmenţi montaţi în 0,04 0,42 1 0 0,44 1,36 1 1,5 0,72 2,2
tandem: 0,07 0,44 1 0 0,44 1,27 1 1,4 0,72 2,1
0,13 0,48 1 0 0,44 1,16 1 1,3 0,72 1,9
0,25 0,53 1 0 0,44 1,05 1 1,2 0,72 1,7
0,50 0,56 1 0 0,44 1,0 1 1,2 0,72 1,6
seriile 719E, 70E, 72E
(α=25o)
- un rulment 0,68 1 0 0,41 0,87
- doi rulmenţi în X sau O 0,68 1 0,92 0,67 1,41
3 Rulmenţi radiali cu role:
- pe un rând; 0,5 1 0 1 0 1 0 1 0
- pe douã rânduri 0,5 1 0 0,92 0,53
role conice:
30302, 30303, 32303. 0,28 1 0 0,4 2,1
30304, 30305, 32304, 32305. 0,30 1 0 0,4 2
30306, 30307, 32306, 32307. 0,31 1 0 0,4 1,9
30203, 30204, 33205..33208,
30308....30324. 0,35 1 0 0,4 1,7
30205..30208, 32206..32208,
33109, 33111. 0,37 1 0 0,4 1,6
133
30209, 32009, 32211..32213,
32209, 33209..33213, 32011,
30212, 33113. 0,40 1 0 0,4 1,5
32005, 32006, 30210, 32210,
32010, 32012, 32014, 32016,
32018, 32022, 32026, 32044,
30214..30230, 33215..33217,
32214…32230. 0,43 1 0 0,4 1,4
32013, 32015, 32020, 32024
32028…32032. 0,46 1 0 0,4 1,3
32019, 32034, 32038. 0,44 1 0 0,4 0,4
31305...31319. 0,83 1 0 1,35 0,72
bile pe douã rânduri:
- seriile 32 şi 33; 0,95 1 0,66 0,6 1,07
1,33
- seriile 33D. 1 0,47 0,54 0,89
contact în patru puncte 0,95 1 0,66 0,6 1,07
7 Rulmenţi radiali cu ace 1 0
8 Rulmenţi axiali cu bile pe
un rând 0 1
9 Rulmenţi axiali cu role
cilindrice 0 1
10 Rulmenţi axiali-oscilanţi
cu role butoi asimetrice 1,2 1
11 Rulmenţi radiali-oscilanţi
cu role butoi pe douã
rânduri:
22215..22217,23024, 23028.. 0,22 1 3 0,67 4,6
23032.
22214, 22218, 23022, 23026, 0,23 1 3 0,67 4,4
23034.
22210..22213, 22220, 22219, 0,24 1 2,8 0,67 4,2
23036.
22209, 22226…22232, 0,26 1 2,6 0,67 3,9
22236.. .22240,
22222, 22224, 0,25 1 2,7 0,67 4,0
22208, 23124....23128, 0,28 1 2,5 0,67 3,7
22234. 0,27 1 2,4 0,67 3,6
23120, 23122, 24024, 0,30 1 2,3 0,67 3,4
24028…24032,
23130....23136.
22207, 23218, 24026, 24038, 0,31 1 2,2 0,67 3,3
23138, 23140,
22206, 22317, 23220, 23222,
23226, 23228, 24024, 24034, 0,33 1 2,0 0,67 3,0
22334, 24040.
22205,22313…22316, 0,35 1 1,9 0,67 2,9
22318... 22332, 23224,
24126..24128, 23230..23240,
22336.
22308..22312, 24122, 24124. 0,37 1 1,8 0,67 2,7
24130, 24134, 24136,24132. 0,40 1 1,7 0,67 2,5
Tabelul 5. 7 Expresiile forţelor axiale din lagãre pentru forţe combinate.

rulmenţi cu role
B A A B
Ka Ka
FrB FrA FrA FrB
Cazuri posibile Forţa axialã totalã din lagãrul A Forţa axialã totalã din lagãrul B
FrA F F FrB
≤ rB Fa = Ka + 0,5 rB Fa =
YA YB YB YB
134
FrA F
≤ rB
YA YB
FrB FrB
⎛F F ⎞ Fa = Ka + 0,5 Fa =
K a ≥ ⎜ rA - rB ⎟ YB YB
⎝ YA YB ⎠
FrA F
≥ rB
YA YB
FrA FrA
⎛F F ⎞ Fa = 0,5 Fa = 0,5 − Ka
K a ≤ ⎜ rA - rB ⎟ YA YA
⎝ YA YB ⎠
B A A B
Ka Ka
FrB FrA FrA FrB
FrA F F FrA
≥ rB Fa = rA Fa = Ka + 0,5
YA YB YA YA
FrA F
≤ rB
YA YB
FrA FrA
⎛F F ⎞ Fa = Fa = Ka + 0,5
K a ≥ ⎜ rB - rA ⎟ YA YA
⎝ YB YA ⎠
FrA F
≤ rB
YA YB
FrB FrB
⎛F F ⎞ Fa = 0,5 − Ka Fa =
K a ≤ ⎜ rB - rA ⎟ YB YB
⎝ YB YA ⎠
rulmenţi cu bile
B A A B
Ka Ka
FrB FrA FrA FrB
FrA F F FrB
≤ rB Fa = Ka + 0,5 rB Fa =
YA YB YB YB
FrA F
≤ rB
YA YB
FrB FrB
⎛F F ⎞ Fa = Ka + 0,5 Fa =
K a ≥ ⎜ rA - rB ⎟ YB YB
⎝ YA YB ⎠
FrA F
≥ rB
YA YB
FrA FrA
⎛F F ⎞ Fa = 0,5 Fa = 0,5 − Ka
K a ≤ ⎜ rA - rB ⎟ YA YA
⎝ YA YB ⎠
135
B A A B
Ka Ka
FrB FrA FrA FrB
FrA F F FrA
≥ rB Fa = rA Fa = Ka + 0,5
YA YB YA YA
FrA F
≤ rB
YA YB
FrA FrA
⎛F F ⎞ Fa = Fa = Ka + 0,5
K a ≥ ⎜ rB - rA ⎟ YA YA
⎝ YB YA ⎠
FrA F
≤ rB
YA YB
FrB FrB
⎛F F ⎞ Fa = 0,5 − Ka Fa =
K a ≤ ⎜ rB - rA ⎟ YB YB
⎝ YB YA ⎠
b. Calculul la durabilitate
- se calculează sarcina dinamică echivalentă, P;
- se calculează durabilitatea nominală a rulmentului ales:
p
⎛C ⎞
L10 a = a1 a 2 a3 ⎜ cat ⎟ (5.9)
⎝ P ⎠
- se calculează durata de funcţionare a rulmentului ales şi se compară cu cea impusă:
L .106
Lh = 10 ≥ Lh dat (5.10)
60.n
unde:
a1 este factorul de corecţie pentru o fiabilitate diferită de 90%. Dacă proiectantul nu
consideră necesară o fiabilitate mărită, atunci factorul de corecţie a1 are valoarea a1 = 1.
Pentru alte fiabilităţi acest factor este prezentat în tabelul 5.8.
Tabelul 5.8. Valori pentru factorul de corecţie a1

Fiabilitatea R(%) 90 95 96 97 98 99 99,5
L(100-R)a L10a L5a L4a L3a L2a L1a L0,5a
a1 1 0,62 0,53 0,44 0,33 0,21 0,14
a2 – factor de corecţie ca ţine seama de materialul rulmentului (pentru materiale uzuale, a2
= 1), vezi tabelul 5.0;
Tabelul 5.9 Valori pentru factorul de corecţie a2
Tehnologia de elaborare a2
Topire în aer 1
Dezoxidare în vid 3
Retopire în vid cu electrod consumabil 6
a3 – factor de corecţie pentru condiţii de funcţionare neconvenţionale (în special pentru

condiţiile de ungere).
Pentru determinarea valorii factorului de corecţie a3, care ţine seama de lubrifiant, trebuie
calculată mai întâi valoarea parametrului de ungere λ [17]:
136
λ = 60 ⋅ 10 −6 υ 0,8 n 0,7 d M0, 6
unde υ este vâscozitatea lubrifiantului la temperatura de funcţionare (mm2/s, vezi figura 5.4).
Cu valoarea lui λ se determină a3 fin figura 5.3.
Fig. 5.3 Factorul de corecţie a3 (a – condiţii standard de ungere; b – lubrifianţi cu aditivi EP şi

filtrare fină)
Dacă rulmenţii aleşi nu verifică sau sunt supradimensionaţi, există următoarele posibilităţi:
se alege un rulment cu acelaşi diametru interior dar din altă serie de dimensiuni; se alege un
alt tip de rulment tip de rulment cu capacitatea de încărcare mai mică sau mai mare; se
montează doi rulmenţi în lagăr, sau un rulment pe două rânduri; se modifică diametrul fusului.
La lagărele cu doi sau mai mulţi rulmenţi montaţi într-un lagăr X, O sau în tandem,
capacitatea lagărului este :
- contact punctual: C = i 0,7 C catalog
- contact liniar: C = i7/9 Ccatalog
Calculul sarcinii dinamice echivalente se face pentru fiecare tip de rulment.
Fig. 5.4 Determinarea vâscozităţii necesare la temperatura de funcţionare a rulmentului
RULMENŢI RADIALI ŞI RADIALI - AXIALI
• Rulmenţi radiali cu bile încărcaţi cu sarcină radială

În acest caz
137
P=Fr dacă inelul interior este rotitor;
P=1,2Fr dacă inelul exterior este rotitor.
• Rulmenţi radiali cu bile încărcaţi cu Fr şi Fa

Se calculează Fa/Co şi din tabelul 5.6 se alege mărimea e şi coeficienţii X şi Y. În funcţie
de raportul Fa/Fr≤e sau Fa/Fr>e se calculează sarcina dinamică echivalentă în fiecare rulment
cu relaţiile 5.6 şi 5.7.
• Rulmenţi radiali – axiali cu bile încărcaţi cu sarcină combinată

Rulmenţii pot fi montaţi în „X” sau „O”. Contactul dintre inele şi bile se face după un
unghi de contact şi astfel forţa radială din rulment generează o forţă axială „proprie” sau
„internă”. De aceea, fiecare rulment este încărcat axial diferit. Arborele va fi încărcat axial de
o rezultantă care se obţine din însumarea algebrică a celor două forţe axiale proprii şi a forţei
axiale din angrenaj A. În funcţie de sensul rezultantei şi de tipul montajului, ea va fi preluată
de unul din cei doi rulmenţi, în care forţa axială totală (din relaţia 5.6,7) va fi suma dintre
forţa axială proprie şi rezultantă. În rulmentul opus forţa axială totală va fi forţa axială proprie.
Pentru doi rulmenţi montaţi pereche în tandem, sarcina dinamică de bază a perechii Cper
este egală cu dublul sarcinii dinamice de bază, din catalog, a unui rulment al perechii, C:
Cper = 2C (5.11)
Perechea de rulmenţi montaţi în O sau în X formează întotdeauna un lagăr conductor.
Arborele respectiv va avea în celălalt lagăr un rulment radial liber. În această situaţie forţa
axială totală Fa care încarcă perechea de rulmenţi va fi rezultanta forţelor axiale din roţile
dinţate montate pe arbore, deoarece forţele axiale proprii se anulează reciproc (se adimte acest
lucru, deşi, cei doi rulmenţi ai perechii nu sunt încărcaţi identic). Calculul sarcinii dinamice
echivalente se face conform relaţiilor:
Fa
- dacă ≤ 1,,14 atunci P = Fr + 0,55 Fa
Fr
Fa
- dacă 〉1,,14 atunci P = 0,57Fr + 0,93 Fa
Fr
Capacitatea dinamică a perechii de rulmenţi este dată de relaţia:
Cper = 1,625 C
• Rulmenţii cu patru pucte de contact pot prelua forţe axiale mari în ambele sensuri
pot suporta forţe radiale, dar mici. De aceea se utilizează ca rulmenţi axiali, întrucât unghil de
contact este de 35º. În consecinţă rulmentul se încarcă doar cu forţa axială din arbore. Sarcina
dinamică echivalentă se calculează cu relaţia:
P = 1,07 Fa (5.12)
• Rulmenţii radiali oscilanţi cu bile pe două rânduri pot prelua şi forţe axiale dar
mici ca valoare. Calculul sarcinii dinamice echivalente se face astfel:
- în cazul rulmentului conducător:
Fa
dacă ≤ e , atunci P = Fr + YFa (5.13)
Fr
F
dacă a 〉 e , atunci P = 0,65Fr + YFa (5.14)
Fr
- în cazul rulmentului liber, acesta suportă doar forţe radiale P = Fr.
• Rulmenţi radiali cu role cilindrice
138
Rulmenţii tip N sau NU se utilizază numai ca rulment liber. Rulmenţii tip NUP
fixează arborele în ambele sensuri. Rulmenţii tip NJ fixează arborele într-un singur sens. Dacă
i se ataşează un inel de tip HJ poate prelua forţe axiale în ambele sensuri. Forţa axială care
poate fi preluată de rulmenţi NUP sau NJ +HJ trebuie să satifacă inegalitatea:
1
Fa ≤ ⎢
( )
⎡ f b d M nυ D 2 − d 2 ⎤ 2
⎥ [N] (5.15)
⎣ 7 ⎦
unde: fb este un factor ce poate avea valorile:
0,0048 pentru rulmenţii care au colivie;
0,0061 pentru rulmenţii fără colivie.
dM = 0,5 (D+d) – diametrul mediu al rulmentului;
n – turaţia [rot/min];
υ – vâscozitatea uleiului la temperatura de funcţionare.
Calculul sarcinii dinamice echivalente se face astfel:

- în cazul rulmentului utilizat ca rulment liber
În acest caz rulmentul suportă doar forţe radiale.
- în cazul rulmentului conducător
Se utilizează şi pentru forţe axiale, dar Fa ≤0,4 Fr.
Sarcina dinamică echivalentă se determină conform tabelului 5.10.
Tabelul 5.10 Sarcini dinamice echivalente la rulmenţii radiali cu role cilindrice

Seria de dimensiuni Raportul Fa/Fr Sarcina dinamică echivalentă
19,10,2 Fa/Fr ≤0,11 P = Fr
2E,3,3E Fa/Fr >0,11 P = 0,93 Fr +0,69 Fa
29V,22,22E Fa/Fr ≤0,17 P = Fr
23,23E,23VH23,23VH Fa/Fr >0,17 P = 0,93 Fr +0,45 Fa
30V Fa/Fr ≤0,23 P = Fr
Fa/Fr >0,23 P = 0,93 Fr +0,33 Fa
50B,50C Fa/Fr ≤0,08 P = Fr
Fa/Fr >0,08 P = 0,96 Fr +0,5 Fa
Valoarea maximală a raportului Fa/Fr =0,4
• Rulmenţi radiali – axiali cu role conice

Cele mai multe montaje cu conducere reciprocă sunt în X sau în O.
În funcţie de sensul rezultantei forţelor axiale şi de tipul montajului ea va fi preluată de
unul din cei doi rulmenţi. În acel rulment forţa axială totală va fi suma dintre forţa axială
proprie şi rezultantă. În celălalt rulment forţa axială totală va fi doar forţa axială proprie.
Sarcina dinamică echivalentă se calculează cu relaţiile:
Fa
- dacă ≤ e atunci P = Fr (5.16)
Fr
Fa
- dacă 〉 e atunci P = 0,4Fr + Y Fa (5.17)
Fr
unde e şi Y se găsesc în tabel.
• Rulmenţi radiali – axiali cu role conice montaţi pereche în X sau O

Perechea de rulmenţi montaţi în O sau în X formează întotdeauna un lagăr conductor.
Arborele va avea la extremitatea opusă un rulment radial liber. În această situaţie forţa axială
139
totală Fa care încarcă perechea de rulmenţi va fi rezultanta forţelor axiale din roţile dinţate
montate pe arbore. De aceea sarcina dinamică echivalentă se calculează cu relaţiile:
Fa
- dacă ≤ e atunci P = Fr + Y Fa (5.18)
Fr
Fa
- dacă 〉 e atunci P = 0,67 + Y Fa (5.19)
Fr
unde e şi Y se găsesc în tabel la montajul pereche al rulmenţilor radiali – axiali cu role conice.
Tot în acest tabel este dată şi Cper.
• Rulmenţi radiali oscilanţi cu role butoi pe două rânduri.

Aceşti rulmenţi sunt destinaţi pentru condiţii grele de funcţionare.
Se pot utiliza şi pentru deformaţii unghiulare flexionale de valori mari ale arborelui. Se
pot utiliza ca rulmenţi liberi cât şi ca rulmenţi conducători.
- Rulmentul este utilizat ca rulment conducător. Forţa axială totală din rulment este chiar
forţa axială din arbore (rezultanta forţelor axiale din roţile dinţate montate pe arbore).
Sarcina dinamică echivalentă se determină astfel:
Fa
- dacă ≤ e atunci P = Fr + Y Fa (5.20)
Fr
Fa
- dacă 〉 e atunci P = 0,67 + Y Fa (5.21)
Fr
unde e şi Y se găsesc în tabel (catalog).
- Rulmentul este utilizat ca rulment liber. În acest caz suportă doar forţe radiale, deci
P = Fr.
CALCULUL RULMENŢILOR AXIALI ŞI AXIALI –RADALI
• Metoda generală de calcul
- Studiu al condiţiilor iniţiale care sunt precizate în tema de proiectare: regimul de

lucru, condiţiile de mediu,gabarit, relaţiile dimensionale cu piesele vecine, forţele care
acţionează pe arbore. În această fază se efectuează: stabilirea durabilităţii necesare, în ore, Lhnc,
alegerea tipului rulmentului şi a seriei acestuia. Alegerea seriei are caracter preliminar. Dacă
la verificarea rulmentului la capacitate sau durabilitate se constată că trebuie ales un rulment
cu o capacitate dinamică de bază mai mare, atunci se alege un rulment din altă serie. Este
posibil să se schimbe şi tipul rulmentului.
- În etapa de dimensionare a arborelui, se stabileşte diametrul fusului rulmentului d
- Se alege, preliminar, un rulment dintr-o anumită serie. Condiţiile pe care trebuie să
le îndeplinească sunt precizate la paragraful 5.2B. Pentru acest rulment se adoptă din catalog
caracteristicile acestuia.
- Analizarea tipurilor de forţe ce pot fi preluate de rulmenţii axiali şi axiali – radiali:
a. forţe axiale: rulmenţi axiali cu bile şi rulmenţi axiali cu role cilindrice;
b. forţe combinate: rulmenţi axiali - radiali cu bile cu simplu efect şi rulmenţi
oscilanţi cu role butoi asimetrice.
Observaţie: dacă rulmentul preia numai forţe axiale, atunci centrarea arborelui se realizează
cu doi rulmenţi radiali care trebuie să fie rulmenţi liberi.
140
• Calculul sarcinii dinamice echivalente
Se face cu una din relaţiile:
P = Fr (5.22)
P = X Fr + Y Fa (5.23)
În funcţie de tipul rulmentului. Factorii X şi Y sunt daţi în cataloagele de rulmenţi.
• calculul coeficientului fd (rel. 5.4)
• determinarea sarcinii dinamice de calcul cu relaţia:
Pc = fd P (5.24)
• varificarea rulmentului la capacitate sau durabilitate cu relaţiile:
C nec Pc p L10 ≤ C cat (5.25)
p
16666 ⎛ C cat
⎞
Lhnec
= a1 a 2 a3 ⎜ ⎟⎟ ≥ Lh (5.26)
n ⎜⎝ Pc ⎠
• Rulmenţi axiali cu bile cu simplu efect sau dublu efect
Rulmenţii preiau forţe axiale într-un sens (cei cu simplu efect) sau în ambele sensuri (cei
cu dublu efect), dar nu preiau forţe radiale.
Pentru evitarea patinării bileleor la sarcini mici la rulmenţii unşi cu unsoare şi,
deasemenea, pentru evitarea influenţei negative a forţelor de inerţie care acţionează asupra
bilelor la turaţii mari,rulmenţii trebuie tensionaţi cu o forţă axială a cărei valoare minimă este
[]
2
⎛ nmax ⎞
Fa min = M ⎜ ⎟ [KN] (5.27)
⎝ 1000 ⎠
unde M este constanta sarcinii minime cu valori în tabel sau catalog.
Dacă forţa axială care solicită rulmentul este Fa ≤ Fa min, atunci se pretensionează
rulmentul la montaj (de exemplu cu arcuri).
Sarcina dinamică echivalentă se calculează cu relaţia:
P = Fa. (5.28)
• Rulmenţi axiali - radiali cu bile cu simplu efect

Forţa radială cu care se încarcă rulmentul trebuie să satisfacă relaţia:
Fr ≤ 0,47 Fa (5.29)
Se impune ca forţa axială cu care se încarcă rulmentul să nu depăşească valoarea limită
din catalog.
P = Fa. (5.30)
• Rulmenţi axiali cu role cilindrice

Aceşti rulmenţi suportă sarcini axiale mari, cu şocuri, într-un singur sens.
Forţa axială minimă de tensionare a rulmenţilor este:
2
C0 ⎛ D g Hn ⎞
Fa min = + A⎜⎜ 6 ⎟
⎟ [KN] (5.31)
22000 ⎝ 10 ⎠
unde:
Co este sarcina statică de bază [KN] din catalog,
A este un factor care depinde de seria rulmentului:
A = 0,003 pentru seria 811;
A = 0,0025 pentru seria 812;
Dg este diametrul exterior al şaibei de carcasă [mm];
H este înălţimea rulmentului[mm];
141
n este turaţia rulmentului în funcţionare.
Rulmentul axial cu role cilindrice este întotdeauna rulment conducător şi, deci nu preia
sarcini radiale.De aceea, arborele se reazămă pe doi rulmenţi radiali liberi.
P = Fa. (5.32)
• Rulmenţi axiali oscilanţi cu role butoi asimetrice

Aceşti rulmenţi sunt folosiţi pentru condiţii grele de încărcare axială. Datorită înclinării
căilor de rulare, ei pot prelua şi sarcini radiale, dar limitate:
Fr ≤ 0,55 Fa (5.33)
Forţa axială minimală este:
2
C0 ⎛ D g Hn ⎞
Fa min = + A⎜⎜ 6 ⎟
⎟ [KN] (5.34)
1400 ⎝ 10 ⎠
unde:
A = 0,0027 pentru seria 292E;
A = 0,0031 pentru seria 293E;
A = 0,0021 pentru seria 294E.
P = Fa + 1,2 Fr, pentru Fr ≤ 0,55 Fa. (5.35)
CALCULUL RULMENŢILOR CU ACE
Metoda de calcul este aceeaşi ca şi la celelalte tipuri de rulmenţi.

Rulmenţii cu ace preiau numai sarcini radiale.
P = Fr. (5.36)
E. Se aleg soluţiile de fixare axială ale inelelor rulmenţilor.

În figurile 5. 5, 5. 6, 5. 7 şi 5. 8 sunt prezentate câteva soluţii de fixare axială a rulmenţilor.
Fig. 5. 5
142
Fig. 5. 6
Fig. 5. 7
Fig. 5. 8
F. Se aleg ajustajele de montaj, toleranţele de execuţie şi rugozităţile pentru fus şi alezaj.

În tabelul 5. 11 sunt prezentate câmpurile de toleranţe pentru arbori iar în tabelul 5. 12
câmpurile de toleranţe recomandate pentru alezaje.
143
Tabelul 5.11 Alegerea câmpului de toleranţe pentru arbore la rulmenţi
Felul sarcinii Tipul d [mm] Condiţiile de lucru Câmpul de
rulmentului toleranţã
Fixã pe inelul Cu bile, cu Toate Rulment liber, inelul
interior role, cu ace mãrimile interior deplasabil g6, (g5)
Rulment radial-axial
demontabil h5, (h6)
Rotativã pe Cu bile ≤ 40 P/C < 0,10 j5
inelul interior ≤ 100 P/C < 0,08 j6
sau P/C > 0,08 k5, (k6)
nedeterminatã ≤ 200 P/C < 0,1 k6
P/C > 0,1 m6
> 200 P/C < 0,1 m6
n6
P/C > 0,1
Cu role şi ace ≤ 60 j6
P/C < 0,08
k5, (k6)
P/C > 0,08 k6
≤ 200 P/C < 0,1
P/C = 0,1...0,15 m6, (m5)
P/C > 0,15 n6, (n5)
≤ 500 P/C < 0,15 m6, (n6)
P/C > 0,15 p6
> 500 P/C< 0,2 n6, (p6)
P/C > 0,2 r6
Axialã Cu simplu Toate j5, (j6)
efect mãrimile
Cu dublu
efect Toate k6
mãrimile
Axialã şi Axial oscilant Toate Sarcnã fixã pe arbore j6
radialã cu role mãrimile
Sarcinã rotitoare pe
≤ 200 arbore k6
> 200 m6
Rulmenţi cu role cilindrice fãrã inel interior g6, (h5)
Rulmenţi cu ace fãrã inel interior h5, (f6)
Tabelul 5. 12 Câmpuri de toleranţe recomandate pentru carcase.

Felul sarcinii Tipul Condiţiile de lucru Câmpul de
rulmenţilor toleranţã
Fixã pe inelul Radiali cu Rulmenţi cu inelul exterior deplasabil H6
exterior bile sau cu Câmpul de toleranţe se va lua funcţie de H7
role precizia de rotire H8
Radiali- Inel exterior Precizia de rotaţie J6
axiali cu deplasabil mare
bile sau role Rulmenţi Precizie normalã J7
demontabili
Rotativã pe Radiali cu În cazul preciziei P/C < 0,15 K7, (K6)
144
inelul exterior bile sau cu de rotaţie mari se P/C < 0,15 şoc M7, (M6)
sau role vor lua indicaţiile P/C > 0,15 şoc N7, (N6)
nedetermina- din parantezã Forţe mari, şocuri,
Tã grosime micã a P7, (P6)
pereţilor carcasei
Axialã Axiali Precizie de rotaţie normalã E8
Axiali cu Precizie de rotaţie mare H6
bile Precizie de rotaţie mare G6
Axiali-
radiali cu
bile
Axialã şi Axial Sarcinã fixã pe inelul din carcasã J7
radialã oscilanţi cu Sarcinã rotitoare pe P/C <0,2 K7
role inelul din carcasã P/C > 0,2 M7
G. Se alege lubrifiantul şi sistemul de ungere.
Creşterea duratei de funcţionare a rulmenţilor este asigurată de o ungere corespunzătoare cu

lubrifianţi. Folosirea lubrifianţilor la ungerea rulmenţilor are ca scop micşorarea frecării dintre
corpurile de rulare şi căile de rulare, protejarea anticorozivă, uniformizarea şi cedarea căldurii şi
reducerea zgomotului.
Lubrifianţii lichizi prezintă următoarele avantaje: stabilitate fizico-chimică, posibilitatea utilizării
la turaţii şi temperaturi ridicate cât şi la temperaturi scăzute, evacuarea mai uşoară a căldurii, o
înlocuire mai uşoară, posibilitatea de dozare a ungerii şi altele. Ca dezavantaje se pot aminti: o
etanşare mai dificilă, pierderi prin scurgere în timp, nevoia unui control periodic etc.
Ungerea cu unsoare consistentă este avantajoasă prin: etanşare mai simplă, protecţie mai bună a
rulmentului contra agenţilor externi, pierderi de lubrifiant mai mici etc.
Alegerea tipului de lubrifiant se face în funcţie de produsul dm ⋅ n (dm - diametrul mediu al
rulmentului, în mm; n - turaţia în rot/min.), conform recomandărilor din tabelul 5.13.
Tabelul 5.13. Alegerea tipului de lubrifiant.

dm ⋅ n, mm·rot/min Tipul lubrifiantului şi sistemul de ungere şi răcire
≤ 50000 Orice fel de unsoare consistentă
50000 … 300000 Uleiuri minerale, unsori consistente
300000 … 600000 Uleiuri minerale cu vâscozitate redusă, cu fitil sau
ungere cu ceaţă
600000 … 1200000 Uleiuri minerale, ungere sub presiune; la sarcini mici,
ungere cu ceaţă; răcire artificială
> 1200000 Răcire artificială obligatorie
În figura 5.9 se prezintă o nomogramă pentru alegerea vâscozităţii uleiului în funcţie de diametrul
fusului, turaţie şi temperatura de funcţionare. În nomogramă este prezentat un exemplu de alegere a
vâscozităţii pentru d = 340 mm, n = 500 rot/min şi t = 700C. Din tabelul 5.14 sau 5.15 se alege uleiul
cu vâscozitatea cerută şi determinată din nomogramă (la 500C).
Tabelul 5.14. Vâscozitatea unui lubrifiant de bună calitate
Temperatura de Vâscozitatea la 500C
funcţionare a rulmentului
[0C] cSt 0
E
30 7 1,52
40 8,5 1,70
50 12 2,06
145
60 17 2,65
70 25 3,65
80 35 4,96
90 50 6,96
100 70 9,67
Fig. 5.9
Tabelul 5.15. Vâscozitatea uleiurilor pentru diferite temperaturi de exploatare

Simbolizarea cifrică Temperatura de Vâscozitatea recomandată
exploatare
1a t < 500C 2,0 … 8,0, pentru ϑ 50
1b
2 50 ≤ t < 80 5,0 … 10,0, pentru ϑ 10
3 80 ≤ t < 120 > 10, pentru ϑ 50
4 120 ≤ t < 150 ≈ 30, pentru ϑ 50
În cazul ungerii lichide, pentru turaţii medii şi mici, nivelul uleiului trebuie să asigure
aproximativ până la centrul bilei sau rolei inferioare a rulmentului.
Pentru n ≤ 1000 rot/min la fiecare 30 de zile se verifică nivelul uleiului şi se procedează la
completarea lui, iar la fiecare 6 luni uleiul se înlocuieşte. La turaţii mari aceste intervale se scurtează.
În condiţii normale de exploatare pentru ungere se folosesc unsori consistente. În tabelul 7.7
[2] sunt prezentate informativ proprietăţile unor unsori utilizate pentru ungerea rulmenţilor iar în
tabelul 5.16 se prezintă unsorile consistente folosite pentru rulmenţi.
Cantitatea de unsoare necesară ungerii unui lagăr cu rulmenţi, în general depinde de turaţia
arborelui. Practic spaţiul liber din rulment se umple complet cu unsoare consistentă, iar spaţiul din
lagăr parţial funcţie de raportul n/nmax (nmax - turaţia maximă a rulmentului din catalog). Deci:
n/nmax < 0,2 - spaţiul este umplut complet;
0,2 ≤ n/nmax < 0,8 - spaţiul se umple în proporţie de 1/3;
n/nmax > 0,8 - spaţiul rămâne liber.
146
Cantitatea de unsoare necesară pentru ungerea iniţială la rulmenţii uzuali se poate determina cu
relaţiile
G = d 2,5 900 [g], pentru d în mm şi rulmenţi cu bile, (5.37)
G = d 2,5 350 [g], pentru d în mm şi rulmenţi cu role. (5.38)
Pentru determinarea intervalelor de ungere este hotărâtoare evoluţia fenomenului de îmbătrânire a
unsorii în funcţie de temperatura de lucru, sarcină, turaţie etc.
Tabelul 5.16. Unsori consistente pentru rulmenţi (extras din STAS 1608)
Simbol Bază Caracteristici tehnice Indicaţii de Utilajul la care se foloseşte
de utilizare
saponi
-ficare
RUL Ca Punct de picurare, min Rulmenţi cu Maşini agricole, maşini de
100 1000C sarcină şi turaţie ridicat, reductoare, lagăre
Ca 3 Apă, min 2,5% mijlocie la pentru laminoare la rece,
Alcalii libere, max temperaturi de maşini din industria
0,2% 650C maximum lemnului, compresoare,
Rezistă la coroziune ventilatoare, motoare
Rezistă min. 72 ore la electrice de putere mai mare,
600C poduri rulante.
RUL Na Punct de picurare, min Rulmenţi cu Maşini agricole, maşini
145 1450C sarcină şi turaţie pentru industria hârtiei,
Na 3 Alcalii libere, max mijlocie şi mare, motoare cu ardere internă,
0,2% la temperaturi de pompe compresoare,
Rezistă la coroziune lucru de 1000C turbogeneratoare, vehicule
Rezistă min. 72 ore la maximum pentru căi ferate, concasoare,
1000C motoare electrice şi
ventilatoare mari.
RUL Na Punct de picurare, min Rulmenţi cu Lagăre pentru laminoare la
165 165 sarcină mare şi cald, cărucioare pentru
Na 4 Alcalii libere, max turaţie mijlocie, cuptoare de uscat până la
0,2% la temperaturi de 1200C, ventilatoare mari
Rezistă la coroziune lucru de 1200C pentru gaze fierbinţi, motoare
Rezistă min. 72 ore la maximum electrice de tracţiune,
1000C concasoare
RUL S Na + Punct de picurare, min Rulmenţi cu Lagăre pentru tractoare
140 Ca 140 sarcină şi turaţie inaccesibile pentru stropii de
Na Ca 3 Alcalii libere, max mijlocie şi mare, apă, la roţile tramvaielor şi
0,2% la temperaturi de troleibuzelor
Rezistă la coroziune lucru de 800C
Rezistă min. 72 ore la maximum
1000C
Sistemele de ungere cu ulei după felul în care asigură lubrifierea rulmenţilor se realizează:
prin baie de ulei, prin circulaţia exterioară, prin barbotare, prin picurare din rezervor, cu ceaţă prin
barbotare, prin injecţie. Se prezintă în continuare câteva dintre sistemele de ungere cu ulei.
Ungerea în baie (fig. 5.10) se realizează prin scufundarea rulmentului în ulei până la mijlocul
celui mai de jos corp de rulare pentru arbori orizontali şi până la 70 - 80% din lăţimea rulmentului
pentru arbori verticali.
Se aplică în industria de autovehicule, la maşini-unelte, pentru d = 4 ... 200 mm, n = 60 ... 2400
rot/min, ulei cu ν500C = (12,5 ... 180)⋅10-6 m2/s.
Ungerea prin barbotare (fig. 5.11) foloseşte uleiul vehiculat de organe de maşini în mişcare de
rotaţie, care este colectat şi dirijat prin canale adecvate, către locurile de ungere. Se aplică în domeniul
autovehiculelor, reductoarelor etc. pentru d = 15 ... 420 mm, n = 390 ... 7000 rot/min, ulei cu ν 500C =
(12 ... 90)⋅10-6 m2/s.
Ungerea în baie de ulei cu circulaţie exterioară (fig. 5.12) este recomandată pentru viteze mari,
mai ales în cazul mai multor locuri identice de ungere.
147
Sistemul presupune intrarea uleiului în lagăr la o presiune de 0,15 Mpa dintr-un rezervor exterior
şi evacuarea sub presiune naturală cu diametrul conductei de aproximativ 10 ori mai mare decât al
conductei de alimentare. Se recomandă în construcţia maşinilor-unelte, laminoarelor, pentru d = 30 ...
300 mm, n = 200 ... 20000 rot/min, ulei cu ν500C = (30 ... 120)⋅10-6 m2/s.
Fig. 5.10.
Fig. 5.11.
Fig. 5.12.
Ungerea cu unsoare influenţează favorabil comportarea şi durabilitatea rulmenţilor. Unsoarea este

introdusă în spaţiul disponibil în proporţie de (30 ... 50)% în funcţie de cantitatea minimă necesară
pentru ungere dar şi de căldura produsă în rulment şi dificultăţile de evacuare a acesteia în exterior.
148
Carcasa lagărului trebuie să fie astfel concepută încât unsoarea să ajungă la rulment (fig. 5.13). Pentru
a elimina pericolul antrenării unsorii în mişcare de rotaţie, volumul liber în capac se împarte cu nervuri
radiale în sectoare.
Fig. 5.13.
Introducerea unsorii se poate face şi cu ungătoare de tip pahar prin înşurubarea capacului, la care
se poate adăuga apăsarea unui arc (fig. 5.14).
a b
Fig. 5.14.
Date suplimentare privind sistemul de ungere sunt prezentate în capitolul 8 punctul
8.10.
H. Alegerea sistemului de etanşare
Etanşarea organelor de rezemare a arborilor transmisiilor mecanice are în vedere atât etanşarea
interioară prin menţinerea lubrifiantului (ulei sau unsoare) în zona de ungere, cât şi evitarea pătrunderii
din exterior a impurităţilor şi umidităţii.
La transmisiile mecanice de uz general se recomandă utilizarea etanşărilor cu contact, deoarece
acestea pot asigura excluderea totală a scurgerilor pentru majoritatea mediilor etanşate, dar o folosire
incorectă poate duce la ieşirea prematură din uz a etanşării.
Pentru alegerea orientativă a dispozitivelor de etanşare se poate folosi diagrama N. A. Spiţîn (fig.
5.15).
Dintre etanşările cu contact cele mai utilizate soluţii constructive de etanşări sunt: cu inel ″O″, cu
inel de pâslă şi cu manşete de rotaţie cu buză de etanşare.
Alegerea uneia sau alteia din aceste soluţii are în vedere criteriul vitezei periferice a suprafeţei de
etanşat, precum şi mediul de etanşat:
- pentru viteze periferice mai mici de 0,5 m/s şi temperaturi până la 80 …100 0C, se pot utiliza
etanşări cu inele ″O″ tip arbore (locaşul pentru inel este practicat în alezaj), STAS 7320-83;
- pentru viteze periferice mai mici de 9 m/s şi în special pentru etanşarea unsorilor consistente se
pot utiliza etanşările inel de pâslă; viteza maximă admisă, exprimată prin produsul d⋅n (d- diametrul
arborelui în mm, n- turaţia în rot/min) este:
d⋅n ≤ 100000 mm ⋅ rot/min, pentru rugozităţi Ra ≤ 6,3 µm;
149
d⋅n ≤ 150000 mm ⋅ rot/min, pentru rugozităţi Ra ≤ 1,6 µm;
În lucrarea [20] se prezintă dimensiunile canalelor pentru inelele din pâslă şi dimensiunile inelelor.
Frecarea dintre inelul din pâslă şi arbore este importantă, coeficientul de frecare al pâslei -
îmbibată în ulei mineral - fiind µ = 0,15. Se recomandă ca suprafaţa arborelui - în contact cu inelul din
pâslă - să aibă o duritate de min. 45 HRC şi bătaia radială să nu depăşească: 0,1 mm la viteze
periferice până la 5 m/s inclusiv şi 0,06 mm la viteze periferice peste 5 m/s până la 9 m/s.
Înainte de montare, inelele din pâslă se impregnează - la temperatura de 70 ... 80 0C - cu o soluţie
de 2/3 ulei mineral şi 1/3 parafină în care se poate introduce şi grafit coloidal, pentru a reduce
coeficientul de frecare.
Alegerea manşetei de rotaţie cu buză de etanşare se face utilizând diagrama din figura 5.15 şi
recomandările din figura 5.16, corelând rugozitatea arborelui cu diametrul şi turaţia.
Dimensiunile de etanşare a manşetelor de rotaţie sunt indicate în lucrea [20]. Dacă etanşarea are
ca scop să nu permită pătrunderea în carcasă a impurităţilor, buza de etanşare va fi îndreptată spre
exterior. Pentru etanşarea uleiului, buza va fi îndreptată spre interiorul carcasei.
În [20] sunt prezentate dimensiunile nominale ale etanşărilor cu labirinţi utilizate cu precădere în
cazurile în care viteza periferică sau temperatura din timpul funcţionării nu permit folosirea etanşărilor
cu contact.
Fig. 5.15
150
Fig. 5.16
151
6. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA ASAMBL
ASAMBLĂ ĂRII RO ŢILOR
ROŢ
DIN
DINŢŢATE, RO
ROŢŢILOR DE CUREA ŞI DE LAN
LANŢŢ PE ARBORE
Asamblarea roţilor dinţate, a roţilor de curea şi de lanţ precum şi a semicuplelor pe arborii

transmisiei mecanice se realizează de regulă prin pene paralele, caneluri, inele tronconice şi
uneori prin pene înclinate şi pene disc (roţi de lanţ sau de curea) sau strângeri proprii (asamblări
presate). Dacă diametrul de picior (df) al roţilor dinţate este relativ mic df ≤ (1,4 ... 1,5)da (da –
diametrul arborelui în secţiunea de montaj al roţii dinţate), atunci roata dinţată respectivă se
execută dintr-o bucată cu arborele.
Dimensiunile penelor şi canelurilor sunt standardizate şi se aleg din STAS. În tabelul 6.1
sunt extrase din STAS 1004 dimensiunile penelor paralele iar în figura 6.1 este reprezentată o
asamblare cu pană paralelă.
Fig. 6.1 Asamblarea dintre un arbore şi o roată (dinţată, de curea etc.)cu o pană paralelă
Alegerea şi verificarea penelor paralele presupune parcurgerea următoarelor etape:

- la proiectarea formei arborelui se aleg dimensiunile canalului în care se montează
pana, respectiv dimensiunea t1, lundimea canalului fiind lăţimea lb. Adâncimea
canalului în butuc se ia la proiectarea formei roţii respective.
- din tabelul 6.1, la diametrul arborelui d se adoptă dimensiunile penei, b şi h;
- se determină lungimea de calcul a penei din condiţia de rezistenţă a penei la solicitare
de strivire sau presiune de contact cu relaţia:
4M t
lc = (6.1)
dhσ as
152
Tabelul 6.1 Dimensiunile penei şi ale canalului din arbore (extras din STAS)
Diametrul arborelui, Dimensiunile penei, mm Lungimea Dimensiunile canalului,
d, mm penei adâncimea, mm
de la până la b h lstas, min arbore, t1 butuc, t2
12 17 5 5 10 ... 56 3 2,5
17 22 6 6 16 ... 70 3,5 2,8
22 30 8 7 20 ... 90 4,0 3,3
30 38 10 8 25 ... 110 5,0 3,3
38 44 12 8 28 ... 110 5,0 3,3
44 50 14 9 36 ... 110 5,5 3,8
50 58 16 10 45 ... 110 6,0 4,3
58 65 18 11 50 ... 110 7,0 4,4
65 75 20 12 56 ... 110 7,5 4,9
75 85 22 14 63 ... 110 9,0 5,4
85 95 25 14 70 ... 110 9,0 5,4
Obs. Lungimile standardizate ale penei sunt: 16, 18, 20, 28, 32, 36, 40, 45, 50, 56, 63, 70, 80, 90,
100, 110.
- din tabelul 6.1 se adoptă o lungime standardizată a penei, lstas;

- se alege o lungime standardizată a penei (STAS 1005), în funcţie de lungimea de
calcul lc. Dacă lungimea lSTAS este mai mare decât lungimea butucului, se montează
două sau trei pene identice echidistant.;
- se verifică pana la forfecare, cu relaţia (6.2), în cazul în care arborele este confecţionat
dintr-un oţel mai rezistent decât pana.
2M t
τf = ≤ τ af (6.2)
dbl
Lungimea penei (lstas) se va corela cu lăţimea butucului roţii, astfel încât l stas = (0,8....0,9 )l b
Tensiunile de contact admisibile pentru materiale echivalente cu OL37 şi OL42 pentru arbore,
şi Fc200 şi Fc250 pentru butuc, se pot adopta astfel:
σas = (100 … 150) MPa, pentru sarcini constante;
σas = (65 … 100) MPa, pentru sarcini pulsatorii;
σas = (35 … 50) MPa, pentru sarcini alternante şi cu şocuri;
σas = (10 … 30) MPa, pentru îmbinări mobile.
Pentru alte cazuri, se adoptă
σas = σ02 / c (6.3)
unde c este coeficientul de siguranţă, cu valorile: 2…3 pentru sarcini statice şi asamblări fixe;
3…4 pentru sarcini dinamice şi asamblări fixe; 4…6 pentru sarcini dinamice şi asamblări mobile.
τaf = (0,2 … 0,3) σ02 (material pană) (6.4)
În cazul în care numărul de pene este mai mare de 3, atunci este rentabil să se aleagă o
asamblare cu caneluri. Cele mai folosite sunt canelurile dreptunghiulare (fig. 6.2).
Recomandări privind alegerea canelurilor dreptunghiulare sunt prezentate în tabelul 6.2.
153
b
D
d
Fig. 6.2 Elementele goemetrice ale asamblării prin caneluri dreptunghiulare.
Tabelul 6.2 Recomandări privind alegerea canelurilor dreptunghiulare

Domeniul de utilizare
Dimensiuni Momentul Felul asamblării Lungimea
Seria conform transmis în recomandată
STAS raport cu pentru butuc
arborele de
diametru d
Uşoară 1768 Inferior Fixă L ≤ 1,5d
Mijlocie 1769 Egal - Fixă
- Mobilă, cu
deplasarea butucului
L=(1,5 … 2,5)d
fără sarcină
Grea 1770 Egal Mobilă, cu deplasarea
butucului sub sarcină
Metoda de calcul şi alegere a canelurilor se face conform etapelor următoare:

a. Se alege tipul de arbore standardizat şi elementele dimensionale (tabelul 6.2 şi 6.3).
b.. Se determină h1, S şi s cu relaţiile

D−d
h1 = − 2c
2
M tn
S= (6.5)
rmσ as
unde rm este raza medie şi σas – rezistenţa admisibilă la strivire;
rm = (D + d ) 4 (6.6)
σ as = σ 02 c (6.7)
c = 2 … 3 pentru sarcini statice şi îmbinări fixe, c = 3 … 4 pentru sarcini dinamice şi îmbinări
fixe, c = 4 … 6 pentru sarcini dinamice şi îmbinări mobile. Pentru proiectare, rezistenţele
admisibile se adoptă din tabelele 6.4 … 6.6.
154
Tabelul 6.3 Arbori şi butici canelaţi. Dimensiuni în mm
d Seria uşoară STAS 1768 Seria mijlocie STAS 1769 Seria grea STAS 1770
D b z c Cen D b z c Cen D b z c Cen
1
trare trare trare
11 - - - - - 14 3 I - -
13 - - - - - 16 3,5 I - -
16 - - - - - 20 4 6 0,2 I 20 10 0,2 I/F
18 - - - - - 22 5 I 23 3 10 0,2 I/F
21 - - - - - 25 5 I 26 3 10 0,2 I/F
23 26 6 6 0,2 I 28 6 6 0,2 I 29 4 0,2
26 30 6 6 0,2 I 32 6 6 0,3 I 32 4 0,3
28 32 7 6 0,2 I/F 34 7 6 0,3 I 35 4 10 0,3 I/F
32 36 6 8 0,3 I/F 38 6 8 0,3 I/F 40 5 0,3
36 40 7 8 0,3 I/F 42 7 8 0,3 I/F 45 5 0,3
42 46 8 0,3 48 8 0,3 52 6 10 0,3 I/F
46 50 9 8 0,3 I/F 54 9 8 0,5 I/F 56 7 10 0,5 I/F
52 58 10 0,5 60 10 0,5 60 5 16 0,5 F
56 62 10 8 65 10 8 65 5
62 68 12 8 0,5 I/F 72 12 8 0,5 I/F 72 6 16 0,5 F
72 78 12 10 82 12 10 82 7
82 88 12 10 0,5 I/F 92 12 10 0,5 I/F 92 6 20 0,5 F
92 98 14 10 0,5 I/F 102 14 10 0,5 I/F 102 7 20 0,5 F
102 108 16 10 0,5 I/F 112 16 10 0,5 I/F 115 8 20 0,5 F
112 120 18 10 0,5 I/F 125 18 10 0,5 I/F 125 9 20 0,5 F
1
– centrarea canelurilor se face: F – flancuri; I – interioară.
Suprafaţa portantă reală de contact a tuturor flancurilor pe unitatea de lungime este dată de
relaţia
s = k ⋅ h1 ⋅ z (6.8)
unde z este numărul de caneluri, iar k un coeficient de corectare care ţine seama de repartiţia
neuniformă a momentului transmis pe canelurile în contact, ca urmare a impreciziilor de execuţie
a canelurilor. STAS 1767 admite pentru caneluri dreptunghiulare k = 0,75.
c. Se determină lungimea efectivă de lucru a arborelui, cu relaţia (6.9).
L ≥ S / s ≤ Broata (6.9)
Tabelul 6.4. Rezistenţa admisibilă pentru asamblări prin caneluri, executate din oţel cu σ r =
1000MPa (STAS 1767)
Tipul asamblării canelate Condiţii de funcţionare
Uşoare Mijlocii Grele
Fixă 80 … 150 60 … 100 40 … 70
Mobilă cu cuplare în gol 30 … 50 20 … 40 15 … 30
Mobilă cu cuplare sub sarcină 10 … 20 5 … 15 3 … 10
155
Obs. Pentru oţeluri cu o altă rezistenţă la rupere σ r′ , rezistenţa admisibilă σas se calculează cu
relaţia:
′ = 10 −4 σ r′σ as
σ as
Tabelul 6.5. Rezistenţele admisibile pentru asamblările canelate fixe pretensionate, cu

arborele şi butucul din oţel
Tratamentul termic al σas [MPa]
asamblării canelate asamblarea fiind solicitată de o sarcină
constantă ciclică cu şoc
Îmbunătăţire (HRC = 30…35) 30 … 40 20 … 30 10 … 20
Călire CIF; cementare 40 … 60 30 … 40 20 … 30
(HRC=55 … 60)
Nitrurare (HV = 900 … 1000) 60 … 80 40 … 60 30 … 40
Tabelul 6.6. Rezistenţele admisibile pentru asamblările canelate utilizate în construcţia de

maşini-unelte
Tipul asamblării canelate σas [MPa]
Fixă 12 … 20
Mobilă cu cuplare în gol 4 …7
Mobilă cu cuplare sub sarcină 2
156
7. TRANSMISII PRIN CURELE
7.1. Generalit ăţ
ăţii
Generalităţ
Transmisiile prin curele sunt transmisii cu element intermediar flexibil - cureaua - care se
înfăşoară pretensionat pe roţile conducătoare şi condusă pentru transmiterea mişcării şi puterii.
Transmiterea puterii se bazează pe frecarea care ia naştere pe suprafeţele în contact ale curelei
cu roţile respective.
Fig. 7.1. Tipuri constructive de transmisii prin curele: a- cu ramuri deschise;

b- cu ramuri încrucişate; c- cu axe încrucişate; d- cu rolă de întindere;
e- cu curele trapezoidale duble.
În literatura de specialitate se recomandă următoarele utilizări:
- curelele late sunt folosite pentru transmiterea de puteri de P ≤ 2000 Kw, la v ≤ 30 m/s,
distanţe dintre axe A≤12 m, randament η=0,94 … 093, şi rapoarte de transmitere i≤6;
- curelele trapezoidale pentru: P≤1200 Kw, v≤40 m/s, i≤10, A≤ 6 m;
- curele late dinţate: P≤1800 Kw, v≤(25 ... 45) m/s (60 ... 85 m/s), i≤8, în construcţia de
automobile, maşini-unelte, mecanică fină;
- curele rotunde ca transmisii cinematice în mecanica fină.
În figura 7.1 sunt prezentate diferite tipuri constructive de transmisii prin curele late şi
trapezoidale duble
157
7.2. Geometria transmisiilor prin curele cu axe paralele
Calculul elementelor geometrice se efectuează pe baza următoarelor ipoteze

simplificatoare:
- coeficientul de frecare dintre curea şi roată este constant;
- cureaua este perfect flexibilă, neopunând rezistenţă la înfăşurarea pe roţi;
- cureaua este considerată inextensibilă;
- se neglijează influenţa forţelor centrifuge;
- cureaua aderă pe întreg unghiul de înfăşurare.
În general, la calculul elementelor geometrice ale transmisiilor prin curele sunt cunoscute :
diametrul roţii conducătoare D1, diametrul roţii conduse şi distanţa dintre axe.
Fig. 7.2
În figura 7.2 este reprezentată o transmisie prin curele cu ramuri deschise şi cu axe
paralele.
7.3. Calculul transmisiei prin curea latlatăă

Se cunosc mai multe metode de calcul pentru transmisiile prin curele late [3, 7, 14, 26]. În
tabelul 7.1 se prezintă o metodă de calcul.
Tabelul 7.1. Metoda de calcul pentru transmisiile prin curele late.
Elementul de Relaţia de calcul Observaţii
calcul
Diametrul roţii D1 = (0,054..0,066 )3 P ω1 Se poate utiliza şi nomograma din fig.7.3
mici, D1
Viteza curelei, v D1 vad din tabelul 7.2
v = ω1 ≤ vad
2
Raportul D1/h Grosimi normalizate tabelul 7.2
Grosimea ⎛ h ⎞ Valori recomandate în tabelul 7.3
curelei, h h = ⎜⎜ ⎟⎟ D1
⎝ D1 ⎠
Diametrul roţii D2 = (1 − ξ )D1i12 ξ - recomandări
conduse, D2 ξ = 0,015 , pentru curele late din piele;
ξ = 0,01 , pentru curele textile cauciucate;
ξ = 0,01 , pentru curele trapezoidale cu
şnur de cord;
158
Continuare Tabel 7.1
Distanţa dintre Curele late: A>2(D1+D2)
axe, A, aleasă Curele compound:
preliminar 0,75(D1 + D2 ) ≤ A ≤ 2(D1 + D2 )
Lungimea
L = 2 A + 0,5π (D1 + D2 ) +
(D2 − D1 )2 Lungimea curelei se standardizează
curelei, L 4A
Distanţa dintre 2
axe, definitivă, A = p + p2 − q p = L 4−
π
(D1 + D2 ) q = (D2 − D1 )
8 8
A
Frecvenţa de f = vNr/L≤fmax Nr - numărul de roţi,
încovoiere, f fmax - tabelul 2
Tensiunea utilă m −1
efectivă, σtu,e σ tu , e = σ tu k f k p kt k β / k d σ tu = (σ t1 − σ tc − σ i1 )
m
σ cr
unde σ t1 = σ lim = ; cr = 6,5...13
cr
kf – coeficient dependent de frecvenţa îndoiturilor curelei (fig. 7.4);
kp – coeficient dependent de poziţie şi construcţie; kp = 0,9 transmisie
înclinată la 300; kp = 0,85 - transmisie înclinată la 600; kp = 0,8 - transmisie
verticală; kp = 1 - transmisie orizontală.
kt – coeficient dependent de modul de tensionare a curelei; kt = 1 -
tensionare permanentă sau automată; kt = 1,25 - tensinarea permanentă este
cu rolă de întindere; kt = 0,8 - tensioarea este realizată de elasticitatea
curelei;
kβ - coeficientul unghiului de înfăşurare; kβ = 1 - 0,003(180 - β);
kd – coeficientul dinamic de suprasarcină; kd - tabelul 7.5;
sau σlim(N) - fig. 7.5; N = 3600 v Nr T/L pentru încercări la oboseală
Lăţimea curelei, b = Fu (σ tu , e h ) Rotunjire la valori din tabelul 7.4
b
Forţele care S1 µ - tabelul 7.2;
acţionează în = e µβ = m
S2 β - rad.(vezi fig. 7.2)
transmisia cu β1 = π − 2γ ; β1 = π + 2γ
2 M t1 P
curele: S1, S2, F, Fu = =
D1 v D − D1
S0 sin γ ≈ γ [rad ] = 2
S1 = Fu m (m − 1) 2A
S 2 = Fu (m − 1)
Calculul la m
Nb ⎛ σ N ⎞
oboseală Lh = ⎜ ⎟ k i k r ≥ Lha , Nb = 107 cicluri, numărul de
3600 f ⎝ σ max ⎠
cicluri de bază, Lha - durabilitatea economică a utilajului [ore]; m = 4,2 ...
7,5 - curele late textile cauciucate; m = 4,2 ... 8,5 - curele late textile ţesute;
În medie m =6 pentru curele late şi m =8 pentru curele trapezoidale.
ki - coeficient care ţine seama de influenţa raportului de transmitere,
tabelul 7.6; kr - coeficient care ţine seama de regimul de funcţionare: kr = 1
- sarcini constante şi pentru sarcini variabile kr =1,8.
Pentru curele trapezoidale kr = 2,1
f = xv / L ; σ max = σ t 1 + σ i1 + σ tc ; x – numărul de roţi,
Sc S1, 2
σ tc = = ρ ⋅ v 2 , σ t1, 2 = , Se recomandă: σN = 7,5 MPa, pentru curele
Ac Ac
late textile cauciucate; σN = 3 MPa, pentru curele late textile ţesute;
σN = 9 MPa pentru curele trapezoidale cu şnur de cord.
159
Fig. 7.3 Fig. 7.4
a b
Fig. 7.5
Tabelul 7.2. Caracteristicile materialelor uzuale de curele.

Materialul σr E σat ρ⋅103 µ D1/h va fmax
MPa Mpa Mpa Kg/m m/s 1/s
3
Piele 30 30... 4,4 0,9 0,55 20 ... 45 20

70 35
Textile 50 50 3.9 1,2 0,5 30 40 30
cauciucate
Balată + cord 55 30 5,5 1,25 0,5 20 ... 40 20
25
Mătase sintetică 50 40 3,9 1,0 0,35 25 65 40
Celofibră 47 40 3,9 1,1 0,8 25 50 40
Bumbac 40 40 3,9 1,3 0,3 20 40 30
Păr de cămilă 35 40 4,4 1,15 0,3 20 60 45
Fibre sintetice 100 40 8,8 0,9 0,3 15 65 40
Curele 200 (5…8, 20... 1,2 0,55 17... 100 50...
compound 5)102 35 100 100
160
Tabelul 7.3. Dimensiunile secţiunilor curelelor late şi rotunde, STAS 5917
Tipul curelei Dimensiuni, [mm]
b h [simple] h[duble]
Curele late simple şi Până la 40 3 ... 5 -
duble 40 ... 45 4 ... 6 8 ... 10
≥ 125 5 ... 7 10 ... 14
Curele rotunde d = 5; 6; 7 - -
Curele răsucite d = 8; 10; 12; - -
15; 18; 20
Tabelul 7.4. Lăţimi de curele late.

Lăţimea curelelor, [mm] Lăţimea roţii,
[mm] (informativ)
Valori nominale Abateri limită Valori nominale
16 20
20 25
25 32
32 ±2 40
40 50
50 63
63 71
71 80
80 90
90 110
100 ±3 112
112 125
125 140
140 160
160 180
180 200
200 ±4 224
224 250
250 280
Tabelul 7.6. Valorile coeficientului ki.
i 1 1,26 1,41 2 4
kr 1 1,3 1,4 1,7 1,9
Tabelul 7.5. Valorile coeficientului kd.

Curele din piele, textile şi cauciucate kd
Maşini de lucru, fără şocuri, fără suprasarcini 1,0 ... 1,1
Pompe centrifuge, centrifuge 1,1 ... 1,2
Maşini-unelte mici, benzi transportoare, funiculare 1,2 ... 1,25
Maşini de găurit, mori pentru cereale, strunguri,maşini 1,25 .. 1,35
frigorifice
Acţionări în grup, strunguri mari, maşini pentru prelucrarea 1,35 .. 1,45
lemnului, maşini textile, maşini pentru fabricarea hârtiei 1,5 ... 2,0
Războaie de ţesut, mori cu bile, ciocane pneumatice, concasoare 2,0 ... 2,5
Laminoare grele, maşini cu suprasarcini frecvente
161
7.4. Transmisii prin curele trapezoidale
Transmisiile prin curele trapezoidale au o capacitate portantă superioară transmisiilor prin

curele late ca urmare a creşterii aparente a coeficientului de frecare. Această creştere a
coeficientului de frecare este rezultatul formei trapezoidale a secţiunii curelei. Alunecările
relative sunt totuşi mai mari şi în consecinţă durabilitatea este influenţată negativ. Se
estimează o durată de funcţionare Lh = 2,5 ⋅ 104 ore.
Transmisiile prin curele trapezoidale se calculează conform prescripţiilor din STAS 1162,
1163 şi 7192.
Secţiunile curelelor trapezoidale sunt standardizate şi pentru cele mai utilizate curele
trapezoidale sunt prezentate în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7. Dimensiunile secţiunii curelelor trapezoidale înguste

Profil SPZ SPA SPB SPC
a 9,7 12,7 16,3 22
lp 8,5 11 14 19
h 8 10 13 18
b 2 2,8 3,5 4,8
n 2,5 3,3 4,2 5,7
e 12 12 15±1 19±3
f 8±1 10±1 12,5±1 17±1
t 11,5 14,5 16,2 24,7
Dp α = 340 63 90 140 224
71 100 160 250
80 112 180 280
α = 380 90 125 120 315
100 140 224 355
630 800 1250 2000

710 900 1400 2240
800 1000 1600 2500
L 900 1120 1800 2800
1000 1250 2000 3150
3550 4500 8000 12500
K = Aρ [Kg/m] 0,069 0,128 0,206 0,373
La transmisiile prin curele trapezoidale se pot aplica relaţiile pentru forţe şi tensiuni
stabilite la curelele late.
Etapele de calcul pentru transmisiile prin curele trapezoidale sunt prescrise în STAS 1163
şi prezentate în tabelul 7.8.
162
Tabelul 7.8. Etape de calcul pentru transmisia prin curele trapezoidale.
Nr Denumirea Relaţia de calcul Observaţii
, parametrului
crt
.
1 Date de P1 = Pc, n1, i,
proiectare
2 Profilul curelei Se alege din nomogramă: Se preferă curele trapezoidale
- curele clasice, fig. 7.6.a înguste
- curele înguste, fig. 7.6.b
3 Diametrul Se alege constructiv, din tabelul Se respectă intervalul din
primitiv al roţii 7.9 nomogramă
mici, Dp1
4 Diametrul D p 2 = iDp1 Dacă nu există restricţii
primitiv al roţii constructive, se
mari, Dp2 standardizează conform
tabelului 7.9
5 Diametrul Dp0 = (1 ... 1,5) Dp1 Nu se calculează atunci când
primitiv al rolei întinderea se face prin
de întindere deplasarea uneia din roţi (în
general a roţii motoare)
6 Distanţa dintre preliminar
axe, A (
A ≥ 0,7 D p1 + D p 2 )
A ≤ 2(D p1 + D p 2 )
7 Unghiul dintre D p 2 − D p1
ramurile curelei, γ γ = arcsin
2A
8 Unghiul de β1 = π - 2γ
înfăşurare, β1 , β2 β2 = π + 2γ
9 Lugimea curelei,
L = 2 A + 0,5π (D1 + D2 ) +
(D2 − D1 )2 Se standardizează conform
L 4A STAS 1163, tabelul 7.10
10 Distanţa dintre 2
axe A= p+ 2
p − q ; p = L 4−
π
(D1 + D2 ) ; q = (D2 − D1 )
8 8
11 Viteza periferică, πD p1n1 v < 30 m/s, curele clasice,
v v= v < 40 m/s, curele înguste
60000
12 Coeficientul de tabelul 7.11
funcţionare, cf
13 Coeficientul de tabelul 7.10
lungime, cL
14 Coeficientul de cβ = 1-0,003(180o- β1� )
înfăşurare
15 Puterea nominală ⎛ b ⎞
transmisă de o P0 = ⎜⎜ a1v1− 0.09 − b − c1v12 ⎟⎟v1
⎝ De ⎠
curea, P0 [Kw]
a1, b1, c1, De - constante cu valori în tabelul 7.12;
sau STAS 1163 ; pentru SPZ ; SPA şi SPB - tabelul 7.13.
16 Numărul de c P
curele, z0 = f c
cL cβ P0
preliminar, z0
17 Coeficientul tabelul 7.14
numărului de
curele, cz
163
18 Numărul de z0 Se rotunjeşte la număr întreg;
curele, definitiv, z z= z≤6 (8)
cz
19 Frecvenţa de v x - numărul de roţi;
încovoiere f = 103 x f < 40 Hz la curele cu inserţie
L
reţea;
f < 80 Hz la curele cu inserţie
şnur.
20 Forţa utilă, Fu[N] P
Fu = 103
v
21 Forţa de întindere S0 = (1,5 ... 2)Fu
a curelei
22 Parametrii B = 2 f + ( z − 1)e n,e,f - tabelul 7.7
constructivi ai De = D p + 2n
roţilor
Tabelul 7.9. Valori standardizate pentru Dp [extras din STAS 1163]

Dp 50, 63, 80, 90, 100, 112, 125, 140, 160, 180, 200, 225, 250, 280, 320, 360,
400, 450, 500, 560, 630, 710, 800, 900, 1000, 1120, 1250, 1400,
Tabelul 7.10. Valorile coeficientului cL (extras din STAS 1163)

Lp Profilul curelei
mm Y Z A B C D SPZ SPA SPB 16x15 SPC
400 1,06 0,79
450 1,08 0,80
500 1,11 0,81
550 1,11 0,82
630 0,84 0,81 0,82
710 0,86 0,83 0,84
800 0,90 0,85 0,86 0,81
900 0,92 0,87 0,88 0,83
1000 0,94 0,89 0,84 0,90 0,85
1120 0,95 0,91 0,86 0,93 0,87
1250 0,98 0,93 0,88 0,94 0,89 0,82
1400 1,01 0,96 0,90 0,96 0,91 0,84
1600 0,99 0,93 1,00 0,93 0,86 0,85
1700 1,00 0,94 1,01 0,94 0,87 0,86
1800 1,01 0,95 0,86 1,01 0,95 0,88 0,87
2000 1,03 0,98 0,88 1,02 0,96 0,90 0,89
2240 1,06 1,00 0,91 1,05 0,98 0,92 0,91 0,83
2500 1,09 1,02 0,93 1,07 1,00 0,94 0,93 0,86
164
a
Fig.7.6
Tabelul 7.12. Valori ale constantelor din relaţia lui P0

Tipul profilului a1 b1 c1 106 De [cm]
Clasic A 0,456 1,92 77,3 12,5
B 0,805 5,02 133 18
C 1,494 13,96 235 31,5
D 3,192 49,51 482 45
E 4,668 94,6 695 71
Îngust SPA 0,7185 1,98 78,4 16
SPB 1,2315 5,68 139 21
SPC 2,2776 11,9 230 40
Pentru profilele Y, Z, SPZ şi 16x15 se recomandă consultarea STAS 1163
165
Tabelul 7.11. Valorile coeficientului de funcţionare cf
Felul încărcării şi tipul maşinii antrenate Tipul maşinii de acţionare a transmisiei
Felul Tipul maşinii Motor de c.a. Motor de c.a. cu Motor de c.a. cu
încărcării monofazat sau moment de pornire rotor în scurt
trifazat; ridicat; circuit, cu pornire
M.a.i. cu 4 sau mai Motor de c.c. directă;
mulţi cilindri; compund; Motor de c.c. tip
Turbină cu Motor cu abur sau serie;
n<600rot/min cu a.i. cu 2-3 Motor cu a.i. cu un
cindri. cilindru.
Numărul de schimburi pe zi
1 2 3 1 2 3 1 2
3
Momentul de Generatoare electrice
pornire până uşoare;
la 120% din Pompe şi conpresoare
Mtn centrifugale;
Transportoare cu bandă;
Regim de Strunguri, maşini de găurit 1,0 1,1 1,1 1,2 1,2 1,4
lucru şi alezat; 1,4 1,5 1,6
aproape Ventilatoare Separatoare,
constant Site uşoare.
Moment de Generatoare electrice;
pornire până Pompe cu piston şi
la 150%; compresoare cu 3 şi mai
Variaţii mulţi cilindri; Ventilatoare,
elevatoare;
neânsemnate Transportoare cu lanţ, Site
ale regimului 1,1 1,2 1,2 1,4 1,3 1,5
grele,
de lucru Maşini de frezat, strunguri 1,5 1,6 1,7
revolver, ferăstraie disc
pentru lemn, transmisii,
cuptoare rotative,
Maşini pentru industriile:
alimentară, textilă, hârtie.
Moment de Pompe cu piston,
pornire până compresoare cu 1 sau 2
la 200% din cilindri; Ventilatoare grele,
Mtn; transportoare elicoidale şi
cu cupe;
Variaţii Dezintegratoare, Maşini de 1,2 1,3 1,3 1,5 1,4 1,6
însemnate rabotat, mortezat şi polizat; 1,6 1,7 1,9
ale regimului Prese cu şurub şi cu
de lucru excentric, cu volant relativ
greu; Maşini de ţesut şi
egrenat bumbac.
Moment de Maşini de ridicat, excavat
pornire până şi dragat;
la 300% din Prese cu şurub şi cu
Mtn; excentric, cu volant relativ
1,3 1,5 1,4 1,6 1,5 1,7
uşor;
Regim de Foarfeci mecanice, ciocane 1,7 1,8 2,0
lucru pneumatice; Mori cu bile,
alternativ şi cu pietre, cu valţuri;
şocuri. Concasoare, malaxoare.
166
Tabelul 7.13. Puterea nominală transmisă de o curea SPZ
Dp1 i
Turaţia roţii mici n1 (rot/min)
(mm)
200 400 700 800 950 1200 1450 1600 2000 2400 2800 3200 3600 4000 4500 5000
P0 [Kw]
63 1,00 0,198 0,345 0,54 0,59 0,68 0,81 0,93 1,00 1,17 1,32 1,45 1,56 1,65 1,73 1,81 1,85
1,05 0,20 0,37 0,57 0,64 0,73 0,87 1,01 1,08 1,27 1,44 1,60 1,73 1,85 1,94 2,04 2.11
1,20 0,21 0,39 0,61 0,68 0,78 0,93 1,08 1,17 1,37 1,56 1,78 1,89 2,03 2,15 2,27 2,37
1,50 0,23 0,405 0,65 0,72 0,83 1,01 1,15 1,25 1,48 1,69 1,88 2,05 2,21 2,35 2,50 2,63
≥3,00 0,235 0,425 0,68 0,76 0,87 1,06 1,23 1,33 1,58 1,81 2,02 2,22 2,40 2,56 2,74 2,88
71 1,00 0,25 0,44 0,70 0,78 0,89 1,08 1,25 1,34 1,59 1,80 2,00 2,18 2,33 2,45 2,59 2,68
1,05 0,25 0,46 0,736 0,82 0,95 1,14 1,32 1,43 1,70 1,93 2,15 2,34 2,52 2,66 2,82 2,94
1,20 0,265 0,48 0,77 0,87 0,99 1,20 1,40 1,51 1,79 2,05 2,29 2,50 2,70 2,87 3,05 3,19
1,50 0,28 0,51 0,81 0,90 1,04 1,26 1,47 1,59 1,90 2,18 2,43 2,67 2,88 3,08 3,08 3,45
≥3,00 0,29 0,53 0,84 0,95 1,09 1,32 1,54 1,68 2,00 2,29 2,57 2,82 3,07 3,28 3,52 3,71
80 1,00 0,31 0,55 0,88 0,98 1,14 1,37 1,60 1,73 2,04 2,34 2,60 2,85 3,06 3,24 3,42 3,55
1,05 0,315 0,575 0,92 1,03 1,18 1,43 1,67 1,81 2,15 2,46 2,75 3,01 3,24 3,44 3,66 3,81
1,20 0,32 0,596 0,95 1,07 1,23 1,50 1,74 1,89 2,25 2,59 2,90 3,10 3,43 3,65 3,89 4,08
1,50 0,34 0,62 0,99 1,11 1,29 1,56 1,82 1,97 2,35 2,71 3,04 3,35 3,61 3,86 4,11 4,33
≥3,00 0,345 0,63 1,03 1,15 1,33 1,62 1,90 2,05 2,45 2,82 3,18 3,50 3,80 4,06 4,35 4,58
90 1,00 0,37 0,68 1,08 1,20 1,40 1,70 1,98 2,14 2,55 2,92 3,27 3,56 3,83 4,06 4,30 4,46
1,05 0,38 0,69 1,12 1,26 1,45 1,76 2,05 2,22 2,65 3,05 3,45 3,73 4,02 4,27 4,53 4,71
1,20 0,39 0,71 1,15 1,29 1,50 1,82 2,13 2,31 2,75 3,17 3,55 3,90 4,21 4,47 4,75 4,97
1,50 0,40 0,736 1,19 1,34 1,54 1,88 2,20 2,37 2,86 3,29 3,69 4,06 4,39 4,68 4,99 5,27
≥3,00 0,41 0,76 1,23 1,37 1,60 1,94 2,28 2,47 2,96 3,42 3,84 4,24 4,58 4,89 5,22 5,48
100 1,00 0,435 0,80 1,28 1,43 1,66 2,01 2,35 2,55 3,05 3,49 3,90 4,25 4,58 4,84 5,11 5,28
1,05 0,45 0,81 1,32 1,48 1,71 2,08 2,42 2,63 3,15 3,62 4,05 4,43 4,76 5,05 5,34 5,54
1,20 0,455 0,83 1,35 1,51 1,76 2,14 2,51 2,71 3,25 3,74 4,19 4,59 4,94 5,25 5,55 5,79
1,50 0,46 0,85 1,38 1,56 1,81 2,21 2,58 2,80 3,35 3,86 4,33 4,75 5,14 5,46 5,80 6,04
≥3,00 0,47 0,875 1,43 1,60 1,85 2,26 2,65 2,88 3,46 3,99 4,47 4,92 5,32 5,67 6,03 6,20
112 1,00 0,51 0,935 1,51 1,70 1,97 2,40 2,80 3,04 3,62 4,16 4,63 5,06 5,42 5,72 5,60 6,14
1,05 0,515 0,95 1,55 1,74 2,01 2,45 2,88 3,12 3,72 4,28 4,78 5,22 5,63 5,92 5,92 6,40
1,20 0,53 0,98 1,59 1,78 2,07 2,52 2,95 3,20 3,83 4,41 4,92 5,39 5,79 6,13 6,44 6,65
1,50 0,54 0,99 1,62 1,82 2,12 2,58 3,02 3,28 3,94 4,52 5,07 5,55 5,97 6,34 6,68 6,91
≥3,00 0,55 1,01 1,66 1,87 2,16 2,64 3,10 3,36 4,03 4,65 5,21 5,72 6,16 6,54 6,91 7,17
125 1,00 0,58 1,08 1,77 1,99 2,30 2,80 3,27 3,55 4,24 4,84 5,40 5,87 6,27 6,58 6,83 6,92
1,05 0,595 1,10 1,80 2,02 2,35 2,86 3,35 3,63 4,34 4,97 5,55 6,04 6,45 6,78 7,06 7,17
1,20 0,61 1,12 1,84 2,07 2,40 2,93 3,43 3,71 4,44 5,10 5,69 6,20 6,64 6,99 7,29 7,43
1,50 0,62 1,15 1,87 2,11 2,45 2,99 3,50 3,79 4,54 5,22 5,83 6,37 6,92 7,19 7,51 7,73
≥3,00 0,625 1,17 1,91 2,15 2,49 3,05 3,57 3,88 4,65 5,35 5,97 6,53 7,01 7,43 7,73 7,93
1,00 0,68 1,26 2,06 2,31 2,68 3,26 3,81 4,13 4,92 5,62 6,19 6,75 7,16 7,43 7,65 7,58
140 1,05 0,69 1,28 2,09 2,34 2,72 3,32 3,88 4,22 5,02 5,75 6,38 6,92 7,34 7,65 7,87 7,87
1,20 0,70 1,30 2,12 2,37 2,77 3,38 3,96 4,30 5,13 5,87 6,53 7,08 7,51 7,87 8,09 8,09
1,50 0,71 1,32 2,16 2,43 2,82 3,44 4,04 4,38 5,23 5,90 6,67 7,25 7,73 8,09 8,32 8,39
≥3,00 0,72 1,34 2,20 2,47 2,87 3,51 4,11 4,46 5,33 6,11 6,81 7,43 7,87 8,24 8,54 8,55
160 1,00 0,80 1,48 2,43 2,74 3,17 3,86 4,51 4,88 5,80 6,59 7,27 7,80 8,17 8,39 8,39 8,09
1,05 0,81 1,51 2,47 2,77 3,21 3,92 4,58 4,97 5,90 6,71 7,43 7,95 8,39 8,51 8,51 8,39
1,20 0,825 1,53 2,50 2,82 3,27 3,98 4,66 5,04 6,00 6,84 7,50 8,17 8,54 8,83 8,90 8,51
1,50 0,83 1,55 2,54 2,85 3,32 4,04 4,74 5,13 6,10 6,92 7,73 8,32 8,76 9,05 9,13 8,90
≥3,00 0,845 1,56 2,57 2,90 3,36 4,10 4,81 5,21 6,21 7,09 7,87 8,46 8,90 9,17 9,35 9013
180 1,00 0,92 1,71 2,80 3,15 3,65 4,44 5,19 5,61 6,63 7,50 8,17 8,68 8,91 9,05 8,83
1,05 0,935 1,73 2,84 3,19 3,70 4,51 5,26 5,69 6,73 7,65 8,31 8,90 9,17 9,27 9,05
1,20 0,94 1,76 2,88 3,23 3,75 4,57 5,33 5,77 6,84 7,72 8,46 9,05 9,42 9,49 9,27
1,50 0,95 1,77 2,91 3,27 3,79 4,63 5,41 5,86 6,90 7,87 8,51 9,17 9,57 9,71 9,49
≥3,00 0,965 1,79 2,95 3,33 3,85 4,70 5,48 5,94 7,04 8,02 8,76 9,35 9,79 9,94 9,71
167
Curele SPA
n1 rot/min
Dp1 i 200 400 700 800 950 1200 1450 1600 2000 2400 2800
[mm]
P0 [KW]
1,00 1,48 1,76 2,02 2,16 2,49 2,77 2,95
1,05 59 90 18 34 72 3,05 3,32
90 1,20 70 2,04 35 52 96 33 64
1,50 81 18 52 74 3,19 54 97
3.00 92 31 69 89 41 88 4,29
1,00 89 27 61 80 27 68 3,99
1,05 2,00 41 77 99 50 94 4,32
100 1,20 11 55 94 3,17 73 4,22 64
1,50 22 68 3,11 35 96 50 96
3.00 33 82 28 54 4,19 78 5,28
1,00 38 86 31 56 18 71 15
1,05 39 3,00 47 75 42 99 47
112 1,20 60 14 65 94 65 5,26 79
1,50 71 28 81 4,12 68 54 6,12
3.00 82 41 98 30 5,11 82 43
1,00 90 50 4,06 38 14 80 34
1,05 3,01 64 23 56 38 6,08 67
125 1,20 12 78 39 75 61 36 99
1,50 23 91 56 93 64 63 7,30
3,00 35 4,05 73 5,21 6,06 91 65
1,00 50 22 91 29 22 7,00 65
1,05 53 36 5,14 47 45 28 95
140 1,20 72 50 24 66 68 58 8,32
1,50 82 65 41 84 91 87 51
3,00 93 78 58 6,03 7,14 8,10 90
1,00 4,27 5,17 6,00 48 58 54 9,27
1,05 38 31 17 66 80 83 57
160 1,20 47 45 34 88 8,09 9,05 86
1,50 60 69 51 7,03 32 35 10,23
3,00 71 73 67 21 54 64 52
1,00 5,01 6,09 7,06 65 90 94 67
1,05 14 23 24 80 9,13 10,23 97
180
1,20 25 37 43 8,02 35 52 11,33
1,50 36 51 58 17 57 74 63
3,00 47 65 73 39 86 11,04 99
168
Curele SPB
n1 rot/min
Dp1 i 200 400 700 800 950 1200 1450 1600 2000 2400 2800
[mm]
P0 [KW]
1,00 3,82 4,55 5,19 5,54 6,31 6,86 7,15
1,05 4,06 84 55 93 80 7,43 87
140 1,20 29 5,14 90 6,32 7,29 8,02 8,54
1,50 53 43 6,26 71 80 54 9,17
3.00 75 72 61 7,09 8,24 9,17 86
1,00 5,00 98 86 32 39 13 49
1,05 24 6,28 7,20 73 90 71 10,23
160 1,20 47 57 58 8,10 9,35 10,30 89
1,50 70 86 95 46 86 89 11,55
3.00 93 7,15 8,24 90 10,30 11,48 12,28
1,00 6,16 36 46 9,05 38 18 11,63
1,05 40 65 83 42 82 78 12,28
180 1,20 62 95 9,17 66 11,33 12,36 95
1,50 86 8,24 49 10,23 78 95 13,69
3.00 7,07 54 86 97 12,28 13,54 14,35
1,00 30 76 10,01 67 22 10 13,39
1,05 51 9,05 38 11,11 66 69 14,13
200 1,20 80 35 74 48 13,25 14,29 79
1,50 8,02 64 11,11 85 62 37 15,46
3,00 24 94 41 12,28 14,13 46 16,12
1,00 51 10,30 85 58 20 15,10 15,16
1,05 83 60 12,06 95 72 68 15,82
224 1,20 9,13 70 51 13,39 15,16 16,26 16,49
1,50 35 11,18 88 76 68 85 17,22
3,00 57 48 13,25 14,13 16,19 17,44 88
1,00 10,01 12,00 69 46 16,19 16,93 16,49
1,05 30 28 98 15,90 71 17,44 17,15
250 1,20 52 58 14,35 16,34 17,15 18,03 81
1,50 74 88 72 78 66 62 18,47
3,00 97 13,17 15,09 17,22 18,18 19,21 19,21
1,00 11,63 84 68 58 18 18,40 18,41
1,05 85 14,13 16,04 93 62 99 17,81
280
1,20 12,07 42 34 17,37 19,14 19,58 18,47
1,50 28 72 71 74 65 20,17 19,21
3,00 12,58 15,01 17,10 18,10 20,09 20,75 19,87
169
Tabelul 7.14. Valorile coeficientului numărului de curele cz
Numărul de curele, z0 cz
2-3 0,95
4-6 0,90
>6 0,85
7.5. Ro
Roţţile transmisiilor prin curele
Roţile de curea trebuie să fie uşoare, bine centrate şi echilibrate pe arbori, să asigure o
aderenţă bună şi să nu uzeze cureaua.
Materialele utilizate sunt fonta - pentru v < 30 m/s, oţelul, aliajele de aluminiu, unele
materiale plastice şi mai rar lemnul.
Roţile pentru transmisia prin curele late pot avea diferite forme funcţie de diametrul
exterior (fig. 7.7 şi 7.8).
Fig. 7.7
Fig. 7.8
Elementele geometrice ale roţilor executate din fontă turnată (fig. 17.7 şi 17.8), sunt
următoarele: db = (1,8 … 2)d, Lb = (1,5 … 2)d, S = 0,005D + 3 mm, e = S + 0,02B, B = 1,1b
+ (10 … 15)mm, numărul de spiţe i = (1/8 ... 1/5) D , h = B2/3/32.
Spiţele se fac drepte, cu secţiune eliptică cu axa mare dispusă în planul diametral al roţii.
Dacă diametrul roţii este mai mic de 180 mm, roata se execută tip disc (fig. 7.8), cu
grosimea smax = B/3. În figura 7.8 a, se prezintă tipul constructiv al roţii de curea cu Lb < 85
mm, în fig. 7.8 b, roata cu B ≥ 85 mm iar în fig. 7.8 c, roata la care l1 ≤ 30 mm.
170
Roţile pentru curele trapezoidale se recomandă să fie executate prin turnare din fontă sau
aliaje de aluminiu, fie sub formă de construcţii turnate (fig. 7.9), fie prin ştanţare din tablă (fig.
7.10).
Forma şi dimensiunile canalelor pentru curele, precum şi diametrele sunt precizate în
STAS 1162 (tabelul 7.7).
Fig. 7.9
Fig. 7.10
dinţţate
7.6. Transmisii prin curele din
Transmisiile prin curele dinţate cumulează avantajele transmisiilor prin curele late, cu
avantajele transmisiilor prin lanţuri. Aceste avantaje sunt: raport de transmitere riguros
constant, randament mare, tensionare mai mică a curelelor, domeniu de viteze periferice mai
mare (până la 80 m/s), funcţionare liniştită etc.
În figurile 7.11 şi 7.12 sunt prezentate elementele geometrice ale unei transmisii prin
curele dinţate[10, 26].
171
Fig. 7.11
Fig. 7.12
Pe piaţa mondială se produc o gamă foarte largă de curele dinţate (sincrone) cu profil trapezoidal
al dinţilor. Sunt curele rezistente la ulei, căldura, au inserţii din fibră de sticlă cu stabilitate
dimensională iar materialele folosite pentru profilul dinţilor şi pentru înveliş sunt rezistente la uzură.
Aceste curele au pasul în ţoli (inch) şi în funcţie de mărimea pasului curelele se execută în cinci serii
de dimensiuni (tabelul 7.15 şi fig. 7.13).
Tabelul 7.15 Tipuri de curele

Pas (inch) Tip Seria
1/5 XL Foarte uşoară
3/8 L Uşoară
1/2 H Grea
7/8 XH Foarte grea
1,25 XXH Dublu foarte grea
172
Fig. 7.13
Raportul de transmitere al transmisiei este

n1 z2 D p 2
i= = = (7.1)
n2 z1 D p1
unde
D p1, 2 = mz1, 2 (7.2)
În relaţiile (7.1) şi (7.2) s-au notat: z1 , z2 – numerele de dinţi ale celor două roţi;m –
modulul transmisiei prin curele dinţate; Dp1,2 diametrele primitive (de divizare) ale roţilor 1 şi
2.
Tabelul 7.16. Dimensiuni principale (mm) pentru curele dinţate [11]

p m Sz H hz u d1 2γ0
5 1,592 1,8 2,2 1,2 0,5 0,3 40
10 3,183 3,5 4,1 2,5 1 0,6 40
4,712 1,5 1,83 1,31 0,76 0,275 0,15 42
6,283 2 2,44 1,82 0,92 0,45 0,3 42
7,854 2,5 3,05 2,17 1,27 0,45 0,3 42
12,566 4 4,88 3,45 2,05 0,7 0,6 42
b 4 6 10 16 25 40 60 100
B∗ 9 11 15 21 30 46 66 106
Pasul curelei este definit analog ca la transmisiile prin angrenare, cu relaţia

p = πm , (7.3)
unde m este modulul. Valorile modulului sunt date în tabelul 7.16.
Numărul de dinţi ai roţii conducătoare trebuie să asigure durabilitatea curelei în
funcţionare. Conform [4, 7] se recomandă: z1min = 16 … 20, pentru m = 2 … 5mm şi z1min =
20 … 25 pentru m = 7 … 10mm, valorile mari indicându-se pentru viteze mari.
173
Unghiul de înfăşurare pe roata mică de curea trebuie să fie suficient de mare pentru a rămâne în
angrenare cel puţin 3 dinţi ai curelei cu roata. Raportul de transmitere se limitează conform tabelului
7.17.
Tabelul 7.17 Câţiva parametri limită
Tip pas z1 Dp1 i
Inch mm minim minim maxim
XL 1/5 5,00 10 16,17 7,20
L 3/8 9,525 12 36,37 8,40
H 1/2 12,700 16 64,66 6,57
XH 7/8 22,225 22 155,62 6,67
XXH 1,25 31,750 22 222,32 5,00
Elementele geometrice ale transmisiei prin curele dinţate se determină analog ca la

transmisiile prin curele late şi trapezoidale. Conform figurii 7.12, rezultă
- unghiurile de înfăşurare ale curelei pe roţi:
D p 2 − D p1
β1, 2 = π ∓ arcsin (7.4)
2A
- lungimea primitivă a curelei dinţate:
π
L p = 2 A + (D p1 + D p 2 ) +
(D p 2 − D p1 )2
(7.5)
2 4A
- distanţa dintre axe:
(L p − πD pm ) + (Lp − πD pm ) 2
(
− 2 D p 2 − D p1 )
2
A= (7.6)
4
cu Dpm = 0,5(Dp1 + Dp2).
Lungimea primitivă a curelei dinţate este normalizată şi se adoptă din cataloagele firmelor
producătoare. In tabelele 7.23 …7.27 sunt prezentate lungimile curelelor produse de firma din
referinţa www.industrial-gp.ro. De aceea, distanţa dintre axe se adoptă preliminar cu respectarea
limitelor
( ) (
0,5 D p1 + D p 2 + 2m ≤ A ≤ 2 D p1 + D p 2 ) (7.7)
după care se calculează lungimea curelei cu relaţia (7.5), iar în final distanţa dintre axe finală
cu relaţia (7.6).
Modulul curelei dinţate este parametrul principal. Acesta se poate determina şi din
condiţia de rezistenţă la forfecare a dinţilor curelei cu relaţia
m = 353 P1 / n1 (7.8)
unde P1 este puterea transmisă de curea, în kW şi n1 – turaţia roţii conducătoare. Valoarea
obţinută se rotunjeşte la o valoare superioară sau inferioară indicată de firmele producătoare
de curele.
Alegerea tipului de curea se face din nomograme [4, 10, 26] în funcţie de turaţia roţii mici de
curea şi de puterea de calcul, analog ca la transmisiile prin curele trapezoidale (vezi fig. 7.13). Puterea
de calcul este
Pc = CP1 (7.9)
unde C este un coeficient global de corecţie dat de relaţia
C = C1 + C2 + C3 + C4 (7.10)
În care C1 caracterizează tipul maşinii motoare (tabelul 7.18); C2 – coefficient de siguranţă
(tabelul 7.19); C3 – coefficient de exploatare (C3 = 0,2 pentru 3 schimburi pe zi; C3 = 0 pentru
1-2 schimburi pe zi; C3 = -0,2 pentru o funcţionare puţin frecventă sau ocazională); C4 –
coeficientul sistemului de întindere al curelei (C4 = 0,2 pentru transmisia cu rolă de întindere
şi C4 = 0 la transmisia cu glisieră de întindere pentru una dintre roţi).
174
Tabelul 7.19. Valorile coeficientului C2
Raportul de transmitere C2
>1,00 0
1,00 … 0,81 0
0,80 … 0,58 0,10
0,57 … 0,41 0,20
0,40 … 0,29 0,30
0,28 şi mai puţin 0,40
Lăţimea curelei b normalizată se alege pe baza relaţiei

b ≥ Pc / (P0 K b K z ) (7.11)
unde P0 este puterea transmisă de o curea de 1′′, în Kw (fig. 7. 14); Kb – coeficientul de lăţime
pentru curele cu lăţimea diferită de 1 ţol, cu valori în tabelul 7.20 sau determinat cu relaţia Kb
= 0,878p1,217; Kz – coeficientul numărului de dinţi în angrenare z0 ai roţii mici de curea (Kz =
1, pentru z0 > 6; Kz = 0,8 pentru z0 = 5; Kz = 0,6 pentru z0 = 4; Kz =0,4 pentru z0 = 3).
Numărul de dinţi în angrenare z0 se calculează cu relaţia
z 0 = β z1 / (2π ) (7.12)
în care β = π − arcsin[ m( z2 − z1 ) /(2 A)] [rad].
Dantura unei roţi pentru curea dinţată este prezentată în figura 7.15. Elementele
geometrice caracteristice se determină cu relaţiile
D p = mz ; d e = m( z − x )
h = y1m ; l0 = y 2 m (7.13)
r1 = K1m; r2 = K2m
în care coeficienţii x, y1, y2, K1, K2 şi unghiul γ sunt daţi în tabelul 7.21.
În figura 7.15, b este reprezentată roata de curea cu două flanşe laterale, pentru prevenirea
deplasării curelei pe direcţia axială; aceasta este soluţia constructivă uzuală. În cazul curelelor
înguste, sub 1/2 ′′ , de putere mică (< 1Kw) se poate construi roata fără flanşe laterale; în acest
caz lăţimea roţii b2 va fi:
b2 = 1,5b (7.14)
Pentru roata dinţată cu flanşe laterale se recomandă relaţiile din tabelul 7.22.
Tabelul 7.20. Coeficientul Kb
Tip XL L H XH XXH
Lăţime
(ţoli)
¼ 0,15 - - - -
5/16 0,21 - - - -
3/8 0,28 0,28 - - -
7/16 0,35 0,35 - - -
½ 0,42 0,42 0,42 - -
5/8 0,57 0,57 - - -
¾ 0,71 0,71 0,71 - -
7/8 0,86 0,86 - - -
1 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
1.1/4 1,29 1,29 1,29 - -
1.1/2 1,56 1,56 1,56 - -
1.3/4 - 1,84 - - -
2 - 2,14 2,14 2,14 2,14
2.1/2 - 2,72 2,72 2,72 2,72
3 - 3,36 3,36 3,36 3,36
175
3.1/2 - - - 4,06 4,06
4 - - 4,76 4,76 4,76
5 - - 6,15 6,15 6,15
6 - - 7,50 7,50 7,50
7 - - 8,89 8,89 8,89
8 - - 10,32 10,32 10,32
9 - - - 11,70 11,70
10 - - - 13,10 13,10
Tabelul 7.18 Valorile coeficientului de siguranţă C1

M.a.s. cu până la 3 M.a.s. cu 4-8 cilindri; M.a.s. cu 8-16 cilindri;
Maşina de antrenare cilindri; Motor electric trifazat Motor electric trifazat cu
Motor electric trifazat cu P<20Kw; P>20Kw;
la 1500 rot/min şi Motor electric de c.c. Motor electric de c.c. cu
P=0,5-2,2Kw; compound; excitaţie în derivaţie;
Motor electric de c.c. Motor electric Motor electric sincron
cu excitaţie în serie; sincron cu moment cu moment de pornire
Maşina antrenată Motor hidraulic; de pornire normal. mare.
Turbine
Agitatoare pentru
lichide, benzi
transportoare material
uşor, maşini de 1,4 1,6 1,8
filetat, maşini de
prelucrat lemn,
maşini pentru
industria alimentară,
maşini poligrafice
Şnecuri pentru
semilichide,
compresoare
centrifuge, benzi 1,6 1,8 2,0
pentru material în
vrac, elevatoare,
ventilatoare, maşini
de spălat, de găurit,
rectificat, textile.
Mori de argilă,
suflante elicoidale,
ventilatoare de mină, 1,8 2,0 2,2
pompe cu roţi dinţate,
pompe centrifuge,
mori cu ciocane,
freze, raboteze
Compresoare cu
piston, pompe
rotative, pompe de 2,0 2,2 2,4
ulei, prese, maşini de
roluit, concasoare
Tabelul 7.21. Valorile coeficienţilor roţii de curea dinţată

Tipul m x y1 y2 K1 K2 γ0
curelei
XL 1,617 0,314 0,785 0,847 0,235 0,235 50
L 3,032 0,250 0,626 1,071 0,168 0,168 40
H 4,042 0,314 0,564 1,095 0,252 0,252 40
XH 7,074 0,394 0,897 1,122 0,222 0,168 40
XXH 10,106 0,301 0,942 1,198 0,225 0,150 40
176
Celelalte elemente geometrice ale roţilor pentru cureaua dinţată, în legătură cu discul,
butucul şi îmbinarea arbore – roată se dimensionează identic cu celelalte roţi de curea.
Pe diametrul d0 al flanşelor laterale se impune ajustajul H7/m6 – pentru curele tip XL şi L,
iar pentru celelalte ajustajul H7/n6. La curele cu lăţime mai mare de 2 ′ ′ , se pot asigura
suplimentar flanşele laterale cu şuruburi M4. Rugozitatea suprafeţelor dinţilor se recomandă
Ra = 3,2 µm, paralelismul dinţilor nu trebuie să depăşească o abatere maximă de 0,01mm, pe
10mm lăţime de roată. Se recomandă danturarea roţilor cu freze melc.
Tabelul 7.22. Relaţii de dimensionare pentru roata cu flanşe

Cod XL L H XH XXH
Cota
b1 1,15b 1,11b 1,08b 1,05b 1,05b
b2 1,65b 1,60b 1,50b 1,40b 1,30b
D 1,10dp 1,08dp 1,05dp 1,03dp 1,02dp
h0 2h
d0 de – 2h0
g 0,55(D – d0)
Proiectarea roţilor de curea preia elementele geometrice din calculul transmisiei ca atare,
calcul ce precede alegerea curelei din catalog.
a b
Fig. 7.15
Fazele algoritmului de calcul al transmisiei, în principiu, sunt următoarele:

- stabilirea datelor iniţiale P1, n1, i, n2;
- calculul coeficientului de siguranţă c;
- alegerea tipului de curea ( Pc , serie tabel 7.15 şi nomograma fig. 7.13);
- alegerea numărului de dinţi ai roţilor, z1 ,z2, tabelul 7.16 ;
- alegerea lungimii curelei şi a distanţei între axe, (rel. 7.4 … 7.7);
- calculul lăţimii curelei;
- alegerea curelei din catalog (stabilirea simbolului) ;
- elementele geometrice ale roţilor.
177
Tabelul 7.23 Lungimi standardizate pentru curea dinţată profil XL (extras)
Lungime Număr de Lungime Număr de Lungime Număr de
nominală dinţi nominală dinţi nominală dinţi
ISO (mm) ISO (mm) ISO (mm)
137 27 371 73 660 130
152 30 391 77 686 135
163 32 411 81 711 140
173 34 427 84 742 146
188 37 442 87 762 150
203 40 462 91 787 155
234 46 478 94 818 161
244 48 493 97 838 165
254 50 508 100 894 176
274 54 523 103 904 178
290 57 559 110 991 195
310 61 584 115 1046 206
330 65 594 117 1143 225
351 69 610 120 1438 283
361 71 640 126 1930 380
Tabelul 7.24 Lungimi standardizate pentru curea dinţată profil L (extras)
314 33 619 65 1029 108
343 36 638 67 1067 112
382 40 648 68 1143 120
400 42 686 72 1172 123
476 50 724 76 1200 126
495 52 762 80 1219 128
533 56 800 84 1295 136
552 58 819 86 1372 144
672 60 876 92 1524 160
591 62 933 98 1676 176
610 64 991 104
Tabelul 7.25 Lungimi standardizate pentru curea dinţată profil H (extras)

533 42 1143 90 1842 145
572 45 1156 91 1854 146
584 46 1219 96 1905 150
610 48 1245 98 2032 160
648 51 1295 102 2159 170
686 54 1372 108 2286 180
762 60 1410 111 2540 200
800 63 1422 112 2794 220
813 64 1448 114 3175 250
838 66 1486 117 3556 280
914 72 1524 120 4318 340
991 78 1600 126 5105 402
1003 79 1676 132 5994 472
1067 84 1778 140
178
Tabelul 7.26 Lungimi standardizate pentru curea dinţată profil XH (extras)
1289 58 1956 88 3200 144
1422 64 2134 96 3556 160
1600 72 2489 112 3912 176
1778 80 2845 128 4445 200
Tabelul 7.27 Lungimi standardizate pentru curea dinţată profil XXH (extras)
1778 56 2540 80 4064 128
2032 64 3048 96 4572 144
2286 72 3556 112
a)
179
b)
c)
180
d)
e)
181
f
Fig. 7.14
Forţţele care ac
7.7. For acţţioneaz
ioneazăă în transmisiile prin curele
Transmiterea momentului de torsiune de la un arbore la altul este posibilă numai dacă

montajul curelei a realizat o stare de pretensionare.
În figura 7.16 este prezentată solicitarea transmisiei prin curele în două cazuri: a - fără
sarcină şi b - cu sarcină. S-a notat cu S0 - întinderea iniţială a curelei, S1, S2 - întinderea
curelei din ramura activă şi respectiv pasivă în transmisia solicitată.
Dată fiind necesitatea pretensionării, cunoaşterea forţei S0, în ramurile de curea, are o
importanţă deosebită. O metodă răspândită corelează forţa S0 cu săgeata f produsă de o forţă
de control aplicată normal pe linia centrelor roţilor, la mijlocul deschiderii uneia dintre ramuri.
Din condiţia transmiterii momentului de torsiune şi cea de echilibru a roţii, rezultă
D1
M1 = (S1 − S 2 ) = Fu D1 (7.15)
2 2
sau
S1 – S2 = Fu (7.16)
unde Fu este forţa periferică a curelei (sau forţa utilă de transmis) care se transmite pe întreg
unghiul de înfăşurare β1 .
Problema care se pune este determinarea mărimii forţelor S1, S2 şi S0.
Se consideră cureaua perfect flexibilă şi inextensibilă şi se asimilează cu un fir de greutate
neglijabilă înfăşurat pe o roată. Aplicând relaţia lui Euler pentru frecarea firelor, între cele
două forţe S1 şi S2 se scrie relaţia:
S1 = S2e µβ1 (7.17)
în care µ este coeficientul de frecare dintre curea şi roată (µ = 0,3 ... 0,6), e = 2,718 (Numărul
lui Euler) şi
S1
e µβ1 = = m. (7.18)
S2
182
a b
Fig. 7.16
Lungimea geometrică a curelei nu depinde de sarcină, astfel că alungirea ramurii

conducătoare este compensată de scurtarea ramurii pasive. În acest caz se poate scrie:
S1 = S0 + ∆S ; S 2 = S0 − ∆S ,
sau (7.19)
S1 + S2 = 2S0
µβ 1
Ţinând seama de relaţiile (7.16) şi (7.17) şi notând e = m rezultă:
µβ1
e m
S1 = Fu µβ1
= Fu
e −1 m −1
1 1
S 2 = Fu µβ1 = Fu (7.20)
e −1 m −1
F e µβ1 + 1 Fu m + 1
S0 = u µβ =
2 e 1 −1 2 m −1
Din relaţiile (7.20) se poate determina valoarea minimă a întinderii iniţiale a curelei S0, la
care este încă posibilă transmiterea sarcinii impuse Fu, respective a momentului Mt. În timpul
funcţionării cureaua deformându-se, se produce micşorarea forţei de întindere S0 şi din
această cauză se recomandă pentru curele late S0 = 1,5 Fu.
Fu m + 1
Dacă: S0 ≤ atunci cureaua patinează.
2 m −1
Forţţele care ac
For acţţioneaz
ioneazăă asupra arborilor şi reazemelor
Rezultanta forţelor de întindere a curelei din cele două ramuri acţionează asupra arborilor
conform schemelor din figura 7.17.
a b
Fig. 7.17
La fucţionarea în gol sarcina R care acţionează asupra arborilor este
183
R = 2 S 0 cos γ (7.21)
De regulă imediat după întinderea iniţailă a curelelor, efortul unitar σ 0 se măreşte de circa
1,5ori; în acest caz sarcina maximă asupra arborilor este:
Rmax = 1,5 R (7.22)
La funcţionarea sub sarcină, se obţine:
R = S12 + S 22 + 2 S1 S 2 cos 2γ . (7.23)
Unghiul de înclinare θ al rezultantei R faţă de linia centrelor, se poate determina din
relaţia
( S1 + S 2 ) cos γ = R cos θ . (7.24)
Pentru calcule aproximative, se poate considera:
R ≈ 2,5 Fu, pentru curele late din piele şi cauciucate;
R ≈ 3 Fu, pentru curele late textile ţesute.
184
8. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA CUPLAJULUI
8.1 Tema de proiectare
Alegerea cuplajului optim pentru cuplarea unor transmisii mecanice impune precizarea
următoarelor date de proiectare:
- momentul de torsiune care trebuie transmis de cuplaj, dacă este cazul modul de
variaţie sau momentul maxim şi minim;
- turaţia arborelui maşinii care se cuplează;
- poziţia relativă a arborilor care trebuie cuplaţi ;
- tipul maşinii antrenate şi condiţiile de funcţionare; durata de funcţionare în 24 de ore
numărul de cuplări pe oră;
- posibilităţile de asamblare ale capetelor de arbori (pene, caneluri, con etc.);
- tipul cuplării: permanentă sau intermitentă;
- dimensiunile de gabarit ale ansamblului din care face parte cuplajul;
- diametrul capătului de arbore.
Din multitudinea soluţiilor constructive ale cuplajelor care să satisfacă condiţiile
impuse de tema de proiectare, în îndrumarul de proiectare ne referim la cuplajul cu flanşe.
Pentru alegerea unui alt tip de cuplaj, se va consulta bibliografia îndrumarului.
bolţţuri ( STAS 5982/6)

8.2 Cuplajul elastic cu bol
Momentul de torsiune se transmite prin bolţurile de fixare şi prin bucşele elastice de

la o semicuplă la alta. Elementele componente ale cuplajului sunt prezentate în figura 8.1.
Conform STAS se execută în două tipuri şi 22 de mărimi. Cele două tipuri sunt:
- varianta N, normal, pentru toate tipurile de cuplaj;
- varianta B,cu bucşe, distanţiere, pentru mărimile de cuplaj de la 5 la 16 inclusiv.
Fig. 8.1
Semicuplele se execută în următoarele variante (fig. 8. 2):

- execuţie P, pregăurit;
- execuţie C, cu alezaj cilindric fără fixare frontală;
- execuţie Cf, cu alezaj cilindric cu fixare frontală;
185
- execuţie Ki, un alezaj conic, cu fixare frontală.
Semicuplele cu fixare frontală se utilizează în cazul în care în timpul funcţionării apar
forţe axiale.
Cuplajele elastice cu bolţuri permit compensări reduse ale deplasărilor (abateri)
arborilor de la coaxialitate, pentru abateri radiale de 0,3 … 0,6 mm şi sub 10 pentru deplasări
unghiulare. Pentru o anumită mărime de cuplaj, aceste abateri se pot evidenţia folosind
diagrama din figura 8. 3.
Fig. 8. 2
Fig. 8. 3
Mărimea cuplajului se alege în funcţie de diametrul capătului de arbore sau de

momentul de torsiune nominal Mtn luând în considerare regimul de lucru al maşinii antrenate
şi al celei motoare prin intermediul unui coeficient de siguranţă CS indicat în tabelul 8.1, cu
relaţia:
Mtc = Cs.Mt ≤ Mtn
186
Tabelul 8.1 Coeficientul de siguranţă Cs
Regimul de lucru al maşinii antrenate Cs
Funcţionare foarte uniformă, fără şocuri şi suprasarcini 1,55
Funcţionare uniformă, şocuri mici şi rare, suprasarcini uşoare şi de 1,65
scurtă durată
Funcţionare neuniformă, şocuri moderate şi relativ frecvente, 1,85
suprasarcini relativ importante de scurtă durată
Funcţionare neuniformă, şocuri mari şi frecvente, suprasarcini mari, 2,15
inversări de sens frecvente şi rapide
Funcţionare foarte neuniformă, şocuri foarte mari şi repetate, 2,65
suprasarcini foarte mari, inversări de sens foarte frecvente
Funcţionare extrem de neuniformă, şocuri extrem de mari şi foarte dese, 4,50
suprasarcini extrem de mari, inversări de sens foarte frecvente şi rapide
Tabelul 8.2 Caracteristicile cuplajelor elastice (extras din STAS 5982)

Semicupla Varianta Semicupla P Semicupla
Mărimea cuplajului
nominal (Nm)
C,Ct, Ki normală
Momentul
OT60-3 Fc Material Material Cf Ki

OT Fc OT60 Fc200
60 200
d Turaţia max. d d d2 d3 l lf
rot/min
1 16,18;19 5600 11…15 37 33 30 28 28
20;22;2 20 20 10 36
4 5000
2 25;28 25 45 11…24 45 41 35 42 33
30 - 6000 58
3 32;35;3 32 112 4500 12 13…31 55 50 45 58 38
8
40 -
4 42;44;4 236 4000 16…41 65 60 56 48
8;50 15 82
5 55;56 500 5600 3600 16..54 16..48 76 70 66 57
6 50;63;6 900 5000 32…59 90 82 76 72
6 42 105
7 71 ; 75 1500 4500 2650 30 32…70 112 104 95 86
8 90 ; 95 2240 4000 2250 32…89 130 122 110 130 96

100
9 110;120 3350 3600 2000 40 42…109 150 141 130 116
1 125 4750 3300 1800 53 55.124 55..110 160 152 140 165 136
0 130 - 200
187
Continuare tabel 8.2
SEMICUPLA d5 D
cuplajului
poz.5...11
Mărimea
Nr. .buc.
P P D1 S
d4Filet
Cf Ki Cf Ki Cf Ki D3 D2
C C l6
l2 l3 l7
10 88
1 14 20 22 32 38 40 8 10 62
20 40
4
10 98
2 19 28 32 37 46 50 11 15 M6 71 2±1
20 48
10 112
3 24 36 40 42 54 58 2 14 18 85 6
20 62
15 127
4 34 46 54 52 64 72 22 100 3±1 10
30 76
15 158
5 33 48 58 63 78 88 18 28 M8 118 8
30 84
3
20 180
6 48 64 75 78 94 105 19 30 140 4±1 12
30 105
20 212
7 64 80 94 110 136 20 40 172 16
30 130
100
32 264
8 59 70 104 124 145 205
65 150
4 45 M12 12
32 295
9 79 99 130 124 144 175 24 236 4±2
65 180
42 335
10 99 119 150 144 164 195 55 277 14
85 195
unde: Mtc este momentul de torsiune de calcul; Mt este momentul de torsiune din tema de
proiectare; Cs este coeficientul de siguranţă şi Mtn este momentul de torsiune nominal
transmis de cuplaj (tabelul 8. 2).
Notarea unui cuplaj cuprinde:
- denumirea şi simbolul cuplajului ( CEB);
- mărimea cuplajului ( 1 … 22);
- simbolul tipului (N, B) urmat de o linioară orizontală;
- simbolul variantei de execuţie a unei semicuple (P, C, Cf Ki) şi valoarea
diametrului nominal d, al alezajului, urmat de o linioară oblică;
- simbolul variatei de execuţie a celeilalte semicuple şi valoarea diametrului
nominal al alezajului, urmat de o linioară orizontală;
- materialul din care sunt executate semicuplele (OT 60-3 sau Fc 200);
- numărul standardului ( 5982/6).
Exemplu: Cuplaj, CEB 9N-P100/C; 110-OT60-3 STAS 5982/6).
Se recomandă, deşi standardul nu prevede, verificarea elementelor de legătură ale
cuplajului ( bolţul şi bucşa elastică ) pentru condiţiile efective de solicitare.
Bolţul este solicitat la încovoiere în secţiunea de încastrare cu una din semicuple,
sarcina fiind dată de momentul de torsiune de calcul:
l −l
F. 3 2
M 2 ≤ σ = 60...80 MPa
σi = i = ai (8.1)
Wz π d 35
32
188
unde
2 M tc
F= (8.2)
zD1
Strivirea bucşei elastice are loc atât pe bolţ cât şi pe alejazul din semicuplă. Suprafaţa
de contact mai mică se realizează pe bolţ unde tensiunea de contact este mai mare.
Relaţia de verificare este:

F
σs = ≤ σ as = 5...7 MPa (8.3)
D3 (l 3 − l 2 )
Respectând restricţiile din relaţiile de verificare, se poate considera că elementele

principale ale cuplajului corespund condiţiilor de funcţionare impuse prin temă şi deci
cuplajul se adoptă.
flanşşe ( STAS 769)

8.3 Cuplajul cu flan
Momentul de torsiune se transmite prin frecarea dintre flanşe atunci când şuruburile de
fixare se montează cu joc, ( fig. 8. 4, b şi c) sau direct prin şuruburile de fixare, solicitate la
forfecare în cazul montării ajustat (fără joc).
Cuplajele cu flanşe se execută în două variante constructive:
- tipul CFO – pentru cuplarea directă a arborilor orizontali;
- tipul CFV – pentru cuplarea directă a arborilor verticali (fig. 8. 4 a şi e).
Mărimea cuplajului se alege în funcţie de diametrul capătului de arbore sau de
momentul de torsiune nominal transmis prin cuplaj (Mtn) din tabelul 8.3, luând în considerare
regimul de funcţionare al maşinii de lucru şi al maşinii motoare.
Mtc = cs . Mt ≤ Mtn
Valorile orientative ale coeficientului de siguranţă cs sunt indicate în tabelul 8. 4.
Tabelul 8. 4 Valorile coeficientului Cs pentru cuplaje permanente

Tipul maşinii antrenate Cs
Generatoare electrice 1…2
Ventilatoare 1,25 … 2
Pompe centrifuge şi cu piston, compresoare cu piston 1,75 … 3,5
Maşini - unelte 1,25 … 2,5
Maşini - unelte pentru prelucrarea lemnului, transportoare cu 1,5 … 2
bandă şi cu lanţ
Transportoare cu role 4
Maşini de ridicat, elevatoare 3…5
189
Fig. 8. 4
Notarea unui cuplaj cu flanşe cuprinde:

- denumirea (cuplaj) şi simbolul tipului de cuplaj (CFO sau CFV);
- mărimea cuplajului urmată de o linioară orizontală (în cazul utilizării unor semicuple
de mărimi diferite, notarea va cuprinde ambele mărimi de semicuplaj, înscrierea în ordine
crescătoare şi despărţite printr-o linioară oblică);
- diametrul nominal al capetelor de arbore cuplate (pentru arbori de diametre diferite,
se înscriu ambele valori despărţite printr-o linioară oblică);
- numărul standardului (STAS 769).
Exemplu: cuplaj CPU -8-45 STAS 769 sau cuplaj CFO 4/5 -28/32 STAS 769.
Se recomandă verificarea elementelor de legătură ale cuplajului (şuruburile) în cele
două situaţii de montaj: cu joc (verificarea la solicitarea compusă – tracţiune şi torsiune în
perioada de montaj a şurubului şi ajustat (fără joc - verificarea la forfecare în timpul
funcţionării).
a. Şuruburi montate în joc
- tracţiune:
4 F01 F 2 M tc
σ ts = 2
, F01 = = , (8.4)
π d1 µ is D0 µ is
d1 – diametrul interior al filetului (d1 ≈ 0,8 d);
µ ≈ 0,2 … 0,25 .
- torsiune:
d2
(
M t s F01 2 tg α 2 + ϕ ) '
p
τ ts = = 3
, α 2 = arctg , ϕ ' = 60 …80 . (8.5)
Wp π d1 π d 2
16
Tensiunea rezultantă
190
σ rez = τ ts2 + 3τ ts2 ≤ σ at = 90 …120 MPa (8.6)
191
b. Şuruburi montate fără joc:
F 8 M tc
τf = = ≤ τ af = 50 …80 MPa (8.7)
As D0 i s π d 02
Pentru proiectarea cuplajelor cu flanşe nestandardizate se recomandă:
D= (3 … 5,5)d;
D0= (3 … 5) d;
L1 = (2,5 … 4)d;
l = (1 … 2) d.
σ at = (0,3 … 0,5) σ 02 ;
τ af = (0,2 … 0,3) τ 02 ;
μ = 0,2 … 0,25.
192
9. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE REDUCTORULUI
Elementele principale ale unui reductor sunt următoarele: corpul şi capacul reductorului,
roţile dinţate, lagărele reductorului, capacele rulmenţilor, capacul de vizitare, dopul de aerisire,
inelele de ridicare, arborii, ştifturile de montaj, inelele de distanţare, dopul de golire,
indicatorul de nivel, elementele de etanşare ş.a.
Construcţţia ro
9.1 Construc roţţilor din
dinţţate
Roţile dinţate folosite în construcţia reductoarelor sunt de o mare varietate, forma lor
constructivă depinzând de mărimea roţii, de material şi de tehnologia folosită la executarea
lor.
Pinioanele, roţi dinţate cu diametre mici (da < 1,8d, d - diametrul arborelui) se execută
corp comun cu arborele, sau da < d + 6h, figura 9. 1.
Roţile dinţate cu diametrul da > 1,8d se execută separat şi se asamblează pe arbore prin
pene paralele sau disc, caneluri, presare, stifturi transversale. Părţile componente ale unei roţi
dinţate sunt: coroana dinţată (1), obada (2), spiţe sau disc (3) şi butuc (4) (v. fig. 9. 3).
La roţile dinţate cu diametre mici (da ≤ 150 mm) lipseşte discul, astfel încât obada şi
butucul formează o singură piesă (fig. 9.2). Acestea se execută prin strunjire din bare de oţel
laminate sau prin forjare în matriţă, iar cele din fontă, prin turnare. Grosimea minimă a obezii
se ia δ0 ≥ 2 m, la roţile din oţel şi δ0 ≥ 2,5 m, la roţile din fontă (unde m este modulul).
Fig. 9.1
Roţile dinţate având diametre până la 500 mm, se execută prin forjare sau matriţare (da <
300 mm) iar restul prin turnare sau sudare. În figurile 9. 3 şi 9. 4 sunt reprezentate roţi dinţate
forjate cu disc.
Dimensiunile roţilor cilindrice forjate se iau pe baza următoarelor recomandări:
- grosimea obezii cu coroana dinţată δ = 0,1aw (aw – distanţa dintre axe a
angrenajului);
- diametrul butucului, db = 1,6d ( d - diametrul arborelui);
- grosimea discului, c = (0,25 … 0,3) b;
D − db
- diametrul găurilor, d 0 = 0 ;
2,5...3
d + D0
- diametrul de dispunere al găurilor, D1 = b ;
2
- teşituri, raze de racordare se admit constructiv.
193
Fig. 9.2
Fig. 9. 3
194
Dimensiunile roţilor dinţate conice forţate sau turnate se adoptă:
δ ≈ 0,2Re; δb = (0,3 … 0,4)da; δn = (1 … 1,5)m sau ( δn > 6 mm); c = 0,17Re.
Celelalte dimensiuni constructive se adoptă la fel ca la roţile cilindrice.
Fig. 9. 4
Roţile dinţate turnate se execută cu disc, de preferinţă înclinat, fiind o soluţie mai bună
din punct de vedere tehnologic (fig. 9. 5).
Roţile cu disc se utilizează atât la lăţimi reduse cât şi la viteze periferice mari, peste 10
m/s, deoarece au pierderi prin barbotare şi ventilare mai reduse decât roţile cu spiţe. Şi în
acest caz, discul se execută cu găuri pentru micşorarea greutăţii roţii. Dimensiunile roţilor
dinţate cu disc realizate prin turnare sunt date în tabelul 9.1.
Roţile dinţate turnate cu spiţe sunt reprezentate în figura 9.6. Numărul de spiţe Zs se alege
în funcţie de diametrul roţii, după cum urmează:
pentru D = 400 … 600 mm, Zs = 4 spiţe;
pentru D = 700 …1500 mm, Zs = 6 spiţe;
pentru D = 1600 … 3000 mm, Zs = 8 spiţe.
Secţiunea maximă a spirei se calculează la încovoiere, considerând că forţa periferică
solicită o treime din numărul de spiţe.
Înălţimea maximă a spiţei trebuie să satisfacă relaţia:
195
2
b⎛Z⎞
H ≥m ⎜ ⎟
3
m ⎝ 15 ⎠
Tabelul 9.1
Elementele roroţţii Simbol Roţţi turnate
Ro Roţţi sudate
Ro
Grosimea obezii sau δ0 Roţi cu spiţe: δ0 = 3m Grosimea obezii rezultă
grosimea obezii cu δ Roţi conice : δ0 = 2m în funcţie de da.
coroana dinţată δ0+h Roţi cu disc: δ=0,07a+m ⎛ 2i ⎞
da Roţi conice δ= 0,2Re da = ⎜ − 0,14 ⎟a
⎝ i +1 ⎠
Grosimea discului sau c Roţi cu disc c*
spiţei c′ c′ = c + 0,04a
H Roţi cu spiţe: c1=0,2H
H1 Roţi conice: c=0,4 Re / 10 c = 0,4 d / 10
H - rezultă din calculul de
rezistenţă la încovoiere
H1 = 0,8H
Grosimea şi poziţia s s = 0,8c
nervurilor s1 s1 = 0,1 6H
K1 K1 = 0,8c
Poziţia şi dimensiunile b′ ′
Roţi cu disc b =δ+(5…10)
găurilor e d − 2δ + d b
D1 D1 = a da + db
2 D1 =
d2 d a − 2δ − d b 2
r d2 = d + db
R 4 d2 = a
r = 0,02a; r1=0,075a 5
Roţi cu spiţe
e=0,2d; R-constructiv
Diametrul şi lungimea db Roţi din oţel:db = 1,6d
butucului eb Roţi din fontă: db = 1,8d
lb =(1,2 … 1,5)d şi întotdeauna db = 1,6d
în funcţie de pană
Dimensiunea c se adoptă din tabelul următor

a ≥ 315 355 400 450 500 630 710 800 900
c 10 12 14 15 16 20 22 25 28
Secţiunea spiţelor are diferite forme, în funcţie de încărcare: forma eliptică, la încărcări
reduse, forma de cruce şi T, la încărcări mijlocii şi forma de dublu T şi cheson, la încărcări
mari. Pentru a reduce greutatea roţilor, spiţele se subţiază spre obodă
La roţile dinţate sudate, butucul se execută din oţel rotund, iar obada din oţel lat. Aceasta
din urmă se îndoaie după diametrul roţii, iar capetele se sudează cap la cap. Legătura dintre
butuc şi obadă se face cu un disc sau cu două discuri (fig. 9.7) şi câteodată şi cu spiţe.
Danturarea se execută după sudare şi după o detensionare la cald.
Din motive de economie a oţelurilor aliate se utilizează adesea roţi dinţate având coroana
dinţată în formă de bandaj, montată prin strângere pe corpul roţii (care poate fi executat în
construcţie sudată sau turnată), figura 9. 8.
196
Fig. 9. 5
197
Fig. 9. 6
198
Fig. 9. 7
199
Fig. 9. 8
Utilizarea roţilor cu bandaj permite realizarea roţilor dinţate cu dantură în V fără maşini şi
scule speciale de danturat dinţi în V. În acest caz se montează pe obadă două bandaje dinţate,
dinţii executându-se cu înclinări egale şi de sensuri contrare (fig. 9. 9)
200
Fig. 9. 9
Montajul bandajului pe obadă se execută cu un ajustaj presat la cald H7/n6 sau cel puţin
presat H 7/s6. Ajustajul trebuie să asigure o strângere în limitele:
Smin = ( 0,001… 0,0012)Dβ
Smax = ( 0,0011 … 0,0012) Dβ
Pentru siguranţă se introduc 4 … 12 ştifturi filetate, iar pentru uşurinţa montajului,
bandajul şi obada vor fi prevăzute cu un prag (umăr).
Dimensiunile constructive ale roţilor cu bandaj turnate din fontă sunt următoarele:
- lăţimea bandajului: b = 0,4a;
- diametrul alezajului: d ≈ 0,32a;
la alezajul în trepte ( b > 480 mm) d′ = d + 20 mm.;
- diametrul interior al bandajului:
⎛ 2i ⎞
Dβ = ⎜ − 0,12 ⎟ a sau,
⎝ i +1 ⎠
Dβ ≈ (0,91 ÷ 0,96)d f
Dβ ≈ 0,95 Re la roţi conice;
- grosimea bandajului
δb = 4 m ( pentru z1 +z2 < 200);
la roţi conice δb se ia constructiv;
- grosimea obezii: δ0 = 0,06a;
- diametrul butucului: db = 1,6d ;
- grosimea spiţei: c = 0,5 d ;
- lăţimea spiţei: H = 0,8d; H1 =0,8H; e= 0,2d;
- şuruburile de asigurare a bandajului: ds = 0,05d; ls = 3ds;
- înălţimea umărului: t = 0,06a.
Câteodată este avantajos din punct de vedere constructiv să se construiască roţi dinţate a
căror coroană este montată cu şuruburi păsuite pe obada roţii (fig. 9. 10).
Soluţia constructivă din figura 9. 10 se calculează cu relaţiile stabilite la şuruburi montate
fără jos şi solicitate transversal.
La pinioanele conice (fig. 9. 11) trebuie să fie satisfăcută condiţia c ≥ m, în caz contrar
pinionul se execută corp comun cu arborele.
Roţile melcate cu diametrul mai mic de 200 mm se execută integral din material
antifricţiune (fig. 9. 12), iar cele cu diametrul mai mare de 200 mm se execută în general din
două bucăţi (fig. 9. 13, 14 şi 15), coroana executându-se din bronz, iar corpul roţii (butucul)
din fontă cenuşie Fc 200, Fc 250 şi mai rar din oţel.
201
Fig. 9. 10
Fig. 9. 11
Fig. 9. 12
202
Fig. 9. 13
Fig. 9. 14
203
Fig. 9. 15
În construcţia de serie, coroana din bronz se toarnă în forma în care este introdus
discul din fontă (fig. 9. 15). Pentru fixarea coroanei din bronz pe discul din fontă se pot utiliza
şi soluţiile indicate în figura 9. 16 a, b, c.
Fig. 9. 16
204
Dimensiunile constructive ale roţilor melcate se pot alege după următoarele
recomandări:
dc = 1,6d; l = 1,2d;
b ≤ 0,75da 1, pentru z1 ≤ 3;
b ≤ 0,67da 1, pentru z1 = 4;
D = da 2 +2mx, pentru z1 =1;
D = da 2 +1,5mx, pentru z1 = 2 … 3;
D = da 2 + mx, pentru z1 = 4;
δ ≥ 2mx ; δ1 = (1… 1,2)δ;
ds = mx + 2 sau ds = (0,3 ... 0,4)δ ≥ M10;
ls = 2,5ds; n= 3 … 8 ( numărul de şuruburi).
În cazul fixării coroanei cu ajutorul unor şuruburi cu piuliţă (fig. 9. 14) se folosesc
datele din tabelul 9.2.
Tabelul 9.2
D1 ds n
< 100 M5 6
105… 150 M6 6
155 …240 M8 8
245 …380 M10 8
385… 600 M12 12
> 610 M16 16
Melcul se execută, cel mai frecvent, monobloc cu arborele. La executarea spirelor

arborelui melcat trebuie să se asigure loc pentru ieşirea sculei (fig. 9. 17 a şi b). În cazul unor
diametre mici pentru ieşirea sculei din zona activă a spirelor, lungimea pe care se execută
spirele se măreşte cu a = (2 … 3)mx (fig. 9.17,c).
Fig. 9. 17
205
roţţilor din
9.2 Fixarea ro dinţţate pe arbori
Pentru transmiterea momentului de torsiune, roţile dinţate se fixează pe arbori prin: pene
paralele, pene disc, caneluri, inele tronconice, şaibe elastice sau prin presare.
În producţia de unicate şi serie mică se utilizează asamblarea cu pene paralele, iar în cazul
unei producţii de serie mare sau de masă asamblarea prin caneluri sau pene disc.
Pentru asamblări cu pene paralele a roţilor dinţate cu dinţi drepţi, se recomandă alegerea
unui ajustaj cu strângere mică şi anume: H7/m6, H7/n6, sau H7/p6. Pentru asamblarea roţilor
dinţate cu dinţi înclinaţi, conice şi melcate la care apar forţe axiale se recomandă să se aleagă
ajustaje cu strângere mai mare, ca de exemplu: H7/p6, H7/r6 sau H7/s6.
Dacă roata dinţată se deplasează axial pe arbore, atunci se va alege cu ajustaj H7/g6, iar
dacă se roteşte pe arbore ajustajul este H7/f7.
Pentru asamblările prin caneluri cu profil dreptunghiular se recomandă următoarele
ajustaje:
- asamblarea mobilă cu centrare pe diametrul interior, H7/g6;
- asamblarea mobilă cu centrare pe flancuri, H10/f9;
- asamblarea fixă cu centrare pe diametrul exterior, H7/n6.
Pentru asamblările prin caneluri cu profil în evolventă se recomandă următoarele ajustaje:
- pentru asamblare mobilă cu centrare pe flancuri: cu joc H9/f7, alunecător cu precizie
medie H9/h9; alunecător precis H7/h7;
- pentru asamblare fixă cu centrare pe diametrul exterior H7/n6;
- pentru asamblare fixă cu centrare pe flancuri H11/d9.
Pentru fixarea axială a roţilor dinţate cilindrice pe arbori fără număr soluţiile de fixare
sunt: forţele de frecare din ajustaje cu strângere elastică, ştifturi filetate, plăcuţe de fixare,
inele elastice, ştifturi conice.
Pentru fixarea roţilor dinţate cu inele tronconice se recomandă următoarele ajustaje:
- pentru arbori cu diametrul până la 38 mm: ajustaj inel - arbore E7/h6 şi pentru ajustaj
alezaj - inel H7/f7;
- pentru arbori cu diametrul peste 38 mm: ajustaj inel - arbore E8/h8 şi pentru ajustaj
alezaj - inel H8/e8.
9.3 Elemente constructive ale carcasei
Carcasele reductoarelor, prin forma lor constructivă, stabilesc poziţia relativă a arborilor -
definită prin distanţa dintre axe la angrenaje - şi asigură ungerea angrenajelor prin baia de ulei
existentă în carcasa inferioară. Dimensiunile constructive necesare proiectării reductoarelor cu
roţi dinţate cilindrice şi conice sunt date în anexe şi tabelul 9.3.
Corpul şi capacul reductorului se execută prin turnare din fontă cenuşie Fc 200, Fc 250,
oţel turnat şi aliaje din aluminiu. În cazul construcţiilor individuale sau de serie mică se
utilizează construcţii sudate.
Reductoarele cu axele arborilor în plan orizontal se execută din corp (carcasa inferioară) şi
capac (carcasa superioară fig. 9. 18). La reductoarele cu axele în plan vertical carcasa este
formată din mai multe bucăţi, numărul planelor de separaţie fiind, de obicei, egal cu numărul
arborilor (vezi anexe).
Suprafaţa de separaţie între carcase trebuie prelucrată îngrijit, pentru a asigura etanşeitatea,
nerecomandându-se utilizarea garniturilor de etanşare, datorită cărora s-ar modifica alezajul
rulmenţilor.
Pentru îmbunătăţirea etanşării se execută pe suprafaţa de separaţie un canal de colectare a
uleiului. Totuşi executarea acestor canale fiind scumpă, ele se vor evita pe cât posibil (fig. 9.
19).
206
Asamblarea carcaselor se face cu ajutorul şuruburilor montate cu joc, pentru care
carcasele sunt prevătute la exterior cu flanşe. În dreptul alezajelor pentru rulmenţi se execută
bosaje cu grosime mai mare necesare pentru rigidizarea zonei şi pentru executarea găurilor
filetate de fixare a capacelor.
Se recomandă: δ=0,025aII + 3 mm > 8 mm; δ1 = 0,02aII + 3 mm > 8 mm; h = (1,5 …
1,75)δ ; h1 = (1,5 … 1,75 )δ1; h2 – se alege în funcţie de lungimea STAS a şurubului şi de
posibilităţile de montare; d = 9 … 15 mm; t = (2… 2,35)δ; ∆ > 1,2δ; e = 30 … 40 mm.
Pentru a menţine aceeaşi poziţie relativă a carcaselor, atât la prelucrarea alezajelor pentru
rulmenţi, cât şi la montare, se folosesc ştifturi de centrare, cilindrice sau conice (de obicei
două bucăţi), dispuse asimetric faţă de axa longitudinală a reductorului.
Carcasa inferioară este prevăzută cu o placă de bază, cu tălpi sau picioruşe sprijin - în care
se execută găuri de trecere pentru şuruburi, în vederea fixării reductorului pe fundaţie – cu
orificiu pentru golirea uleiului din baie, cu orificiu pentru montarea sistemului de control al
nivelului uleiului şi, în cazul dimensiunilor mari, cu urechi speciale de prindere, obţinute prin
turnare, necesare pentru ridicarea şi transportul carcasei. Pentru asigurarea scurgerii complete
a uleiului din baia reductorului, inclusiv a impurităţilor de pe fundul băii, suprafaţa interioară
a fundului carcasei se execută cu o mică înclinaţie spre orificiul de golire. Înălţimea carcasei
inferioare se adoptă conform STAS 2741.
Tabelul 9.3
Cota Denumirea Mărimea
a Distanţa de la roata dinţată la peretele a = 10 ... 15 mm; pentru reductoare
reductorului mari se ia mai mare
b şi b1 Lăţimea butucului roţilor dinţate Se determină cu relaţia stabilită la roţi
dinţate
B şi B1 Lăţimea lagărelor Se alege funcţie de diametrul arborelui
din catalogul de rulmenţi
c Distanţa între roţi dinţate c = 10 ... 15 mm
Δ Distanţa minimă între roţile dinţate şi Δ ≥ 1,2δ
peretele interior al carcasei reductorului
l Distanţa între lagărele arborelui cu l ' = (2,5...3)d
consolă
l Lungimea arborelui între punctele de Rezultă din figurile schemelor de
reazem poziţionare a arborilor (v. cap. 4)
l1 Distanţa de la elementele de antrenare ale B l
arborelui la punctul de reazem l1 = + l 3 + l 4 + 5
2 2
l2 Distanţa de la rulment la marginea l2 = 5 ... 10 mm în cazul ungerii
interioară a carcasei reductorului lagărelor cu ulei din baia reductorului.
Pentru alte sisteme de ungere se va
alege în funcţie de construcţia
sistemului ales (în medie 10 .. 15 mm)
l3 Lăţimea capacului lagărelor Se alege funcţie de construcţia
capacului şi sistemul de etanşare
l4 Distanţa de la elementul rotitor la capacul l4 = 15 ... 20 mm
lagărului din carcasă
l5 Lungimea părţii din arbore pe care se L5 = (1,2 ... 1,5)d, unde d este
montează elementul de acţionare diametrul arborelui
l6 Distanţa de la cuplaj la capacul lagărului Se alege funcţie de tipul cuplajului şi
de posibilităţile de montaj
l7 Distanţa între roţile dinţate şi arbori l7 ≥ 20 mm
207
Fig. 9. 18
208
Fig. 9.18
Fig. 9. 19
Suprafeţele de sprijin între piuliţe şi suporturi trebuiesc prelucrate perpendicular pe axa

şurubului. Distanţa dintre şuruburi se recomandă să fie l ≥ 4 d.
209
Lăţimea flanşelor carcaselor şi dimensiunile suprafeţelor de aşezare a plăcii de bază se
aleg astfel încât să fie posibilă aşezarea piuliţelor şi strângerea lor cu ajutorul cheii. În figura
9. 20 sunt prezentate două variante ale tălpii corpului cu bosaje (a) şi fără bosaje (b).
Fig. 9. 20
Carcasa superioară este prevăzută cu fereastră de vizitare, prin care se poate observa
starea suprafeţelor funcţionale ale dinţilor roţilor dinţate, cu un orificiu pentru dopul de
aerisire, cu urechi de ridicare obţinute din turnare, sau cu găuri pentru inele de ridicare (fig. 9.
18).
Pentru mărirea rigidităţii şi pentru reducerea zgomotului şi a vibraţiilor, corpul şi capacul
(carcasa superioară) se prevăd cu nervuri interioare sau exterioare. În dreptul locaşurilor de
rulmenţi se prevăd nervuri speciale; se recomandă că suprafeţele exterioare frontale ale
acestor nervuri să se găsească în acelaşi plan. Uneori pentru montarea rulmenţilor, se prevăd
pahare (bucşe), folosirea acestora fiind justificată la reductoarele cu plan de separaţie, când
rulmenţii au serii diferite, pentru a se prelucra cele două alezaje printr-o singură trecere, cu
aceeaşi sculă sau la reductoarele cu axele în plan vertical, când nu există plan de separaţie şi
diametrul pinionului, executat corp comun cu arborele, este mai mare decât diametrul exterior
al rulmentului. Bucşa se mai utilizează pentru montarea rulmenţilor pinioanelor conice în
consolă prin deplasarea acesteia axial reglându-se jocul din angrenajul conic (vezi Anexe).
În cazul reductoarelor coaxiale sau melcato - cilindrice, în una din carcase trebuie
prevăzută posibilitatea realizării lagărului intermediar (vezi Anexe).
În cazul utilizării carcaselor de construcţie sudată, grosimea pereţilor se ia cu 30 ... 40 %
mai redusă decât la construcţiile turnate. Pentru asigurarea unei rigidităţi suficiente, se
realizează o nervurare corespunzătoare.
În figura 9. 21 se fac unele recomandări constructive privind carcasele realizate în
construcţie sudată.
Adâncimea băii de ulei se va executa destul de mare, astfel ca uleiul să nu antreneze
murdăria, ci aceasta să se aşeze la fundul băii, adâncimea băii va fi cel puţin 20 … 30 mm.
Orificiul de golire al uleiului trebuie să aibă diametrul dg ≥ (1,5…2)δ şi cel puţin 20 mm.
Dopul se etanşează cu garnitură din cupru. Fundul băii se execută înclinat spre orificiul de
golire.
Dopul de golire (STAS 5304 şi 5606) asigură golirea băii de ulei, montându-se pentru
aceasta, în partea de jos a băii (fig. 9. 22). La cutiile de viteze şi la reductoarele la care
angrenajele lucrează cu uzuri însemnate, dopul de golire este prevăzut cu un magnet care
colectează pilitura.
În anexa 8 este prezentată forma şi dimensiunile dopului filetat STAS 5304 iar în anexa 9
forma şi dimensiunile dopului filetat STAS 5606.
210
În ultimii ani se constată o amplificare a procesului de modernizare a fabricaţiei de
reductoare. Ca urmare, pe lângă aspectele prezentate apar şi alte orientări cum ar fi:
- accentuarea tipizării la nivelul reperelor componente şi modularizarea transmisiilor
complexe;
- îmbunătăţirea aspectului estetic în primul rând a formei carcasei în paralel cu asigurarea
funcţionalităţii şi formei tehnologice.
Fig. 9. 21
211
Fig. 9.22
rulmenţţi
9.4 Capacele de rulmen
Rulmenţii se fixează axial prin intermediul unor capace, executate prin turnare sau
strunjite din bare de oţel laminat. Aceste capace sunt prevăzute cu porţiuni pentru centrarea
în alejazul carcasei şi pot fi înfundate pentru arborii intermediari sau cu gaură de trecere de
intrare şi ieşire.
În figura 9. 23 sunt prezentate construcţii de capace pentru rulmenţi.
Se fac următoarele recomandări pentru dimensiuni:
δ1 = 1,2δc ; δ2 = ( 0,9 … 1,0)δc;
δ3 = H + 0,8δc; Dc = D + (4…4,4)d ; c = (1,2 … 1,5)b; x – rezultă constructiv.
unde: D este diametrul exterior al rulmentului; Ds – diametrul exterior al simeringului; H –
înălţimea capacului şurubului; h – grosimea simeringului. Recomandări constructive pentru
celelalte dimensiuni sunt prezentate în tabelul 9. 4.
Tabelul 9. 4
D 40
40……62 65 …75 80
80……95 100
100……145 150
150……220
d M6 M8 M10 M12
dg 7 9 11 13
Număr şuruburi 4 6
δc 5 6 7 8
b 5 8
r 1,6 2
r1 0,5 1
212
Fig. 9. 23
În figura 9. 24 sunt prezentate două forme constructive de capace oarbe.
213
Fig. 9. 24
Dimensiunile constructive ale capacelor din figura 9. 24 sunt:
a. capac pătruns fără şuruburi ( fig. 9. 24 a), etanşare cu inel de pâslă:

D0 = D + 8 mm; e = 8 mm; s – depinde de tipul etanşării.
b. capac orb fără şuruburi ( fig. 9. 24 b):
D s e2 D0
90 … 170 15 8 D + e2
170 … 250 18 10
Asigurarea etanşeităţii la intersecţia arborilor de intrare şi ieşire cu capacele se asigură în

cele mai frecvente cazuri cu manşete de rotaţie şi inel de pâslă care se aleg în funcţie de
diametrul arborelui în secţiunea de montaj.
9.5 Accesorii de aerisire
Buşoanele de aerisire sau răsuflătoarele (fig. 9. 25) montate pe capacul de vizitare sau pe
corpul carcasei superioare, asigură egalizarea presiunii din reductor cu presiunea atmosferică,
dând posibilitatea evacuării gazelor care se produc în urma arderii uleiului. Lipsa lor ar duce
la aruncarea uleiului prin etanşări şi prin locurile de asamblare a carcaselor. Buşoanele de
aerisire sunt prevăzute, de regulă, cu o sită de filtare, care împiedică intrarea impurităţilor şi
prafului în interiorul carcasei. Gaura în care se înşurubează buşonul de aerisire poate fi
folosită şi pentru turnarea uleiului în reductor.
Fig. 9. 25
214
În anexa 10 sunt prezentate cele două dopuri de aerisire şi dimensiunile acestora.
9.6 Indicatoare de nivel de ulei
Nivelul uleiului din reductor trebuie să se afle între două limite, maximă şi minimă,
stabilite de proiectant şi marcate pe un indicator fixat în reductor.
Scăderea nivelului de ulei sub limita minimă duce la uzura prematură a angrenajelor şi la
scoaterea din uz a reductorului înainte de termen. Dacă nivelul de ulei este peste limita
maximă atunci în reductor apar pierderi mari prin frecare şi în final o încălzire peste limitele
admise. În acest caz uleiul îşi pierde calităţile de ungere şi angrenajul se poate gripa.
Nivelul uleiului din baie se poate măsura cu ajutorul unor tije indicatoare de nivel (fig. 9.
26), cu ajutorul unor vizoare din sticlă sau material plastic (fig. 9. 27) sau pe principiul
vaselor comunicante (fig. 9. 28). Măsura nivelului de ulei se face, de regulă, în timpul când
reductorul nu funcţionează, pentru ca stropii de ulei să nu ducă la indicarea unui nivel diferit
de cel real. Există şi accesorii de măsurare prin care nivelul uleiului poate fi indicat şi în
timpul funcţionării reductorului (fig. 9. 27 şi fig. 9. 28).
Fig. 9. 26
Fig. 9. 27
215
Fig. 9. 28
O formă constructivă şi de execuţie pentru indicatorul de nivel din figura 9. 26 este
prezentată în figura 9. 29.
Forma constructivă a indicatorului de ulei de tip vizor din figura 9. 26 a, este prezentată
separat în figura 9. 30. Se recomandă următoarele dimensiuni:
d D D1 l
32 60 49 12
50 80 69 16
Forma constructivă a indicatorului de ulei din figura 9. 27 b, este prezentată în figura 9. 31.
Elementele componente ale vizorului sunt: 1 - garnitură; 2 - ecran; 3 - vizor; 4 - inel; 5 - şurub
M6x15.
Se recomandă următoarele dimensiuni:
Mărimea D D1 l h
vizorului
20 55 40 10 6
32 70 62 12 8
50 90 72 14 12
Elementul transparent al vizorului se execută din polimetacrilat de metil (STAS

7507) sau din alt material plastic transparent rezistent la acţiunea uleiului.
216
Fig. 9. 29
9.7 Inele şi umeri de ridicare
Pentru o manipulare uşoară (mecanizată) a reductoarelor se introduc în carcasă inele de

ridicare sau se prevăd umeri, prin care reductorul poate fi ridicat şi transportat.
Mai frecvent sunt utilizate inelele de ridicare - şurub (fig. 9. 32) STAS 3186 care se
fixează uşor şi sigur în carcasa reductorului. În STAS 3186 se indică şi inele de ridicare tip
piuliţă (fig. 9. 33) care însă ridică probleme dificile de prelucrare şi fixare în carcasa
reductorului şi din acest motiv nu se recomandă.
217
Fig. 9. 30 Fig. 9. 31
Fig. 9. 32
Fig. 9. 33
218
Dimensiunile inelelor de ridicare şi locaşurile acestora sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 9. 5 (extras din STAS 3186)

d M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30
d1 20 24 28 34 40 48 56
d2 20 24 28 34 40 48 56
d3 32,6 40 40 59 72 86 104
1 15 17 20 24 27 31 39
e ± IT 15
2
h 20 25 30 36 45 53 64
e 6 7,5 9 11 13 16 19
b 6,3 8 9,5 12,5 16 19 24
c 1,8 2,2 2,5 3 3,5 4,5 5
t 22 24,5 28 32,5 36,5 41,5 51
D 13 15 18 22 28 32 41
TPd 0,35 0,42 0,49 0,595 0,7 0,84 0,98
Sarcina maximă de 1,6 2,5 4 6,3 10 16 25
ridicare, KN
Sarcină de 3,15 5 8 12,5 20 31,5 50
încercare, KN
Inelele de ridicare se execută prin forjare în matriţă din următoarele materiale: OLC 25,
OLC 35 (STAS 880) sau 25 Mo Cr - Ni 11, 33MoCr11, 41MoCr11, 34MoCrNi15 (STAS
791).
Umerii de ridicare (prindere) au acelaşi rol ca şi inelele de ridicare. Au marele avantaj că
se execută prin turnare împreună cu carcasa reductorului, deci nu necesită prelucrări
mecanice ulterioare (suplimentare). În figurile 9. 34 şi 9. 35 sunt prezentate două variante de
umeri de ridicare: tip inelar (fig. 9. 34) şi tip cârlig (fig. 9. 35). Dimensiunile pentru aceste
tipuri sunt indicate în tabelele 9.6 şi 9.7 în funcţie de materialul în care se toarnă carcasa şi
sarcina de ridicat.
Fig. 9. 34
219
Fig. 9. 35
Tabelul 9. 6. Fontă (b≤ 2 s) şi oţel turnat (b≤1,2 s), figura 9. 34

admisăă
Sarcina admis Dimensiuni în mm.
pe umumăăr, KN
oţel fontă D D1 d e b e1 R R 1, r
20 10 80 120 50 55 15 50 20 35 10
30 15 100 150 70 65 15 55 25 40 10
50 25 120 180 80 80 20 70 30 50 15
100 45 140 210 90 95 25 85 35 60 15
150 65 170 250 110 110 30 100 40 70 20
200 90 200 300 130 135 35 125 50 85 20
300 140 250 370 150 170 50 155 60 110 25
500 220 300 440 170 205 65 190 70 135 75
Tabelul 9.7 Fontă (b≤ 2 s) şi oţel (b≤1,4 s), figura 9. 35

admisăă
Sarcina admis Diensiuni în mm
pe um
umăăr,KN
oţel fontă h b e b1 R1 r r1 r2 r3 h1
5 4 80 25 40 20 30 12 8 3 5 5
10 6 100 30 50 25 40 15 10 5 5 5
20 10 120 40 60 30 50 18 12 5 8 8
30 15 140 50 70 40 60 20 15 8 10 8
50 25 160 60 80 50 80 22 18 10 15 10
100 45 190 80 90 60 100 25 20 15 20 10
150 65 220 100 110 80 120 30 25 15 25 15
200 90 250 120 130 100 150 35 31 20 30 15
300 140 300 160 160 140 180 45 36 25 35 20
500 220 380 200 190 180 220 50 45 30 40 45
220
Construcţţia reductoarelor cu ro
9. 8 Construc roţţi din
dinţţate conice
La reductoarele cu roţi dinţate conice carcasele au formă oarecum deosebită de cele

cilindrice ca urmare a dispunerii axelor de rotaţie a arborilor care sunt concurente şi a faptului
că pinionul conic se montează în consolă, pe când roata conică conjugată este montată între
rulmenţi. Este necesar ca în această situaţie montarea arborelui pinion conic să se facă într-o
casetă (fig. 9. 36) cu ajutorul căreia să se poată regla, la montaj jocul dintre flancurile dinţilor
pinionului şi ai roţii conjugate. De asemenea caseta poate regla prestrângerea corectă a
rulmenţilor radiali - axiali.
Se fac următoarele recomandări referitor la dimensiunile casetei (tabelul 9.8 şi 9.9):
Tabelul 9.8
D … 52 52 … 80 80 … 120 120 …170
δc 4…5 6…8 8 … 10 10 … 12,5
δ1≈ δc; δ2 ≈ 1,2 δc; c ≈ d ; h = (1 … 1,2)d,

Dc =Da + (4,0 … 4,4)d; R – raza de racordare a inelului rulmentului.
Tabelul 9.9
D 40 … 62 65 … 75 80 … 95 100 …145 150 … 220
d M6 M8 M8 M10 M12
dg 7 9 9 11 13
ns 4 4 6 6 6
Fig. 9. 36
221
Construcţţia reductoarelor cu melc-roat
9.9 Construc melc-roatăă melcat
melcatăă
Reductoarele melcate se fabrică în principal în două variante constructive şi anume:

- cu melcul sub roata melcată (melcul montat în carcasa inferioră) – reductoare cu
portanţă sporită sub aspect termic;
- cu melcul deasupra roţii melcate (melcul montat în carcasa superioră).
Planul de separaţie al celor două carcase se alege în aşa fel încât să fie posibilă montarea
roţii melcate pe arborele de ieşire al reductorului. În majoritatea cazurilor separarea carcaselor
se face prin planul orizontal care trece prin axa de rotaţie a roţii melcate. La reductoarele
melcate se recomandă nervurarea carcaselor pentru asigurarea unei limite termice de
încărcare superioare. Nervurile trebuie orientate pe direcţia de circulaţie a aerului, astfel:
- dacă reductorul are ventilator, carcasa în care se montează melcul va avea nervuri
orizontale, iar cealaltă nervuri verticale;
- dacă reductorul nu este prevăzut cu ventilator, carcasele vor fi prevăzute cu nervuri
verticale.
În construcţia reductoarelor melcate se va ţine seama de toate recomandările făcute în
capitolul respectiv. În figurile 9. 37 şi 9. 38 sunt prezentate schematic carcasele reductorului
cu melcul jos şi cu melcul sus.
Recomandări constructive pentru schema din figura 9. 37 şi 9. 38.
a ≈ 3 L + (3…5) ≥ 5…10 mm
δ ≈ 2 4 10 − 4 M t l ≥ 6 mm
δ 1 ≈ (0,9…1)δ
δ 0 ≈ 1,25 δ
d φ ≈ 3 2.10 −3 M tl ≥ 12 mm
Kφ ≈ ( 2, 5… 2,7)dφ
g ≈ (1,5 … 2)dφ ≈ (2 … 3)δ
h0 ≈ (0,5 … 3)δ
Mtl [ N.mm]
222
Fig. 9. 37
223
9.10 Alegerea sistemului de ungere
Ungerea are drept scop micşorarea frecărilor, reducerea pierderilor de energie,

uniformizarea încălzirii şi evacuarea căldurii degajate în timpul funcţionării, atenuarea
zgomotului şi vibraţiilor, protecţia anticorozivă a pieselor în contact cu lubrifiantul.
Asigurarea unei ungeri corespunzătoare se realizează prin:
- alegerea adecvată a lubrifiantului;
- asigurarea sistemului de introducere şi evacuare a acestuia;
- reglarea şi controlul ungerii.
Alegerea sistemului de ungere se face în funcţie de condiţiile de funcţionare a
angrenajelor (sarcină, viteza de alunecare relativă, regimul termic, modul de dispunere a
angrenajelor). Printr-o alegerea corespunzătoare a sistemului de ungere, se realizează, în mod
continuu şi uniform, acelaşi debit de lubrifiant, o siguranţă mare în exploatare, se elimină un
consum neraţional de lubrifiant şi se evită impurificarea lubrifiantului folosit. Se cere însă ca
sistemul de ungere să aibă o construcţie simplă, economică şi să permită o întreţinere uşoară.
Sistemele de ungere cu ulei cele mai folosite sunt: prin barbotare şi cu circulaţia forţată a
lubrifiantului.
Ungerea prin barbotare se foloseşte la angrenajele care funcţionează în carcase închise şi
au viteze periferice până la 12 … 15 m/s.
La ungerea prin barbotare cîte o roată din fiecare angrenaj este parţial scufundată în ulei.
Uleiul este antrenat de dinţii roţii, fiind parţial transportat în zona de contact şi parţial azvârlit
pe pereţii carcasei, de unde se scurge pe suprafeţele, în mişcarea relativă, ce trebuiesc unse.
De fapt în interiorul reductorului se creează o ceaţă de lubrifiant ce asigură atât ungerea
angrenajelor cât şi a rulmenţilor.
La reductoarele verticale, pentru ungerea treptelor care nu ajung în ulei se folosesc roţi
suplimentare de ungere, care angrenează cu una din roţile angrenajului ce trebuie uns. Roata
de ungere, cu lăţimea ( 0,2 … 0,5) din lăţimea roţii cu care angrenează, se poate executa dintr-
un material nemetalic (textolit) şi se roteşte liber pe axul pe care este montată (vezi anexa 8a).
Pentru asigurarea ungerii angrenajelor reductoarelor verticale şi a celor melcate (când
melcul este montat sub roată, şi v < 5 m/s), se folosesc unele soluţii constructive cum ar fi
montarea unor roţi cu palete pe unul din arborii reductorului sau a unor discuri cu palete pe
una din roţile dinţate, prin intermediul cărora uleiul este aruncat pe roţile angrenajului care
trebuie uns (vezi anexa 9. 8c). Ungerea angrenajelor se poate realiza şi prin utilizarea băilor
individuale (pentru fiecare angrenaj) de ulei, caz întâlnit uneori la reductoarele cilindro -
melcate.
La sistemul de ungere prin barbotare, adâncimea de scufundare a roţilor în baia de ulei
este legată atât de pierderile prin frecare (proporţionale cu viteza, adâncimea de scufundare,
lăţimea şi vâscozitatea uleiului), cât şi de realizarea unei ungeri corespunzătoare. În acest sens,
se recomandă ca adâncimea minimă de scufundare să fie 0,75 din înălţimea dintelui, dar nu
mai puţin de 10 mm. pentru roata dinţată a treptei rapide, iar adâncimea maximă să fie de 1/3
din diametrul roţii dinţate a treptei lente; adâncimea medie de scufundare se recomandă să fie
de (4 … 5) m, m fiind modulul roţii dinţate la angrenajele cilindrice şi (0,5 … 1)b, b fiind
lăţimea roţii, la angrenajele conice.
Adâncimea băii, în cazul ungerii prin barbotare, se alege astfel încât roţile în mişcare să nu
antreneze impurităţile care se depun pe fundul băii, impurităţi ce ar produce o uzură abrazivă
pronunţată a danturii şi rulmenţilor. Adâncimea minimă, măsurată de la diametrul de cap al
roţii mari, se recomandă să fie de 30 … 40 mm.
Nivelul băii de ulei se alege conform figurii 9. 39 şi 9. 40.
224
Fig. 9. 38
225
Fig. 9.39
Fig. 9.40
În relaţiile următoare Hmin corespunde situaţiei în care roţile dinţate sunt scufundate cel
mai adânc în baia de ulei (ceea ce corespunde nivelului maxim al băii de ulei), iar Hmax
corespunde situaţiei contrare.
- roată dinţată cilindrică (fig. 9. 39a):
226
df
H max = o,95
2
k − 2 da
H min =
k 2
- roată dinţată conică (fig. 9. 39b):
R −b
H max = e sin δ f
cos θ f
k − 2 da
H min =
k 2
- melc (fig. 8.39c)
df
H max = o,95
2
k − 2 d ae
H min =
k 2
În relaţiile de mai sus coeficientul k este funcţie de viteza periferică (pe cercul de rostogolire/
median) a roţii scufundate în ulei:
k = 3, pentru vw ≤ 2 m/s;
k = 6, pentru vw > 2 m/s.
Cantitatea de ulei, necesară unei ungeri corespunzătoare a angrenajelor se poate determina
considerând 0,5 … 0,75 litri pentru fiecare Kw de putere transmisă, perioada de schimbare a
uleiului, în cazul unei bune etanşări, fiind cuprinsă între 2500 şi 3000 ore de funcţionare.
Ungerea cu circulaţie forţată a lubrifiantului se foloseşte în cazul unor viteze periferice
mari a roţilor dinţate. În acest sens ungerea se realizează prin pulverizarea uleiului direct pe
dinţii roţilor, în zona de angrenare, la v < 20 m/s (fig. 9. 41) sau într-o zonă plasată înainte de
angrenare, pentru evitarea şocului hidraulic, la v ≥ 20 m/s în cazul angrenajelor cu dinţi drepţi
şi v > 50 m/s – la angrenajele cu dinţi înclinaţi (fig. 9. 42). Ungerea sub presiune se
recomandă şi în cazul în care nu se poate asigura reductorului o baie de ulei, ca de exemplu la
reductoarele cu arbori verticali.
Circulaţia uleiului este asigurată de o instalaţie compusă din: rezervor de ulei, sorb cu
filtru, răcitor, pompă de ulei, conducte de refulare şi de colectare a uleiului (fig. 9. 43).
Ungerea rulmenţilor reductoarelor se face cu ulei (prin ceaţă de ulei, baie de ulei comună
cu a reductorului sau individuală – şi sub presiune) sau cu unsoare consistentă.
Ungerea cu ceaţă de ulei se foloseşte atunci când viteza periferică a roţilor cufundate în
ulei este mai mare de 4 m/s; stropii de ulei pătrund în rulment direct sau prin intermediul unor
inele colectoare sau şanţuri prevăzute în carcase.
Ungerea în baia de ulei se foloseşte la rulmenţii montaţi la nivelul uleiului din baie,
impunându-se ca nivelul uleiului să nu depăşească jumătatea corpului de rostogolire inferior.
În cazul unor turaţii şi/sau sarcini mari şi foarte mari, se prevede ungerea rulmenţilor sub
presiune, de la sistemul de ungere a angrenajelor reductorului.
La viteze periferice mici ale roţilor dinţate ce intră în baia de ulei (v < 4 m/s) sau în cazul
în care ceaţa de ulei nu asigură o ungere corespunzătoare a tuturor rulmenţilor, aceştia se ung
cu unsoare consistentă. Pentru a se avita pătrunderea uleiului în spaţiul rulmentului, precum şi
pentru scurgerea unsorii consistente din rulment în baia reductorului, rulmenţii se etanşează
spre interiorul carcasei.
Ungerea cu unsoare consistentă nu dă rezultate în cazul în care lagărele funcţionează la
temperaturi ridicate.
227
Fig. 9. 41
Fig. 9. 42
228
Fig. 9. 43
229
ANEXE
230
231
Anexa 1 Motoare electrice asincrone (produse de SC BEGA ELECTROMOTOR Timişoara)
232
233
Anexa 2. Valorile funcţiei inv α = tg α – α
Grade 18 19 20 21 22 23
Minute
0 0,010760 0,012715 0,014904 0,017345 0,020054 0,023049
1 791 750 943 388 101 102
2 822 784 982 431 149 154
3 853 819 0,015020 474 197 207
4 884 854 059 517 244 259
5 915 888 098 560 292 312
6 946 923 137 603 340 365
7 977 958 176 647 388 418
8 0,011008 993 215 690 436 471
9 039 0,013028 254 734 484 524
10 071 063 293 777 533 577
11 102 098 333 821 591 631
12 133 134 372 865 629 684
13 165 169 411 908 678 738
14 196 204 451 952 726 791
15 228 240 490 996 775 845
16 260 275 530 0,018040 824 899
17 291 311 570 084 873 952
18 323 346 609 129 921 0,024006
19 355 382 649 173 970 060
20 387 418 689 217 0,021019 114
21 419 454 729 262 069 169
22 451 490 769 306 118 223
23 483 526 809 351 167 277
24 515 562 850 395 217 332
25 547 598 890 440 266 386
26 580 634 930 485 316 441
27 612 670 971 530 365 495
28 644 707 0,016011 575 415 550
29 677 743 052 620 465 605
30 709 779 092 665 514 660
31 742 816 133 710 564 715
32 775 852 174 755 614 770
33 807 889 215 800 665 825
34 840 926 255 846 715 881
35 873 963 296 891 765 936
36 906 999 337 937 815 992
37 939 0,014036 379 983 866 0,025047
38 972 073 420 0,019028 016 103
39 0,012005 110 461 074 967 159
40 038 148 502 120 0,022018 214
41 071 183 544 166 068 270
42 105 222 585 212 119 326
234
43 138 259 627 258 170 382
44 172 297 669 304 221 439
45 0,012 205 0,014334 0,016710 0,019350 0,022272 0,025495
46 239 372 752 397 324 551
47 272 409 794 443 375 608
48 306 447 836 490 426 664
49 340 485 878 536 478 721
50 373 523 920 583 529 777
51 407 560 962 630 581 834
52 441 598 0,017004 676 633 891
53 475 636 047 723 684 948
54 509 674 089 770 736 0,026005
55 543 713 132 817 788 062
56 578 751 174 864 840 120
57 612 789 217 912 892 177
58 646 827 259 959 944 235
59 681 866 304 0,020007 997 292
60 0,012715 904 345 054 0,023049 230
235
Anexa 3. Recomandări pentru alegerea lubrifiantului []
A. Angrenaje cilindrice şi conice

Vâscoziotatea cinematică ν , mm2 s-1 (cSt), determinată la
Materialul roţii dinţate de temperatura de 500C, recomandată pentru viteza v
dimensiune mare din angrenaj Viteza periferică v, m/s
< 0,5 0,5 ... 1 1 ... 2,5 2,5 ... 5 5 ... 12 12 ... 25
Oţel cu σr < 1000 MPa 270 180 120 - 60 45
Oţel cu σr = 1000 ... 1250 MPa şi
oţel aliat cu Cr – Ni, cu σr < 800 270 270 180 120 85 60
MPa
Oţel cu σr = 1250 ... 1600 MPa şi 450 270 270 180 120 85
oţeluri de cementare
B. Angrenaje melcate şi hipoide

Viteza periferică, m / s V\scoyitatea cinematic ν , mm2 s-1 (cSt), la temperatura de 500C
1 450
1 ... 2,5 270
2,5 ... 5 180
5 ... 10 120
10 ... 15 85
15 ... 25 60
C. Uleiuri pentru transmisii industriale (STAS 10588)

Vâscozitatea
Simbolul 2 -1 0 Temperatura de determinare
mm s (cSt) E
min max min max
TIN25EP 21 26 3 3,5
TIN42EP 37 45 5 5,9
TIN55EP 50 57,5 6,6 7,6
TIN82EP 82 90 10,8 11,8
TIN125EP 125 140 16,5 18,4 500C
TIN200EP 200 220 26,3 28,9
TIN300EP 260 320 34,2 42
TIN210EPC 210 225 27,6 29,6
Observaţii
• Uleiul TIN210EPC este destinat în special pentru ungerea angrenajelor melcate;
• La angrenajele din oţel sau fontă, temperatura maximă ce poate fi atinsă este de 800C;
• La angrenajele din bronz, temperatura maximă este de 600C;
• Durata de utilizare a uleiului este de 6 ... 12 luni.
236
Anexa 4. Schema de proiectare a unui redactor cilindric cu o treaptă
237
ANEXA 5 Schema de proiectare a unui reductor conic cu o treaptă
238
ANEXA 6 Schema de proiectare a unui reductor cilindric cu două trepte
239
Anexa 7 Schema de proiectare a unui reductor conico - cilindric
240
ANEXA 8 Dop filetat STAS 5305 (extras din STAS)
241
Anexa 9 Dop filetat STAS 5606 (extras din STAS)
242
ANEXA 10 Dop de aerisire (forme, dimensiuni)
243
Anexa 11 Metode pentru asigurarea ungerii tuturor treptelor la reductoarele cu baie proprie: a –
roată suplimentară; b – cu disc; c,d – cu disc de aruncare cu palete
244
ANEXA 12 Reductor conic cu o treaptă (vedere şi secţiune)
245
Anexa 13 Reductor conico - cilindric (secţiune)
246
Anexa 14 Reductor conico – cilindric (vedere)
247
Anexa 15 Reductor cilindric cu o treaptă, cu axele în plan orizontal (secţiune)
248
Anexa 16 Reductor cilindric cu o treaptă, cu axele în plan orizontal (vedere)
Anexa 17 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
249
Anexa 18 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal (vedere)
250
251
Anexa 19 Reductor cilindric cu trei trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
252
Anexa 20 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal bifurcat în treapta a II a
(secţiune)
253
Anexa 21 Reductor cilindric coaxial cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
254
Anexa 22 Reductor cilindric coaxial cu două trepte, cu axele în plan orizontal (vedere)
Anexa 23 Reductor cilindric cu o treaptă, cu axele în plan vertical (secţiune)
255
Anexa 24 Reductor cilindric cu o treaptă, cu axele în plan vertical (vedere)
256
257
Anexa 25 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal, bifurcat în treapta I a, cu
dantură în V în treapta a II a (secţiune)
258
Anexa 26 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan vertical (secţiune)
259
Anexa 27 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan vertical (vedere)
260
Anexa 28 Reductor cilindric coaxial cu axele în plan vertical (secţiune)
261
Anexa 29 Reductor cilindric coaxial cu axele în plan vertical (vedere)
262
Anexa 30 Reductor cilindric coaxial cu axele în plan vertical (secţiune)
263
Anexa 31 Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan vertical bifurcat în treapta a I a
(secţiune)
264
Anexa 32 Reductor melcat – varianta I (arborele de intrare)
265
Anexa 33 Reductor melcat – varianta I (arborele de ieşire)
266
Anexa 34 Reductor melcat – varianta a II a (arborele de ieşire)
267
Anexa 35 Reductor melcat – varianta a II a (arborele de intrare)
268
Anexa 36 Reductor cilinro – melcat (arborele de intrare şi intermediar)
269
Anexa 37 Reductor melcato – cilindric (arborele intermediar şi de ieşire)
270
BIBLIOGRAFIE
1.Chişiu, A., ş.a. Organe de Maşini. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti,1981.
2.Crudu, I., ş.a. Atlas Reductoare cu roţi dinţate. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
3. Drăghici, I., ş.a. Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. Vol. I şi II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981, 1982.
4. Filipoiu, I.D., Tudor, A. Transmisii mecanice. Îndrumar pentru proiectare. I.P. Bucureşti, 1990.
5. Popa, N., Onescu, C., Transmisii mecanice cu roţi dinţate. Proiectare. Calcul. Editura Pământul,
Piteşti, 2007.
6. Gafiţanu, M., ş.a. Organe de maşini. Vol. I, II. Editura Tehnică, Bucureşti, 1981, 1982.
7. Gafiţanu, M., ş.a. Rulmenţi. Vol. I, II. Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
8. Hostiuc, L., Leohchi, D. Proiectarea organelor de maşini. Îndrumar. Fascicula III. Curele şi
lanţuri. I.P.Iaşi, 1983.
9.. Dima, M. Organe de maşini. Vol. III. Academia Militară Bucureşti, 1975.
10. Jula, A., ş.a. Proiectarea angrenajelor evolventice. Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1989.
11. Drăghici, I., ş.a. Organe de maşini. Vol. II, III. Universitatea din Braşov, 1983.
12. Moldoveanu, Gh., ş.a. Angrenaje cilindrice şi conice. Calcul şi construcţie. Editura Lux Libris,
2001.
13. Popa, N. Angrenaje cilindrice, conice, melcate. Universitatea din Piteşti, 1995.
14. Horovitz, B. Reductoare şi variatoare de turaţie. Editura Tehnică, Bucureşti, 1963.
15. Rădulescu Gh., ş.a. Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini.Vol.III. , Editura Tehnică,
Bucureşti, 1986.
16. Köhler/Rögnitz. Maschineneteile. Teil 1. B.G. Teubner Stutgart, 1992.
17. Pop, D., Tudose, L., Hăgăraş, S. Lagăre cu rulmenţi. Proiectare. Editura Todesco, Cluj-
Napoca, 2006.
18. Rabinovici, I., ş.a. Rulmenţi. , Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.
19. Mădăraş, L., ş.a. Arbori. Lagăre. Cuplaje. Compendiu. Editura Mirton, 1999.
20. Popa, N. Etanşări. Editura. The Flower Power, Piteşti, 2003.
21. Popa, N., Organe de maşini. Elemente de teorie pentru proiectare. Vol. I. Editura Universităţii
din Piteşti, 1999.
22. Popa, N., Onescu, C. Organe de maşini. Ediţia a II a. Editura Pământul, Piteşti, 2007.
23. ******* Organe de maşini. Colecţia STAS. Editura Tehnică. Bucureşti, 1983, 1984.
24. ******* Catalog de rulmenţi. FAG. Wolzlager.
25. ******* www.industrial-gp.ro
271

Indrumar Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREFAŢĂ

Activitatea de proiectare desfăşurată la disciplina de Organe de Maşini

Prezentul îndrumar este destinat elaborării proiectului de an la

Îndrumarul de proiectare cuprinde capitole care servesc la elaborarea

Structura acestei lucrări precum şi maniera de prezentare ia în

Ediţia nouă a îndrumarului vine cu completări la capitolul angrenaje

Mulţumesc anticipat tuturor celor care vor transmite sugestii şi

3. Metoda de calcul a angrenajelor 28

7. Transmisii prin curele 157

8. Alegerea si verificarea cuplajului 185

9. Elemente constructive ale reductorului 193

Transmisiile mecanice sunt mecanisme care servesc la transmiterea energiei, de obicei cu

după forma şi orientarea dinţilor dinţi drepţi

Fig. 2.2 Clasificarea reductoarelor

Pentru varierea continuă a raportului de transmitere se folosesc variatoarele şi transmisiile

1.2 Criterii pentru alegerea diferitelor tipuri de transmisii

a. La rapoarte de transmitere constante şi distanţe relativ reduse dintre axe se recomandă

2.2 Simbolizarea reductoarelor

Simbolizarea reductoarelor şi motoreductoarelor de uz general este reglementată de STAS 6848.

Grupa de simbolizarea a schemei cinematice cuprinde:

Simbolizarea soluţiei constructive cuprinde:

Ambii arbori cu câte

Exemplu de simbolizare a unei serii de reductoare:

Simbolizarea tipodimensiunii unui reductor dintr-o serie unitară cuprinde:

2.3 Criterii de alegere a parametrilor principali ai reductoarelor

Reductoarele cu două trepte au raportul de transmitere i = 7,1 … 40 (maxim 60) şi se execută

În anexe sunt reprezentate diferite construcţii de reductoare cu roţi dinţate cilindrice.

Fig. 2.11 Fig. 2.12

2.3 Rapoarte de transmitere

La reductoarele coaxiale, cu axele în plan orizontal, pentru acelaşi criteriu, se recomandă:

La împărţirea raportului de transmitere al reductorului pe trepte se admit abateri de la valoarea

Obs. 1. pentru volum minim şi încărcare egală a treptelor;

Distanţţa dintre axe şi înălţimi la axe

2.6 Gama modulilor

Precizããri privind proiectarea transmisiilor mecanice

Tabelul 2.24. Randamente estimative

În continuare se determinã raportul de transmitere total al transmisiei, cu relaţia:

3.1. Metoda de calcul a angrenajelor cilindrice

Se parcurg următoarele etape:

A. Determinarea elementelor dimensionale principale ale angrenajului.

A.1 Momentul de torsiune nominal transmis de pinion

A.4 Alegerea materialului, a tratamentului termic şi a tehnologiei de execuţie a roţilor

A.5 Alegerea coeficienţilor ψa, ψd, ψm

A.6 Alegerea unghiului de înclinare

Tabelul 3.2. Factorul regimului de funcţionare KA

A.8 Tensiunile admisibile pentru solicitarea de contact, respectiv de încovoiere pentru

σ HP1, 2 = 0,87 ⋅ σ H lim 1, 2 ⋅ Z N 1, 2 ⋅ Z W (3.3)

ZN 1,2, YN 1,2 - factorii durabilitãţii pentru solicitarea de contact, respectiv de încovoiere. Se

Tabelul 3.3. Factorii durităţii flancurilor

Yδ 1,2 - Factorul relativ de sensibilitate al materialului la concentrarea de tensiune de la

A.9 Determinarea distanţei dintre axe

Atât angrenajele îmbunãtãţite, cât şi cele durificate superficial, au ca solicitãri de bazã

Tabelul 3.4. Factorul de elasticitate al materialelor roţilor, ZE

A.10. Verificarea alegerii corecte a materialului

Se calculeazã diametrele de divizare ale roţilor dinţate:

A.11. Corectarea distanţei dintre axe calculate

• Determinarea factorului dinamic interior (Kv)

Se determinã viteza tangenţialã corespunzãtoare diametrului de divizare cu relaţia

s = b, dacă s1 > 2h s = b, dacă b ≤ s1

Tabelul 3.5. Materiale pentru roţi dinţate

Apar douã posibilitãţi:

A.13. Calculul modulului minim necesar

Se considerã cã solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui este determinantã la