Rezumat

Romanul începe în manieră descriptivă cu drumul care duce în

satul Pripas, într-o zi de sărbătoare, la început de toamnă, iar
personajele se află la hora din sat. Perechile sunt împărțite după o
ierarhie socială dată de avere și dansează someșana cu multă
pasiune.

Ion este îndrăgostit de Florica, cea mai frumoasă fată din sat, dar
foarte săracă și fără zestre. Însă îi face curte fetei lui Vasile Baciu,
numită Ana, care are o zestre bogată și mult pământ. Ana este
urâțică și  foarte slăbuță. Tatăl ei a rămas văduv de tânăr, iar mama
Anei a murit la nașterea unuia dintre frații ei. Fata naivă, duce
lipsă de dragoste maternă și   de-a lungul copilăriei îndură
numeroase bătăi din partea lui Vasile. Tatăl ei dorește să o mărite
cu George Bulbuc pentru că era un om înstărit și o iubea sincer pe
Ana. În plus, viitorul ginere era de acord să primească zestrea Anei
doar după moartea socrului, lucru care îl încânta peste măsură pe
Vasile.

Ana și Ion se întâlnesc sub un nuc după horă, povestesc, iar băiatul
încearcă să cucerească inima fetei. Ei sunt văzuți și pârâți lui Vasile
Baciu. Ion este jignit de tatăl Anei pentru că este sărac și acest
lucru îi stârnește patima de a stăpâni cât mai mult pământ și ura
față de Alexandru Pop (tatăl lui), care a băut pământul din zestrea
Zenobiei (mama lui). Tatăl protagonistului era poreclit
„Glanetașul” pentru că îi plăcea să cânte la fluier. El se îmbăta des,
dar era foarte blând la băutură. Singura problemă era că bea pe
datorie și a trebuit să vândă o groază de pământ pentru a achita
datoria.

Ion se îmbată la cârciuma satului și se bate cu George Bulbuc.

Ulterior, preotul Belciug îl umilește la biserică.

Ion este foarte supărat pe tatăl lui și pentru a recupera o parte din
pământul pierdut,  ia puțin din terenul vecin. Deținătorul
pământului observă și îl dă în judecată. Protagonistul este foarte
îngrijorat că ar putea sta în închisoare.

Ion a fost cel mai iubit dintre elevii învățătorului Herdelea și a

renunțat la școală în ciuda insistențelor învățătorului. El considera
că nu este nevoie să știe prea multă carte, cu atât mai mult cu cât îi
plăcea să lucreze pământul mult iubit. Chiar dacă a renunțat la
școală, în zilele de sărbătoare mai citea din cărți pentru că îi făcea
mare plăcere.

După ce a abandonat școala, a rămas în relații foarte bune cu

Zaharia Herdelea și cu Titu, fiul dascălului, căruia îi plăcea să scrie
poezii. Poetul l-a sfătuit în legătură cu luarea în căsătorie a Anei,
spunându-i că dacă tatăl ei nu este dispus să i-o dea, va trebui să-l
silească.

Astfel, Ion se întâlnește cu Ana mai multe seri la rând, până când
reușește să intre în casa fetei, în mare liniște, pentru că Vasile
sforăia în camera alăturată, după o beție zdravănă. Ana îl pofti pe
cuptor și acesta o necinstește. Vasile se trezește, dar crede că fiica
lui este cu George Bulbuc și parcă doarme mai liniștit, crezând că
dacă-și mărită fata, scapă mai repede de o povară și o gură de
hrănit.

Laura este sora poetului și are o simpatie pentru Aurel Ungureanu,

student la medicină, care nu are intenții serioase cu ea. Fata
primește multe scrisori din partea unui preot numit George Pintea,
iar în a optzecea scrisoare el o cere de nevastă de la învățător,
spunându-i că o iubește nespus pe Laura și vrea să o ia fără zestre.
Dascălul este foarte fericit pentru că a dat norocul peste fiica lui
cea mare, dar ea este tristă pentru că îl simpatizează pe Aurel.
Totuși, după ce află că băiatul nu are intenții serioase, este de
acord să se căsătorească cu Pintea.

Anei îi este clar că va deveni mamă și îi spune lui Ion că soarta ei

este în mâinile lui. Ion este foarte fericit și nu mai vine în fiecare
seară, spre supărarea fetei care îl așteaptă în zadar. Ana nu știe de
ce nu vine să o ceară de la Vasile și se teme că va fi judecată, fiindcă
nu-și va mai putea ascunde sarcina.

Vasile Baciu este convins că acel copilul îi aparține lui George

Bulbuc și, când Ana începe să se simtă rău, îi aduce o moașă.
Aceasta îi spune că va avea un  băiat.

Tatăl Anei nu înțelege de ce nu vine pețitorul fetei și, după ce

merge la el, află că Ion al Glanetașului este tatăl bebelușului. Când
ajunge acasă o bate pe Ana foarte tare, încât biata fată de abia îl
roagă să nu o omoare. După ce se adună mai mulți oameni pentru
a salva tânăra, Vasile se enervează, o închide în casă unde o bate și
mai tare. Ana era însărcinată deja în cinci luni și în următoarele
trei săptămâni mănâncă bătaie zilnic.

Tatăl ei o sfătuiește să meargă la Ion pentru a stabili nunta, dar

când ajunge la el, este ignorată pentru că Ion se aștepta ca Vasile să
vină la el să-i dea fata.

Tatăl Anei știa că Ion vrea doar pământul și de aceea nu e de acord

să-i dea fata, dar acum nu mai avea încotro.

Vasile Baciu a fost în situația lui Ion de a se căsători pentru avere,

fiindcă și el a făcut-o în tinerețe, cu precizarea că  a iubit-o pe
mama Anei ca pe ochii din cap și a suferit mult la moartea femeii.

Preotul Belciug era în relații bune cu dascălul Herdelea și l-a lăsat

să-și facă casă pe pământul bisericii, zicându-i că îi dă lui locul
acela pentru toate lucrurile făcute în favoarea elevilor din Pripas.
Totuși, relația lor se răcește foarte tare și învățătorul se gândea
mereu că va veni preotul să-l dea afară din casă pentru că
pământul nu era trecut pe numele lui.

Laura este vizitată de Pintea și își fac logodna. Tatăl fetei este
foarte fericit că Laura se căsătorește cu Pintea, un om de calitate și
speră la un astfel de noroc și pentru Ghighi, mezina familiei.

Titu are mai multe aventuri cu o femeie căsătorită, numită Roza

Lang și cu Virginia Gherman, care îi servesc ca inspirație pentru
următoarele poezii.

Tatăl lui nu este de acord cu statul degeaba a lui Titu și se decide

să-l angajeze. Ion vine la învățător pentru a-i scrie o scrisoare în
maghiară și preotul este de acord, dar o pune pe Laura să o
transcrie pentru a nu se da de gol că el a scris-o.

Preotul se decide să îl ajute pe Ion și pe Vasile Baciu să se înțeleagă

cu nunta și îi cheamă la negociere pe Alexandru, Zenobia, Ion, Ana
și tatăl ei. Părintele a avut grijă ca ei să nu știe unul de venirea
celuilalt, dar cumva toți bănuiau.

Ana stă pe toată durata negocierii într-un colț foarte rușinată, pe

când ceilalți purtau o discuție aprinsă. Ion este de acord să o ia pe
Ana, dar vrea toată zestrea. Vasile zice că le-o va da după nuntă.
Belciug este destul de mulțumit că a reușit să aplaneze puțin
conflictul dintre enoriași.
Nunta Anei are loc în paralel cu nunta Laurei. Pe când Ana este
destul de tristă pentru că nu putea dansa dansul miresei, Ion va
dansa cu Florica și oricât și-ar dori să nu se uite Ion atât de
drăgăstos la partenera lui de dans, el tot o face. Bărbatul îi spune în
batjocură că nu e la mormântare.

Nunta Laurei a fost de vis și începe să-l simpatizeze puternic pe

Pintea. Ulterior, ei pleacă din Pripas și vizitează mai multe locuri .
Fata este foarte tristă că trebuie să-și părăsească locurile natale și
se desparte cu ochii în lacrimi de membrii familiei.

După căsătorie, Ana stă un timp la Ion, care pune presiuni pe

Vasile să-i dea pământul. Ba chiar o trimite și pe Ana să îl ceară,
dar ajunge să fie bătută atât de tată, cât și de soț.  Apoi își trimite
nevasta la casa părintească. Tatăl ei o lasă să stea la el. Ion crede că
Ana s-a înțeles cu Vasile să nu-i dea zestrea Anei.

Socrul îl lasă pe Ion să-și aleagă cinci bucăți de pământ pe care să

le lucreze, iar restul îl vor primi după moartea lui. Ginerele nu este
de acord și atunci îl dă în judecată pe Vasile, plătind la avocat
prețul unui vițel zdravăn.

Vasile este supărat și când vede că se apropie termenul de judecată,

merge de bunăvoie la notar cu Ion, unde îi lasă toată averea cu
condiția să stea în continuare în casa lui. Acolo Baciu are parte de o
glumă oribilă, cum că s-a dus bogat și a plecat sărac. Aceste cuvinte
îl marchează foarte tare.

Ana este primită înapoi de Ion și într-una din zile merge să-i ducă
de mâncare pe câmp. Acolo își naște copilașul, pe Petrișor, ajutată
de Zenobia. Ion simte o repulsie față de băiețel și este încercat de
sentimente ciudate când soția îi transmite vorbele Zenobiei și
anume, că bebelușul seamănă cu el.

Laura va naște o fetiță și o va numi în cinstea doamnei Herdelea,

Maria. Sentimentele dintre Pintea și nevasta lui devin foarte
profunde și toți sunt încântați când vizitează familia intelectualilor
cu noua membră a familiei.

Ion a mărturisit că Herdelea i-a scris scrisoarea și oricât ar nega

dascălul, adevărul iese la iveală, iar intelectualul trebuie să se
retragă din învățământ  și să se mute într-o altă casă.
Ion este foarte fericit că deține pământ și îl lucrează cu multă
plăcere, se simte biruitor și vede că eforturile lui au dat roade.

În ciuda acestui lucru râvnește foarte tare la dragostea pentru

Florica, când află că ea se va căsători cu George Bulbuc.

Savista este oloaga satului și, din milă, dusă de soțul Floricăi la el
acasă. În zilele de sărbătoare este lăsată să cerșească.

Ana mergea zilnic acasă la tatăl ei, își hrănea copilul fără să-i zică
nimic lui Vasile și se uita la cuptor cu ochii îndurerați. Îi era foarte
clar că Ion a iubit zestrea ei, nu și pe ea, iar în ochii lui Petrișor
vedea doar privirea lui Ion și parcă se temea să vadă ochii
bebelușului. Spunea mereu că Ion era de vină.
La un moment dat  se întâlnește cu Savista care o anunță că Ion
umblă după Florica. Ana devine foarte tristă și merge la Ion, pune
copilul pe pat foarte atent, se închină în fața lui și merge în grajd.
Acolo se spânzură și i se umflă limba ca o dovadă a tuturor
lucrurilor pe care nu le-a spus. Se spânzură cu lanțul cel nou al
vițelului pe care l-a vândut Ion pentru a plăti avocatul ce îl ajuta să
ia pământul Anei. Vaca din zestrea femeii și cealaltă bovină din
grajd au lins cadavrul nevestei până a ajuns Zenobia. Soacra a
observat lipsa Anei când a început băiețelul să plângă. A rostit ca
un blestem asupra nurorii că ar vrea să o vadă moartă, iar pe urmă
găsește cadavrul în grajd.

La înmormântarea femeii, Vasile și Ion se simt vinovați și lumea îl

condamnă pe ginere. Acesta ia copilul în brațe, ținând cont că doar
datorită bebelușului el mai are pământ. Vasile îi sugerează că îi ia
pământul dacă pățește ceva nepoțelul. Oamenii încetează să-l mai
condamne pe Ion după ce văd cu câtă drăgălășenie se uita la
Petrișor, neștiind  de fapt că sentimentele nu sunt pentru băiețel, ci
pentru pământ.

Ion ajunge la închisoare, iar Herdelea este chemat înapoi ca dascăl.

Zaharia se împacă cu Belciug și trece casa pe numele Ghighiței ca
zestre. Titu pleacă la București unde se întâlnește cu Virgil Pintea
și începe viața pe care a   așteptat-o foarte mult timp. Herdelea este
chemat ca învățător și termină anul, dar este sfătuit să iasă la
pensie. Acesta acceptă pentru că a lucrat mai bine de 30 de ani și
primește mulțumiri pentru toată truda lui. Apoi află că va fi bunic
pentru a doua oară, fiindcă Laura mai așteaptă un copil. Speră să
fie băiețel!

Ion iese din închisoare și vede că Petrișor e bolnav. Zenobia

încearcă să îl ajute contra deochiului făcându- i vrăji, iar Ion o bate
foarte tare pe maică-sa pentru că nu i-a îngrijit bebelușul. În patru
zile băiețelul se prăpădește, iar doctorul când ajunge, găsește
copilul rece. Îi spune lui Ion că  dacă ajungea mai repede, poate îl
salva și că e de la mâncare. Ion știa că acum e liber să umble după
Florica, dar se teme pentru pământ. Titu l-a sfătuit să o lase în pace
pe nevasta lui George Bulbuc și să se potolească. Ion însă nu
ascultă…

Belciug reușește să înființeze o nouă biserică și este foarte fericit,

așteptând sfințirea locașului sfânt. De asemenea, părintele
negociază cu Ion și Vasile soarta pământului. Ajung de comun
acord să dea pământul bisericii dacă nu vor avea alți moștenitori.
Ion se duce de multe ori în taină la Florica și într-o seară în care
știe că George nu e acasă, se îmbată bine și merge la iubita lui.
Totuși, Bulbuc îl pândește și, aflând de la Savista  de relația lor,  îl
omoară pe Ion cu sapa lui cea nouă. Adică instrumentul cu care
Ion și-a lucrat pământul foarte drag lui. Din trei lovituri s-a produs
crima pasională, dintre care una în coastă, de 13 cm și una în ceafă.
Ion a reușit să se mai târască un pic după ce s-a trezit într-o baltă
de sânge. El  a fost auzit de o femeie . El a murit gândindu-se la
Ana, la Petrișor. A doua zi la autopsie medicul a zis că la cât de
puternic era Ion la  trup, ar fi putut trăi 100 de ani. George a
recunoscut crima și Florica a rămas singură în gospodărie. Tatăl
criminalului a zis că și-ar da toată averea să- l scoată pe George din
pușcărie. El va lua ca pedeapsă cel puțin doi-trei ani.

Se zvonește că Florica ar fi însărcinată, iar copilul l-ar aștepta pe

George din pușcărie. Totuși, se zice că acel copilul ar fi al lui Ion.
Mulți cred vorba, iar alții o contrazic.

Belciug a spus multe mulțumiri lui Ion pentru pământul  rămas

bisericii, iar Vasile Baciu este sfătuit de preot să se lase de băutură.
Bărbatul a zis că va jura în biserica cea nouă că se lasă de băutură.
Belciug sfințește împreună cu mulți preoți și un episcop biserica
cea nouă.

Observații pentru liceeni:

Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu este social, realist, tradițional și

obiectiv. El urmărește povestea mai multor personaje, purtând ca
titlu numele protagonistului.

Ion este personajul eponim* și aparține clasei țăranilor săraci, care

se confruntă cu ierarhia socială construită în funcție de avere.
Destinul lui Ion se plasează pe cele două coordonate Eros** și
Thanatos***.

Opera este structurată în două părți „Glasul pământului” și „Glasul

iubirii”; conține 13 capitole de aproximativ 40 de pagini unul.
Cuvântul „glas” este o sugestie a ispitei de neînvins și a dorinței
necontrolate. Prima parte conține 6 capitole, iar a doua parte 7.
Titlurile capitolelor sunt: 1. „Începutul”, 2. „Zvârcolirea”, 3.
„Iubirea”, 4. „Noaptea”, 5. „Rușinea”, 6. „Nunta”, 7. „Vasile”, 8.
„Copilul”, 9. Sărutarea”, 10. „Ștreangul”, 11. „Blestemul”, 12.
„George”, 13, „Sfârșitul”. Aceste cuvinte-cheie rezumă fiecare
capitol și realizează simetria incipitului cu finalul. Temele prezente
în opera literară sunt: pământul, iubirea, moartea, etc.

Romanul are o perspectivă narativă obiectivă, fiind relatată la

persoana a treia.

Riturile de trecere surprinse în  roman sunt: nașterea, nunta și

moartea.

Stilul de scriere al lui Liviu Rebreanu este sobru și anticalofil. El

folosește tehnica basoreliefului și a contrapunctului, redă planuri
paralele și realizează o formă circulară a creației sale. Planurile
sunt alternate și înlănțuite.

Modurile de expunere prezente în text sunt: descrierea, narațiunea

și dialogul.

În roman întâlnim un drum intermediar între realitate și ficțiune,

precum și un conflict interior și unul exterior.

La hora din sat se observă o împărțire a societății după statutul

social: în mijloc fruntașii satului, primarul și chiaburii, urmați de
țăranii mijlocași, apoi fetele, mamele, babele și copiii. Pe urmă
întâlnim intelectualii satului, adică preotul Belciug și învățătorul
Herdelea.

De asemenea, facem cunoștință cu mentalitatea țăranilor din

secolul al XX-lea, din vremea stăpânirii austro-ungare și cu modul
în care în instituții se vorbea limba maghiară, iar copiii erau siliți la
școală să învețe limba maghiară. Practic, se încerca o maghiarizare
a populației tinere, cu care intelectualii satului nu erau de acord.
Instituțiile de stat întâlnite sunt: școala, biserica, judecătoria și
notariatul.

Funcțiile romanului sunt simbolice, de anticipare, de reprezentare

a realității prin absența mărcilor subiectivițății , de interpretare și
metatextuală.

,,Râpile Dracului”, locația prin care se ajunge în satul Pripas și

crucea strâmbă pe care era răstignit Isus Hristos cu fața spălăcită
descrisă la intrarea în sat anticipează destinul tragic al
personajelor. Crucea se reia la mijlocul textului (când se licitează
mobila învățătorului Herdelea) și la final, când sugerează
nenorocirile personajelor și viața lor tensionată.