Rezumatul romanului „Ion”

de Liviu Rebreanu, teme

prezentate, personaje,
tehnică narativă, moduri de
expunere și planuri
multiple – Copacul lecturii
Copacul lecturii Rezumate lecturi școlare 13 februarie 2021 13 minute

Rezumat:

Romanul începe în manieră descriptivă cu drumul care duce în satul

Pripas, într-o zi de sărbătoare, la început de toamnă, iar personajele se
află la hora din sat. Perechile sunt împărțite după o ierarhie socială dată
de avere și dansează someșana cu multă pasiune.

Ion este îndrăgostit de Florica, cea mai frumoasă fată din sat, dar foarte
săracă și fără zestre. Însă îi face curte fetei lui Vasile Baciu, numită Ana,
care are o zestre bogată și mult pământ. Ana este urâțică și foarte
slăbuță. Tatăl ei a rămas văduv de tânăr, iar mama Anei a murit la
nașterea unuia dintre frații ei. Fata naivă, duce lipsă de dragoste maternă
și de-a lungul copilăriei îndură numeroase bătăi din partea lui Vasile.
Tatăl ei dorește să o mărite cu George Bulbuc pentru că era un om
înstărit și o iubea sincer pe Ana. În plus, viitorul ginere era de acord să
primească zestrea Anei doar după moartea socrului, lucru care îl încânta
peste măsură pe Vasile.

Ana și Ion se întâlnesc sub un nuc după horă, povestesc, iar băiatul
încearcă să cucerească inima fetei. Ei sunt văzuți și pârâți lui Vasile
Baciu. Ion este jignit de tatăl Anei pentru că este sărac și acest lucru îi
stârnește patima de a stăpâni cât mai mult pământ și ura față de
Alexandru Pop (tatăl lui), care a băut pământul din zestrea Zenobiei
(mama lui). Tatăl protagonistului era poreclit „Glanetașul” pentru că îi
plăcea să cânte la fluier. El se îmbăta des, dar era foarte blând la băutură.
Singura problemă era că bea pe datorie și a trebuit să vândă o groază de
pământ pentru a achita datoria.

Ion se îmbată la cârciuma satului și se bate cu George Bulbuc. Ulterior,

preotul Belciug îl umilește la biserică.

Ion este foarte supărat pe tatăl lui și pentru a recupera o parte din
pământul pierdut, ia puțin din terenul vecin. Deținătorul pământului
observă și îl dă în judecată. Protagonistul este foarte îngrijorat că ar
putea sta în închisoare.

Ion a fost cel mai iubit dintre elevii învățătorului Herdelea și a renunțat
la școală în ciuda insistențelor învățătorului. El considera că nu este
nevoie să știe prea multă carte, cu atât mai mult cu cât îi plăcea să
lucreze pământul mult iubit. Chiar dacă a renunțat la școală, în zilele de
sărbătoare mai citea din cărți pentru că îi făcea mare plăcere.

După ce a abandonat școala, a rămas în relații foarte bune cu Zaharia

Herdelea și cu Titu, fiul dascălului, căruia îi plăcea să scrie poezii. Poetul
l-a sfătuit în legătură cu luarea în căsătorie a Anei, spunându-i că dacă
tatăl ei nu este dispus să i-o dea, va trebui să-l silească.

Astfel, Ion se întâlnește cu Ana mai multe seri la rând, până când
reușește să intre în casa fetei, în mare liniște, pentru că Vasile sforăia în
camera alăturată, după o beție zdravănă. Ana îl pofti pe cuptor și acesta o
necinstește. Vasile se trezește, dar crede că fiica lui este cu George
Bulbuc și parcă doarme mai liniștit, crezând că dacă-și mărită fata, scapă
mai repede de o povară și o gură de hrănit.

Laura este sora poetului și are o simpatie pentru Aurel Ungureanu,

student la medicină, care nu are intenții serioase cu ea. Fata primește
multe scrisori din partea unui preot numit George Pintea, iar în a
optzecea scrisoare el o cere de nevastă de la învățător, spunându-i că o
iubește nespus pe Laura și vrea să o ia fără zestre. Dascălul este foarte
fericit pentru că a dat norocul peste fiica lui cea mare, dar ea este tristă
pentru că îl simpatizează pe Aurel. Totuși, după ce află că băiatul nu are
intenții serioase, este de acord să se căsătorească cu Pintea.

Anei îi este clar că va deveni mamă și îi spune lui Ion că soarta ei este în
mâinile lui. Ion este foarte fericit și nu mai vine în fiecare seară, spre
supărarea fetei care îl așteaptă în zadar. Ana nu știe de ce nu vine să o
ceară de la Vasile și se teme că va fi judecată, fiindcă nu-și va mai putea
ascunde sarcina.

Vasile Baciu este convins că acel copilul îi aparține lui George Bulbuc și,
când Ana începe să se simtă rău, îi aduce o moașă. Aceasta îi spune că va
avea un băiat.

Tatăl Anei nu înțelege de ce nu vine pețitorul fetei și, după ce merge la el,
află că Ion al Glanetașului este tatăl bebelușului. Când ajunge acasă o
bate pe Ana foarte tare, încât biata fată de abia îl roagă să nu o omoare.
După ce se adună mai mulți oameni pentru a salva tânăra, Vasile se
enervează, o închide în casă unde o bate și mai tare. Ana era însărcinată
deja în cinci luni și în următoarele trei săptămâni mănâncă bătaie zilnic.

Tatăl ei o sfătuiește să meargă la Ion pentru a stabili nunta, dar când

ajunge la el, este ignorată pentru că Ion se aștepta ca Vasile să vină la el
să-i dea fata.

Tatăl Anei știa că Ion vrea doar pământul și de aceea nu e de acord să-i
dea fata, dar acum nu mai avea încotro.

Vasile Baciu a fost în situația lui Ion de a se căsători pentru avere, fiindcă
și el a făcut-o în tinerețe, cu precizarea că a iubit-o pe mama Anei ca pe
ochii din cap și a suferit mult la moartea femeii.

Preotul Belciug era în relații bune cu dascălul Herdelea și l-a lăsat să-și
facă casă pe pământul bisericii, zicându-i că îi dă lui locul acela pentru
toate lucrurile făcute în favoarea elevilor din Pripas. Totuși, relația lor se
răcește foarte tare și învățătorul se gândea mereu că va veni preotul să-l
dea afară din casă pentru că pământul nu era trecut pe numele lui.

Laura este vizitată de Pintea și își fac logodna. Tatăl fetei este foarte
fericit că Laura se căsătorește cu Pintea, un om de calitate și speră la un
astfel de noroc și pentru Ghighi, mezina familiei.
Titu are mai multe aventuri cu o femeie căsătorită, numită Roza Lang și
cu Virginia Gherman, care îi servesc ca inspirație pentru următoarele
poezii.

Tatăl lui nu este de acord cu statul degeaba a lui Titu și se decide să-l
angajeze. Ion vine la învățător pentru a-i scrie o scrisoare în maghiară și
preotul este de acord, dar o pune pe Laura să o transcrie pentru a nu se
da de gol că el a scris-o.

Preotul se decide să îl ajute pe Ion și pe Vasile Baciu să se înțeleagă cu

nunta și îi cheamă la negociere pe Alexandru, Zenobia, Ion, Ana și tatăl
ei. Părintele a avut grijă ca ei să nu știe unul de venirea celuilalt, dar
cumva toți bănuiau.

Ana stă pe toată durata negocierii într-un colț foarte rușinată, pe când
ceilalți purtau o discuție aprinsă. Ion este de acord să o ia pe Ana, dar
vrea toată zestrea. Vasile zice că le-o va da după nuntă. Belciug este
destul de mulțumit că a reușit să aplaneze puțin conflictul dintre
enoriași.

Nunta Anei are loc în paralel cu nunta Laurei. Pe când Ana este destul de
tristă pentru că nu putea dansa dansul miresei, Ion va dansa cu Florica și
oricât și-ar dori să nu se uite Ion atât de drăgăstos la partenera lui de
dans, el tot o face. Bărbatul îi spune în batjocură că nu e la mormântare.

Nunta Laurei a fost de vis și începe să-l simpatizeze puternic pe Pintea.

Ulterior, ei pleacă din Pripas și vizitează mai multe locuri . Fata este
foarte tristă că trebuie să-și părăsească locurile natale și se desparte cu
ochii în lacrimi de membrii familiei.

După căsătorie, Ana stă un timp la Ion, care pune presiuni pe Vasile să-i
dea pământul. Ba chiar o trimite și pe Ana să îl ceară, dar ajunge să fie
bătută atât de tată, cât și de soț. Apoi își trimite nevasta la casa
părintească. Tatăl ei o lasă să stea la el. Ion crede că Ana s-a înțeles cu
Vasile să nu-i dea zestrea Anei.

Socrul îl lasă pe Ion să-și aleagă cinci bucăți de pământ pe care să le

lucreze, iar restul îl vor primi după moartea lui. Ginerele nu este de acord
și atunci îl dă în judecată pe Vasile, plătind la avocat prețul unui vițel
zdravăn.
Vasile este supărat și când vede că se apropie termenul de judecată,
merge de bunăvoie la notar cu Ion, unde îi lasă toată averea cu condiția
să stea în continuare în casa lui. Acolo Baciu are parte de o glumă oribilă,
cum că s-a dus bogat și a plecat sărac. Aceste cuvinte îl marchează foarte
tare.

Ana este primită înapoi de Ion și într-una din zile merge să-i ducă de
mâncare pe câmp. Acolo își naște copilașul, pe Petrișor, ajutată de
Zenobia. Ion simte o repulsie față de băiețel și este încercat de
sentimente ciudate când soția îi transmite vorbele Zenobiei și anume, că
bebelușul seamănă cu el.

Laura va naște o fetiță și o va numi în cinstea doamnei Herdelea, Maria.

Sentimentele dintre Pintea și nevasta lui devin foarte profunde și toți
sunt încântați când vizitează familia intelectualilor cu noua membră a
familiei.

Ion a mărturisit că Herdelea i-a scris scrisoarea și oricât ar nega dascălul,

adevărul iese la iveală, iar intelectualul trebuie să se retragă din
învățământ și să se mute într-o altă casă.

Ion este foarte fericit că deține pământ și îl lucrează cu multă plăcere, se

simte biruitor și vede că eforturile lui au dat roade.

În ciuda acestui lucru râvnește foarte tare la dragostea pentru Florica,

când află că ea se va căsători cu George Bulbuc.

Savista este oloaga satului și, din milă, dusă de soțul Floricăi la el acasă.
În zilele de sărbătoare este lăsată să cerșească.

Ana mergea zilnic acasă la tatăl ei, își hrănea copilul fără să-i zică nimic
lui Vasile și se uita la cuptor cu ochii îndurerați. Îi era foarte clar că Ion a
iubit zestrea ei, nu și pe ea, iar în ochii lui Petrișor vedea doar privirea lui
Ion și parcă se temea să vadă ochii bebelușului. Spunea mereu că Ion era
de vină.
La un moment dat se întâlnește cu Savista care o anunță că Ion umblă
după Florica. Ana devine foarte tristă și merge la Ion, pune copilul pe pat
foarte atent, se închină în fața lui și merge în grajd. Acolo se spânzură și i
se umflă limba ca o dovadă a tuturor lucrurilor pe care nu le-a spus. Se
spânzură cu lanțul cel nou al vițelului pe care l-a vândut Ion pentru a
plăti avocatul ce îl ajuta să ia pământul Anei. Vaca din zestrea femeii și
cealaltă bovină din grajd au lins cadavrul nevestei până a ajuns Zenobia.
Soacra a observat lipsa Anei când a început băiețelul să plângă. A rostit
ca un blestem asupra nurorii că ar vrea să o vadă moartă, iar pe urmă
găsește cadavrul în grajd.

La înmormântarea femeii, Vasile și Ion se simt vinovați și lumea îl

condamnă pe ginere. Acesta ia copilul în brațe, ținând cont că doar
datorită bebelușului el mai are pământ. Vasile îi sugerează că îi ia
pământul dacă pățește ceva nepoțelul. Oamenii încetează să-l mai
condamne pe Ion după ce văd cu câtă drăgălășenie se uita la Petrișor,
neștiind de fapt că sentimentele nu sunt pentru băiețel, ci pentru
pământ.

Ion ajunge la închisoare, iar Herdelea este chemat înapoi ca dascăl.

Zaharia se împacă cu Belciug și trece casa pe numele Ghighiței ca zestre.
Titu pleacă la București unde se întâlnește cu Virgil Pintea și începe viața
pe care a așteptat-o foarte mult timp. Herdelea este chemat ca învățător
și termină anul, dar este sfătuit să iasă la pensie. Acesta acceptă pentru
că a lucrat mai bine de 30 de ani și primește mulțumiri pentru toată
truda lui. Apoi află că va fi bunic pentru a doua oară, fiindcă Laura mai
așteaptă un copil. Speră să fie băiețel!

Ion iese din închisoare și vede că Petrișor e bolnav. Zenobia încearcă să îl

ajute contra deochiului făcându- i vrăji, iar Ion o bate foarte tare pe
maică-sa pentru că nu i-a îngrijit bebelușul. În patru zile băiețelul se
prăpădește, iar doctorul când ajunge, găsește copilul rece. Îi spune lui
Ion că dacă ajungea mai repede, poate îl salva și că e de la mâncare. Ion
știa că acum e liber să umble după Florica, dar se teme pentru pământ.
Titu l-a sfătuit să o lase în pace pe nevasta lui George Bulbuc și să se
potolească. Ion însă nu ascultă…

Belciug reușește să înființeze o nouă biserică și este foarte fericit,

așteptând sfințirea locașului sfânt. De asemenea, părintele negociază cu
Ion și Vasile soarta pământului. Ajung de comun acord să dea pământul
bisericii dacă nu vor avea alți moștenitori.

Ion se duce de multe ori în taină la Florica și într-o seară în care știe că
George nu e acasă, se îmbată bine și merge la iubita lui. Totuși, Bulbuc îl
pândește și, aflând de la Savista de relația lor, îl omoară pe Ion cu sapa
lui cea nouă. Adică instrumentul cu care Ion și-a lucrat pământul foarte
drag lui. Din trei lovituri s-a produs crima pasională, dintre care una în
coastă, de 13 cm și una în ceafă. Ion a reușit să se mai târască un pic
după ce s-a trezit într-o baltă de sânge. El a fost auzit de o femeie . El a
murit gândindu-se la Ana, la Petrișor. A doua zi la autopsie medicul a zis
că la cât de puternic era Ion la trup, ar fi putut trăi 100 de ani. George a
recunoscut crima și Florica a rămas singură în gospodărie. Tatăl
criminalului a zis că și-ar da toată averea să- l scoată pe George din
pușcărie. El va lua ca pedeapsă cel puțin doi-trei ani.

Se zvonește că Florica ar fi însărcinată, iar copilul l-ar aștepta pe George

din pușcărie. Totuși, se zice că acel copilul ar fi al lui Ion. Mulți cred
vorba, iar alții o contrazic.

Belciug a spus multe mulțumiri lui Ion pentru pământul rămas bisericii,
iar Vasile Baciu este sfătuit de preot să se lase de băutură. Bărbatul a zis
că va jura în biserica cea nouă că se lasă de băutură. Belciug sfințește
împreună cu mulți preoți și un episcop biserica cea nouă.

Observații pentru liceeni:

Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu este social, realist, tradițional și

obiectiv. El urmărește povestea mai multor personaje, purtând ca titlu
numele protagonistului.

Ion este personajul eponim* și aparține clasei țăranilor săraci, care se

confruntă cu ierarhia socială construită în funcție de avere. Destinul lui
Ion se plasează pe cele două coordonate Eros** și Thanatos***.

Opera este structurată în două părți „Glasul pământului” și „Glasul

iubirii”; conține 13 capitole de aproximativ 40 de pagini unul. Cuvântul
„glas” este o sugestie a ispitei de neînvins și a dorinței necontrolate.
Prima parte conține 6 capitole, iar a doua parte 7. Titlurile capitolelor
sunt: 1. „Începutul”, 2. „Zvârcolirea”, 3. „Iubirea”, 4. „Noaptea”, 5.
„Rușinea”, 6. „Nunta”, 7. „Vasile”, 8. „Copilul”, 9. Sărutarea”, 10.
„Ștreangul”, 11. „Blestemul”, 12. „George”, 13, „Sfârșitul”. Aceste cuvinte-
cheie rezumă fiecare capitol și realizează simetria incipitului cu finalul.
Temele prezente în opera literară sunt: pământul, iubirea, moartea, etc.

Romanul are o perspectivă narativă obiectivă, fiind relatată la persoana a

treia.

Riturile de trecere surprinse în roman sunt: nașterea, nunta și moartea.

Stilul de scriere al lui Liviu Rebreanu este sobru și anticalofil. El folosește

tehnica basoreliefului și a contrapunctului, redă planuri paralele și
realizează o formă circulară a creației sale. Planurile sunt alternate și
înlănțuite.

Modurile de expunere prezente în text sunt: descrierea, narațiunea și

dialogul.

În roman întâlnim un drum intermediar între realitate și ficțiune,

precum și un conflict interior și unul exterior.

La hora din sat se observă o împărțire a societății după statutul social: în

mijloc fruntașii satului, primarul și chiaburii, urmați de țăranii mijlocași,
apoi fetele, mamele, babele și copiii. Pe urmă întâlnim intelectualii
satului, adică preotul Belciug și învățătorul Herdelea.

De asemenea, facem cunoștință cu mentalitatea țăranilor din secolul al

XX-lea, din vremea stăpânirii austro-ungare și cu modul în care în
instituții se vorbea limba maghiară, iar copiii erau siliți la școală să
învețe limba maghiară. Practic, se încerca o maghiarizare a populației
tinere, cu care intelectualii satului nu erau de acord. Instituțiile de stat
întâlnite sunt: școala, biserica, judecătoria și notariatul.

Funcțiile romanului sunt simbolice, de anticipare, de reprezentare a

realității prin absența mărcilor subiectivițății , de interpretare și
metatextuală.

,,Râpile Dracului”, locația prin care se ajunge în satul Pripas și crucea

strâmbă pe care era răstignit Isus Hristos cu fața spălăcită descrisă la
intrarea în sat anticipează destinul tragic al personajelor. Crucea se reia
la mijlocul textului (când se licitează mobila învățătorului Herdelea) și la
final, când sugerează nenorocirile personajelor și viața lor tensionată.

*eponim= care dă numele său unui oraș, unei regiuni, etc.

**Eros în mitologia greacă reprezintă zeul iubirii, fiul lui Hermes și al

Afroditei și frate cu Anteros.

***Thanatos reprezintă în mitologia greacă zeul protector și

personificare a morții, identificat cu zeița Mars din mitologia romană.
Thanatos era fiul lui Nyx și frate cu Hypnes.