O buclă în timp” de Madeleine L’Engle

La începutul cărții, Meg este o fată familiară, ciudată, dar iubitoare, tulburată de nesiguranța
personală și îngrijorarea față de tatăl ei, care a lipsit mai mult de un an. Povestea începe cu
sosirea doamnei Ce la casa Murry într-o seară întunecată și furtunoasă. Deși arată ca un personaj
excentric, ea este de fapt o creatură cerească, cu capacitatea de a citi gândurile lui Meg. O sperie
pe mama lui Meg, asigurând-o că există un teseract – un fel de „cută” în spațiu și timp. Prin
această cută, Meg și tovarășii ei vor călători prin a cincea dimensiune în căutarea lui Murry.
În după-amiaza de după vizita doamnei Ce, Meg și Charles Wallace merg la cabana ei. Pe drum,
se întâlnesc cu Calvin O’Keefe, un băiat popular în școala lui Meg, pe care Charles îl consideră
un spirit înrudit. Cei trei copii află de la doamna Ce și de la prietenele ei, doamna Cine și
doamnă Care că universul este amenințat de un rău mare numit Umbra care ia forma unui nor
gigantic, înghițind stelele din jurul ei. Mai multe planete au cedat deja acestei forțe rele, inclusiv
Camazotz, planeta pe care domnul Murry este întemnițat.
Cele trei doamne transportă copiii la Camazotz și îi instruiesc să rămână întotdeauna înpreună în
timp ce îl căută pe dl Murry. La Camazotz, toate obiectele și locurile apar exact la fel, pentru că
întreaga planetă trebuie să se conformeze pulsației ritmice terifiante a IT-ului, un creier gigantic.
Charles Wallace încearcă să lupte împotriva acestuia cu inteligența sa excepțională, dar este
suprasolicitat și devine o creatură asemănătoare robotului. Sub controlul IT-ului, Charles îi
conduce pe Meg și pe Calvin la Murry și împreună se confruntă cu IT-ul. Cu toate acestea ei nu
sunt în stare să reziste puterii IT; și scapă numai în ultimul moment când apare domnul Murry și
îi prinde pe Meg și Calvin, călătorind printr-un alt teseract pe o planetă gri numită Ixchel, locuită
de creaturi înalte și blânde care îngrijesc călătorii. Charles Wallace rămâne posedat de IT,
prizonier de Camazotz.

Pe planeta Ixchel, cele trei doamne apar din nou, iar Meg își dă seama că trebuie să călătorească
singură înapoi la Camazotz pentru a îl salva pe fratele ei. I se spune că are ceva, o putere pe care
creierul super performant nu o posedă, și aceasta va fi arma ei împotriva răului. Cu toate acestea,
Meg trebuie să descopere care este această armă.
Dacă reușește să afle care este această putere ori ba, trebuie să aflați singuri.
Pe mine una nu m-a prins în așa măsură această poveste, pentru că are o înșiruire previzibilă a
evenimentelor așa cum pare a veni din altă vreme, ceea ce de fapt și face. Multe s-au schimbat
din 1962 încoace, iar modificările în domeniul tehnologiei sunt de-a dreptul spectaculoase.
Din prezentarea filmului se pare că efectele speciale depășesc descrierile autoarei, dar aștept să
citesc și continuarea, cea care a apărut nu de multă vreme tot la Editura Arthur. Se
numește Vântul bate la ușă și se poate achiziționa de pe site-ul editurii.