O buclă în timp

Publicată în martie 2016

Editura Art
Traducere din engleză de Andreea Caleman
ISBN 9786067880113

O buclă în timp, de Madeleine L'Engle, este o poveste S.F. publicată în anii ‘60 și
ecranizată acum, la început de 2018. Cu titlul original “Wrinkle in time”, romanul m-a păcălit
un pic, primul sens al lui “wrinkle” fiind acela de “rid”, a cărui alăturare cu “timpul” m-a făcut
să sper într-o descriere romantică a unei mașini a timpului sau măcar a vreunui misterios și
fantastic antirid. Nu a fost deloc așa, am descoperit de fapt niște tunele întortocheate între
cele mai ciudate și întunecate locuri din Univers.
Într-o atmosferă sumbră, în mijlocul unei furtuni agresive, facem cunoștință cu o familie
copleșită de tristețe: o tânără mamă și cei patru copii ai săi, așteaptă de ani buni întoarcerea
tatălui, cercetătorul - geniu, dispărut în timpul unui experiment controversat. Doi dintre frați,
Meg și Charles, alături de colegul lor Calvin, pornesc într-un fel de călătorie inițiatică,
susținuți de trei doamne cel puțin ciudate: doamnele Cine, Care și Ce. Cu ușurința cu care
ar vorbi despre un tramvai, cele trei prietene confirmă existența “tesseractului”, un mijloc de
transport revoluționar care “croșetează bucle” și miscșorează
distanțe . Apoi doamnele “se scutură” de aparența umană și
arată ceea ce sunt de fapt: un fel de călătoare astrale, fără
vârstă dar cu puteri speciale. Ele demonstrează copiilor
călătoria în timp și spațiu, împingându-i în clasica luptă dintre
bine și rău, care se duce acum în alte dimensiuni, la nivel galactic. Când apare în peisaj și
Mătușa Bestia, chiar nu știi la ce să te mai aștepți. Miza este uriașă, copiii sunt singurii care-
și salva pot tatăl și planeta natală de Umbra Neagră, care a înghițit deja alte lumi.
Mi-au plăcut planetele descrise, personajele fantastice, umorul cu care se apără uneori
cei mici, dar și faptul că deși trec prin multe aventuri dramatice, copiii nu sunt prezentați ca
niște super-eroi. Sunt umani, cu frici și speranțe, vulnerabili dar și curajosi la nevoie. Un pic
mai complicat mi s-a părut limbajul; se simte că povestea e scrisă acum o jumătate de secol
și cred că va fi solicitantă pentru un copil de 8-10 ani, având destule idei și simboluri mai
greu de explicat. Părinții vor descoperi ca “bonus” o alegorie a unei dictaturi feroce, pe care
doar inteligența, dragostea necondiționată și comuniunea sufletească o pot învinge.