Dacă ninge - Adrian Păunescu

Dacă ninge cumplit

Peste-ntregul curpins

Este semn de belşug

Pentru fiece ins.

Dar şi semn de-nfloriri

În grădini îngereşti

Şi că sunt de venit

Dinspre cer nişte veşti.

Este iarna de har

Când se-ntâmplă minuni

Şi vin deşertăciuni

Peste deşertăciuni.

Este vestea de har

Că în ieslea de jos,

Fiu al Sfântului Duh,

Se va naşte Hristos.

Răsărire de magi

Şi păgânii se tem

Şi pământul întreg

E-un enorm Bethleem.

Şi pri oameni e zvon

Şi e fapt ireal,

Dumnezeu va veni

De Crăciun, în Ardeal.

Crăciunul copiilor - Octavian Goga

Dragi copii din ţara asta,

Vă miraţi voi cum se poate,

Moş Crăciun, din cer de-acolo,

Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...

Iarna'n noapte, pe zăpadă,

El trimite câte-un înger

La fereastră ca să vadă...

Îngerii se uită-n casă

Văd şi spun, iar Moşul are

Colo'n cer, la el in tindă,

Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare...

Şi de-acolo ştie Moşul,

Că-i şiret el, lucru mare.

Colind ceresc - Radu Gyr

Cerul şi-a deschis soborul

- Lerui, Doamne, Ler -

au pornit cu pluguşorul

îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă

şi de giuvaier,

toţi luceferii colindă

- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumina

- Lerui, Doamne, Ler -

în buhai de lună plină

legănat în ger.

Patru heruvimi cu glugă

albă de oier

sub fereşti colinde-ndrugă,

- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,

ci au rupt din ger

stele mari ca să le-mpartă,

- Lerui, Doamne, Ler -

Şi-n Florar de roade grele,

- Lerui, Doamne, Ler -

va fi câmpul cer de stele

tolănit sub cer?

Numai tu aştepţi în tindă,

- Lerui, Doamne, Ler -

suflete ce n-ai colindă

şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine

fâlfâind mister,

cu o stea şi pentru tine,

- Lerui, Doamne, Ler –

Ninge înainte de Crăciun - Constantin Mîndruţă

Ninge înainte de Crăciun,

Frumoasa iarnă să o ţinem minte,

S-avem în case sufletul mai bun,

Să ne-ndulcim spunându-ne cuvinte.

Cu buzele ascunse în sărut,

Un zâmbet să îngheţe nu mai poate,

Şi noi, de mână, deşirăm trecut

Şi zilele ne sunt mai luminate.

Toţi oamenii sunt azi apropiaţi,

Crăciunul este ziua noastră

Şi ninge, şi noi suntem mai curaţi,

Şi fulgii pun icoane în fereastră.

Naşterea Domnului - Vasile Militaru

Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele

De-asupra omenirii cu păcătoase gloate,

Cu Regi, pe fruntea căror sclipiau Coroane grele,

Cu-Împărăţii supuse pe veci pieirii toate...

Şi-atunci, în noaptea ceia senină si adâncă,

Zăriră Magii lumii, pe cer, o mare stea,

O stea străluminată, ne mai văzută încă,

Şi-au fost purces, cu daruri, călăuziţi de ea !...

Căci, - cititori în stele fiind în noaptea humii,

Trei Magi ştiau că vine, cu strălucire foarte,

Iisus-Mântuitorul sau Împăratul lumii,

Cel Care-avea să calce cu moartea peste moarte ?...

Ei au ştiut că'n lume Cel care-avea să vină,

Va 'ntuneca, prin Mila-I, toţi Regii şi-Împăraţii :

La slabi, va da toege, la orbi va da lumină,

Va sătura flămânzii, va adăpa 'nsetaţii !...

Şi L'au aflat pe-Acela a Cărui sfântă milă,

Ca soarele venit-a pe oameni să-i mângâe,

Şi Magii 'ngenunchiară pe umedă argilă,

Şi daruri I-au dat : aur, şi smirnă, şi tămâe !...

Atunci, berbecii, boii, viţeii şi asinii,

Cu-al răsuflării abur, au încălzit pe-Acel

A Cărui sfântă frunte urma s'o 'ncingă spinii,

Şi 'n cue mari, pe Cruce, să-L bată Israel !...