Locul meu

Domnul Ionescu, un naiv si blând apicultor, și-a pierdut slujba de la sediul de poliție, unde era
portar, în urma unui joc pus în șcenă de colegii săi.

Acesta este un domn în vârstă, care își iubea slujba, deaceea și-a prelungit contractual, până a
rămas doar cu afacerea cu miere, devenind, ulterior, apicultor, alaturi de soția sa, doamna
Elena.

După spusele celor cunoscuți, este un om de încredere, cu frică de Dumnezeu, înalt, cărunt, cu
dorința de a munci, însă prea încrezător în bunătatea și sinceritatea oamenilor.

Într-o zi, ajuns la muncă, colegii săi, Titi si Marin îl întâmpină pe domnul Ionescu, direct din
poarta secției.

-Bună dimineața, Ioane! spuse Titi, hotărât să urmeze planul pe care l-a stabilit cu Marin.

-Bună să-ți fie ziua, Titi! Ce mai faci, ești bine? Nu te-am mai văzut de mult timp atât de
devreme la muncă.

-Sunt bine, Ioane, chiar foarte fericit. Având în vedere că am aflat de acest concediu spontan,
pot să-mi duc familia în vacanță. spuse acesta, rânjind înșelator.

-Ce frumos! Cum ai reușit să-l convingi pe marele șef să te lase să pleci așa, din scurt? Întrebă
Ion mirat.

-Nu l-a convins. Nu ai auzit că sunteți liberi? întrebă Marin.

-Nu m-a anunțat nimeni.

-Normal că nu te-a anunțat nimeni. Nu te-a mai chemat șefu’ de dimineață la adunare și a zis
să îți spunem noi că se mută pentru câteva zile la sediul de la Cluj, pentru a putea chema
dezinsecția la noi și rămâne Marin la poartă, iar toți, în afară de el, suntem liberi pentru câteva
zile.

-Sunteți siguri ca a fost atât de darnic șeful?

-Sigur, Ioane, ne-a strâns de dimineață și a zis să te anunțăm noi și pe tine, să nu te mai
trezească el.
 -Mulțumesc, pentru că m-ați anunțat, băieți. De-abia o să am mai mult timp să mă ocup de
stupi. O zi frumoasă vă doresc! Ne auzim după dezinsecție.

-Zi bună, Ioane, spor la treaba!

Cei doi placă împliniți, deoarece l-au făcut pe bătrân să stea acasă, pe tura lui, inventând
dezinsecția, pentru a-l convinge pe șef că acesta delirează și nu mai este potrivit pentru postul
de portar, deoarece lasa sediul de poliție nesupravegheat, din cauza halucinaților sale. De fapt,
cei doi voiau să obțină locul bătrânului, pentru prietenul lor, care nu putea obține postul, dcât
prin înlăturarea domnului Ionescu.

Considerându-i de încredere, bătrânul îi ascultă pe cei doi, fără a mai întreba pe altcineva, așa
că, următoarea zi nu se prezintă la lucru.

Pe seară, soția acestuia îi aduce o scrisoare, primită de la șeful cel mare, prin care acesta îl
informează pe domnul Ionescu faptul că nu mai este angajat ca portar la sediul de poliție,
deoarece, nu s-a prezentat la muncă, lăsând firma nesupravegheată. Acesta îi aduce la
cunoștință faptul că l-a concediat, fiindcă Titi si Marin i-au povestit despre delirările sale
legate de dezinsecție.

Atunci,bătrânul își dă seama că cei doi l-au jucat pe la spate, însă se hotărăște să nu mi lupte
pentru drepturile sale și se hotârăște să se pensioneze și să creeze o mică afacere cu miere,
alături de soția sa, deoarece deține câțiva stupi, primiți de curând de la fiul său, gândindu-se
că astfel v-a aduce bucurie iubitorilor de miere din satul său.

După această experietă, bătrânul a rămas cu un gust amar și a realizat că nu toți oamenii sunt
ceea ce par.