15.11.

1937
Dragă Jurnalule,
    zile crunte ne așteaptă pe mine și sora mea. De ieri trupele germane au început să
aresteze evrei. Părinții mei au continuat să meargă la muncă, fiind convinși că aud doar
zvonuri. Din nefericire mama a fost arestată, tata în schimb a reușit să fugă, a venit acasă
cât de repede a putut, și ne-a spus să ne ascundem. Pentru că eram fratele mai mare, mi-a
dat instrucțiuni foarte clare cum să fugim din țară, după care din ascunzătoare am auzit cum
niște soldați au spart ușa și l-au luat pe tata de lângă noi, nu mă puteam abține să nu plâng,
în schimb sora mea mai mică nu înțelegea săracuța ce s-a întâmplat și putea doar să se
maimuțărească așa ca un mic bebeluș ce era…

17.11.1937
Dragă Jurnalule,
    m-am decis, voi  urma sfatul tatălui meu și voi pleca din țară, mi-am pregătit tot ce era
nevoie, am luat-o pe sora mea în spate și am plecat la drum. Știam deja că drumul va fii
lung, trebuia din Craiova să ajung până la granița de sud-vest a România, mai exact la
graniță cu Iugoslavia. Din nefericire nu îți voi mai putea scrie nimic deoarece tata mi-a spus
să iau doar esențialul cu mine și chiar dacă eu te consider esențial, tata nu te-a pus pe acea
listă. Așa că ne revedem mai târziu…dacă vom avea noroc.

11.09.1945
Bine te-am regăsit Jurnalule,
    într-un final puterile Axei au căzut și cu ea și tirania din România. Așa că m-am decis să
mă întorc, și ce să vezi casa mea veche în care tu te ascunzi, este încă în picioare. Deși
atunci nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat acum știu și regret totul. M-am gândit că poate
te-ai întrebat unde am fost tot acest timp, pai... este o poveste foarte lungă. După ce am
plecat de acasă nu am reușit să merg foarte mult din cauza oboselii și a foamei. Într-o seară
când ne-am ascuns pe o alee, pentru a dormi puțin, mă trezesc în brațe la cineva care m-a
luat pe mine și pe sora mea. Mi-a fost frică... Nu mai aveam încredere în oameni. Ei mi-au
răpit părinții..
Frica mea a fost repede înlăturată...a fost un om bun. Ne-a luat la el în mașină și ne-a dus
spre graniță. Era o călăuză. Am trecut în Iugoslavia și ne-a dus la o altă familie, unde am stat
aproape o lună, până am putut pleca mai departe. Oriunde ajungeam erau oameni care
aveau pentru noi o vorbă bună, un pic de mâncare și vorbe de alint.
Mi-a fost greu și dor de mama, de tata. Dar ura mea puternică pentru toți cei care au năvălit
în casa mea, în țara mea... nu a mai crescut. A rămas în umbra tuturor oamenilor minunați
pe care i-am întâlnit pe drum. Despre sora mea îți spun doar că ei i-a fost mai ușor i-am spus
că este un joc, de-a războiul, de-a v-ați ascunselea. Târziu când a mai crescut, a înțeles.
Acum suntem amândoi acasă.

15.09.1945
 Bine te-am regăsit Jurnalule,
azi sunt fericit și trebuie să iți spun și ție. Azi s-a întors mama. A fost trimisă într-un lagăr. I-
a fost greu și dor de noi, însă o nemțoaică a ajutat-o, mult și a supraviețuit. A ajuns acasă la
noi. Se pare că oamenii nu sunt răi doar pentru că sunt nemți.. Îl mai așteptam pe tata. Știu
că va veni