Canonul Izvorului Tămăduirii

În ziua de vineri din Săptămâna luminată

Canonul Izvorului Tămăduirii din Penticostarul de la anul 1768

M ană cerească, și Dumnezeiesc izvor al Raiului Fecioară, pe tine te numesc mai ales: că pământului i-au izvorât
curgerea și Darul Izvorului tău, carele acoperă patru părți ale lui, cu străine minuni totdeauna: și tuturor se face
apă de băut dorită. Pentru aceasta bucurându-ne creștinii, alergăm cu credință, scoțând totdeauna sfințenie de dulceață
izvorâtoare.
Lucruri minunate și preaslăvite Stăpânul cerurilor au săvârșit din început întru tine ceea ce ești cu totul fără prihană:
pentru că de sus au picurat arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeiească Mireasă: izvor pe tine arătându-te, din
care curge toată bunătatea și îndestulare de tămăduiri, și facerile de bine izvorăsc de prisosit, tuturor celor ce le
trebuiește întărire sufletelor și sănătate trupului, prin apa Darului.
Curgeri de tămăduiri izvorăști Fecioară, celor ce aleargă cu credință totdeauna la izvorul tău, Dumnezeiască Mireasă: cî
în dar verși din destul și bogate vindecări celor bolnavi. Pe cei orbi ce aleargă la tine, a vedea luminat îi faci, pe mulți
șchiopi i-ai îndreptat, și slăbănogi ai întărit, și pe cel mort l-ai înviat prin turnarea apei de trei ori: patimile celor
bolnavi de dropică și de oftică le-ai vindecat.
Cine va spune puterile tale izvorule, care fiind plină de minuni nedeșertate, multe și mai presus de fire faci vindecări.
O, darurile cele mari, care tuturor le verși: că nu numai gonești boalele cele cumplite de la cei ce aleargă la tine cu
dragoste, ci și patimile sufletești le speli curățindu-le, ceea ce ești cu totul nespurcată, și dând tuturor mare milă.
Cine nu te va ferici pe tine Prea Sfântă Fecioară? sau cine nu va lăuda prea curată Nașterea ta, că Cel ce au strălucit
fără de ani din Tatăl Fiul unul născut, din tine cea curată au ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, și cu
firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată
cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Bucură-te Izvorule cel de viață dărtător, carele izvorăști minuni pre mare peste toată lumea, oceanule cel înțelegător,
carele covârșești curgerile Nilului cu vărsarea Darului: Siloame al doilea, care izvorăști apă preaslăvită ca din piatră,
luând lucrarea Iordanului: mannă de mântuire făcându-te arătat spre trebuința celui ce o dorește, îndestulată cu adevărat
și de prisosit: Maica lui Hristos Fecioară, care verși lumii mare milă.
Cu cântări împodobite să lăudăm credincioșii pe Norul cel ceresc, carele au plouat fără stricăciune pe pământ, pe
Hristos Dătătorul de viață, picătura cerească cea vie, apa cea dumnezeiască, dulceață de mursă, care după băutură
niciodată nu se strică, și setea ceea ce topește sufletele o gonește: din care cei ce beau înțelepțește, izvorăsc din pântece
înțelegător Dumnezeiești ape, care adapă pe toți cu Dar de prisosit.
Acum izvorăște mie Fecioară de Dumnezeu Născătoare Izvorule dându-mi dar cuvântului, ca să laud izvorul tău, carele
izvorăște viață și dar credincioșilor; că tu pe Cuvântul Cel cu un ipostas l-ai izvorât nouă.
Casă de doftorie mai presus de fire se arată Biserica ta tuturor, curată Fecioară: că din moarte văzută ridică arătat pe
credincioșii cei ce aleargă la dânsa, și tuturor izvorăște dulceață de prisosit.
Izvorăști tu una din Cer nouă daruri fără împuținare cu adevărat: că pe cel orb l-ai făcut a privi la lumină prin tină nouă,
strigând de sus mai presus de gând către Leon.
Din darul tău Stăpână Izvorule, ai dat împăratului slobozire de oprirea udului, care îl ținea cumplit, pentru ființa pietrei
cea groaznică, carea s-au slobozit prin apă.
Curge dar de prisosit din tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izvorând din destul. Șchiopi sar prin tine, mulțimea
celor leproși se curățește, și dracii se sugrumă.
Tuturor credincioșilor le dai vindecări, împăraților, și celor proști, săracilor domnilor, și lipsiților, bogaților și tuturor
celor de obște, apă vărsându-le Izvorule, tămăduire de multe feluri.
Mai mult decât nisipul cu adevărat, și decât picăturile ploilor, au fost mulțimile izvorului lucrurilor tale Fecioară, care
neîncetat răurează din destul peste tot pământul, și pe tot cel ce este bolnav cumplit, degrabă îl vindecă.
Peste țâța muierii cea cuprinsă de brâncă, apă din izvorul tău s-au vărsat Fecioară stăpână, și îndatăși prin vărsare au
încetat patimile cele de moarte aducătoare, și s-au cunoscut că au ieșit brânca cu adevărat.
Necuprins lucru este cu adevărat, și mai presus de fire cel ce s-au lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu: că apa
izvorului tău se face tămăduire tuturor boalelor celor de moarte aducătoare, care firea cu adevărat niciodată n-au văzut.
Cântece neroditoare mai nainte pentru sterpiciunea, ai deslegat arătat, cu curgerile izvorului tău, că și nașteri dai, ca
ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.