1.

Corelaţia statistică

Corelaţia este o metodă statistică utilizată pentru a determina relaţiile dintre două sau mai multe
variabile (caracteristici, fenomene fizice, sociale etc).
Coeficientul de corelaţie este o valoare cantitativă ce descrie relaţia dintre două sau mai multe
variabile. El variază între (-1 si +1), unde valorile extreme presupun o relaţie perfectă între variabile în
timp ce zero înseamnă lipsa totală de relaţie.
Coeficientul de corelaţie simplă se numeşte Bravais-Pearson şi se notează cu r.
Pentru o înţelegere mai bună a acestor situaţii vom apela la exemplul următor: Un cercetător
doreşte să stabilească ce legătură exista între abilitatea unui individ de a fi îndrăgostit şi altruismul său
social. Să ne imaginăm deci că ar exista un test prin care să poată fi măsurată cantitativ abilitatea de a fi
îndrăgostit, probă pe care cercetătorul ar corela-o cu o scala de evaluare a gradului de altruism social.
Au fost testaţi 20 de subiecţi. Pentru uşurarea calculelor se realizează un tabel ajutător, în care sunt
trecute printre altele şi valorile obţinute la testare (X = abilitatea de a fi îndrăgostit; Y = altruismul).
Pentru aflarea semnificaţiei unui coeficient de corelaţie este necesară parcurgerea următorilor
paşi:
1. Se alege nivelul de semnificaţie dorit; cel mai adesea este p = 0,05 (pragul de semnificaţie, notat
cu p). Aceasta înseamnă că la efectuarea a 100 de experimente vom obţine un rezultat bun
datorat întâmplării în maxim 5 cazuri din 100. În restul cazurilor vom obţine un rezultat bun
datorită asocierii reale dintre variabile. La nivelul de 0,01 relaţia este şi mai puternică, iar
eroarea are loc numai într-un singur caz din 100. Deci testul de semnificaţie este mai riguros la
nivelul de 0,01 decât la nivelul de 0,05 şi corelaţia este și mai puternică la atingerea nivelului de
semnificaţie de 0,001.
2. Se stabileşte tipul de relaţie între variabile: bilaterala (two-tailed), respectiv unilaterală (one-
tailed). Cercetătorul este cel care decide ce valoare va consulta. În cazul în care, teoretic, se
urmăreşte să se demonstreze ca două variabile se corelează fie pozitiv, fie negativ, va fi folosit
testul unilateral. Dacă asemenea informaţii lipsesc şi se doreşte doar identificarea coeficientului
de corelaţie fără a se preciza direcţia legăturii, vorbim despre testul bilateral. În exemplul dat,
întâlnim situaţia unui test bilateral deoarece nu este precizată direcţia legăturii între uşurinţa de
a se îndrăgosti şi altruism.
3. Valoarea coeficientului de corelaţie necesară pentru un r "semnificativ" scade pe măsură ce
creşte numărul de subiecţi, implicit gradele de libertate. Se remarcă astfel că valorile foarte mici
ale coeficienţilor de corelaţie pot fi semnificative numai dacă se lucrează cu grupe mari de
subiecţi.

Sinceritate Corectitudine Modestie Onestitate

Voluntariat coeficientul r r = 0.456** .260* .315* .433**
pentru = coeficient (corelaţie de (coeficient f. (coeficient (corelaţie
sarcini Pearson putere scăzut) scăzut) de putere
medie)
suplimentar medie)
e p = Sig. (2- p = .000 .045 .014 .001
tailed) (prag de (prag de (prag de (prag de
semnificaţie semnificaţie
semnificaţie semnificaţi
deosebit de foarte scăzut)
puternic) scăzut) e foarte
puternic)
N (număr de 60 60 60 60
subiecţi)
 Ce este un test statistic? Este o metodă de decizie care ne ajută la validarea sau invalidarea cu
un anumit grad de siguranţă a unei ipoteze statistice.
Testele statistice verifică veridicitatea unor ipoteze (inferenţe statistice)
 Ipoteza H0 (sau ipoteza de nul): datele nu prezintă legături între ele, sunt
independente/valorile comparate nu diferă între ele
 Ipoteza H1 (sau ipoteza alternativă): datele prezintă legături între ele, sunt
dependente/valorile comparate diferă între ele.
Rezultatul p al testului, furnizat ca un număr între 0 şi 1, reprezintă probabilitatea de a face o
eroare dacă respingem ipoteza H0. Dacă p este mai mic decât pragul de semnificaţie ales – de obicei
p =0,05 – respingem ipoteza H0 şi admitem ca este adevărată ipoteza H1.
Interpretarea valorilor lui p se face la majoritatea testelor statistice astfel :
 p < 0.05, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 95% ).
 p < 0.01, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 99%).
 p < 0.001, legătura statistică este înalt semnificativă (HS, încredere 99.9%).
 p > 0.05, legătura statistică este nesemnificativă (NS)

Testul t pentru eşantioane independente

Când avem nevoie de testul t pentru 2 eşantioane independente? Atunci când criteriul (variabila
dependenta) este măsurat printr-o scală numerică, iar noi suntem interesaţi să comparăm rezultatele
obţinute de două grupe diferite de subiecţi.
Exemplu:
 (1) Un cercetător este interesat să studieze dacă exista diferenţe la nivelul încrederii în forţele
proprii între copiii instituţionalizaţi (n = 35) şi o grupă de copii proveniţi din familii normale (n = 32).
Pentru măsurarea nivelului de încredere în sine a folosit scorul total obţinut de cei 67 de participanţi
incluşi în cercetare la o scală ce măsoară percepţia eficienţei de sine (Self-efficacy).
 (2) Într-un alt studiu se urmăreşte dacă există diferenţe între persoanele introvertite şi cele
extravertite cu privire la performanţa lor în vânzările de automobile. Pentru aceasta, cercetătorul
aplica mai întâi o probă de personalitate pentru a măsura locul fiecărui participant pe axa
introversiune-extraversiune. Toţi participanţii incluşi in studiu erau angajaţi la departamentul vânzări
la o companie de automobile. Pe baza rezultatelor iniţiale, el împarte lotul de subiecţi în două grupe
egale: cei care au obţinut rezultate mai mari decât valoarea medianei sunt incluşi în grupa
persoanelor « extravertite », în timp ce persoanele care au obţinut un rezultat sub valoarea medianei
au fost incluse in grupa persoanelor « introvertite ». În pasul următor, cercetătorul a cules date despre
performanţele obţinute în vânzări de către cele două grupe, pornind de la registrul de vânzări. Datele
respective sunt folosite pentru a vedea dacă există diferenţe între introvertiţi şi extrovertiţi cu privire la
performanţele lor în vânzări.
După cum se observa testul t pentru 2 eşantioane independente necesită 3 condiţii esenţiale:
 să fie vorba de compararea a două grupe;
 cele două grupe să fie independente (să difere total din punctul de vedere al unei variabile
alese de cercetător – spre exemplu, sexul, naționalitatea etc.)
 variabila dependentă (supusă comparării) să fie exprimata numeric (măsurată prin scală
de interval sau scală de proporţii).
Tipul de design sau modul de constituire a celor două grupe nu au nici o importanţă în alegerea
testului statistic, dar ele pot afecta interpretarea rezultatelor.
Înainte de rezolvarea unei probleme trebuie să stabilim tipul ipotezei de cercetare: unidirecţională
(unilaterală) sau bidirecţionala (bilaterală).
Avem de a face o ipoteza bilaterală daca sintagma utilizată în formularea ipotezei sună precum
următoarea: „există diferenţe între cele doua grupe în ceea ce priveşte nivelul de impulsivitate”. Se
observă că nu se arată direcţia diferenţei in ipoteză.
În schimb, avem de a face cu o ipoteză unilaterală dacă ipoteza este formulata în genul: „rezultatele
obţinute de studenţi în anul II vor fi mai mari decât cele obţinute de ei în anul I”. Prin astfel de
formulări precise, precum „A este mai mic decât B” sau „A este mai mare decât B” este specificată
direcţia de evoluţie a diferenţelor, fapt nesemnalat printr-o ipoteza bilaterala de tipul „A este diferit de
B”.
SPSS-ul întotdeauna calculează pragul de semnificaţie pentru o ipoteza de tip bilateral. Pentru a
afla pragul de semnificaţie pentru o ipoteza unilaterală vom înjumătăţi valoarea pragului de
semnificaţie calculată de SPSS. Valoarea testului t si gradele de libertate sunt însă aceleaşi,
indiferent de tipul de ipoteza formulată.
Minimul de informaţii pentru a estima corect valoarea mărimii efectului presupune
existenţa următoarelor informaţii: t, df, n1 si n2, m1 si m2 pentru ipoteze unilaterale sau t, df, m1
si m2 pentru ipoteze bilaterale.
EXEMPLU. Ipoteza studiului susţine că există diferenţe de gen cu privire la tendinţa cadrelor
didactice de a folosi de metode disciplinare punitive. Pentru aceasta au fost testate 50 de cadre didactice
egal distribuite în cele două grupe bărbaţi-femei. Rezultatele statistice sprijină ipoteza studiului, în
urma aplicării testului t pentru 2 eşantioane independente, diferenţele fiind semnificative statistic: t =
2.15, df = 48, p < .05.
Din rândurile de mai sus deducem ca sunt precizate:
 tipul de ipoteza (bilateral);
 numărul de subiecţi din cele doua grupe (n1 = n2 = 25);
 valoarea lui t (2.15); t = testul statistic
 gradele de libertate (48) = df = numărul de valori care pot varia în cadrul analizei statistice
 pragul de semnificaţie (p<.05).
În lucrările voastre de licență ați lucrat doar cu medii!!

1. Corelaţia statistică
Corelaţia este o metodă statistică utilizată pentru a determina relaţia dintre două sau mai multe
variabile (caracteristici, fenomene fizice, sociale etc).
Coeficientul de corelaţie este o valoare cantitativă ce descrie relaţia dintre două sau mai multe
variabile. Coeficientul de corelaţie simplă se numeşte Bravais-Pearson şi se notează cu r. El variază
între (-1 si +1). Când valoarea lui r este apropiată de +1 sau de -1 atunci există o relaţie perfectă între
variabile în timp ce r = zero înseamnă lipsa totală de relaţie.
Pragul de semnificaţie este notat cu p. Se alege cel mai des nivelul de semnificaţie p = 0,05.
Aceasta înseamnă că la efectuarea a 100 de experimente vom obţine un rezultat bun datorat întâmplării
în maxim 5 cazuri din 100. În restul cazurilor vom obţine un rezultat bun datorită asocierii reale dintre
variabile.
Interpretarea valorilor lui p se face la majoritatea testelor statistice astfel :
 p < 0.05, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 95% ).
 p < 0.01, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 99%).
 p < 0.001, legătura statistică este înalt semnificativă (HS, încredere 99.9%).
 p > 0.05, legătura statistică este nesemnificativă (NS)
Între două variabile poate exista o corelație pozitivă (când crește valoare uneia crește și valoarea
celeilalte iar când scade valoarea uneia scade și valoarea celeilalte ) sau poate exista o corelație
negativă (când crește valoarea uneia scade valoarea celeilalte și invers)

2. Testul t pentru eşantioane independente

Testul t pentru 2 eşantioane independente necesită 3 condiţii esenţiale:
 să fie vorba de compararea a două grupe;
 cele două grupe să fie independente (să difere total din punctul de vedere al unei variabile
alese de cercetător – spre exemplu, sexul, naționalitatea etc.)
 Variabilele să fie exprimate numeric (prin cifre)
 Înainte de rezolvarea unei probleme trebuie să stabilim tipul ipotezei de cercetare:
unidirecţională (unilaterală) sau bidirecţionala (bilaterală).
 Avem de a face o ipoteza bilaterală daca sintagma utilizată în formularea ipotezei sună precum
următoarea: „există diferenţe între cele doua grupe în ceea ce priveşte nivelul de impulsivitate”.
Se observă că nu se arată direcţia diferenţei in ipoteză. Așa sunt ipotezele voastre!!!
 În schimb, avem de a face cu o ipoteză unilaterală dacă ipoteza este formulata în genul:
„rezultatele obţinute de studenţi în anul II vor fi mai mari decât cele obţinute de ei în anul I”.
Prin astfel de formulări precise, precum „A este mai mic decât B” sau „A este mai mare decât
B” este specificată direcţia de evoluţie a diferenţelor, fapt nesemnalat printr-o ipoteza bilaterala
de tipul „A este diferit de B”.
Minimul de informaţii pentru a estima corect existența unei diferențe semnificative sunt
următoarele informaţii: t, df, m1 si m2 pentru ipoteze bilaterale.
Din rândurile de mai sus deducem ca sunt precizate:
 tipul de ipoteza (bilateral);
 valoarea lui t = valoarea testul statistic ()
 gradele de libertate = df = numărul de valori care pot varia în cadrul analizei statistice
(câte valori ale variabilei măsurate – sex, naționalitate etc. au fost comparate)
 pragul de semnificaţie (p<.05) = la fel ca la corelație

Dacă veți fi întrebați ce este ipoteza de nul: este un tip de ipoteză prin care spunem că
un fenomen NU se produce. Spre exemplu, ipotezele de nul din lucrările voastre ar
începe toate cu NU: Nu există diferențe între……., Nu există corelații între…..
Voi aveți formulate ipoteze alternative, care sunt confirmate prin faptul că p<0,05.