Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O altă variantă de interpretare a mărimii efectului, recunoscută, este cea propusă de Davis (citat de Kotrlik şi
Williams, 2003, apud Perțea, 2009).
Tabelul 3. Interpretarea coeficientului de corelaţie-r (Davis, apud Kotrlik şi Williams, 2003 apud Perțea,
2009)
0.70 - 1 asociere foarte puternică(coeficient de fidelitate f.puternic, f. mare,
0.50 – 0.69 asociere
f.ridicat)substanţială
0.30 – 0.49 asociere moderată
0.10 – 0.29 asociere scăzută
0.01 – 0.09 asociere neglijabilă
Luăm ca exemplu coeficientul de corelație liniară Pearson r=0,54 existent între rezultatele
celor două teste de inteligență B53(Testul Bonardel 53 de inteligență neverbală) și IW(Testul
Wonderlich de eficiență intelectuală, test compozit verbal/neverbal, cu preponderența itemilor
verbali) aplicate pe un eșantion de elevi de liceu din București și-l interpretăm în lumina etaloanelor
prezentate mai sus(tabelele 3 și 4).Putem spune că r=0,54 este un coeficient de corelație mare, arătând
o asociere substanțială între rezultatele obținute de elevi la aceste două teste care au la bază constructe
relativ similare(privind inteligența generală).
Coeficientul de determinare
Valorile lui r trebuie considerate pe o scală ordinală. Ca urmare, nu este corect să afirmăm că un coeficient de
corelaţie de 0.40 este de două ori mai mare decât un altul de 0.20(ci numai faptul că:r=0,40 ˃ decât r=0,20).
Dacă dorim să comparăm în mod direct doi coeficienţi de corelaţie trebuie să ridicăm valorile lui r la pătrat
(r2), obţinând astfel ceea ce se numeşte coeficienții de determinare (prezentați în programele statistice şi ca „r
squared”). Acestia sunt considerați indicatori mai adecvați ai mărimii efectului unei variabile psihice măsurate,
asupra alteia, deoarece iau valori sensibil mai mici decât cele ale coeficienților de corelaţie.
Pentru exemplul nostru de mai sus(r=0,54), coeficientul de determinare este r2 =0,542 = 0,297. Transformat
în procente(adică 0,54*0,54=0,297, prin rotunjire= aprox.0,30, apoi înmulțit cu 100 pentru a-l transforma în
procente, rezultă=30%).Acest rezultat se interpretează astfel: „aproximativ 30% din variaţia (împrăştierea) uneia
dintre cele două variabile este determinată de variaţia celeilalte variabile”. Sau, altfel spus, cele două variabile au în
comun 30% din variaţia care le caracterizează, ceea ce înseamnă că 70% din variabilitatea lor provine din alte
surse/alte variabile/factori de influență.
Atenţie, interpretarea procentuală, în maniera prezentată, este valabilă numai pentru coeficientul de
determinare( r2 ). Coeficientul de corelaţie r nu poate fi interpretat în nici un caz sub formă procentuală!
Cohen (citat de Kotrlik şi Williams, 2003, apud Perțea, 2009) a propus următoarea regulă de evaluare a
mărimii coeficientului de determinare ca indice de mărime a efectului în cazul corelaţiei(vezi Tab.4):
Tabelul 4. Interpretarea coeficientului de determinare si a mărimii efectului - r2 (Davis, apud Kotrlik şi
Williams, 2003, apud Perțea,2009)
0.0196 efect mic
0.1300 efect mediu
r2 (Cohen) 0.2600 efect mare
nevrotism cp
14f nevrotism epq
N 50 50
N 50 50