1 PCN-SDR-DS 2019

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Sindromul de detresă respiratorie prin deficit

de surfactant la nou-născuții prematuri
Protocol clinic naţional

Protocol Clinic Național “ Sindromul de detresă respiratorie prin
deficit de surfactant la nou-născuții prematuri”, 2019
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Sindromul de detresă repiratorie prin deficit

de surfactant la nou-născuții prematuri
Protocol clinic naţional
PCN -
Chişinău, 2019
1
Aprobat la şedinţa Consiliului de Experţi al Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova
din............., proces verbal nr. .....
Aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova
nr. din 2019
Cu privire la aprobarea Protocolului clinic naţional „Sindromul de detresă respiratorie prin

deficit de surfactant la nou-născutul prematur”
Elaborat de:
Larisa Crivceanscaia Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Recenzenţi oficiali:
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Compania Naţională de Asigurări în Medicină
Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate
2
Cuprins
ABREVIERILE FOLOSITE IN DOCUMENT…………………………………………….… 4

PREFAȚĂ……………………………………………………………………………….............. 4
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ……………....……………………...….………………….….. 4
A.1. Diagnosticul 4
A.2. Codul bolii 4
A.3. Utilizatorii 4
A.4. Scopul protocolului 4
A.5. Data elaborării protocolului 4
A.6. Data revizuirii următoare 4
A.7. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor ce au participat la elaborare 4
A.8. Definiție 5
A.9. Informaţia epidemiologică 5
B. PARTEA GENERALĂ………………………………………………………………………... 6
B.1. Nivelul de asistenţă medicală la centrele perinatale de nivel I și II 6
B.2. Nivelul de asistenţă medicală spitalicească 7
C.1. ALGORITM DE CONDUITĂ……………………………………………………………... 9
C.1.1. Algoritm de îngrijire și support respirator a nou-născuților cu vârsta de gestație ≤34
săptămâni de gestație 9
C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ȘI PROCEDURILOR………………... 10
C.2.1. Factorii de risc ai sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 10
C.2.2. Patofiziologia sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 11
C.2.3. Semnele clinice ale sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 11
C.2.4. Diagnosticul sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 12
C.2.5. Diagnosticul diferențial al sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 14
C.2.6. Diagnosticul diferențial al sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 14
C.2.7. Stadiile dezvoltării pulmonare 23
C.2.8. Homeostazia surfactantului 24
C.2.9. Complicațiile și prognosticul 26
C.2.10. Profilaxia sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant 26
D. RESUSRSELE UMANE ȘI MATERIALELE NECESARE PENTRU
IMPLEMENTAREA PREVEDERILOR PROTOCOLULUI ................................................... 30
E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI........... 33
ANEXA 1. RECOMANDĂRI PRACTICE PENTRU CENTRELE PERINATALE DE
NIVEL I, II ȘI III............................................................................................................................. 35
ANEXA 2. FIȘA STANDARDIZATĂ DE AUDIT BAZAT PE CRITERII 36
BIBLIOGRRAFIA........................................................................................................................... 39
3
Abrevieri utilizate în document
FCC Frecvenţa contracţiilor cardiace VAP Ventilare artificială a pulmonilor

TA Tensiunea arterial CAP Canal arterial patent
TAM Tensiunea arterială medie i/v Intravenous
TRC Timpul de refacere capilară HPP Hipertensiunea pulmonară
AGS Analiza generală a sângelui PPC persistentă
Plasmă proaspăt congelată
PCR Proteina C-reactivă PPV Valoare predictiva pozitiva
EAB Echilibrul acido-bazic SNC Sistemul nervos central
BE Defcitul de baze COV Cateter venos ombelical
SpO2/SaO2 SCID Sindromul de coagulare
Saturaţia periferică a oxigenului
intravasculară desemenată
FiO2 Concentraţia oxigenului livrat spre Follow Centru de Supravegehere la
pacient up distanţă
AE Alimentația enterală BIND Boli intestinale neonatale
dobândite
PREFAŢĂ
Protocolul clinic naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale
privind sindromul de detresă respiratorie prin deficit de surfactant la nou-născuții prematuri şi va
servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor clinice instituţionale, în baza posibilităţilor reale
ale fiecărei instituţii în anul curent. La recomandarea MSMPS pentru monitorizarea protocoalelor
clinice instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul
clinic național.
A. Partea introductivă
A.1. Diagnosticul: Sindromul de detresă respiratorie la nou-născutul prematur
A.2. Codul bolii (CIM 10): P 22.0
A.3. Utilizatorii: personalul medical dinsecțiile de nou-născuți, secţiile de reanimare şi
terapie intensivă neonatală, secțiile de prematuri.
A.4. Scopul protocolului: Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor cu sindromul de
detresă respiratorie prin deficit de surfctant în secţiile de reanimare şi terapie intensivă
neonatală, secțiile de prematuri, secțiile de patologia nou-născuților.
A.5. Elaborat: 2019
A.6. Revizuire: 2024
A.7. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor ce au participat la elaborarea protocolului:

Numele Funcţia deţinută
Dr. Crivceanscaia Larisa,
Șef secţie reanimare și terapie intensivă nou-născuți, IMSP Institutul Mamei şi Copilului.
Conferențiar universitar, doctor
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.
habilitat în ştiinţe medicale.
4
Protocolul a fost discutat, aprobat şi contrasemnat:
Denumirea instituţiei Persoana responsabilă –

semnătura
Departamentul Pediatrie, USMF „Nicolae Testemițanu”
Asociaţia de Medicină Perinatală din RM
Seminarul stiintific de profil 322. Pediatrie
Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii
Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate
Compania Naţională de Asigurări în Medicină
A.8. Definiţie
Sindrom de detresă Patologia pulmonară a nou-născutului ce este cauzat de deficit de surfactant în
respirtorie prin deficit pulmonii imaturi. Se întîlnește în special la nou-născuții prematuri.
de surfactant (SDR DS)
A.9. Epidimiologie
Incidența și severitatea SDR DS este invers proporţională cu vârsta de gestaţie, astfel la 23-25 s.g.
incidența SDR DS este 91%, la 26-27sg – 88%, la 28-29 sg – 74%, la 30-31 sg – 52% . Conform
datelor Euroneonet valabile pentru anul 2010, incidența este de 92% la 24-25 s.g, 88% la 26- 27
s.g, 76% la 28-29 s.g și 57 % la 30-31 s.g. În SUA aproximativ 50% din prematurii extrem de
mici la naştere (cu greutatea <1000 grame) manifestă SDR DS. Prematurii cu greutate mică la
naștere realizează SDR DS doar în 30% cazuri. Datele europene relevă că incidenţa SDR DS este
42% în rîndul copiilor cu greutatea la naştere 501-1500g, 71% la prematurii cu greutatea la
naştere 501-750g, 54% la prematurii cu greutatea la naştere 751-1000g, 36% la prematurii cu
greutatea la naştere 1001-1250g şi 22% la prematurii cu greutatea la naştere 1251- 1500g.
Mortalitatea determinată de SDR DS în țările dezvoltate reprezintă 20-40%. Ca urmare, nașterea
prematură este frecvent complicată cu SDR DS, iar mortalitatea și morbiditatea apărute la
prematur au drept cauză în multe cazuri deficitul de surfactant la nivelul plămînilor imaturi.
Sistemul Oxford de apreciere a nivelului de evidență și gradului de recomandare

Nivel de evidență Grad de recomandare
1 Reviuri sistematice A studii consecvente de nivelul 1 (puternic)
(înalt)
2 Trialuri randomizate B studii de nivelul 2 sau 3 sau extrapolări din studii de
nivelul 1
3 Studii de cohortă C studii de nivelul 4 sau extrapolări din studii de nivelul 2
sau 3
4 Studii caz – control D studii de nivelul 5 sau neconcludente de orice nivel (slab)
5 Raport de caz (jos)
5
B. PARTEA GENERALĂ
B. 1. Măsurile de asistenţă medicală la centrele perinatale de nivel 1 și II

Descriere Motive Pași
I II III
B.1.1.Transportul nou-născuților Femeile cu risc de naștere prematură trebuie Caseta 34. Transportul nou-născuților prematuri
direcționate la un centru de nivel terțiar pentru
finisarea sarcinii.
C.1. Transportul neonatal
B.1.2. Practicele asistenței medicale în centrele de nivel Iși II
C.1. Algoritmi de conduită
C.1.1. Algoritm de îngrijire și
suport respirator a nou-născuţilor
cu vârsta de gestaţie ≤34 săptămâni
B.2. Nivel de asistenţă medicală spitalicească, Secţia de reanimare şi terapie intensivă
Descriere Motive Paşi
I II III
B.2.1. Diagnosticului clinic
C.2.1. Factorii de risc a SDR DS - Cunoașterea factorilor de risc antenatali și Caseta 1. Factorii de risc a SDR DS;
C.2.2. Patofiziologia SDR DS postnatali, etapele patofiziologice de Caseta 2. Factorii de risc antenatali;
C.2.5. Semnele clinice a SDR DS evoluție și semnele clinice a SDR DS ce Caseta 3. Factorii de risc postanatali;
permit determinarea copiilor din grupul de Caseta 4. Patofiziologia SDR DS;
risc pentru a realiza SDR DS Caseta5. Semnele clinice ale SDR DS;
- Evaluarea continuă a copiilor din grupul Caseta6 . Patologia asociată SDR DS;
de risc și identificarea precoce a semnelor
clinice permit stabilirea precoce a
diagnosticului și inițierea tratamentului
SDR DS.
B.2.2. Diagnosticul paraclinic
C.2.6. Diagnosticul SDR DS. Diagnosticul de SDR DS se stabilește în Caseta 7. Diagnosticul SDR DS.
6
C.2.7.Diagnosticul diferențial a SDR combinația dintre semnele clinice asociate cu Caseta 8.Semnele radiologice ale SDR DS.
DS. semnele radiologice specifice. Caseta 9. Diagnosticul diferențial al SDR DS
Stabilirea diagnosticului SDR DS este mai
frecventă la nou-născuți cu GFMN și GEMN,
cei născuți din mame care nu au primit cura
cu corticosteroizi antenatali, cei care au fost
expuși factorilor de stres antenatal și cei care
au prezentat semne de infecție perinatală.
B.2.3. Managementul SDR DS
C.2.8.Tratamentul SDR DS. La prezența semnelor clinice a SDR DS se inițiază Caseta 10. Stabilizarea în sala de naștere
suportul respirator adaptat pentru necesitățile Caseta 11. Terapia cu surfactant
individuale ale fiecărui nou-născut în parte. Caseta 12. Medicina bazată pe dovezi
Tratamentul este orientat spre suportul respirator Caseta 13. Administrarea surfactantului prin metoda non-invazivă LISA
și terapia de substituție cu surfactant. Caseta 14. Abordarea metodei INSURE
Caseta 15. Administrarea oxigenului
Caseta 16. Suportul respirator non-invaziv
Caseta 17. Ventilația mecanică
Caseta 18. Administrarea cafeinei citrat/ benzoat
Caseta 19.Monitorizare și măsuri de suport
Caseta 20.Monitorizarea presiunii sanguine și perfuziei
Caseta 21. Managementul durerii
C.2.9. Stadiile dezvoltării pulmonare Dezvoltarea pulmonară începe din perioada Caseta 22. Stadiile dezvoltării pulmonilor
foarte precoce în sarcină și continuă
postnatal. Gradul de suferință respiratorie
va depinde de etapa dezvoltării structurilor
pulmonare la momentul finisării sarcinii
C.2.10. Homeostazia surfactantului Caseta 23. Componența surfactantului
Caseta 24. Insuficiența congenital a homeostazei surfactantului
Caseta 25. Metoda de introducere a surfactantului
Caseta 26. Doza și timpul optim de admnistrare a surfactantului
Caseta 27.Reacția la administrarea surfactantului
7
B.2.4. Complicațiile și prognosticul
C.2.11. Complicațiile și prognosticul Caseta 28. Complicațiile și prognosticul SDR DS

B.2.5. Profilaxia SDR DS
C.2.12. Profilaxia SDR DS Cunoașterea metodelor de profilaxie a SDR Caseta 29. Profilaxia SDR DS
DS va permite reducerea cazurilor de SDR Caseta 30. Organizarea îngrijirii pre- şi postnatale cu evaluarea
DS și a complicațiilor legate de acesta. riscurilor posibile
Caseta 31.Inducerea maturării pulmonare
Caseta 32.Administrarea oxigenului
Caseta 33.Introducerea surfactantului
8
C.1. TRANSPORTUL NEONATAL

În ultimele decenii dezvoltarea neonatologiei şi a unităților de terapie intensivă neonatală,
precum și apariția tehnologiilori noi au fost însoțite de rate reduse de mortalitate în rîndul
prematurilor. Multe studii au documentat rate mai mari de supravieţuire în rîndul prematurilor născuți
înspitale care pot asigura terapie intensivă neonatală, comparativ cu prematurii născuţi în spitale cu
îngrijire primară şi apoi transferaţi la o unitate de terapie intensivă neonatală. Prin urmare, transportul
„in utero” la centrele perinatale terţiare, este susținut de progrmul de transport neonatal.
Regionalizarea medical a imbunatățit abilitățile de concentrare a resurselor și ca rezultat s-au
îmbunatățit rezultatele pacienților. Cînd este vorba despre transportul nou-născuților, pot apărea
cîteva situații. Există transport intraspitalicesc care facilitează transportul nou-născuților în cadrul
unei instituții, de exemplu la nivelul III de ingrijire perinatala IMSPIMșiC, există necesitatea
transportului nou-nascuților prematuri din secția de Reanimare și Terapie Intensivă la etapa II de
îngrijire. Mai există transportul interspitalicesc, care are ca scop transportarea nou-născuților atât
postnatal cît și “in utero”, de la un centru de nivel inferior la unul mai superior, precum și centre de
același nivel în caz de depășire a capacității de volum a acestuia. La noi în țară există două centre de
nivel III – IMSP IMșiC și SCM Nr.1,8 centrede nivel II – Centrele perinatologice regionale Edineț,
Soroca, Orhei, Ungheni, Hâncești, Căușeni, Cahul, Ceadâr-Lunga, Bălți și centre de îngrijire
perinatală de nivelul I – Maternitatea Nr.2 Chișinău, și centrele perinatologice raionale (26 la număr).
Pacientul transportat poate avea diferite stări, foarte grave, relativ stabil, sau la diferite etape de
ingrijire. Fiecare tip de transport necesită planificare anticipată, transport corespunzator
și o bună colaborare între centrele de referire și primire a nou-născuților, adițional personalului
calificat cu deprinderi practice corespunzatoare certificate pentru îngrijire în timpul transportării.
Indicațiile pentru transfer se efectuează conform modelului ACCEPT
Modelul ACCEPT
A Assessment (Apreciere, evaluare)

C Control (Control)
C Communication (Comunicare)
E Evaluation (Evaluare)
P Preparation and packaging (Pregatirea)
T Transportation (Transportul)
9
C.1. ALGORITM DE ÎNGRIJIRE

C.1.1. Algoritm de îngrijire și suport respirator a nou-născuților c vârsta de
gestație ≤34 săptămâni
10
C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR

C.2.1. Factorii de risc a SDR DS
Caseta 1. Factorii de risc ai SDR DS
Cel mai comun factor de risc este prematuritatea.
Alţi factori de risc pentru SDR sunt:

- asfixia perinatală,
- diabetul matern,
-lipsa administrării steroizilor antenatal la mamă,
- infecția intra-uterină
- resorbția întîrziată a lichidului pulmonar în urma unei naşteri rapide
- travaliu dificil,
- abruptio placentae
- sexul masculin şi
- rasa albă.
Trasătura principală a SDR DS este insuficienţa de surfactant din cauza imaturităţii pulmonare, apărută
cel mai frecvent în nașterea prematură, dar și în cazul maturizării pulmonare întirziate.
Caseta 2. Factorii de risc antenatali

- Prezența oligo-hidroamniosului;
- Bradi-/ tahiaritmie fetală;
- Patologie maternă;
-Hipertensiune arterială esențială;
- Preeclampsie;
- Anemie;
- Diabet gestațional;
- HELP sindrom;
- Istoric de suferință fetală;
- Factori de risc infecțioși;
- Corioamnionita acută;
- ITU cu febră;
- Infecția TORCH (Citomegalovirus, Toxoplasmoza, Herpes simplex);
- Polihidramnios;
- Oligoamnios;
Caseta 3. Factorii de risc intra- și postnatali.
1. Asfixia la naștere;
2. Traume;
3. Hemoragia pulmonară;
4. Scor Apgar mic;
5. Aspirația de meconiu;
6. Ventilația dirijată cu hiperoxie;
Nou-născuții cu aceste manifestări pot dezvolta o insuficiență secundară a surfactantului.
11
C.2.2. Patofiziologia SDR DS

Caseta 4. Patofiziologia SDR DS
Există 2 factori de bază care modelează gradul de severitate a SDR DS imaturitatea structurală a
pulmonilor și volumul surfactantului. Acești factori sunt determinați de gradul de dezvoltare pulmonară.
În afară de aceasta, există și factori care influențează secundar apariția SDR DS, așa ca terapia de
substituție cu surfactant și leziunile pulmonare.
Recaptarea Recaptarea
Administrarea
Administrarea Volumul Volumul Funcția Funcția
surfactantului
surfactantului surfactantului
surfactantului surfactantului
surfactantului
Inactivarea Inactivarea
surfactantului
surfactantului
Dezvoltrea pulmonilor
Insuficiența
Dezvoltarea pulmonilor InsuficiențaEdemSeveritatea SDREdem Severitate SDR DS
 Termenul dede
gestație barierei alveolo-
Termenul gestație bariereipulmonar pulmonar
 Stresul prenatal capilare
Stresul prenatal alveolo-capilare
 Corticosteroizi
Corticosteroizi
 Inflamația
Inflamația
Leziune Leziune
Structura Funcția Structura Funcția

pulmonilor
pulmonilor țesuturilor
țesuturilor
C.2.3. Semnele clinice ale SDR DS
Caseta 5. Semnele clinice ale SDR DS
Tabloul clinic al SDR DS include:

 Tahipnee;
 Cianoză;
 Geamăt;
 Stridor inspirator;
 Bătaile aripilor nazale;
 Alimentația dificilă;
 Retracții intercostale/ subcostale/ suprasternale;
 Semnele radiologice;
12
Caseta 6. Patologia pulmonară și extrapulmonară asociată SDR DS la nou-născuții prematuri
Apneea Bronhopneumonie Pneumonie Pneumotorax Atelectazie

prematurului postaspiratorie
Emfizem DBP
Pneumo- Hemoragie Pleurezie
mediastin pulmonară
Patologia pulmonară
Patologia asociată SDR DS la nou-născuții prematuri
Patologia extrapulmonară
Icterul Sepsis ROP RDIU EUN

prematurului
Anemia prematurului Hemoragia intracraniană Intoleranță alimentară
HPV HIV
C.2.4. Diagnosticul SDR DS
Caseta 7. Diagnosticul SDR DS. Scorul SILVERMAN.

Scorul SILVERMAN permite aprecierea gradului de suferință respiratorie a nou-născuților prematuri
Tabelul 2.1. Scorul Silverman
Tiraj Bombarea Balans toraco-abdominal Geamăt expirator Bătăi ale
intercostal toracică aripilor nasului
0 Absent Absent Mișcari respiratorii sincrone Absent Absent
1 Vizibil Discret Mișcări respiratorii sincrone Audibil cu Discrete

stetoscop
2 Marcat Marcata Mișcări abdominale retracții Audibil la distanță Marcate
toracice
13
Scorul Silverman este apreciat cu puncte de la 0 la 10 puncte.

În funcție de punctaj se identifică următoarele:
 0-3 puncte – SDR ușor;
 4-6 puncte – SDR forma grav-medie;
 7-9 puncte – SDR forma severă;
 10 puncte – SDR foarte sever.
Caseta 8. Semnele și stadiile radiologice SDR DS

SDR DS la examenul radiografic se caracterizează prin reducerea transparenței ambiilorplămâni, cu
aspect de sticlă mată și prezența bronhogramelor aerice bilateral, în timp ceplămânii complet albi ar
putea fi vizualizați la pacienții cei mai grav afectați (Gibson și Steiner,1997)
Tabelul 2.2. Evidențierea radiologică a stadiilor SDR DS

Stadiul Modificările Tabloul radiologic tipic Comentarii
I Modificări micronodulare Granulații, zone atelectatice

la nivelul ambelor (neventilate)
cîmpuri pulmonare
II Modificări micronodulare Zone pulmonare permanent

la nivelul pulmonilor deschise cu conținut
și bronhograma aeric, bine vizualizate
aerică pe fond de zone
atelectatite
14
III Modificări micronodulare Conținut aeric în pulmoni,

la nivelul pulmonilor foarte micșorat în zonele
și bronhogramă periferice, limita
aerică, lipsa ștersă cu cordul, diafragmul
conturului clar dintre și ficatul
cord și diaphragm
IV Pulmonii albi Conținut aeric scăzut în

pulmoni, cu lipsa limitei
dintre cord, diafragm și
ficat
C.2.5. Diagnosticul diferențial al SDR DS
Caseta 10. Diagnosticul diferențial.

Diagnosticul de SDR DS se stabilește ușor în baza semnelor clinice și semnele radiologice specifice. Totuși
există patologii care trebuie de exclus în cazul stabilirii diagnosticului de SDR DS așa ca:
 Anemie, policitemie, hipovolemie;
 MCC;
 Sindrom de aspirație;
 Tulburări metabolice: hipoglicemia, hipocalcemia, hiponatriemia, acidoza, hipomagne-
ziemia;
 Hipotermie;
 Pseudomediastin;
 Pneumonie;
 Pneumotorax;
 CAP;
 Anomalii congenitale ale pulmonilor;
 SDR de etiologie neurologică, însoțită de tulburări de tonus, convulsii, comă.
C.2.6. Managementul nou-născuților prematuri cu SDR DS

Caseta 10. Stabilizarea în sala de naștere
Copiii cu defieciență de surfactant au dificultăți de a realiza o capacitate funcțională reziduală
adecvată și de a menține aerația alveolară. Tradițional la mulți prematuri se taie cordonul ombilical
imediat ca să faciliteze transferul rapid într-un mediu cu temperatură optimă unde de obicei se inițiază
15
suportul respirator cu inflația plămînilor cu presiune pozitivă de obicei se folosește 100% de oxigen cu
scopul de a obține o ridicare vizibilă a cutiei toracice și un copil roz. Multe din aceste practici de
rutină recent s-au schimbat în studiile clinice, ghidurile moderne pledează pentru a iniția gentil
suportul respirator. Durata stabilizării depinde de resuscitarea vastă a majorității prematurilor.
Practica rapidă de clampare a cordonului ombilical este discutabilă. Există studii ce confirmă
beneficiul clinic de amînare a clampării cordonului ombelical la 30-60 secunde la prematuri. Aproape
jumătate din volumul de sînge se află în placentă și amînarea clampării duce la creșterea volumului de
sînge, după nașterea vaginală. O metaanaliză a 15 studii pe prematuri la care s-a amînat clamparea
cordonului a demonstrat că în urma acestui procedeu rezultă un hematocrit înalt, necesitatea scăzută a
transfuziei, mai tîrziu scăderea enterocolitei necrozante și cu 50 % se reduce hemoragia
intraventriculară. Mulgerea cordonului ombelical la prematurii de 24-33 s.g de asemenea au efecte
similare asupra nivelului hemoglobinei atunci cînd se amînă clamparea cordonului.
Reducerea hipotermiei la copii pînă la 28 s.g poate fi obținută prin înfășurarea într-un sac de
polietilenă sub o sursă radiantă, totodată are loc efectuarea stabilizării inițiale și transferul în secția de
terapie intenivă. Studiile recente au comparat această metodă cu alte metode ca matrasul exotermic
care au arătat că acesta crește riscul de supraîncălzire. Încălzirea și umidificarea gazelor folosite
pentru stabilizare de asemenea ajută la conservarea căldurii. Temperatura mediului din sala de naștere
este foarte importantă.
S-a determinat căstabilizarea cu 100% de oxigen, în comparație cu aerul de cameră, este asociat cu
creșterea mortalității la copii prematuri și la termen. Oxigenul pur este foarte periculos pentru
prematuri, ghidurile curente au sugerat titrarea oxigenului suplimentar în conformitatea cu valorile
saturației. Postnatal, în faza tranziției saturația se măsoară cu un puloximetru la mîna dreaptă.
Valorile SaO2 trebuie să crească de la 60% la 80 % în primele 5 minute, îmbogîțindu-se cu 85% la 10
minute postnatal. Cînd se folosește CPAP la naștere la prematurii cu respirație spontană, saturația
normală poate fi atinsă fără oxigen suplimentar. Copii pînă la 32s.g. pot fi stabilizați în majoritatea
cazurilor cu concentrația de oxigen inspirat de 21-30% ce poate fi mărit dacă persistă bradicardia sau
cianoza.
Volumele Tidal necotrolate prea mari sau prea mici afectează plămînul prematur. Este recomandată
folosirea strategiei de protecție pulmonară pentru a iniția respirația. Majoritatea prematurilor nu sunt
apneici, iar folosirea presiunii pozitive cu balonul este nepotrivită. Asigurarea cu CPAP precoce cu
capacitatea de a furniza o inflație sub control reprezintă cea mai sigură metodă de stabilizare a copiilor
prematuri imediat după naștere, reducînd necesitatea ventilării artificiale și a terapiei cu surfactant.
CPAP poate fi furnizat prin masca facială sau tuburi mici endotraheale care tapetează nazofaringele.
Dispozitivul T-piece are capacitatea de a furniza oxigen sub control setat pe modelul CPAP și cu o
presiune maximă inspiratorie măsurată. Dacă la distensia plămînilor este nevoie de o inflație susținută
de 25 cm H2O pentru 15 sec, este mai bine decît inflațiile manuale repetate, deși multe cercetări au
folosit această intervenție. Balonul autogonflabil nu furnizează fluxul de O2 după principiul CPAP, iar
presiunea maximă inspiratorie nu poate fi controlată de valva de singuranță care este setată de obicei
la 40 cm H2O. Doar un număr mic de copiii au nevoie de intubare în sala de naștere și aceasta
necesitate trebuie bine argumentată.
16
Recomandări practice:
1. Dacă e posibil trebuie să se efectueze clamparea cordonului ombelical la sfîrșitul primelor 60
secunde de viață și copilul să fie mai jos de mamă ca să îmbunătățească transfuzia placento-
fetală (B2).
2. Oxigenul pentru resuscitare trebuie titrat. Concentrația de start pentru stabilizare trebuie să fie
de 21% - 30%, iar ajustarea lor trebuie să fie ghidată de un pulsoximetru plasat la mâna
dreaptă ce oferă informație despre FCC și saturație (B2).
3. Respirația spontană se stabilește prin CPAP cu 5-6 cm H 2O, prin mască sau dispozitive nazale
(A1).
4. Intubarea trebuie limitată la copiii ce nu răspund la ventilare cu presiune pozitivă sau mască
facial (A1). Copiiilor ce necesită intubare pentru stabilizare trebuie să li se administreze
surfactant (B1).
5. Copiii <28 s.g. în timpul stabilizării în sala de naștere, trebuie plasați în sacul din plastic sau un
ambalaj ocluziv sub o sursă radiantă de căldură (A1).
6. Copiii trebuie plasați sub o sursă radiantă cu control termic pentru a evita supraîncălzirea (A1).
Caseta 11. Terapia de substituție cu surfactant

Terapia de substituție cu surfactant are un rol esențial în managementul copiilor cu SDR DS, în
special la copii care necesită intubare pentu stabilizare în sala de naștere. Scopul este e a evita
intubarea endotraheală dacă este poibil, sau de a reduce timpul de aflare la suport ventilator și trebuie
administrat cît mai curind posibil după administrarea diagnosticului de SDR DS. În acest scop este
recomandată metoda INSURE cînd copiii manifectă demne de SDR DS și necesită oxigen mai mult
de 30% pentru a menține valorile SaO2 în limitele normei. Începînd din anul 2013, sunt efectuate
studii pentru a iniți o metoda mai puțin invazivă de administrarea surfactantului prin tub endotraheal
(LISA).
Preparatele surfactantului
Preparatele de surfactant pot fi naturale sau sintetice. Preparatele de surfactant naturale sunt mai
bune decît cele sintetice, care conțin doar fosfolipide. Lucinactant este un tip de surfactant sintetic
care conține o proteină ce mimează funcția proteinei SP-B. Se consideră că este mai bun decît
preparatele sintetice care nu conțin proteine, dar preparatele de origine animală sunt superioare
acestuia. Există preparate sintetice de surfactant care conțin SP-B și SP-C și sunt inclue în studii
clinice pentru a determina eficacitatea lor. Se efectuiază studii clinice comparative între diferite
tipuri de surfactant de origine animală (natural), care deasemenea arată diferite rezultate clinice.
Interes clinic prezintă utilizarea poractantului 200 ml/kg pentru tratamentu SDR DS.
17
1. Nou-născuții cu SDR DS trebuie să primesacă surfactant natural (A1);

2. Trebuie să existe protocol de administrare a surfactantului (A1);
3. La copiii cu SDR DS, surfactantul trebuie administrat precoce. Protocoalele
internaționale sugerează administrarea surfactantuui la copiii ≤26 s.g cu FiO2
≥30% și la copiii >26 s.g cu FiO2> 40% (B2);
4. Pentru terapia de urgență este mai bine de administrat Poractant alfa 200mg/kg,
decît poractant alfa 100mg/kg sau beractant (A1);
5. Pentru copiii care au eșec la CPAP, trebuie considerată metoda INSURE
6. Ca o alternativă pentru INSURE poate fi metoda LISA (B2);
Caseta 12. Recomandări ale medicinei bazate pe dovezi în privința administrării surfactantului
Măsura Recomandări Nivelul de
recomandare
Administrarea Surfactantul poate fi utilizat în cazul SDR DS complicat cu C 1
surfactantului pneumonie.
la nou-născuții
prematuri cu Terapia cu surfactant poate fi folosită pentru a îmbunătăți C 1
SDR DS oxigenarea în cazul hemoragiei pulmonare.
Caseta 13. Administrarea surfactantului prin metoda LISA

LISA este o metodă nouă de administrare non-invazivă a surfactantului (Less Invasive
Surfactant Administration), în prezența respirațiilor spontane a nou-născutului. Pentru această
metodă sunt vizualizate corzile vocale prin laringoscopie directă, se introduce un cateter fin în
trahee și surfactantul este instilat în timpul cînd copilul respiră spontan. Efectul principal al
LISA este evitarea ventilației mecanice și întirzierea intubației. Datele studiilor observaționale
încurajează potențialul acestei metode în reducerea displaziei bronho-pulmonare.
Conform primului studiu comparativ între metodele invazive și non-invazive de
administrare a surfacatntului, nou născuții care au fost tratați inițial prin metoda LISA au avut un
procent mai mic al copiilor care au necesitat intubare la mai putin de 72 ore (30% vs 45%,
p<0.02), o durată semnificativ mai scurtă de aflare la CPAP și ventilație mecanică și o rată mai
mică a DBP (10% vs 20%, p=0,009 ). Un alt studiu a arătat că valorile pO2 la nou născuții care
au avut respirație spontană și au primit surfactantul prin metoda LISA, au fost semnificativ mai
mari, decît la cei care s-au aflat doar la CPAP și nu a fost diferență semnificativă în valorile pO2
la nou născuții intubați și ventilați mecanic; aceasta indicînd faptul că administrarea
surfactantului prin metoda LISA îmbunătățește oxigenarea sîngelui.
Ca urmare administrarea surfactantului prin metoda LISA:
- Reduce necesitatea intubației cu ventilație mecanică
- Reduce timpul de aflare la suport respirator
- Necesită FiO2 mai mic
- Îmbunătățește oxigenarea sîngelui.
- Reduce DBP, ROP, hemoragia periventriculară
- Îmbunătățește supraviețuirea nou-născuților cu SDR DS.
Caseta 14. Metoda INSURE de administrare a surfactantului

O posibilă soluție între conflictul de administrare precoce a surfactantului și o dorință de
18
ventilație non-invazivăeste abordarea INSURE (intubație, surfactant, extubație). Nou-născuții cu

SDR sunt electiv intubați, se administrează surfactantul, urmând extubarea rapidă și plasarea pe
suport respirator non-invaziv.
Extubarea promptă poate fi facilitată prin evitarea premedicației, folosind medicamente
sedative cu durată de acțiune scurtă sau prin anularea acțiunii opiacee a naloxonei. Sugarii care au
folosit metoda INSURE au mai puțină necesitate de ventilare mecanică, au mai puține
pneumotoraxuri, mai puține leziuni de boală pulmonară cronică, dar dovezile evoluției pe termen
lung și beneficiile sunt limitate. Deoarece nou-născuții moderat prematuri au o mecanică
respiratorie mai eficientă decât sugarii extrem de prematuri, tehnica INSURE poate oferi, în cazul
acestora, posibilitatea de administrare a surfactantului la primele semne de detresă respiratorie,
nou-născuții fiind apoi extubați cu succes și plasați la nCPAP.
Administrarea precoce a surfactantului în primele două ore de naștere este benefică în
terapia SDR DS. Au fost definite două strategii pentru terapia cu surfactant. Administrarea
endotraheală de surfactant este metoda obișnuită, urmată de continuarea ventilației mecanice. În
cele din urmă, această metodă duce la barotraumă, pneumotorax, prelungirea spitalizării și
hipoxie în urma repetatelor aspirări traheale. Astfel, personalul instruit și echipamentele
specializate sunt vitale. Pe de altă parte, metoda INSURE (intubare, administrare de surfactant,
extubare rapidă cu plasare pe nCPAP) este o metodă inovatoare pentru tratamentul SDR DS.
Utilizarea timpurie a ventilației mecanice este principalul factor de risc pentru cancerul
pulmonar și apariția bolii cronice pulmonare la nou-născuții prematuri cu greutate mică la naștere.
Pe de altă parte, administrarea repetată de surfactant și CPAP are efecte sinergice în tratamentul
SDR DS, precum și reducerea incidenței bolii pulmonare cronice. Stevens și colab. au demonstrat
că utilizarea CPAP, urmată de administrarea de surfactant a redus nevoia de ventilație mecanică
și prin urmare, a redus incidența pneumotoraxului și bolii pulmonare cronice. Aceste efecte
benefice pot fi explicate prin faptul că CPAP păstrează alveolele deschise și previne colabarea
plămînilor și previne apneea la prematuri.
Unele studii au demonstrat o scădere a complicațiilor, în timp ce alții au raportat că nu
există diferențe semnificative în incidențele pneumotoraxului și bolii pulmonare cronice între
INSURE și cei aflați la VAP de lungă durată. Se crede că administrarea de surfactant în SDR DS
nu împiedică dezvoltarea bolii pulmonare cronice.
În ultimii ani, au ieșit în evidență următoarele date:
1. Intubarea și ventilarea pot fi proceduri periculoase și traumatice – stenoza subglotică și
leziunea traheei.
2. Dezvoltarea bolii pulmonare cronice, este direct proporțională cu dezvoltarea barotraumei
și volutraumei ca urmare a ventilației mecanice.
3. Intubarea poate cauza lezarea corzilor vocale și subglotei cu sonda endotraheală.
4. Cresc riscul infecțiilor pulmonare și sistemice.
Fiind mereu un obiect de interes pentru cercetare, metodele de administrare a surfactantului
au evoluat. În ultimele decade, prematurii au fost tratați cu terapia de substituție a surfactantului
în bolus în cazul SDR DS, care de obicei necesită intubație și ventilație mecanică, tratamentul cu
surfactant la nou-născuți determinând o scădere relativă a incidenței bolii pulmonare cronice și a
pneumotoraxului, precum și mortalității. Metoda INSURE a fost apoi pe larg folosită, deoarece
studiile au demonstrat o reducere atît a necesității pentru ventilație mecanică, cît și a incidenței
bolii pulmonare cronice. Cu toate acestea, metoda INSURE necesită intubarea traheiei, ventilație
cu presiune pozitivă și sedare, ceea ce se asociază cu multiple efecte adverse. În acelaşi timp,
necesitatea sedării rămîne un subiect de dezbatere, ținînd cont de raportul beneficii-daune. Cu
scopul evitării efectelor negative ale ventilației mecanice, a fost introdusă recent o tehnică nouă
de administrare a surfactantului endotraheal la nou-născuții prematuri cu respirații spontane, prin
plasarea unei sonde gastrice sau cateter arterial printre corzile vocale. În mai multe studii
randomizate, s-a demonstrat că utilizarea acestei metode a dus la scăderea nevoii de ventilație
19
mecanică și reducerea ratei bolii pulmonare cronice. Un studiu de cohortă efectuat pe 75 de nou-
născuți prematuri a scos în evidență că metoda noninvazivă de administrare a surfactantului este
la fel de eficientă ca și metoda INSURE, în evitarea ventilației mecanice, însă are mai puține
efecte adverse. Un alt studiu randomizat a raportat că nou-născuții care primesc surfactant
noninvaziv au avut o scădere semnificativă a nevoii de ventilație mecanică la 72 ore de viață față
de cei care au primit surfactant prin metoda INSURE (30% versus 45%). În 36% s-a repetat
administrarea non-invazivă, deoarece prima doză de surfactant administrat neinvaziv a fost de
100 mg/kg, comparativ cu metoda INSURE la care s-a administrat 200 mg/kg la prima doză.
Studiile clinice și farmacocinetice au sugerat că doza de 200 mg/kg are o durată de înjumătățire
mai mare și un răspuns mai bun. Deoarece metoda non-invazivă de administrare a surfactantului
este recent introdusă, necesită pregătirea personalului medical în efectuarea acestei metode, însă
are o mai bună aplicabilitate practică, ceea ce o face net superioară față de alte metode.
Din experiența țărilor care au implementat această metodă (LISA), s-au stabilit principii de
efectuare:
1. Stabilizarea nou-născutului și plasare pe CPAP nazal cu ajustarea concentrației oxigenului;
2. Administrarea de cafeină citrate 20% - 20 mg/kg;
3. Nou-născutul se plasează în decubit lateral, continuă terapia cu oxigen;
4. La 30 minute după naștere se introduce o sondă de alimentare (Ch04) în trahee, folosind un
forceps Magill sub ghidarea laringoscopiei directe;
5. Surfactantul se introduce timp de 2-5 minute, la respirațiile spontane a copilului. Consensusul
European de Management al SDR DS 2016, propune administrarea dozei de 200 mg/kg.
Se menționează că datele de literatură prezintă o metodă non-invazivă de introducere a
surfactantului folosind nebulizatorul, ca alternativă a cateterizării traheale. S-a efectuat studii care
demonstrează eficacitatea metodei, dar necesită echipamentul corespunzător. Există două metode de
introducere a surfactantului aerolizat: prin nebulizator cu ultrasunete și nebulizator cu jet. Studiile
demonstrează efecte pozitive în îmbunătățirea oxigenării în cîteva minute și menținerea tensiunii
arteriale medii. Metoda este ușor adaptată și pentru copii extrem de prematuri ce se află pe suport
respirator de tip CPAP nazal, este bine tolerată și sigură, avînd efecte clinice pozitive. La fel, în primele
72 de ore scade riscul de intubare la prematurii cu SDR DS. Prin această metodă, surfactantul este
introdus timp de 20 minute, fără a se descrie efecte adverse, ceea ce a creat un interes major pentru
evaluări ulterioare.
Metoda de introducere non invazivă a surfactantului încă este în discuție, din cauza heterogenității
grupurilor de nou-născuți studiați. Au fost diferite vârsta de gestație a nou-născuților, vîrsta postanatală
și starea generală a copiilor aflați pe suport respirator, tipul de suport respirator și de SDR DS. Ca
această metodă să fie bine stabilită, sunt necesare studii suplimentare, în principal pentru a stabili
criteriile de selecție a nou-născuților la care se poate utiliza o anumită metodă. Totuși, studiile
demonstrează că metoda, aplicată la nou-născuții cu vârste de gestație cuprinse în intervalul 28-32
săptămîni, are o rată înaltă de succes, cu complicații nesemnificative determinate de procedură.
Caseta 15. Suplimentarea cu oxigen după stabilizare
20
Expunerea la excesul de oxigen suplimentar este direct legată de dezvoltarea retinopatiei prematurului și
de extinderii DBP. Fluctuațiile ale saturației de oxigen sunt de asemenea asociate cu creșterea incidenței
retinopatiei prematurului. Cîteva studii recente s-au efectuat pentru determinarea valorile minime ale
SaO2 care sunt eficiente și sigure - 85-89% sau 91-95%. Primul din aceste studii a arătat că saturația
joasă în grupa de control au avut o dedublare a ratei ROP la supraviețuitori dar la 4% a crescut riscul
mortalității. O metaanaliză intermediară a datelor de la 2631 copii, studiul BOOST II a confirmat aceste
descoperiri, iar mortalitatea crescută a fost la cei nascuți la o vîrstă de gestație mai puțin de 27 s.g.
1. La copiii prematuri ce primesc oxigen, limitele saturației oxigenului trebuie să fie între 90-95%
(B2)
2. După administrarea de surfactant, hiperoxigenarea trebuie să fie evitată prin reducerea FiO2.
3. Fluctuațiile în O2 trebuie să fie evitate în perioada postnatală.
Caseta 16. Suportul respirator non-invaziv

Suportul respirator non-invasiv este definit ca orice formă de suport respirator care nu se realizează prin
tubul endotraheal.
Acesta include:
1. CPAP nazal,
2. Ventilare cu presiune pozitivă intermitentă (NIPPV) și
3. Oxigen umidificat prin canule nazale cu flux înalt.
Aceste metode acum se folosesc pentruînlocuirea ventilației mecanice la copiii cu SDR DS, iar
plămînii se lezează mai puțin. CPAP precoce poate amîna ventilația mecanică și reduce necesitatea
terapiei cu surfactant cuventilare mecanică.
Canulele nazale au fost folosite ca o posibilă alternetivă al nCPAP la copii prematuri în unele centre în
lipsa evidenței a eficacității și stabilității al studiului de control randomizat. A fost folosit o alternativă a
CPAP cu un flux de 2-4 l/min cu mix de oxigen umidificatfolosit la copii<1 kg și 4-6 l/min la copii gravi.
Canulele nazale cu rata fluxului >2 l/min va genera un nivel de presiune pozitivă ce nu poate fi
cuantificat și această metodă non-invazivă de suport respirator poate fi evaluată în comparare cu CPAP
înainte ca recomandările ferme să fie făcute.
1. CPAP trebuie să fie efectuat la toți copii cu risc de SDR DS, copiilor <30 s.g care nu au nevoie de
intubare pentru stabilizare. (A1)
2. Sistemul nCPAP trebuie să fie cu 2 canule binazale sau mască și trebuie aplicată o presiune de
start de 5- 6 cmH2O. (A2) Presiunea la CPAP trebuie să fie individualizată pentru fiecare copil,
în dependență de statutul clinic, oxigenare și perfuzie (D2).
3. Managementul optim pentru copii cu SDR DS trebuie să fie plasare la CPAP cu administrarea
precoce de surfactant (A1)
4. Pentru excluderea de la VM, ca o alternativă a CPAP, pot fi folosite canulele nazale cu flux-înalt.
Caseta 17.Ventilație mecanică
21
Scopul ventilării mecanice este de a furniza gaze sangvine adecvate cu risc minim de leziune
pulmonară, deficiență hemodinamică și alte efecte adverse ca hipocarbia, care e asociată cu o afectare
neurologică. Oricum ventilarea mecanică afectează plămînii, dar este necesar la un număr semnificativ
de prematuri care au SDR și a eșuat la CPAP. Ventilarea mecanică este furnizată de ventilarea
convențională cu presiunea pozitivă intermitentă (IPPV) sau ventilarea oscilatorie cu frecvență înaltă
(HFOV). Ventilarea modernă dotată cu software și senzori ai debitului capabili să sincronizeze și să
controleze volumul Tidal eliberat. Mecanismul este mult mai complicat ca mod de ventilare cu HFOV și
IPPV convențional care au un efect egal, iar metoda are succes și trebuie aplicată. HFOV poate fi folosit
ca terapie de salvare la copiii cu insuficiență respiratorie severă la IPPV, cu scopul reducerii sindromului
scurgerii de aer.
Scopul ventilării mecanice este de a stabiliza plămînii după o restabilire a unui volum optimal cu un
PEEP adecvat sau cu o presiune de destindere continuă la HFOV care ține plămînul destins în timpul
întregului ciclu respirator. Toate modurile de ventilare mecanică produc leziuni ale plămînilor. Leziunea
pulmonară pe termen scurt poate duce la scurgeri de aer așa ca pneumatorax sau emfizem pulmonar
interstițial, iar pe termen lung poate să rezulte DBP. Ca să găsești PEEP optimal la ventilarea
convențională, fiecare schimbare semnificativă a PEEP trebuie să fie evaluată prin examinarea FiO2 sau
a nivelului CO2 și de observat mecanismul pulmonar. Presiunea optimă de destindere la HFOV este de
1-2 cmH2O mai sus de închiderea presiunii indentificată prin deteriorarea oxigenării în timpul treptelor
de reducere a presiunii căilor aeriene. Supradistensia are loc cînd copilul se înrăutățește la ventilare
mecanică urmat de administrare de surfactant ori de fiecare dată crește presiunea în căile aeriene urmată
de o necesitate crescută în oxigen. Hipocarbia trebuie să fie evitată deoarece crește riscul DBP și
leucomalaciei periventriculare. Strategia de aprovizionare a ventilației mecanice sincronizate previne
mortalitatea și DBP la copiii ventilați artificial.
Caseta 18. Măsuri auxiliare în managementul SDR DS

recomandare
Ventilația După stabilizare, ventilația mecanică trebuie folosită la nou-născuții cu
mecanică SDR DS cînd alte metode de suport respirator au eșuat. A1
Durata VM Durata ventilației mecanice trebuie redusă la minimum. B2
Hipo/ Trebuie evitață hipocarbia și hipercarbia, întrucît acestea cresc riscul B 2

Hipercarbia dezvoltării leziunilor cerebrale. Cînd se exclude copilul de la VM, este
rezonabil de a permite un nivel modest de hipercarbie.
Caffeina Caffeina citrat trebuie folosită cu scopul de a ameliora procesul de A 1

citrate * excludere de la VM.
Copiii care au risc crescut de necesitate a VM (cei mai mici de 1250g, C 1

care se află la support respirator non-invaziv), necesită administrarea
precoce a caffeinei.
Dexameta- Cura scurtă cu doze mici de dexametazon trebuie administrată pentru A 2
zon facilitarea extubației la copiii care se află la suport respirator mai mult de
1-2 săptămîni.
Administrarea inhalatorie a corticosteroizilor nu trebuie efectută de
rutină pentru reducerea DBP, pînă la apariția datelor în privința
securități.
22
* Acest preparat este inclus în Consensusul European de Management al SDR DS din

2010, revăzut în 2013/ 2016, ca parte esențială pentru managementul respirator al nou-născuților,
pentru tratamentul și prevenirea apneei prematurului, pentru facilitarea extubării copiilor aflați la
ventilația mecanică, reducerea ratei displaziei bronhopulmonare și dizabilității neurologice la
vârsta de 18 luni.
Conform medicinei bazate pe dovezi există un grad foarte înalt de evidență că Caffeina
citrat trebuie utilizată pentru nou-născuții ce trebuie excluși de la ventilația mecanică (A1),
deasemenea Caffeina citrat trebuie utilizată pentru toți copiii cu risc de necesitate a ventilației
mecanice, așa ca cei cu greutate mai mică de 1250g la naștere, care sunt plasați la suport
respirator non-invaziv (C1), lipsa administrării acestuia ducînd pînă la deces [34].
Studiile comparative ale eficacității Caffeinei citrat versus Caffeina sodium benzoat au
demonstrat superioritatea Caffeinei citrat prin faptul că Caffeina sodium benzoate disociază
bilirubina din complexul bilirubină-albumină, ceea ce duce la creșterea bilirubinei indirecte care
este permiabilă pentru bariera hemato-encefalică și este neurotoxică conducînd la dezvoltarea
icterului nuclear și invalidizarea copilului prematur.
Un alt motiv important de a utilize în practica îngrijirii neonatale a caffeinei citrat, este
principiul economic. Un studiu direcționat spre evaluarea costurilor legate de aflarea nou-
născuților cu patologii grave, ce necesită ventilare mecanică de durată în secțiile de reanimare și
terapie intensivă neonatală, au evaluat costurile unei cure de tratament a unui nou-născut în secția
de reanimare și terapie intensivă nou-născuți. Rezultatele obținute au demonstrat că pentru un
copil cu leziuni cerebrale se cheltuie aproximativ $12,048 (p=0.005), un caz de enterocolită
ulcero-necrotică - $15,440 (p=0.005), un caz de displazie bronhopulmonară - $31,565 (p<0.001),
sepsis tardiv - $10,055 (p<0.001). Asocierea mai multor patologii al un nou-născut cresc
semnificativ costurile pentru îngrijirea acestuia [35]. Costurile foarte mari pentru îngrijirea
prematurilor cu aceste patologii, și efectele curative care reduc numărul de zi-pat a copiilor tratați
justifică utilizarea caffeinei citrat.
Caseta 19. Monitorizararea și măsuri suportive a copiilor cu SDR DS

recomandare
Temperatura Menținerea temperaturii corpului în limitele 36,50C și 37,50C tot C 1
corpului timpul.
Inițierea administrării lipidelor trebuie efectuată cu 70-80 mg/kg/zi, în B 1

condiții de incubator cu umiditate adecvată
Lichide i/v
Lichidele trebuie titrate individual în dependență de nivelul sodiului D 1
seric și pierderea greutății.
Na+ Administrarea sodiului trebuie restricționată în primele zile de viață B 1

pînă la stabilirea diurezei și trebuie monitorizat diureza și balanța
electrolitică.
Nutriția parenterală tebuie inițiată imedit de la naștere. Doza B 2
23
Nutriția proteinelor de start = 2-2,5 g/kg/zi (În prima zi).

parenterală.
Lipidele trebuie inițiate în prima zi și treptat de crescut doza pînă la 3,0 C 2
g/kg/zi, sub controlul toleranței.
Nutriția Nutriția enterală cu lapte matern trebuie inițiată din primele zile dacă B 1
enterală starea copilului este stabilă.
Caseta 20. Monitorizrea presiunii sanguine și perfuziei

recomandare
Hipotensiune Tratamentul hipotensiunii este recomandat cînd sunt semne ce C 2
confirmă hipoperfuzia tisulară, așa ca oliguria, acidoza și refecerea
capilară joasă.
Valorile concentrației hemoglobinei trebuie menținute în limitele

normale. Pragul Hb pentru un nou-născut care se află la suport
Hemoglobina respirator se consideră a fi -11,5 g/dl (Ht 35%) în prima săptămînă, 10 C 2
g/dl (Ht 30%) în a doua săptămînă și 8,5 g/dl (Ht 25% ) peste 2
săptămîni.
Dacă se ia decizia de a efectua închiderea terapeutică a ductului, atunci

indometacina și ibuprofenul s-a demostrat că au aceeași eficacitate. Cu
CAP toate acestea folosirea ibuprofenului este mai recomandat întrucît A 2
acesta are mai puține reacții adverse așa ca insuficiența renală și EUN
Caseta 21. Managementul durerii

recomandare
Morfina Folosirea de rutină a morfinei la nou-născuții prematurii aflați la suport C 2
ventilator nu este indicată.
Opioidele Opioidele trebuie administrate selectiv, în dependență de statutul clinic D 1

și evaluarea indicatorilor de durere.
C.2.7. Stadiile dezvoltării pulmonare

Caseta 22. Stadiile dezvoltării pulmonilor
Stadiul TG (sg) Etapa dezvoltării pulmonare Stadiul formării vasculare
Embrionară 3,5 – 7 Formarea mugurilor de creștere a: Vasculogeneza în țesutul mezenchimal în

Traheei, bronhiilor principale, formare; ramurile arterelor pulmonare se
24
căilor pulmonare mari formează din a 6-a pereche a arcurilor

branhiale arteriale; venele – reprezintă
concreșteri ale atriului stîng.
Pseudo- 5 – 17 Structurile bronhiale preacinare. Ramificarea arterelor pulmonare mari, în

glandulară parallel cu ramificarea căilor respiratorii;
apariția vaselor limfatice.
Canaliculară 16 –26 Formarea completă a căilor Proliferarea activă a vaselor și organizarea

respiratorii tubular; lor în rețea capilară în jurul stucurilor
Formarea structurilor acinare acinare.
pulmonare și a suprafeței de schimb
gazos;
Inițierea diferențierii epiteliale
Saculară 24 –38 Formarea acinilor și alveolelor ; Proliferarea vădită a vaselor cu subțierea

Sinteza surfactantului. și condensarea mezenchimală; Formarea
unei bariere fine aer – sînge; formarea
rețelei capilare duble de barieră;
Alveolarizare 36 – 2 Formarea barieirei alveolo-capilare. Creșterea vasculară activă , subțierea

adv rețelei duble cu condensarea structurilor
de barieră.
Maturizarea Nașter – 3 Subțierea membranelor alveolare; Creșterea lentă și remodelarea vasculară.

microcirculației adv Remodelarea patului vascular Aria de acoperire crește de mai mult de 20
pulmonar. de ori.
Contopirea celor 2 straturi capilare

în unul
TG – termen de gestație, sg – săptămîni de gestație, adv – ani de viață.
C.2.8. Homeostazia surfactantului

Caseta 23. Componența surfactantului
Surfactantul este un compus de fosfolipide care diferă după proprietățile chimice și biofizice. Lipidele
și fosfolipidele sunt secretate de către pneumocitele de tip 2. Acestea sunt împachetate în corpusculii
lamelari cu secreție bazofilică, sau ca răspuns la stimulare așa ca stimularea cu beta-agonisti, agoniștii
purinergici sau expansiunea pulmonilor.Prelucrarea și depozitarea surfactantului și secreția ulterioară în
spațiul alveolar se petrece în cîteva ore. Ciclul de la etapele inițiale ale sintezei surfactantului pînă la
atingerea concentrației maxime în alveole durează aproximativ 3 zile. Reeșind din aceasta, nou-
născutul cu SDR DS are nevoie de cel putin 3 zile pentru sinteza necesară de surfactant. Este interesant
faptul ca o parte din componentele surfactantului, lipide și proteine, sunt reabsorbide de catre
pneumocitele de tip II și sunt reutilizate pentru secreșia ulterioară a surfactantului. Terapia cu surfactant
suplinește cantitatea alveolară de surfactant, acest surfactant exogen devine un substrat metabolic
pentru surfactantul endogen. Administrarea profilactică a surfactantului în sala de naștere, semnificativ
reduce riscul dezvoltării SDR DS și severității acestuia. În acest fel s-a reușit de stopat dezvoltarea
patologiei la unii nou-născuți.
Factorii care pot influența funcția surfactantului sunt activarea și inactivarea acestuia.
25
Funcția surfactantului poate fi activată de către:

 administrarea corticosteroizilor antenatali, sporesc activarea surfactantului, inhibînd
mecanismele de inactivare;
 creșterea termenului de gestație;
 creșterea volumului gazelor în pulmoni;
 pulmonii sunt mai puțin expuși lezării;
 surfactantul endogen este mai puțin sensibil către factorii de inactivare;
 terapiei de substituție cu surfactant îmbunătățește considerabil funcția pulmonară.
Inactivarea surfactantului poate fi cauzată de mai multi factori:

(1) afectarea pneumocitelor de tip 2 ce rezultă în scăderea sintezei surfactantului;
(2) sechestrarea surfactantului în conglomerate și membrane hialine;
(3) transformarea exagerată a surfactantului din starea sa activă în bule mici inactive;
(4) inhibarea functiei surfactantului: nivel scăzut de proteine SP-B și SP-C,
(5)distrugerea metabolică a surfactantului sub acțiunea factorilor stresului oxidativ. Funcția
surfactantului poate fi ușor alterată datorită altor componente care acționează pe suprafața epiteliului
alveolar în concurență cu componentele surfactantului, așa ca unele proteine și bilirubina.
Caseta 24. Insufuciența congenitală a homeostaziei surfactantului

Insuficiența congenitală a homeostaziei surfactantului este determinată de mutațiile SP- B, SP-C și
ABCA3 (polipeptidă de transport a proteinelor surfactantului). Mutațiile în genele responsabile de
sinteza acestor proteine, duce la apariția insuficienței respiratorii rezistente la terapia uzuală, inclusiv
terapia de substituție cu surfactant, ventilația artificială a pulmonilor, ECMO. Supraviețuirea nou-
născuților cu insuficiență congenitală a surfactantului a crescut datorită transplantului pulmonar.
Caseta 25. Metoda de introducere a surfactantului

Unul din factorii care influențează asupra dispersiei surfactantului în plămâni este metoda de
administrare a acestuia. Administrearea imediat după naștere la nou-născuții prematuri este mai
uniformă întrucât el se amestecă cu lichidul fetal ceea ce mărește volumul suprafeței de acțiune, și
scade efortul respirator. În cazul ventilației pulmonare cu regim IPPV, răspîndirea surfactantului în
alveole va fi mai neuniformă, deoarece acesta va interacționa cu substratul gazos din alveole. Esența
biologică a administrării cît mai precoce a surfactantului constă în faptul că surfactantul are nevoie
de lichidul pulmonar fetal pentru dispersionare și posibilitate de acțiune. Dacă prima doza de
surfactant se răspîndește insuficient, a doua doza va avea cam același grad de dispersie, astfel
favorizînd dezvoltarea zonelor de atelectazii pulmonare cu dereglarea hemodinamicii pulmonare și
tulburarea schimbului gazos la nivelul alveolelor, deasemenea crește riscul apariției
pneumotoraxului.
Caseta 26. Doza și timpul optim de administrarea a surfactantului
Ideal ar fi ca medical înainte de naștere să cunoască care va fi starea copilului după naștere.
Măsurile de terapie în sala de naștere vor depinde de repartizarea copiilor în trei grupe:
1- “ Copilbun” – care are plămînii maturi și nu prezintă asfixie la naștere
2- “Copil la limită”
3- “Copil rău ” “Copil la limită” “Copil rău”
“Copil bun”
26
“Copiii răi și la limită”

au pulmonii imaturi
și/sau semne de asfixie
la naștere. “ Copii buni”
Eșec la CPAP Intubarea
vor fi tratați cu succes Succes la CPAP
precoce traheală
la CPAP.
“Copiii la limită”
pot avea eșec de la CPAP
Extubație precoce
precoce și vor necesita
intubare.
Conform Consensului European de Management a SDR DS, 2016, sunt stabilite următoarele
doze de surfactant:
 Poractant alfa – 200 mg/kg este mai benefic decit poractant 100mg/kg sau beractant 100
mg/kg.
 Doza repetată de surfactant poate fi administrată pentru înlăturarea efectului inhibitor
al surfactantului în caz de leziune pulmonară.
 Administrarea repetată a surfactantului nu corectează deficitul primar al acestuia.
Caseta 27. Reacția la administrarea surfactantului
Reacția la administrarea surfactantului poate fi divizată în 3 faze:

1) Acțiune biofizică rapidă asupra pulmonilor cu deficit de surfactant, marcat prin cresterea pO2;
2) Acțiune mai prelungită în primele ore, ce condiționează îmbunătățirea complianței
pulmonare și saturația cu oxigen;
3) Efectul prolongat al surfactantulu în calitate de substrat pentru metabolizmul său (efectul
poate persista pînă la cîteva zile sau săptămîni).
Utilizarea surfactantului are ca rezultat îmbunătățirea oxigenăriiîn 80% din cazuri,
creșterea volumului de aer în plămîni și răspândirea lui uniformă, precum şi optimizarea
mecanicii respiratorii, care pe diagrama “presiune-volum” se manifestă ca o scădere a
presiunii alveolare de deschidere, o mărire a volumului pulmonar pentru o anumită presiune
inspiratorie (Vt) şi mărirea VRFR. În privința prognosticului precoce, tratamentul SDR DS
cu surfactant natural scade frecvenţa dezvoltării sindromului pierderii de aer (emfizem
pulmonar interstiţial, pnemotorax, pneumomediastin) şi reduce durata ventilației mecanicii.
Terapia cu surfactant contribuie, la îmbunătățirea prognosticului tardiv, la creşterea
supravieţuirii şi scăderea frecvenţei bolii pulmonare cronice. O dovadă importantă a
eficacităţii surfactantului este îmbunătățirea oxigenării care poate fi apreciată clinic. Efectul
clinic se manifestă de regulă în primele cîteva minute după introducerea surfactantului ca o
creștere a oxigenării, după care trebuie scăzută treptat concentraţia de oxigen în aerul inspirat
(FiO₂).
C.2.9. Complicațiile și prognosticul

Caseta 28. Complicațiile și prognosticul SDR DS
27
Complicatiile SDR DS pot fi legate de aflarea la suport respirator invaziv, expunerea la concentrații
înalte de oxigen:
- Atelectazie;
- Pleurezie;
- Pneumotorax;
- Pneumomediastin;
- Emfizem;
- ROP;
- DBP;
Datorită suportului respirator minim invaziv și administrarea surfactantului prin metoda non-invazivă –
LISA, se reduce incidența acestor complicații și scade morbiditatea prin DBP, ROP.
C.2.10. Profilaxia SDR DS

Caseta 29. Profilaxia SDR DS
Profilaxia SDR DS la copiii prematuri

SDR DS se dezvoltă preponderent la nou-născuţii prematuri cu greutate mică şi extrem de
mică la naştere. În cazul nou-născuților cu greutate mică şi extrem de mică la naştere,
manevrele terapeutice folosite pentru suportul ventilator pulmonar şi asigurarea ventilaţiei pot
leza pulmonii, din acest motiv este foarte importantă profilaxia SDR DS.
Măsurile de profilaxie a SDR DS sunt prientate spre cîteva direcții:
 Organizarea îngrijirii pre- şi postnatale cu evaluarea riscurilor posibile (Caseta 30)
 Inducerea maturării pulmonare (Caseta 31)
 Administrarea oxigenului (Caseta 32)
 Introducerea surfactantului (Caseta 33)
Caseta 30. Organizarea îngrijirii pre- şi postnatale cu evaluarea riscurilor posibile

Organizarea se începe cu profilaxia naşterilor premature, avîndu-se în vedere examinarea
precoce şi regulată a gravidelor, cu supravegherea semnelor de alarmă ale naşterii premature
<35 s.g. Medicii care supraveghează gravidele trebuie să îndrume la momentul optim
gravidele cu risc sporit de naștere prematură către centrele perinatale regionale în care sunt
prezente condiţiile pentru conduită în echipă interdisciplinară, posibilitatea de a efectua
cercetări diagnostice moderne şi intervenţii terapeutice, iar personalul medical să posede
experienţă complexă în tratarea nou-născuților prematuri. Regionalizarea efectivă face posibilă
îmbunătăţirea rezultatul final. În activitatea clinică, sunt de permanent ajutor recomandările
reînnoite pentru organizarea îngrijirilor perinatale. În centrul perinatal se pot acorda măsuri de
prevenire a naşterilor premature, profilaxia imaturităţii pulmonare fetale, diagnosticul şi
tratamentul infecţiilor. Este extrem de importantă inducerea nașterii corect și la timp.
Principiul de bază în determinarea momentului şi metodei de finalizare a naşterii este de a
extrage un prematur „sănătos”, adică fără infecţie pre- şi intranatală şi/sau leziuni hipoxice.
Caseta 31. Inducerea maturării pulmonare

Din mulţimea de preparate medicametoase (glucocorticosteroizi, ambroxol, tiroxin,
estrogeni), care duc la maturarea pulmonară şi micşorează incidența SDR DS, în ultimii 30 de
ani se foloseşte doar administrarea antenatală a glucocorticosteroizilor. Acţiunea lor asupra
maturării pulmonare şi a surfactantului nu este concomitentă, probabil datorită factorilor de
creştere keratinocitari. Cercetările randomizate controlate cu folosirea metaanalizelor în care
28
administrarea prenatală a glucocorticosteroizilor la mamă (mai frecvent betametazona) se

compară cu cazuri control fără administrare, au confirmat micşorarea semnificativă a:
1. Frecvenţei dezvoltării SDR DS ( RR tipic 0,66; 95% interval de încredere 0,59-0,73).
2. Frecvenţei hemoragiei intraventriculare de orice grad (RR tipic 0,54; 95% interval de
încredere 0,43-0,69).
3. Frecvenţei totale a complicaţiilor infecţioase în primele 48 ore (RR tipic 0,56; 95% interval
de încredere 0,38-0,85).
4. Frecvenţei enterocolitelor ulceronecrotice (RR tipic 0,46; 95% interval de încredere 0,29-
0,74).
5. Frecvenţei spitalizării în secţia terapia intensivă (RR tipic 0,80; 95% interval de încredere
0,65-0,99).
6. Mortalității precoce (RR tipic 0,69; 95% interval de încredere 0,58-0,81).
Caseta 32. Administrarea oxigenului
Metaanaliza cercetatărilor randomizate caz-control, care au comparat folosirea în
reanimarea respiratorie a nou-născutului aerul şi oxigenul, a demonstrat că în cazul ventilației
cu aer atmosferic, se atestă, în afară de alte avantaje, şi mortalitate mai scăzută, de aceea noile
recomandări ale ERC impun necesitatea utilizării aerului atmosferic pentru resuscitarea nou-
născutului la termen. Prematurii cu vârsta de gestaţie mai mică de 32 săptămîni ventilați cu aer
atmosferic pot să nu atingă o saturaţie în oxigen în sîngele arterial ca la nou-născutul la
termen. De aceea, este necesară utilizarea cu precauţie a amestecurilor de oxigen și aer de
cameră, sub controlul pulsoximetriei. Este bine cunoscută corelația dintre hiperoxie şi lezarea
pulmonară acută cu dezvoltarea ulterioară a bolii pulmonare cronice, caracteristică îndeosebi
pentru noi născuţi prematuri şi extrem de prematuri. În afară de aceasta, în urma administrării
FiO2 crescut în comparaţie cu ventilația cu aer atmosferic se înregistrează scăderea circuitului
cerebral şi a gradientului alveolo-arterial. Folosirea FiO2=0,5 în comparaţie cu FiO2=1,0 nu
determină o îmbunătăţire a prognosticului. De aceea, la nou-născuţii extrem de prematuri se
începe cu FiO2 mai mic (circa 0,3) şi se adaptează pe parcursul reanimării în concordanţă cu
necesităţile copilului. Reanimarea cu folosirea aerului de cameră nu permite atingerea unei
saturaţii adecvate a oxigenului în al treilea minut de viaţă, ceea ce ne permite să nu
recomandăm utilizarea aerului atmosferic în resuscitarea nou-născuţilor prematuri.
Caseta 33. Introducerea surfactantului

Aerarea alveolară omogenă fără barotraumă nu este posibilă fără o concentraţie adecvată
a surfactantului în lichidul pulmonar. Folosirea surfactantului exogen în insuficienţa endogenă
a acestuia are ca scop introducerea a unei cantităţi suficiente de surfactant în căile respiratorii
superioare bazîndu-se pe capacitatea de difuzie ulterioară a acestuia. Astfel, în tentativa de
inspir a copilului, surfactantul se repartizează uniform pe traiectul arborelui bronşic pînă la
bronşiolele terminale şi alveolele care asigură schimbul gazos.
Pentru aceasta sunt necesare mai multe condiții:
(1) metodă pentru determinarea individuală a sintezei a surfactantului,
(2) preparate de surfactant cu capacitate mare de difuziune intrapulmonară,
(3) administrarea unei doze mare de surfactant,
(4) administrare rapidă a surfactantului fără pericole potenţiale pentru nou născut,
(5) administrarea surfactantului înainte sau după apariţia primelor mişcări respiratorii,
(6) prezenţa unei respirații spontane eficiente.
Se precizează că 50% dintre nou-născuţii extrem de prematuri pot fi trataţi numai cu
CPAP nazal, fără introducerea surfactantului, însă frecvenţa enfizemului pulmonar interstiţial
sau a pneumotoraxului în lotul cu CPAP e mult mai crescută decît în lotul cu surfactant
(comparaţia frecvenţei 5,5% şi 3,6%; 9,1% şi 3,1%), în acelaşi timp diferenţa în frecvenţa
bolii pulmonare cronice în aceste 2 grupe nu au fost confirmată. Rezultate similare au fost
29
obţinute şi în cercetări randomizate controlate efectuate la prematurul mare. Mai

convingătoare este explicaţia că mecanismele de lezare în lotul cu nCPAP se dezvoltau
deoarece concentraţia de surfactant în lotul pulmonar fetal a fost insuficientă pentru asigurarea
ventilaţiei fără leziuni concomitente. De aceea, rămîne neschimbată abordarea că la toţi nou-
născuţii cu risc crescut de SDR DS să se introducă surfactantul, dacă este posibil pînă la
primul inspir.
Există diferite strategii de stabilizare în sala de naştere a nou-născutului cu risc crescut
de dezvoltare a SDR DS:
1. Intubația în sala de naştere şi introducerea profilactică a surfactantului cu continuarea VAP.
2. Intubația în sala de naştere şi introducerea profilactică a surfactantului fără VAP ulterior
(INSURE).
3. Stabilizarea precoce pe fond de ventilație nazală cu presiune pozitivă permanentă în căile
respiratorii (CPAP nazal).
4. Stabilizarea precoce pe fond de CPAP nazal şi introducerea profilactică a surfactantului fără
intubare.
Pentru a răspunde la întrebarea care din metode este mai optimă, au fost desfăşurate
cîteva cercetări care susţin folosirea CPAP, înlocuind astfel intubația şi administrarea
surfactantului la nou-născuţii prematuri.
Trebuie de ţinut cont de recomandările oficiale. Profilaxia SDR şi complicaţiile posibile
nu se referă doar la profilaxia antenatală cu ajutorul glucocorticosteroizilor şi administrarea
precoce a surfactantului, dar şi a unui complex de manevre perinatale.
Indicaţii în utilizarea surfactantului. Raţională este administrarea de surfactant la nou-
născuţi prematuri pînă la 27 de săptămîni de gestaţie, şi nou-născuţilor prematuri la care nu s-a
efectuat cura cu glucocorticosteroizi. Tratamentul nou-născuţilor între 27 pînă la 32 săptămîni
care au primit cura cu glucocorticosteroizi antenatali are un rezultat asemănător celor care au
primit surfactant precoce.
Metode în întrebuinţare: lipsesc dovezile de certitudine care demonstrează avantajele sau
dezavantajele diferitor metode de administrare a surfactantului. Fără a ține cont de
posibilitatea obstrucţiilor tranzitorii determinate de episoadele de obstrucţie clinică a căilor
respiratorii, administrarea în bolus a surfactantului rămîne a fi metoda de elecţie. Avantajele
administrării fracţionate a surfactantului nu au fost demonstrate.
30
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPECTAREA

PREVEDERILOR PROTOCOLULUI
D.1. Nivel de Personal
asistenţă medicală
 Medic neonatolog
spitalicească
 Medic imagist
 Psiholog
 Medici de laborator
(Secţiile de  Asistente medicale
reanimare şi  Laboranţi
terapie intensivă Echipamentul necesar
nou-născuţi)
General 1. Măsuţă de resuscitare (cu încălzire radiantă şi ilumunare adecvată)
2. Sac de polietilenă pentru menținerea temperaturii
3. Incubator în regim servocolntrol
4. Stetoscop
5. Pulsoximetru
6. Cardiomonitor
7. Lentă centimetrică
Pentru  Aspirator electric şi sonde de aspirare(dimensiuni 6F, 8F, 10F, 12F)
permeabilizare Echipament pentru intubare:
a căilor  Laringoscoape cu lame neonatale (dimensiuni 00, 0, 1)
respiratorii  Baterii de schimb și becuri
 Mânere de laringoscop compatibile cu lama
 Sonde endotraheale (SE) (fără manjetă, dimensiuni diametru interior
- 2,5;3,0;)
 Stilet
 Consumabile pentru fixarea SE (foarfece sterile, bandă adezivă)
Pentru suport  Măşti de faţa capitonate (dimensiuni 0, 1)
respirator  Dispozitivede ventilaţiecu presiune pozitivă:
 Resuscitator T-piece (de preferat) sau
 Balon cu flux (de anestezie) cu valvă de siguranţă de presiune şi
manometru, sau
 Balon autogonflabil (240ml) cu o supapă de eliberare a presiunii şi
un rezervor de oxigen detaşabil
 Aparat de ventilare artificială a pulmonilor
 Canule nazale
 Umedificator cu încălzitor de aer
Gaze medicale:
 Sursă de oxigen medical (ce permiteun debit depânăla 10 l/min), cu
debitmetru şi tuburi
 Sursă de aer medical, blender aer/oxigen
 Tuburi de alimentaţie pentru decompresiune gastrică (dimensiuni
6F, 8F)
Pentru suport  Catetere i/v periferice
circulator  Catetere centrale plasate periferic
 Soluţie pentru dezinfectarea pielii
 Benzi adezive/dispozitive pentru a fixa cateterul periferic/central
 Seringi şi ace (dimensiuni asortate)
 Perfuzoare
31
Laborator  EAB, lactatul , ureea, creatinina, ionograma, glicemia, AGS

clinic standard desfăşurată, PCR, sumarul de urină, probele hepatice, profilul de
coagulare.
Laboratorul  Hemocultura
bacteriologic  LCR
 Urina
Laboratorul  Aparat de USG cu doppler

imagistic  Aparat de rentghen
 Negatoscop
 Calculatoare
 Sistem WI-FI
Medicamente: Surfactant
Caffeina citrat 20 %
Dexametazon
Ampicilină/Amoxicillină
Gentamicină
sol.NaHCO3 4,2%
sol. Glucoză 10%
sol. Glucoză 40%
sol. Aminoacizi 10%
sol. Lipide 10% sau 20%
sol. NaCl 10% sau 0,9%
sol. KCl 4%
sol. Ca gluconat 10%
sol. Dopamină şi/sau Dobutamină*
sol. Fentanil 0,05%
sol. Morfină
sol. Epinefrină 0,01%
Volum expanderi – sol. NaCl 0,9%,
Concentrat eritrocitară
Masă trombocitară
Vit. K
Plasmă proaspăt congelată
Sol. Pentoxifilină 20%
Documente Fişa nou-născutului
Extrasul de transfer a nou-născutului
Centrele perinatale de nivelul I şi II, după consultul anterior transportării cu CP de
nivelul III, trebuie să stabilizeze copilul cardiorespirator. Transferul copilului în CP
nivelul III se face cu ajutorul transporuluit specializat AVIASAN
Personal:
Medic de familie
Asistentă medicului de familie
D.2. Instituţiile de Dispozitive medicale:
Fonendoscop
asistenţă medicală
Tonometru pediatric
primară Cântar
Taliometru
Aparat USG
Aparat de Rentghen
Teste de laborator: ionograma, glicemia, AGS desfăşurată,.
D.3. Instituţiile de Personal:
32
asistenţă
medicalăspecializa
tă de ambulator şi  Medic neurolog
Centrul de  Medic funcţionalist
supraveghere la  Medic imagist
distanţă Follow  Medic ocupaţionalist şi kinetoterapeut
up(sau Centrul de  Medic evaluator din centru Follow up (sau Centrul de Dezvoltare timpurie)
Dezvoltare
 Surdolog
timpurie)
 Oftalmolog
 Logoped
 Psiholog
Dispozitive medicale:
 Fonendoscop
 Tonometru
 Cîntar
 Taliometru
 Aparat pentru efectuarea NSG şi USG
 Aparat de EEG, aEEG
 Oftalmoscop
 Audiometru
Altele
 Scorul BINS pentru evaluarea riscului dezvoltării dereglărilor neurologice

Testul screening Bayley (Manualul Screening Test (Tehnica+Administrare), Cartea
Screening Stimulus, Formulare de completat, Cartea cu desene, Setul Screening)
33
E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI
Scopurile Metoda de calculare a indicatorului

№ Măsurarea atingerii scopului
protocolului Numărător Numitor
1.1. Proporţia de pacienţi pe parcursul a 12 Numărul de pacienţi pe parcursul a 12 luni, cărora Numărul total de pacienţi pe parcursul a
A spori calitatea
luni, care clinic au prezentat SDR DS, cărora în primele ore a fost efectuată Radiografia de 12 luni, care clinic prezintă SDR DS
examinării
1. clinice în primele ore a fost efectuată Radiografia toracicăconform recomandărilor PCN „ SDR DS la
şi paraclinice a cavității toraciceconform recomandărilor nou-născuții prematuri” X 100
nou-născuţilor PCN „ SDR DS la nou-născuții prematuri”
cu SDR DS
2.1. Proporția de nou-născuţi din grupa de Numărul de nou-născuţi din grupa de risc pentru Numărul total de pacienţi pe parcursul a
risc pentru realizarea SDR DS, care au fost realizarea SDR DS, care au fost resuscitați cu T- 12 luni, cu diagnosticul deSDR DS
resuscitați cu T-piece în sala de naștere piece în sala de naștere conform recomandărilor
conform recomandărilor PCN „SDR DS la PCN „SDR DS la nou-născuții prematuri”X 100
Îmbunătăţirea nou-născuții prematuri”
calităţii
tratamentului 2.2. Proporția de nou-născuţi din grupa de Numărul de nou-născuţi din grupa de risc pentru Numărul total de pacienţi pe parcursul a
pacienţilor cu risc pentru realizarea SDR DS s-au aflat la realizarea SDR DS s-au aflat la CPAP precoce in 12 luni, cu diagnosticul deSDR DS
2.
SDR DS şi CPAP precoce în primele 24 ore ore de viață primele 24 ore ore de viață conform
micşorarea
conform recomandărilor PCN „SDR DS la recomandărilor PCN „SDR DS la nou-născuții
numărului
cazurilor nou-născuții prematuri” premature” X 100
de invalidizare
2.3. Proporţia de nou-născuţi cu Numărul de nou-născuți cu diagnosticului de SDR Numărul total de pacienţi pe parcursul a
diagnosticului de SDR DS, la care s-a introdus DS, la care s-a introdus surfactant prin metoda LISA 12 luni, cu diagnosticul deEUN
surfactant prin metoda LISA conform conform recomandărilor PCN „SDR DS la nou-
recomandărilor PCN „SDR DS la nou-născuții născuții prematuri” X 100
34
prematuri”.
3.1. Proporţia pacienţilor cu SDR DS, care au Numărul de pacienţi cu cu EUNla care a fost aplicat Numărul total de pacienţi cu SDR DS, care
fost plasați la support respirator invaziv VAP tratamentul chirurgical prin laparatomie conform au avut indicații pentru plasarea la
conform recomandărilor PCN „ SDR DS la recomandărilor PCN „SDR DS la nou-născuții support respirator invaziv VAP,conform
Micşorarea nou-născuții prematuri” prematuri” x 100 recomandărilor PCN „ SDR DS la nou-
numărului născuții prematuri”
3. cazurilor
de invalidizare 3.2. . Proporţia pacienţilor cu SDR DScare au Numărul de pacienţilor cu SDR DScare au realizat Numărul total de paciențicu SDR DScare
prin SRR DS realizat leziuni pulmonare, conform leziuni pulmonare,conform recomandărilor PCN au realizat leziuni pulmonare, conform
recomandărilor PCN „ SDR DS la nou-născuții „ SDR DS la nou-născuții prematuri” x 100 recomandărilor PCN „ SDR DS la nou-
prematuri” născuții prematuri”
3.3. Proporţia pacienţilor cu SDR DS, care au Numărul de pacienţi cu SDR DS, care au support Numărul total de pacienţi cu SDR DS, care
support respirator cu frecvență înaltă respirator cu frecvență înaltă (HFOV), conform au support respirator cu frecvență înaltă
(HFOV), conform recomandărilor PCN „ SDR recomandărilor PCN „SDR DS la nou-născuții (HFOV), conform recomandărilor PCN
DS la nou-născuții prematuri” prematuri” x 100 „ SDR DS la nou-născuții prematuri”
35
ANEXA 1. Recomandări practice pentru centrele perinatale de nivel I, II și III
1. Recomandări pentru centrele perinatale de nivelul I

1.1. Resuscitarea cu balon și mască în sala de naștere.
1.2. Administrarea primei doze de corticosteroizi, terapia antibacterienă și tocolitică cu scop
de profilaxie a declanșării nașterilor premature.
1.3. Transportarea la nivelul III de îngrijire perinatală a gravidelor cu iminență de naștere
prematură, pentru conduita perinatală ulterioară.
2. Recomandări pentru centrele perinatale de nivelul II

2.1. Resuscitarea cu balon și mască plus nCPAP precoce în sala de naștere.
2.2. Administrarea primei doze de corticosteroizi, terapia antibacterienă și tocolitică cu scop
de profilaxie a declanșării nașterilor premature.
2.3. Transportarea la nivelul III de îngrijire perinatală a gravidelor cu iminență de naștere
prematură, pentru conduita perinatală ulterioară.
3. Recomandări pentru centrele perinatale de nivelul III

3.1. Resuscitarea cu T-piece plus nCPAP precoce în sala de naștere.
3.2. Administrarea surfactantului prin metoda cea mai contemporană non-invazivă – LISA în
sala de naștere sau reanimare și terapie intensivă, după necesitate.
3.3. Utilizarea ventilației mecanice cu frecvență înaltă – HFOV în secția de reanimare și
terapie intensivă, pentru a reduce rata complicațiilor legate de ventilație mecanică în SDR DS
sever.
36
ANEXA 2. FIȘA STANDARDIZATĂ DE AUDIT BAZAT PE CRITERII
FIȘA STANDARDIZATĂ DE AUDIT BAZAT PE CRITERII PENTRU PCN
"SINDROMUL DE DETRESĂ RESPIRATORIE PRIN DEFICIT DE

SURFACTANT LA PREMATURI" staţionar
Domeniul Prompt Definiții și note

1 Denumirea IMSP evaluată prin
audit
2 Persoana responsabilă de nume, prenume, telefon de contact
completarea fişei
3 Numele medicului curant nume, prenume, telefon de contact
4 Perioada de audit data (ZZ-LL-AAAA)
5 Numărul fişei medicale
(staţionar) f.300/e
6 Ziua, luna, anul de naştere a data (ZZ-LL-AAAA); necunoscut = 9
pacientului/ei
7 Mediul de reşedinţă al urban = 1; rural = 2; necunoscut = 9
pacientului/ei
8 Genul/sexul pacientului/ei masculin =1; feminin = 2
9 Transportat In utero – 1, AVIASAN – 2, necunoscut = 9
10 Debutul simptomelor clinice La naștere – 1 , primele 2 ore – 2, necunoscut = 9
11 Data și ora internării în secția data (ZZ-LL-AAAA); necunoscut = 9
RTI nou-născuți / post intensiv
12 Data şi ora transferului în secţia data (ZZ: LL: AAAA); ora (00:00);
de terapie intensivă în legătură nu a fost necesar = 5; necunoscut = 9
cu agravarea stării generale
Diagnosticul
13 Respectarea criteriilor de nu = 0; da =1; necunoscut = 9
clasificare şi diagnostic
14 Anamneza lăuzei nu = 0; da =1; necunoscut = 9
15 Patologia sarcinei nu = 0; da =1; necunoscut = 9
16 Patologia nașterii nu = 0; da =1; necunoscut = 9

17 Terapia antenatală cu Da – 1, nu – 2, completă – 3, incompletă – 4
corticosteroizi
18 Terapia antibacteriană în naștere Da – 1, nu – 2, necunoscut = 9
19 Modalitatea de finisare a nașterii Per vias naturalis – 1, operație cezariană programată –
2, oprație cezariană urgentă – 3
20 Aprierea scorului Apgar 0-3 – 1
4-6 – 2
>7 – 3
21 Resuscitarea în sala de naștere Balon și mască – 1
T-piece – 2
CPAP precoce – 3
Intubare – 4
37
Masaj cardiac – 5
Medicație – 6
Adrenalina – 6A
Volum expander – 6B
22 Monitoringul SaO2 în sala de nu = 0; da =1; necunoscut = 9
naștere
23 Evaluarea semnelor clinice La naștere – 1, primele 2 ore – 2
24 Monitoringul parametrilor vitali: nu = 0; da =1; necunoscut = 9
SaO2
FCC
TA
FR
28 Introducerea surfactantului Profilactic – 1, curative precoce – 2, curative tardiv – 3
29 Metoda de introducere a LISA – 1, prin tubul endotraheal – 2
surfactantului
30 Suport respirator CPAP – 1, VAP – 2
31 Ajustarea parametrilor
suportului respirator în nu = 0; da =1; necunoscut = 9
dependent de datele EAB sau
caz de apariție a complicațiilor
32 Colectarea EAB nu = 0; da =1; necunoscut = 9
33 Corecția tulburărilor EAB nu = 0; da =1; necunoscut = 9
34 Colectarea AGS, trombocitele, nu = 0; da =1; necunoscut = 9
T.coag.
35 Glicemia nu = 0; da =1; necunoscut = 9
36 Ionograma nu = 0; da =1; necunoscut = 9
37 Creatinina și ureia nu = 0; da =1; necunoscut = 9
38 Efectuarea radiografiei la nu = 0; da =1; necunoscut = 9
internare
39 Efectuarea radiografiei în caz de nu = 0; da =1; necunoscut = 9
agravare
40 NSG la internare nu = 0; da =1; necunoscut = 9
41 NSG în dinamică nu = 0; da =1; necunoscut = 9
42 USG Doppler cardiac la nu = 0; da =1; necunoscut = 9
internare
43 USG Doppler cardiac ăn nu = 0; da =1; necunoscut = 9
dinamică
44 Durata suportului respirator < 24 ore – 1
48-48 re – 2
48- 72 ore – 3
>72 ore – 4
45 Complicațiile precoce Hemoragia pulmonară – 1
Emfizem – 2
Pneumotorax – 3
Hemoragia intraventiculară – 4
38
EUN – 5
Anemie posthemoragică – 6
CAP – 7
46 Complicațiile tardive Pneumonie postventilatorie – 1
DBP – 2
Infecție nosocomială – 3
ROP – 4
Tratamentul
47 APT < 24 ore – 1
48-49 re – 2
48- 72 ore – 3
>72 ore – 4
48 Calcularea aportului caloric nu = 0; da =1; necunoscut = 9
individual
49 Tratament antibacterian empiric nu = 0; da =1; necunoscut = 9
Amoxacilina + Gentamicina (48
h)
50 Modificarea abt în caz de nu = 0; da =1; necunoscut = 9
agravare a stării copilului
51 Vit K nu = 0; da =1; necunoscut = 9
52 Cofeina citrat nu = 0; da =1; necunoscut = 9
53 Infulgan nu = 0; da =1; necunoscut = 9
54 PPC nu = 0; da =1; necunoscut = 9

55 ME nu = 0; da =1; necunoscut = 9
56 Puncția toracică în caz de nu = 0; da =1; necunoscut = 9
pneumotorax
57 Rezultatele tratamentului ameliorare = 2; făra schimbări = 3; progresare = 4;
complicaţii = 6; necunoscut = 9
58 Consilierea părinților nou- nu = 0; da =1; necunoscut = 9
născutului
59 Transfer in secția specializată nu = 0; da =1; necunoscut = 9
60 Data externării sau decesului data externării (ZZ: LL: AAAA); necunoscut = 9
61 Stabilirea cauzei decesului în nu = 0; da =1; necunoscut = 9, alte cauze de deces = 3
secție
39
BIBLIOGRAFIE
1. Auten RL. 2018 year in review: Part 2 of 4: Neonatal lung disease. Pediatr Pulmonol.
2019 Feb 26;
2. David G. Sweet et.all. European Consensus Guidelines on the Management of Neonatal
Respiratory Distress Syndrome in Preterm Infants – 2016 Update. Published online: September:
21, 2016. 14 p.
3. Dekker J, Lopriore E, Rijken M, Rijntjes-Jacobs E, Smits-Wintjens V, Te Pas A.
Sedation during Minimal Invasive Surfactant Therapy in Preterm Infants. Neonatology.
2016 Feb 24;109(4):308–13.
4. Banerjee S, Fernandez R, Fox GF, Goss KCW, Mactier H, Reynolds P, et al. Surfactant
replacement therapy for respiratory distress syndrome in preterm infants: United
Kingdom national consensus. Pediatr Res. 2019 Feb 19;
5. Rey-Santano C, Mielgo VE, Gomez-Solaetxe MA, Salomone F, Gastiasoro E, Loureiro
B. Cerebral oxygenation associated with INSURE versus LISA procedures in
surfactant-deficient newborn piglet RDS model. Pediatr Pulmonol. 2019 Feb 18;
6. Feng Q, Liu N, Song S, Ma Y. Relationship between β-defensin-1 gene polymorphism
and susceptibility and prognosis of acute respiratory distress syndrome. Medicine
(Baltimore). 2019 Feb;98(5):e14131.
7. Gao Y, He Y-L. Ventilator for the treatment of acute respiratory distress syndrome: A
protocol for systematic review and meta-analysis. Medicine (Baltimore). 2018
Dec;97(51):e13686.
8. González-Pacheco N, Sánchez-Luna M, Chimenti-Camacho P, Santos-González M,
Palau-Concejo P, Tendillo-Cortijo F. Use of very low tidal volumes during high-
frequency ventilation reduces ventilator lung injury. J Perinatol. 2019 Feb 15;
9. Sasaki M, Yamaguchi Y, Miyashita T, Matsuda Y, Ohtsuka M, Yamaguchi O, et al.
Simulation of pressure support for spontaneous breathing trials in neonates. ICMx.
2019 Feb 8;7(1):10.
10. Schmitz T, Alberti C, Ursino M, Baud O, Aupiais C, BETADOSE study group and the
GROG (Groupe de Recherche en Gynécologie Obstétrique). Full versus half dose of
antenatal betamethasone to prevent severe neonatal respiratory distress syndrome
associated with preterm birth: study protocol for a randomised, multicenter, double
blind, placebo-controlled, non-inferiority trial (BETADOSE). BMC Pregnancy
Childbirth. 2019 Feb 12;19(1):67.
11. Crowther CA, Ashwood P, McPhee AJ, Flenady V, Tran T, Dodd JM, et al. Vaginal
progesterone pessaries for pregnant women with a previous preterm birth to prevent
neonatal respiratory distress syndrome (the PROGRESS Study): A multicentre,
randomised, placebo-controlled trial. PLoS Med. 2017 Sep 26;14(9):e1002390.
12. Aldana-Aguirre JC, Pinto M, Featherstone RM, Kumar M. Less invasive surfactant
administration versus intubation for surfactant delivery in preterm infants with
respiratory distress syndrome: a systematic review and meta-analysis. Arch Dis Child
Fetal Neonatal Ed. 2017 Jan;102(1):F17–F23.
13. Miedema M, McCall KE, Perkins EJ, Oakley RB, Pereira-Fantini PM, Rajapaksa AE,
et al. Lung recruitment strategies during high frequency oscillatory ventilation in
40
preterm lambs. Front Pediatr. 2018;6:436.

14. De la Huerga López A, Sendarrubias Alonso M, Jiménez Jiménez AP, Matías Del Pozo
V, Álvarez Colomo C, Muñoz Moreno MF. [Antenatal corticosteroids and incidence of
neonatal respiratory distress after elective caesarean section in late preterm and term
neonates]. An Pediatr (Barc). 2019 Jan 18;
15. Wambach JA, Yang P, Wegner DJ. Common respiratory conditions of the newborn.
Breathe. 2016;12(1):30–42.
16. Isayama T, Iwami H, McDonald S, Beyene J. Association of Noninvasive Ventilation
Strategies With Mortality and Bronchopulmonary Dysplasia Among Preterm Infants: A
Systematic Review and Meta-analysis. JAMA. 2016 Aug 9;316(6):611–24.
17. Topcuoglu S, Arslanbuga C, Gursoy T, Aktas A, Karatekin G, Uluhan R, et al. Role of
presepsin in the diagnosis of late-onset neonatal sepsis in preterm infants. J Matern
Fetal Neonatal Med. 2016;29(11):1834–9.
18. Carey WA, Weaver AL, Mara KC, Clark RH. Inhaled nitric oxide in extremely
premature neonates with respiratory distress syndrome. Pediatrics. 2018 Feb 9;141(3).
19. Dyer J. Neonatal respiratory distress syndrome: tackling A worldwide problem. P T.
2019 Jan;44(1):12–4.
20. Stoecklin B, Simpson SJ, Pillow JJ. Bronchopulmonary dysplasia: Rationale for a
pathophysiological rather than treatment based approach to diagnosis. Paediatr Respir
Rev. 2018 Dec 19;
21. Kallio M, Koskela U, Peltoniemi O, Kontiokari T, Pokka T, Suo-Palosaari M, et al.
Neurally adjusted ventilatory assist (NAVA) in preterm newborn infants with
respiratory distress syndrome-a randomized controlled trial. Eur J Pediatr. 2016
Sep;175(9):1175–83.
22. Rojas P, Friaza V, García E, de la Horra C, Vargas SL, Calderón EJ, et al. Early
Acquisition of Pneumocystis jirovecii Colonization and Potential Association With
Respiratory Distress Syndrome in Preterm Newborn Infants. Clin Infect Dis. 2017 Sep
15;65(6):976–81.
23. Tsuda H, Kotani T, Nakano T, Imai K, Ushida T, Hirakawa A, et al. The rate of
neonatal respiratory distress syndrome/transient tachypnea in the newborn and the
amniotic lamellar body count in twin pregnancies compared with singleton pregnancies.
Clin Chim Acta. 2018 Sep;484:293–7.
24. Gyamfi-Bannerman C, Thom EA, Blackwell SC, Tita ATN, Reddy UM, Saade GR, et
al. Antenatal betamethasone for women at risk for late preterm delivery. N Engl J Med.
2016 Apr 7;374(14):1311–20.
25. European consensus guidelines on the management of respiratory distress syndrome-
2016 update. Neonatology. 2017;111(2):107–25.
26. Braide-Moncoeur O, Tran NT, Long JR. Peptide-based synthetic pulmonary surfactant
for the treatment of respiratory distress disorders. Curr Opin Chem Biol. 2016
Jun;32:22–8.
27. Zhu X-W, Zhao J-N, Tang S-F, Yan J, Shi Y. Noninvasive high-frequency oscillatory
ventilation versus nasal continuous positive airway pressure in preterm infants with
moderate-severe respiratory distress syndrome: A preliminary report. Pediatr Pulmonol.
2017 Jul 3;52(8):1038–42.
41
28. Travers CP, Clark RH, Spitzer AR, Das A, Garite TJ, Carlo WA. Exposure to any
antenatal corticosteroids and outcomes in preterm infants by gestational age:
prospective cohort study. BMJ. 2017 Mar 28;356:j1039.
29. El-Malah HE-DGM, Hany S, Mahmoud MK, Ali AM. Lung ultrasonography in
evaluation of neonatal respiratory distress syndrome. The Egyptian Journal of
Radiology and Nuclear Medicine. 2015 Jun;46(2):469–74.
30. Cresi F, Maggiora E, Borgione SM, Spada E, Coscia A, Bertino E, et al. Enteral
Nutrition Tolerance And REspiratory Support (ENTARES) Study in preterm infants:
study protocol for a randomized controlled trial. Trials. 2019 Jan 18;20(1):67.
31. Niemarkt HJ, Hütten MC, Kramer BW. Surfactant for Respiratory Distress Syndrome:
New Ideas on a Familiar Drug with Innovative Applications. Neonatology. 2017 May
25;111(4):408–14.
32. Kawaza K, Machen HE, Brown J, Mwanza Z. Analysis of neonatal respiratory distress
syndrome among different gestational segments. International journal of clinical and
experimental medicine. 2015;8(9).
33. Semerci SY, Demirel G, Baskan O, Tastekin A. Is thymus size at birth associated with
respiratory distress syndrome in preterm infants? J Neonatal Perinatal Med. 2019 Feb
19;
34. Jeon GW. Surfactants preparations for preterm infants with respiratory distress
syndrome: past, present, and future. Korean J Pediatr. 2019 Feb 8;
35. Purisch SE, Gyamfi-Bannerman C. Epidemiology of preterm birth. Semin Perinatol.
2017 Sep 1;41(7):387–91.
42

1 PCN-SDR-DS 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 PCN-SDR-DS 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

Sindromul de detresă respiratorie prin deficit

Protocol clinic naţional

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

Sindromul de detresă repiratorie prin deficit

Protocol clinic naţional

Aprobat la şedinţa Consiliului de Experţi al Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al

din............., proces verbal nr. .....

Cu privire la aprobarea Protocolului clinic naţional „Sindromul de detresă respiratorie prin

Larisa Crivceanscaia Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Compania Naţională de Asigurări în Medicină

Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale

Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate

ABREVIERILE FOLOSITE IN DOCUMENT…………………………………………….… 4

Abrevieri utilizate în document

FCC Frecvenţa contracţiilor cardiace VAP Ventilare artificială a pulmonilor

A.7. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor ce au participat la elaborarea protocolului:

Protocolul a fost discutat, aprobat şi contrasemnat:

Denumirea instituţiei Persoana responsabilă –

Asociaţia de Medicină Perinatală din RM

Seminarul stiintific de profil 322. Pediatrie

Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale

Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii

Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate

Compania Naţională de Asigurări în Medicină

Sistemul Oxford de apreciere a nivelului de evidență și gradului de recomandare

B. 1. Măsurile de asistenţă medicală la centrele perinatale de nivel 1 și II

B.2.4. Complicațiile și prognosticul

C.2.11. Complicațiile și prognosticul Caseta 28. Complicațiile și prognosticul SDR DS

C.1. TRANSPORTUL NEONATAL

Indicațiile pentru transfer se efectuează conform modelului ACCEPT

A Assessment (Apreciere, evaluare)

C.1. ALGORITM DE ÎNGRIJIRE

C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR

Cel mai comun factor de risc este prematuritatea.

Alţi factori de risc pentru SDR sunt:

Caseta 2. Factorii de risc antenatali

Caseta 3. Factorii de risc intra- și postnatali.

Nou-născuții cu aceste manifestări pot dezvolta o insuficiență secundară a surfactantului.

C.2.2. Patofiziologia SDR DS

Structura Funcția Structura Funcția

C.2.3. Semnele clinice ale SDR DS

Caseta 5. Semnele clinice ale SDR DS

Tabloul clinic al SDR DS include:

Caseta 6. Patologia pulmonară și extrapulmonară asociată SDR DS la nou-născuții prematuri

Apneea Bronhopneumonie Pneumonie Pneumotorax Atelectazie

Patologia asociată SDR DS la nou-născuții prematuri

Icterul Sepsis ROP RDIU EUN

Anemia prematurului Hemoragia intracraniană Intoleranță alimentară

C.2.4. Diagnosticul SDR DS

Caseta 7. Diagnosticul SDR DS. Scorul SILVERMAN.

1 Vizibil Discret Mișcări respiratorii sincrone Audibil cu Discrete

Scorul Silverman este apreciat cu puncte de la 0 la 10 puncte.

Caseta 8. Semnele și stadiile radiologice SDR DS

Tabelul 2.2. Evidențierea radiologică a stadiilor SDR DS

I Modificări micronodulare Granulații, zone atelectatice

II Modificări micronodulare Zone pulmonare permanent

III Modificări micronodulare Conținut aeric în pulmoni,

IV Pulmonii albi Conținut aeric scăzut în

C.2.5. Diagnosticul diferențial al SDR DS