Coordonatori: dr. Vasile Pop prof. Viorel Lupsor MATEMATICA pentru grupele de performanta AR Wer Woe,MATEMATICA PROGRAMA $COLARA PENTRU CLASELE DE EXCELENTA X-XIL ARGUMENT Studiul matematicii prin clasele de excelent’, urmireste in principal crearea unui cadru organizat, in care elevii talentaji la matematica, proveniti din diferite medi gcolare, si poatd intra in contact, si in timp relativ scurt, s& formeze un grup performant. Acesti elevi, beneficiind de o pregatire pe mésura potentialului lor intelectual, vor contribui ulterior la formarea unci clite roménesti in domeniul matematicii. Realizarea unei programe pentru clasele de excelenta, precum si modul in care se va lucra pe aceasl program’, constituie o noutate pentru fnvaifimantul romanesc. Din acest motiv elaborarea prezentei programe trebuie infeleasa ca o etapa necesara unui inceput de drum. Un colectiv de cadre didactice din invatimantul preuniversitar si universitar din CRTCP Cluj, cu experienti in domeniu! pregatirii elevilor capabili de performante superioare, au format 0 echipa care a realizat programa si manualul care confine exercifii si probleme extrem de utile pentru desavargirea pregatirii acestor elevi. in selectarea continuturilor programei s-a tinut cont de tendinjele actuale in formularea subiectelor la concursurile si olimpiadele colare, dar si de traditiile scolii romanesti de matematic’. Numeroasele c&rfi si reviste adresate “varfurilor” au constituit 0 importanté surs& bibliograficé in tratarca temelor. Temele propuse constituie o extindere fircascA a programei analitice obligatorii de matematica si parcurgerea lor este necesari pentru abordarea unor probleme mai dificile. Anumite teme vor fi tratate pe parcursul mai multor ani de studiu (evident cu o problematic& corespunzAtoare) asigurandu-se astfel continuitatea si cocrenta procesului de invajare. Mai trebuie precizat c& la elaborarea programei echipa a avut in vedere faptal e& matematica nu este un produs finit, ci un proces intelectual in care, pe suportul unor cunostinfe solide, primeazA inifiativa personali. Astfel, aceasté programa ofera posibiliti|i autentice de opfiune pentru profesori si clevi. Programa se adreseazi elevilor claselor X-XII i a fost conceputa pentru un numar de 2 ore/s&ptimana (in cele 30 de saptaméni ale anului scolar in care se lucreazi cu clasele sau grupele de excelenja). Ca o completare la programa obligatorie de matematic’, competentelor generale le-au mai fost addugate inc& doua care au rolul de a orienta demersul didactic c&tre formarea unor ansambluri structurate de cunostinte generate de specificul activitajii intelectuale matematice la nivel de performante superioare. Programa are urmatoarele componente: - competente generale = competente specifice gi confinuturile corelate cu acestca - valori si atitudini - — sugestii metodologice.1 2 7. Competente generale Folosirea corecti a terminologiei specifice matematicii in contexte variate Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse in enunfuri matematice Utilizarea corect’ a algoritmilor matematici in rezolvarea de probleme cu grade diferite de dificultate Exprimarea si redactarea corect& gi coerenti in limbaj formal sau in limbaj cotidian, a rezolvarii sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme Analiza unei situafii problematice si determinarea ipotezelor necesare pentru obfinerea concluziei Generalizarea unor proprietifi prin modificarea contextului initial de definire a problemei sau prin imbundtétirea sau generalizarea algoritmilor Emiterea unor judecifi de valoare pentru rezolvarea problemelor inventiv gi euristic- creative Dobandirea unei imagini de ansamblu a matematicii elementare ca parte a unui sistem aflat in permanenta evolufie si interactiune cu lumea inconjuratoareCompetenje specifice Conjinuturi 1.1, Observarea proprietifilor matricelor de ordinul doi 1.2. Identificarea asemanirilor dintre operatiile cu matrice gi cele cu aplicatii liniare 2. Interpretarea unor transforméri liniare (proiectii, izometrii) in limbajul algebrei prin introducerea matricelor asociate acestora 3.1. Utilizarea transformirilor elementare Ja calculul rangului si inversei unei matrice 3.2. Identificarea procedcelor de ridicare Ja putere a unei matrice 4. Utilizarea vectorilor si valorilor proprii ale unei matrice la gAsirea unor sisteme de coordonate in care transformiarile iau forme mai simple 5.1. Determinarea unor matrice care satisfac anumite condifii 5.2. Reprezentarea permutarilor in lim- bajul algebrei liniare si studierea lor 6. Reducerea calculului determinanfilor de ordinul n la relatii de recurena 7. Realizarea unor implicafii intre problemele tipice ale algebrei liniare si cele propuse la concursurile si olim- piadele scolare 8. Constientizarea importantei algebrei | Gomes Ja rezolvarea problemelor din alte domenii ale matematicii | Elemente de algebra liniari Matrice * Matrice de ordinul doi Determinarea puterilor naturale ale unei matrice de ordinul doi Ecuatii matriceale binome M,(C) Ecuatii diofantice de tip Pell Valori proprii si vectori proprii pentru matrice patratice Polinom caracteristic al unei matrice patratice Teorema lui Cayley-Hamilton Teorema lui Frobenius Transformari elementare in matrice. Aplicafii la calculul rangului si inversei unei matrice Matrice de ordinul I sau II ca transformari geometrice in plan si spafiu in Determinanti © Permutari Determinanti de ordinul n. Deter- minani speciali Functii polinomiale de tip deter- minantL.Observarea comportirii sirurilor recu- rente utilizfnd reprezentarea grafic& 2. Identificarea proprietitilor caracteris- tice ale unui sir 3.Exprimarea termenului general al unui sir recurent liniar printr-o formula 4.[dentificarea unor situatii care pot fi exprimate matematic prin siruri recurente 5.1.Identificarea celei mai eficiente metode de calcul a limitei unui sir 5.2. Determinarea sirurilor date prin sisteme recursive si recurente omografice utilizind matricele 6.Reducerea sirurilor recurente neliniare la recurenfe mai simple sau liniare in scopul studiului convergentei 7.Realizarea unor implicatii intre proble- mele tipice cu siruri si cele propuse la concursurile si olimpiadele scolare 8. Constientizarea problematicii vaste puse de siruri si identificarea posibi- litapilor de extindere a cercetarii acestora Elemente de analizA matematica Multimi dense Siruri de numere reale © = Subsir al unui sir © Sir fundamental. Criteriul Jui Cauchy Criterii de convergenta Criteriul lui Cesaro-Stolz Teorema lui Toeplitz Ordin de convergent al unui sir © — Giruri remarcabile (sirurile lui Euler, Lalescu, Wallis, Stirling etc.) © Limite de siruri definite implicit © Siruri avand multimea termenilor finita © Siruri de sume © Siruri recurente (recurenfe liniare, recurente omografi- ce, recurente definite de functii mono- tone, sisteme recursive etc.) T. Observarea i descrierea proprictijilor unei functii cu proprietatea Darboux 2. Interpretarca unor proprietiti gi teore- me referitoare la funcfii continue si derivabile cu ajutorul reprezentarilor grafice 3. Utilizarea functiilor continue si deriva- bile in calculul limitelor unor siruri 4. Transpunerea in limbajul analizei ma- tematice a proprietatilor unor functii (proprictatea Darboux, convexitate etc.) 5.1, Identificarea celei mai potrivite metode de rezolvare a unei inecuatii gi de stabilire a unor inegalitati 5.2. Aproximarea unor functii cu ajutorul dezvoltirii in serie Taylor 6. Realizarea de transferuri intre analiza matematica pe de o parte si geometrie si algebra pe de alta parte prin rezolvarea de probleme de existent, ecuatii transcen- dente si funcfionale Functii continue gi derivabile © Proprietatea lui Darboux © Aplicatii ale teoremelor funda- mentale: Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy © Functii convexe * Polinoamele Taylor asociate unor functii ii ale analizei matematice Probleme de existenfi in geome- trie © Ecuafii transcendente © Ecuatii functionale Contraexemple fn analiza matematic’,7. Realizarea nor implicafii intre problemele tipice ale calculului rential si cele propuse la concursurile si olimpiadele scolare 8.1. Constientizarea importantei analizei matematice in rezolvarea problemelor altor domenii ale matematicii si a unor probleme cu continut practic 8.2. Realizarea de conexiuni inwe diferite concepte ale analizei matematice prin exemple si contraexcmple 8.3. Analiza contracxemplelor analizei matematice ca prim pas in formularea de noi rezultate si teoreme VALORI $I ATITUDINI Noul curriculum scolar pentru clasele de excelen{d propus la matematica are in vedere formarea la elevi a urmatoarelor valori si atitudini in plus fat8 de cele specificate prin curriculumul scolar obligatoriu : * Manifestarea unor opinii competente cu privire la abordarea problemelor intuitiv si curistic-creative bazate pe explorare, inspirafie si inventie © Dezvoltarea unei gandiri reflexive, independente, flexibila si abstract specifica matematicii © Interesul pentru modul de dezvoltare a ideilor si rezultatelor matematice © —Curiozitatea fata de noile deschideri din domeniul matematicii SUGESTII METODOLOGICE Prin prezentul curriculum pentru clasele de excelenté se intentioneazA ca, pe Parcursul liceului, elevii si dobandeascd competente si s4-si structureze un set de valori si atitudini specifice pregatirii de inalt’ performanté. Acestea se regisesc in urmiatoarele aspecte alc invatarii, vizate de practica pedagogica : Analizarea si claborarea unui plan de rezolvare pentru problemele atipice si/sau dificile din domeniile studiate Formarea obisnuinfei de a formula probleme si situatii problema Analiza unei probleme din punct de vedere al ideii centrale Reparcurgerea ciii de rezolvare a problemei pentru a obfine un rezultat mai bun, ameliorat sau optimizat printr-o reproiectare creativa Identificarea unor metode de lucru valabile pentru clase de probleme Initierea si realizarea creativa a unei investigatii Pomind de la tematica propusa 9Formarea deprinderii de a anticipa rezultate matematice pornind de la datele existente © Formarea obignuintei de a face conexiuni intra si interdisciplinare Acest curriculum are drept obiectiv ca fiecare elev capabil de performante superioare s&-si poati dezvolta competentele intr-un ritm individual, de a-si transfera cunostintele acumulate dintr-o zona de studiu in alta. Pentru aceasta se recomanda urmatoarcle titi: Alternarea prezent&rii continuturilor, cu moduri variate de antrenare & gandirii Solicitarea de frecvente corelatii intra gi interdisciplinare Punerea elevului in situatia ca el insusi sA formuleze sarcini de lucru adecvate Obtinerea de solutii sau interpretari variate pentru aceeasi_ unitate informational Prevederea de sarcini rezolvabile prin activitatea in grup Utilizarea unor softuri educationale Avand in vedere specificul claselor de excelenti, metodele folosite in practice instructiv-educativa vizeaz4 urmatoarele aspecte: © Utilizarea strategiilor euristice, care lasielevul s&-gi asume riscul incertitudinii, al inceredrii gi erorii, specifice investigatiei stiin(ifice © Utilizarea strategiilor creative, care lasd elevul s& se afirme in planul originalitatii, spontaneititii, itéjii gi care pun accentul pe capacitatea de reflectie, sintez&, evaluare critica gi creatie ¢ O imbinare si o alternan{a sistematicd a activit&tii bazate pe efort individual cu cele care solicitd efort colectiv « Insusirea unor metode de informare si de documentare independent&, care oferd deschiderea spre autoinstruire si spre invatarea continua 10SS eee CUPRINS Algebra liniard 1. Matrice de ordin dol st aplicafil (I,Diaconu, V.Pop) 1.1. Matrice de ordin doi 1.2. Teorema lui Cayley- Hamilton . 13, Detemninarea puteridor naturale ale unei matrie de ordin do 1.4. Determinarca sirurilor date prin sisteme recursive, recurenje omografice si ecuatii diofumice de tip Pelt. ine 1,5. Ecuajii matriciale binome in M, (C) 16. Probleme rezolvate 2, Matrice de ordin n, Valori si vectori propril (LDiaconu, V. Pop) 2.1, Valori proprii si vectori proprii pentru matrice patratice 2.2. Polinom caracteristic al unei matrice patratice . 2.3. Teorema tui Cayley Hamilton ... 2.4. Teorema lui Frobenius ... 25. Probleme rezolvate . 3. Transformari elementare in matrice (.Diaconu, V.POp) 3.1, Transformari elemenare... 3.2. Calculul rangului unei matrice prin transformari elementare 3.3. Calculul inversei unei matrice prin transformari elementare 3.4. Probleme rezolvate .. 4. Matrice de ordin doi si trei ca transformari reomericen pian x spatial Diaconu, vrer) 4.1. Aplicatii liniare 4.2. Matricea asociat® unei transformari 43 in plan gi spativ 4.4, Simetrii in plan gi spajiu. 4.5. Izometrii in plan si spativ 4.6. Probleme rezolvate . $. Determinant (.Diaconu, VPep) oe + Permuti .... $: y Determinanyi de ordinuln, Determiranfi special. 5.3. Funchi polinomiale de tip determinant... 5.4. Derivata unui determinant ... 5.5. Probleme rezolvale .. Bibliografie Analizk matematici: 1, Multimi dense (Gh. Boroiea) .. 1.1, Muljimi dense .. 1.2, Probleme rezolvaic 2, Subgir. Sir fundamental, Criterii de convergenti (1. Magday) sues 142 2.1, Subsir al unui gir... .. 22 Sic fundamental, Criteiul lui Cauchy 2.3. Criterii de convergen|a 2.4. Criteriul Cesaro-StOle .n.usom a . 2.5. Ordin de convergent al unui git. Siruri remaresbile 113, Teorcma lui QO, Toeplitz (0. Pop). 3.1, Teorema lui Teoplit 3.2. Probleme rezolvate . 4, Siruri recurente (I. Magdas) 4.1, Recurenge liniare de ordinul intai a i 4.2. Recurenfe liniare omogene de ordinul doi cu coctieciengi constanji 4.3. Recurenje liniare omogene de ordin K > 2 cu cocficien|i constant 4.4. Recurenye liniare neomogene de ordin K 2 2...183 a 4.5, Recurenje neliniare. Convergenja nor giruri recurente definite de funchii 4.6, Probleme rezalvate .. S. Citeva clase de siruri (V. Pop).. 5.1. Siruri definite implicit .. . 4.2. Siruri cu muljimea termenilor fini. 5.3. Evaluarea unor seri prin giruri 5.4. Probleme rezolvaic .. 6. Proprietatea lul Darboux (1. Magdas) 6.1. Fune(ii cu proprictatea lui Darboux. Generalitéyi 6.2. Clase de funcjii cu proprictatea lui Darboux .. - 63, Pastrarea P.D. asupra functiilor sums, produs, c4t, compunere a dovd functii cu PLD. ... 222 6.4. Probleme rezolvate 2 7. Aplicatil ale teoremelor fundamentale Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy (A. Magdas).. 7.1, Teorema lui Fermat suns 7.2. Teorema lui Rolle 7.3. Teorema lui Lagrange 74, Teorema lui Cauchy. 8. Funetii convere (Gh, Boroica, I. Muresan) 8.1. Nojiuni teoretice .. .2. Inegaliati 8.3. Probleme rezolvat 9. Polinoamele Taylor asociate unor functii (I. Boroica) 9.1. Formulele lui Taylor $i polinoamele Taylor asociate functiilor elementary . 9.2. Probleme rezolvate .. seressene 10. Aplicajil ale metodelor topologice in probleme de geometrie (V. Pop) 10.1. Aspecte teoretice. 10.2. Probleme rezolvate ...... : IL Ecuatii transcendente (N. Musurois 11.1. Utilizarea monotoniei unor functii 11.2. Rezolvarea unor ecuafii cu ajutorul teoremei hui Rolle si a teoreme | 11.3. Utilizarea convexitiii. 11.4. Probleme rezolvate . 12. Exemple ji contraexemple in analiza matematict (V. Pop, C. Heuberger) 12.1. Completiri gi preciziri teoretice.. 12.2. Contracxemple sub forms de probleme... 13. Ecuatiffuncftonale in analicn matematicd (V. Pop, V. Lupgor) 13.1. Beuatia lui Cauchy pe R 13.2. Ecuasia tui Jensen 133. Ecuafia lui D'Alembert 13.4. Eeuatia lui Pexider 13.5. Probleme rezolv: Lagrange ... Coordonatori: Vasile Pop Viorel Lupsor 12ALGEBRA LINIARA 1. Matrice de ordinul dol gi aplicagil 1.1. Matrice de ordinul doi Definitie 1.1.1. Prin matrice de ordinul doi infelegem un tablou cu doud lini 9i dou’ coloane, de forma: a=(“" 2) unde ay An numerele ay (ij € { 1,2}) se numesc elementele matricel A. Sisternul ordonat de clemente (a1, dz) se numegte dlagonala principald a matricei A, iar sistemul ordonat de clemente (a2, 421) sc numeste dlagonala secundari. Observatie 1.1.2. Pentru matricea A se mai foloseste notatia: A = (ay) ¢.jet1.2) - Multimea matricelor de ordinul doi ale c4ror clemente sunt numere complexe o notim cu M2(C). in aceast mulfime, distingem urmitoarele submultimi: MAZ)c MQ) MAR) MXC). Definifie 1.1.3. Spunem c& matricele A,B €M,(C), a-(% ah ad b, B= (* 12 sunt egale gi scriem A=B, dact aj=by pentru fiecare i,je {1,2}. Pan 4, Definitie 1.1.4. Dacd A,Be M,(C), a-(® “h, (i a} atunci ay ay 21 On prin suma matricelor A gi B intelegem matricea coatpel(@iten tthe), Gy + Dy Ona thn Proprietifi 1.1.5. (ale adunarii matricelor): a) A+B=B+A, VA,BEM,(C). b) (A+ B)+C=A+(B+C), VA,B, CE M,(C). oo c) Matricea O, -(0 0} (toate clementele sunt egale cu 0) se numeste matricea zero gi arc proprietatea A + O02 = 02 +A =A, VAEM,(C). 13d) VAeEM,(C), existd - A € M,(C) astfel incat A + (-A) = (-A) +A = =02, Dacd A = (aj) i, je(1,2) » alunci — A= (—ai)) i, 7e(1,2} « a, a b, . Definitie 1.1.6. Dac’ A,B €M,(C), A=] " "|, B=] 0" 7? | atunci a, ay by 22, prin produsul A - 2 intelegem matricea: Caacpa(" %) (61 Pe) _(4Bu + 2b ida tanP ) a An) \ by ba) (andy t4nby Guba t+ nbn Cu alte cuvinte, elementul din linia i si coloana j a matricei produs se obfine facdénd suma produselor elementelor din linia i ale matricei A cu elementele coloanei j ale matricei B, unde i,je {1,2}. Observatie 1.1.7. in general A- B¥ BA. Exemplu 1.1.8. : Lo =2)(-S 6) _(1-(-5)+(-2)-7 1-6+(-2)-(-8))_(-19 22 7 “5 6)(1 -2)_ -3 4 )( 7 -8) ((-9-(-944-7 (3)-6+4-¢-8] [43 -s0)"( 7 -8]|-3 4 {88 come He *, T-1+(-8)-(-3) 7+(-2)+(-8)-4 31-46 Proprietiti 1.1.9. (ale inmultirii matricelor): a) (AB): A-(B-C), VA,B, Ce M,(C). b) A(B+ Q)=A‘B+A-CSi(A + B)-C=A-C+B-C,VABC eM,(C). 10 . a . c) Matricea I, = 1 (care are pe diagonala principala numai 1 iar 0 restul elementelor sunt 0) se numeste matricea unitate si are proprietateaA = -A=A, VAEM,(C). Observafie 1,1.10.: Deoarece inmultirea matricelor verificd proprietatea a), putem defini puterile lui A €M,(C), astfel: A°=/,(daci A # 02), A'=A,A’=A-A,A’ = A?-A,..,A" = A™- Ane NA 14Definitie 1.1.11.: Prin produsul matricei A € M,(C), a-(e oe ay an day i] Jay Haz) Cum in multimea numerelor complexe intalnim formule de calcul prescurtat, de exemplu x? - y? =(x— y)(x+y), care are loc Vx, ye C, tot aga in M2 (C) intalnim formule cu matrice, dar cu conditia ca matricele sa comute intre ele, Astfel, daca A, Be M,(C) si A-B=B-A, m,n € N*, atunci: a) A™-B"=B"-A™, b) A"—B"=(A- BYA™ + A™?B +... + ABT? +B); c) A™ +B" =(A+ BYA™ —A™B+...- AB™ + B™); d) (A+B)"=A"+ClAB+...4 CT'AB™ +B". numarul A€ C, infelegem matricea B= 2-A -( Definitie 1.1.12.: Prin transpusa matricei A ¢ M,(C), A -(% *) ay Az intelegem matricea taa(% a). a2 Gz Matricea ‘A se obyine din matricea A, luand liniile (respectiv coloanele) lui A, drept coloane (respectiv lini) pentru ‘A. Proprietafi 1.1.13.: Dac A, B € M,(C) si @€C, atunci: a) '(A+B)='A+'B; b) (@A) =a ‘A; c) (A: B)='B-'A. Observafie 1.1.14.: Prin inductie matematicd se poate demonstra ca: 4A, Ap? w+ An) = ‘An ‘Ant so * Ad ‘Ay, VAR EM, (C), k=1,n,neN*. Definifie 1.1.15.: O matrice A €& M,(C) se numeste simetricé daci aj = aj, V iyeti.2}» adicd A = ‘A. Multimea matricelor simetrice cu elemente din C se noteaza cu S2(C). 15Definitie 1.1.16,: O matrice A € M,(C) se numeste antisimetricd dacd a, = —a), V jyeti.2), adic’ A = -'A. Multimea matricelor antisimetrice cu elemente din C se noteazi cu A2(C). Observatie 1.1.17.: VM €M,(C), 3 S €SAC), A € A2(C) (unice) astfel incit M=S +A. Definitie 1.1.18: Dac’ A © M,(C), A = (aj) i,je(1.2), alunci conjugata matricei A este matricea A = (4, )i,je(1.2) + iar adjuncta matricei A este matricea A* ='(A). a ay, Gy Ay Definitie 1.1.19; Daci A €M,(C), A -( 2 }: atunci prin urma matricei A injelegem numarul Tr{A) = a1; + a22 (suma elementelor de pe diagonala principal). Propriet&fi 1.1.20. Daca A, B € M,(C) si @EC, atunci: a) Tr(A + B)=Tr (A) +Tr (8), b) Tr(a@A)= aTr (A), c) Tr (AB) =Tr (BA), d) Tr(A)= Tr (‘A) Observatie 1.1.21.: Tr (AB) # Tr (A): Tr (B). Definitie 1.1.22: Daci A €M,(C), a-(i 2.Consecinta 1.2.4, Daci Ae M,(C) si Tr (A) =O, atunci (-det A) -1,,0 = 2k,kEN" (det A)'- An = 2k +1,kEN- Demonstratie: Din teorema lui Cayley — Hamilton rezultd A’ + (det A)I, =O, , deci A? = (—det A)-J, si prin inductie matematica pentru n par sau impar rezultd afirmatia din enunt. Consecinta 1.2.5. Fic Aé M,(C). Sa se arate ci urmatoarele afirmafii sunt echivalente: a) A’ =0,; b) Existé nN, n2 2astfel incat A” =0,. Demonstratie: a) = b) Evident (exista n = 2 astfel incat A? = O,); b) = a) Daci existi ne N, n2 2astfel incat A" = 0, , atunci (det A)" = 0, de unde det A = 0 si, conform consecinjci 1.2.3., rezulté O, = A" =(TrA)"'- A, de unde A= 0, sau Tr A =0. Daca A=O,, atunci A =0,. Daca Tr A = 0, din teorema lui Cayley - Hamilton, obtinem A’ =0,. 1.3. Determinarea puterilor naturale ale unei matrice de ordinul doi fn continuare, ne propunem s4 gasim un procedeu pentru ridicarea unci matrice de ordinul doi la puterea n, ne N*. b Teorema 1.3.1. Dack A -( : ale M, (C) si ecuatia caracteristica -A ob ce d-d A,Aq, atunci exist matricele B, C € M,(C) astfel incat: nf MeBEA-C Ata, At -B+ mAh CA, = ay = —(a+d)A+ad—be=0, are ridacinile reale a) 19Demonstrafie: Evident, matricea A verifica relatia A? -TrA- A+ det A-1, = 0,, unde Tr(A) = a + d si det = ad - be. inmultind relatia de mai sus cu A*’, obtinem A"! -TrA- A" +det A- A"? = O,, de unde *) A™! =TrA- A" —det A: A™. b, Considerand A" (% ‘ ki tinand cont de relatia (*), obtinem: e, 4, a,,, =Tr(A)a, det A:a,, buy =Tr(A)b, — det A-b,., Cy = Tr(A)c, — det A-c,.1 d,,, = Tr(A)d, —det A-d, n22. Deci, toate sirurile verificd aceeasi relatie de recurenta: Xyot = TH(A)- x, —det A-x,,,n22. Ecuatia caracteristicd fiind A*-Tr(A)A + det A=0, cu radacinile presupuse reale, rezulta: - daca A, # A,, obtinem x, =A + B.A}, unde a, B, EC. Deci a, =0,4 + B43 b, = a,Ar + BAL €, = aA + BAY d, =a,Ay + Bay, adicd exista matricele B, Ce M,(©), B=(°% %), c={ P= + astter neat a, Oy B. B, A" =MB+AC. - daca A, =A,, obtinem x, =0,A! + B.nat", unde a,, 8, €C. A+ Byrd b, = 0,28 + Bnd" 6, =a,At + Bendy d, =@,28 + Byrd", adicd . : a, @, 6, B exist matricele B,Ce M,(C), B=| °° |, C=nl'* “® Jastfel incat ; [< o, B. B, AT =HB+HT nC, 207 . ab {n concluzie, orice matrice de ordinul doi de forma ( : Jpn care ccuatia A* -(a+d)A+ad - bc =0 are radacinile reale ,,A, , se poate pune sub forma din teorema, unde matricele B si C se determina, practic, din relagia (1), facdndu-l pe n egal cu | si apoi egal cu 2. Teorema 1.3.2. Dacd A (: alr M,(C), atunci pentru orice numér natural c néN*, exista doua siruri de numere complexe (%,),01 $1 (Ya)qa1 astfel incat Av =x,-Aty, I,Wn2 1. Demonstratie: Folosim metoda inductiei matematice. Pentru n = 1, proprietatea este adevirata, deoarece existé x, =1, y, =0 astfel incatA =1-A+0-b. Pentru n= 2, exist x, =a+d=Tr(A) si y, =—(ad — bc) = —det A, astfel incat A? =(a+d)A-(ad -bc)I,. Presupunem proprietatea adevaraté pentru un numar natural n21, adicd 3 x,,y,€C astfel incat A” =x,+A+ y,-J,. Atunci, objinem: A™ SA" As(x,-Aty,h) Aaa, A ty, A= x, (0 At yn L)+y,A= =e iy ta) AF Ve de = Fae At Yn las unde — (1) Kyat = 22%, + Yq =(TA)E, +¥, $2) Yn = YaX_ = —detA-x,. Deci, AN =x,-Aty,hvn21. Din relatiile (1) si (2) rezulti x, gi yn. Astfel, din (2) rezulta y, =—det A-x,,, care inlocuit in (1), objinem x,,,-TrA-x, +detA-x,,=0, care are ecuatia caracteristic’ 2” -TrAA +det A=0. Daca ecuatia de mai sus are radacini reale, atunci x, = 00 + BA, dack A, #A, gi x, =a + Bradt" dack 4, = Aa. dupa care rezulta expresia lui y,. 21.4. Determinarea sirurilor date prin sisteme recursive, recurente omografice gi ecuatii diofantice de tip Pell Determinarea sirurilor date prin sisteme recursive Fie sirurile de numere reale (x,),20> (¥,)a0 definite prin sistemul de relatii de recurenta: Kya = OX, + by, ce) | " Yani = Oy + dy , unde neéN iar a, b, c, d, xo, Yo sunt numere Teale date, Sistemul (1) poate fi scris sub forma matriceala astfel: (HE 3GJ= © Gadijere ab A= 7 ed Dang , in relafia (2), lui n valorile 0,1,2,....-1 obfinem: cc a oc Pe ce a Pe Yast Yn Yn-t ay Yo - ( * A : . Deci =A" Vn2 Osi problema revine acum la aflarea formei Va Yo generale a lui A”. Observafii 1.4.1.: 1. Daca. A=(TrA)’-4detA<0, atunci metoda expusi aici devine eficienta pentru aflarea sirurilor (x, )q205i (Y,)na0 > 2. Pentru a calcula A” se poate folosi ecuatia caracteristica: -TrA-A+det A-I, =0,,A€M,(R). Determinarea sirurilor date prin recurente omografice axtb Definitie 1.4.2.: Functiaf R - [-4}4 R sy= S48 ao deRc# b 0, se numeste functle omograflc&, iar M, (! *) se numeste matricea c atagata funcfiel f. 22Proprietate 1.4.3: Daca f si g sunt functii omografice, atunci pe multimea DCR pe care sunt definite functiile fog si f" =f ofo...o f,neN*, functiile ts fegsi f* sunt omografice si avem relatiile: M yg=My Mes M. =(M, ne NF. Demonstratie: i d da’ Fe f R - j--}> R, g Ro: j-=}> R c c _ arth _ax+b' . . _(a b F0)= rg 8 = ee functii omografice gi u(t :} ap M, (F 7) matricele atasate celor doua functii. Atunci, pe multimea DCR, pe care exista compunerea fog , avem: é a'xtb' 4b ag(x) +b cxid’ (aa'+be')x + ab'+bd" © g)x)= = BG)F) 2 ext. a (Fes Fest) cg(x)+d Bg (ca'tde')x+ cb+dd' cx+d' ¢ tot o functie omografica si ag 2(eaeber abisbd’) (ab) (a BY ay ay rl ca'tde’ cb'tdd') lc d)le a} 4 © Egalitatea a doua se demonstreaz prin inductie matematica. Definitie 1.4.4: Un sir recurent definit printr-o recurenja de forma X,4=F(x,), unde f este o functie omografica, se numeste recuren{i omografica. Observatia 1.4.5.: Ca recurenta s4 defineascd un sir e necesar ca cx, +d #0,VneN. Proprietate 1.4.6.: Daca x,,, = f(x,),W 20, atunci x, = J" (xp), unde f"(xy) =(f ef 2.09 F%) eee 23Demonstrafie: Pentru demonstratie se foloseste metoda inductiei matematice. fntr-adevar, fie fi R - { ‘| SR, fi)= a Daca x,,, = f(x). td c + +b. ran Goo tO adic’ tui x i se CX ted re ax, + rezulta x,,, =—* cy, 3 vnz0 gi atuncix, = f(a) = ataseazi matricea a(t 4) cd a Math ath _— cx~td —_ (a +be)xy t+ b(atd) ox td. aetb cla+d)x, +be+d* CX +d = S(a)= e(at+d) be+d? : AyXy + b, . . . Presupunand ci Ini x,=-"2——2 j se asociazi matricea c,X) +d, »_(a bY (a, 6, A'= =| .avem ed) |e 4a, a,Xq +b, P +b + *-(é the Bla+d) , adic lui x2 i se ataseazi matricea A”. +b x = f(x) = at - ata +d, = (44, + bc, )X + (ab, + bd,) i mex, +d ce frtothn 5 y (ca, +de,)xy + (cb, +dd,) n% +4, a b\fa, 6, aa,+bc, ab, +bd, "l= A". A=A-A™ = [4 % |_ (aa, +bc, ab, +bd, Ae AA ce dJle a.) (ca, +de, cb, +dd. | obfinem ci lui xpq1 i se asociazd matricea A"*?, A,X +b, ‘ we . Rezulté c& x, = aad si cdruia i se asociazi matricea C%o +4, ara(@e Pe) fa by c, d, cd Deci, pentru a calcula pe x, in functie de xo, este suficient s4 calculam pe A’Observatie 1.4.7.: Sirul (x,),29 poate fi definit cu anumite conditii asupra termenului initial xo. Din expresiile matricei A" deducem condifiile de existenta a sirului recurent c,xy +d, #0,Vne€N sau Xp ea oe nen, ¢, Se determina multimea 5 = [the | gi atunci conditia este x,€ R\S. ¢, Ecuafii diofantice de tip Pell Fie dé N, d 22 un numa liber de patrate (d ¢ Q). Definitie 1.4.8.: Ecuatia diofantici P:x*-dy? =1, unde x, yéZ se numeste ecuatia lui Pell. in cele ce urmeazd vom rezolva in numere intregi ecuatia lui Pell. Observatie 1.4.9.; 1). Perechile (-1, 0), (1, 0) sunt solugii ale ecuaie P si se numesc solutii banale. 2). Daca (x, y) este solutie a ecuatiei P, atunci gi (-x, y), (x, -y), (x, -y) sunt solutii ale ecuatiei. Deci, pentru a rezolva ecuatia lui Pell, este suficient sa-i aflam solutiile in multimea numerelor naturale ((x, y)€ N x N, (x, y)# (1,0). Fie perechea (x,y)€N x N c§reia fi atasam matricea Ay (5 *| yx pentru care detA,, =x? . Daca notém cu Sp multimea solutiilor ecuatiei lui Pell, atunci (x, ye Sp dac& si numai‘daca det A, , y =, iar (x, y) # (1,0) daca si numai dacd A, #/,. Dac (%, ¥o)E Sp, (%o Yo) # (1,0), atunci det A, =1, de unde rezulta det At, . . x, dy, , Xa Don Fie At, =(" | cu 2 -dy?=1si dach AM =| 7 Ver) ~ fi «| Yat Sn atunci 25ADL AL An, -(F ait (eee Oe ee | Yn Xm JY Xo YoXn t+ XY, — Nok, + AVY, iar det Aw, =det(At ,,-A,,,,) =det At, deta, =I. Rezult& x,,, = 19x, + doy, Yret = YoXn + Xo, SAU (xy = 2okn + YoYo (LD Yq = Yo%per + %oYp-rv ZI, CU Xo, Yo dati astfel incdt (xp, yo) # (1,0). Daca (x, y»)€N x N, atunci si (x,,y,)€N x N, cu alte cuvinte, daca (xo, Yo) este solutie a ecuatiei Pell, atunci gi (xq, yn) este solutie a ecuatiei Pell. Relafiile de recurenga (1) si (1°) pot fi scrise marticeal A )_(%0 Do) (er) Yn} (a0 J ye [F)-(% ZR) iar de aici, folosind ecuatia ye) be mo) Ly % Yo caracteristicd pentru aflarea lui ( J » rezulta: Yo % basal)" ben] Yn =a + VJ" (5 - yea” } 20, $i luand solutia (xo, yo) minima nebanala (cu x» minim daca si numai dacd yo minim) obtincm ca Sp (1,0), (1.0), (2,5 Yq)s (Xp Yas Xpe-Yq (HX s-I HE S Vom arita reciproca, $C S,. Daca (x, y)eS NN XN, (x, y) # (1,0), definim B= A, $i B= At B 1 x, v = *) di so 7 cu A,,, -(* | unde (xo, yo) este solufia minima. Rezulta det B, = 1 si Yo % B= * a » unde fyonaee, » din care se deduce c x'< x, y'< y daci yx = —Yox + XY (x,y) # (1,0) si (x',y')e Nx N. Continuand gasim B, = A".B,,B, = A"-B,, -» B, = A+ B,., = 1, $i mergand inapoi rezulté A, , Ann adica (x, y)E Sp. 26Exemplu 1.4.10.: Sa se afle solutia generalé in Z x Z a ecuatiei diofantice xt-2y=1, Fie (xo, yo) = (3,2) solutia pozitiv’ minima a ecuatiei, diferita de solutiile banale (1,0) si (-1,0). Ecuatia data are deci o infinitate de solutii date de (*) in care vom inlocui X= 3. yy =2 sid=2. Obtinem: = [6 +242)" +6- 22)" | Y= ~aal? +22)" -G-2y3)" | 2 0,ier p= {(tx,.4y,)re N}U 410}. Observafie 1.4.11.: Solutiile ecuatiei Pell, pot fi utilizate in aproximarea radicalilor numerelor naturale care nu sunt pitrate perfecte. Intr-adevar, dacd (Xa Yn nai Sunt solutii ale ecuatiei x? — dy? =1, atunci 1 x,—y,Vd = deci 7 x, + old sda = 1, aturici ecuatia ax? - by? = Inu are solutii in numere naturale. 27Demonstratie: _. fntr-adevar, presupunem c& ecuatia dati ar avea o solufie in numere naturale (xo, yo), atunci ax2 — by; =1, adica a si b sunt prime intre ele. Urmeaza c& egalitatea ab =k? implica a=k?,b= kz, unde k,k, =k,k,.k, €N*. Ecuatia devine k?x*-kjy?=1 sau (kx-k,ykxtky)=1, adicd 11. Prin urmare 0< ¥dx, -y, <1, de unde Yn . Dacd urma matricei A este.1, = 0, atunci A? =O gi din X* =A, rezultd = A’=0, iar din 5) rezulta X? in concluzie pentru A #0 si A? = 0 ecuatia X" = A, nu are solutii (pentru n22). 31Daca A = 0, din X"=O rezulté ecuatia X*=O ceca ce, notand a’ +be=0 b(a+d)=0 c(a+d)=0 d*+bce=0 x (2 ‘| conduce la sistemul de ecuatii patratice , cu solutiile c b Exemple 1.5.3.: a b 0 0 X,=|_ 0 ag | fEC BEC Si xf cee . ol . 1). S& se arate c& ecuatia X" (c 0} nu are solutii pentru n 22. Solutie: Ridicand la patrat objinem X™=0, deci X7=0 si cum n20, 0 x°=04( o} 00 2). Sie determine matricele X = b . fe M, (R) unde a, b, c, d sunt numere prime si X? =0. Solutie: a, 6 a Din solugia generala X,,=| @ _ si conditia 7: sa fie prim, b rezulté a = b, Deci, solutiile sunt X -( pF je ‘ 1 Jee N* cup -p -p -1 - numér prim. Ecuafia X" =al,,ae C*, Xe M,(C), n22. Rezolvare: Sa observam ci daca X este solutie, atunci pentru orice matrice inversabila Pe M,(C), matricea X,=P™-X-+P este de asemenea solutie. intr-adevar, Xp= PUK PP'X Po PtX P= =P.X".P=P"al,-P=al,. 32a). Dac& valorile proprii ale matricei X sunt distincte, atunci conform 4 0 0 a, (3 fe ‘| cu solutiile 2,A, € {a,,a,,...,@,}, ridacinile de ordinul n o ar} lo a ale lui a. fn concluzie, o parte din solutiile ecuafiei X"=al, sunt observatiilor initiale ( 6) ) rezult c& exist’ X, -( } si ecuatia devine: a 0 x-r(f a }r (*) unde a,,a, sunt radacinile arbitrare ale ecuatiei i x" =a iar Pe M,(C) o matrice nesingulara arbitrara. b). Daca valorile proprii ale matricei X sunt egale A, = A, =A, atunci din 4), rezulti (X -AI,)’ =0 si notind ¥ = X -Al,, rezulté X =A, +¥ cu ¥?=0. Avem X" =4"1, +nA™B si ecuatia X" =al,, devine 4°7, +nA""B=al, sau n&"B=(a-2)I,. a-x na a=2, deci X =a1;. fn concluzie, solutiile sunt de forma (*) (fari conditia @, #a;). Din @ # 0 rezulté 2#0 si din B?=0,B= 1, rezulté B= 0 si Ecuatia X" =A in care valorile proprii ale matricei A sunt 2,, 2, distincte. Rezolvare: Daca valorile proprii ale lui X sunt 4,,, atunci po =A,, wy =A, deci H, # #,. Daca P este matricea nesingular& pentru care P™- are(G i} atunci inmultind in relatia X"=A cu P” la stinga si P la dreapta, rezulta (P-XxX-Pyt (3 1] sau x" (3 i sau (° s) (3 1} 330 Br =A,, py =A,. Solutiile sunt de forma X -°(f a}? ‘unde a" =A,, B" =A, si Pe M,(C) este matrice nesingulara. Observatie 1.5.4.: 0 alti metoda de rezolvare se bazeaz pe rezultatele 2) si 3). Ecuafia X" = A unde Azal,,ae C Daci Azal,,aeC, atunci din XA = AX, rezulta ci matricele X care verifica ccuatia X"=A_ sunt de forma X =aA+ i,. Valorile propri ale matricei X sunt #, =0A,+B, uw, =aA, +B, unde A,, A, sunt valorile proprii ale matricei A. Valorile proprii ale matricei X" sunt 44 gi #7 si se objin (aA, + B)" =4,, (0A, + B)” =A,. Ultimele doua relagii le privim ca sistem in necunoscutele a, B . +B=A,-¢, Avem a . i % .e, vunde €,,€, sunt ridicini de ordin n ale unitatii. Se obtine: Ae, ~ Ae, hale, «) A, -A, daca A, #A,. in continuare, vom demonstra ci: Rezolvarea ecuatiei de gradul al doilea aX? +bX +cl, = A, unde a,b,ceR, a#0, b?~4ac20 side M,(C) se reduce la rezolvarea unei ecuafii binome. Demonstrafie: Intr-adevar, ecuafia dati se poate scric sub forma: oa * ) oe “lh. Cu notatiile 4a° a a xa eye ey ela ( xs a a a 2a b -4ac «. dauine ye fat c 1,, ecuafia devine Y* = B, adicd o ecuatie y=x+24, si B=1a4 2a a binoma. 341.6. Probleme rezolvate 12 R1.6.1. Sa se determine toate matricele care comuta cu matricea A ( ‘}: Solutie: b Fie X=(° laste incat a X= XA, Rezults c ole aCe a) a+2c=a+3b a=x b+2d =2a+4b = b=2 are au | 26=30 de unde rezulté » deci 3a+4ce=c+3d 2(d ~a)=3b e=3y 3b+4d =2c+dd d=x+3y x(* 7 \. 3y x+3y = YA+(x-y)h. R1.6.2. Fie AE M,(C) $i mulfimea C(A)={X € M, (C) [AX = XA}. Sa se arate ca: a). Daca A=kI,,k €C, atunci C(A) = M,(C); b). Dac A#kI,,kC, atunci C(A)= (a+ Bi,|e, BEC }. Solutie: a), Evidenta; . ab). xy - b). Fie A= si X =| . Atunci, din AX = XA, rezultd: ed zt ax+bz=xa+ yc bz=cy bt = xb+ yd BYE OEE HOF Y sau jy(a-d)=b(x-1). Dacd b = 0, se ext dz=zatte (a-d)=c(x-1) cytdt=cb+td- OT ATE ON ajunge 1a o contradictie cu ipoteza. Rezulti =a,aeC, de unde y=ba, z=ca, t=ad +(x-aa). 35x=aa+ Bp . |y=ba . Fie x-aa= B, atunci , si z=ca t=ad+p aa+B ba \ fa b 1 0)_ x-( ca ap) a} i]s at R1.6.3. Sa se determine toate matricele Ae M, (C) pentru care A’ = 0,. Solutie: a’+bc=0 d)=0 Fie A -(! i} Din egalitatea A? = O,, obfinem sistemul: me =0 be+d? =0 Daca a + d# 0, atunci b = c = 0 si a? = d? =0, de unde rezulti cia = d =0, fals, cicia + d#0. Deci, a + d = 0 si atunci d = -a iar din egalitatea a? +bc =0, - daca b = 0, rezulta a = 0 si deci a-{’ 0} cere c 2 a b - daca b # 0, putem scrie c=-— gi atunci A=|_ a? ag) EC, b b#0. Observafie: O matrice Ac M,(C) cu proprietatea cA exista ne N* astfel incat A" =O, se numeste matrice nilpotent’. (Am determinat toate matricele de ordinu] doi nilpotente). R1.6.4, Sa se determine toate matricele Ac M,(C) pentru care A* =/,. Solutie: a’+be=1 - b - Fie A=(“ "|, Din egalitatea A? = J, , rezulta sistemul: |007* 4) = © ed cla+d)=0 be+d? =1 7 =1, de unde rezulta c& Daca a + d #0, atunci b = c = 0 gi deci a* = a=tl,d=+1.Cum 3610 a+d#0, objinem a = 1,d = 1 saua =-l,d =-Il gi af tet -1 0 A= =-h. (3 ‘) > Dacd a + d=0, atunci d = -a. Daca b = 0, obtinem a? =d* =1i atunci Aantoma a-("! i) a-(/ "cei c cm 2 Dacd b # 0, avem of c=1—% a b As|l-a? a, beC. sf -a Observatie: O matrice A cu proprietatea ci A’ = /,, se numeste matrice inyolutivd, ce corespunde unei simetrii in plan. gi atunci matricea A are forma RL.6.5, Sd se determine toate matricele Ac M,(C) cu proprietatea A? = A. Solutie: a’+bhe=a Fie a-(? a}: Din egalitatea A’ = A, rezult4 sistemul: ba+d)=b cd c(at+d)=c be+d?=d @+be=a b(a+d-1)=0 c(a+d-1)=0 (a-byat+d-1)=0 Dacia +d—1 # 0, atuncib=c=0,a=de {0,1}. Deci A =O) sau A= Dacia +d—-1=0, rezulté a? +bc=a. Daca b # 0, atunci ¢= 2 3700 a ER, b ER*. Daca b= 0, atunci a = 0 sau a = | i atunci a-[ i}ee® c 10 sau a-( Jee R. c 0 Observatie: O matrice A cu proprietalea A> =A se numeste matrice idempotenta. O astfel de matrice corespunde aplicatiilor de proiectie in plan. R16.6. Fie SC) = { AE M,(C) | A='A } siAx(C)={ AE M,(C) | A= =~A }. Sa se arate ca: a) A, B €S,(C), atunci A + B ESC), A, B €A2(C), atunci A + B e AC), b) A ESC) NAC), rezulta A = 02; c) VMe M,(C), exist S € $(C) si A € A2(C) unice, astfel incat M=S+A. Solutie: a). Fie A, BE $(C), atunci A ='A, B =‘BsiA +B = 'A+'B='(A +B), adici A+ BES 3(C). Fie A, Be Ax(C), atunci A =- ‘A, B=- 'BsiA +B =- (‘A+ ‘B)= — (A +B), adicd A + Be AC); b). Fie A € $C) MAAC), atunci A ='A si A =~ ‘A. Remulti A=—A, de unde A = 02; c). Pentru M € M,(C), exista 5S = 3M +'M) $i A =5oM — 'M), unice, astfel incat M=S + A. a R1.6.7. Se da matricea a-( b b cs M,(R). SA se arate ci urmatoarele * afirmatii sunt echivalente: a) Exist4 ne N* astfel incat A" =/,; b) Exista q € Q* astfel incat a =cosgn,b=singz. Solutie: a). = b) Presupunem cA exista ne N* astfel incit A* =/,. Trecfnd la determinan{i obtinem (det A)’ = 1 sicum det A = a? +b? 20 deducem ca det A=a? +b" =1, ceeace aratd ca exista re R astfel incdt a = cos /, b = sints. 38s cost sint\ . . coskt sink Deci, A=| si atunci A‘ =| al keEN®, —sint cost —sinkt coskt cosa! sinat 10 ceea ce araté c& A" = J,daci i numai daci mas _De —sinnt cosm} \0 1 aici rezult& c& cos nt = | gi sin nt = 0, adic& nt = 2p7, pe Z, de unde deducem 2 1=2P gq =qn,unde q= Pe Qsi prin urmare a =cosq7,b=sin gn. n n b). = 8) Fie a=cosqn,b=singn cu q €Q, adic g=" cu ueZ si v un, ut cos—— sin 2u i. ‘i a i A= 2v 2v ve N*. Putem scrie q= si atunci A=| ie Sur |" Rezulti -sin—— cos—— 2v 2v imediat cd A” =, si deci luand n = 2ve N*, deducem ca A” = /,. b R168. Fie a-(? ‘| unde a, b,c, d ER, a +d # O. Sa se arate ca e Be M,(R) comutd cu A daca si numai dacd comut& cu A”. Solutie: Din tcorema lui Cayley - Hamilton, A? -(a+d)A + det A-, =O, prin inmultire la dreapta si respectiv la stdnga cu B se obtine: A?B-(a+d)AB+ Bdet A= 0, si BA’ -(a+d)BA+ Bdet A=0,. Sc&zand cele doud relafii obtinem: A*B- BA? =(a+d)(BA- AB) si de aici rezulti imediat concluzia ceruta. R1.6.9. Aratati cd pentru orice matrice A, B € M,(R), existé Ae R astfel incat (AB - BA)? = M,. Solutie: Dacd in relafia lui Cayley - Hamilton, X?-Tr(X):X +detX +1, =0,, Xe M,(C), alegem X = AB - BA, obtinem: (AB - BA)? -Tr( AB — BA)-(AB - BA) + det(AB — BA)-1, = O,. Cum Tr(AB — BA) = Tr(AB)~Tr(BA) = 0, rezultt (AB- BA)’ =21,, unde A =—det(AB - BA). 39b R16.10. Fie A €M,(C), a(t i} unde det A si Tr A reprezinta c determinantul si respectiv urma matricei A (Tr A =a +d). Daca Tr A: det A = 0 si Tr A + det A # 0, atunci matricea Be M,(C) comuta cu A, daca $i numai dacd comuta cu A. Solutie: Din conditiile date rezulta cd unul din factorii Tr A sau det A este nul. Daca 7r A = 0 si det A # 0, atunci din relatia lui Cayley — Hamilton, (1) A? -TrA-A+det A-1, =O), rezulté A? = —det A-J,, iar de aici obtinem A® = A?- A=-(det A)-A, A®B = —(det A)- AB si BA’ = ~(det A)- BA. Sc&znd ultimele dou’ relatii, obtinem: A*B - BA’ = det A-(BA-— AB) si de aici rezult imediat concluzia dorita. Daca det A =0 si Tr A #0, atunci din (1), obtinem: 7B =(TrA)- AB A? =(TrA)- A, de unde {48 = Tra) BA? = (TrA)- BA AB =(TrA)-A7B BA’ = (TrA)- BA* Din relatiile (2) si (3) obtinem echivalenta cerutd. (2) $i A’ =(TrA)- A’ , de unde { @). R1.6.11. Fie A, B € M,(C) astfel incét Tr(AB) = 0. Sa se arate ci (AB)? = (BA)?. Solufie: Cum 77(AB) = Tr(BA) = 0, atunci din relajia lui Cayley — Hamilton, rezulta:(AB)’ + det(AB)-/; = 0,. ‘(BA)’ + det(BA)-/, = O;, iar de aici obtinem (AB)’ = (BA)*, deoarece det(AB) = det A - det B = det (BA). Observatie: Folosind inductia matematica, se poate arata ci (AB)™" = (BA), ne N*. R1.6.12. Fie matricea Ac M,(R), A= 4 *}: Sa se calculeze A", nEN*.Solutie: Ecuatia caracteristica matricei A este A’-TrA-A+dcetA=0, adicd # -52+6=0, de unde rezulti A, =2si A, =3. Rezulti ci A” arc forma: A" =2"-B+3"-C, unde B, C € M,(R) si se determina din condifiile n = | si -2 4 rare nel *] 5 4 ,de unde B= > sassceael 5 >] ( - -25 29 -4 4 2"-4.3" 4.34.2" c-( g) ae a (33 443 ten n= 2. Obfinem sistemul: -5 5-28=5.3" 5.3" —4.2" RI16.13. $8 scale "unde A= 4 3) neN*, Solutie: Ecuatia caracteristic’ matricei A este A’-TrA-At+detA=0, adicé 2 +42 +4=0 de unde rezulti ci A, =A, =-2, deci existé matricele patratice de ordinu! doi B si C, astfel incat A" = (-2)"B+(-2)"" -n-C,Wn21. -2B+C=A= 5 3 Pentru n= 1 sin = 2, obtinem sistemul 3 a, vde 4B-4C = A’ = 12 16 10 3.3 inem cd B= ic= . Deci, unde obfinem c: (0 i} (2; 5] Deci, - 3 aracayf? led, -3n -3n-2 R16.14, Fie m, neN* si A, Be M,(R) astfel incit A"B" = B"A™. Sa se arate c& daca matricele A” si B" nu sunt de forma A-/,,A€R, atunci AB = BA. Solutie: Se stie c& pentru orice KEN, existd a,,,,c,,d, €R astfel incat AY =a,A+bJ, 51 BY =¢,B +d, 1, Atunci din A"B" = B" A” rezulti (4,4+6,1,)(¢,B+ d,I,) = (¢,B +d,1,)(a,A +b, 1,) sau 412c, AB + a,,d,A+b,C,B + bydy!y = Cy4yBA + C,b,B + d,a,A+ 0,12 sau inci a,,c,(AB — BA) = O, , de unde rezulti ci AB = BA, deoarece a,c, #0. 1 li . R1.6.15. Fic matricea a(o ) SA se pund in evidenta sirurile (x, ),a1 St (y)aas astfel inet A" =2,-A+ y,- I, sist se calculeze lim my Solutie: Cum A? -TrA-A+det A-I, =0;, X,=1,), = 0,2, = TrA =2,det A =1=—y,, rezult (x,., —7rAx, + +det Ax, , =0, vezi teorema 1.5.3.) Xqay = 2Xq_ + Yq Ven =X, N21 sa X,,, = 2x, — 4,4, Vn 2 2. Ecuatia caracteristicd asociat& relatiei de recuren{a liniaré. de ordinul Il va fi r?-2r+1=0, cu 7,=7,=1, prin urmare x, = 6, tne, . Pentru n= 1 sin =2 obtinem c, =0,c, =1, deci x, =”. Unmeaza y, =-(n=1) gi way i}ecatify H(c 1} 01 o1} lo. Obtinem lim=* oy, R1.6.16. Fie sirurile (x,),20> (Yq),20 date prin sistemul de recurenfa: Kae =3n + 2Yq {, =-2, 45y, "zoe % =] yy =2. S4 se determine in functie de n, termenii generali ai sirurilor (x,),.0+ On Dnzo + Solutie: Observam c4 A =(TrA)’ - 4det A =6° -4:9 =0, deci putem aplica metoda expusé, iar sisternul de relafii de recurenta se poate scrie sub forma: 42pefchomelsheemmole unde A -( 4 3) deci totul revine la a afla pe A”. Cum Tr A= 6 gi det A= 9, ecuafia caracteristicd este 17-64 +9=0, de unde rezulta A, =A, =3, adicd A" =3" -B+n-3™"-C, unde B si C se obtin pentrun = 1 sin =2. Avem: { =3B+C AP =3°B+2-3-C" c-(72 2 (-2 2) Rezulta aa? °), -2n3"! 2n3™*)_(371(3-2n) 12-34 “(0 3} [-2n3" ana") | -n- 2-37 38+ 2n) J et oy pes J=(! G-2n) 2-3 } {2} seuss cian 1 0). de unde obfinem: a=t-(, i Yq —n-2-3"" 3""(342n) x, =3™'(2n+3) gi y, =2-3"* -(n+3),Vn20. R1.6.17. Sa se determine limitele sirurilor (x,)j.9, (Yq)0 Care verificd relatiile: Ta = 0-249 noo, unde a,b€ (02), R vne¥, 4, 1), Xo Yo ER. Yau = OX, + (1-5) y, Fore Solutie: Sistemul recursiv poate fi pus sub forma matriceala: Xm \_(l-a @ fan Xa) gf Bn (i ( b 1“) (*) a (e =A yf unde l-a a A= is b i-b Rezulti ()- a {) (1). Caleulém A". Ya Y% Ecuatia caracteristicd a matricei A este A? -(2-a—-b)A+1-a-b=0, de unde rezultd A, =1si A, =1-a-b (n, #7, deoarece Jnl=[I-a-a0 si x,., =e. VneN. Sa Xn se gaseasca expresia termenului general x, $i si se calculeze limx, . Solutie: a,% +b, Conform celor expuse, avem x,=—*"——*, unde a,,b,,c,,d, sunt €,%q + dy b,)_(2 1¥ clementele matricei A"=(“" "|= . Calcul A" folosind ecuatia c, 4,] (2 3 caracteristich a matricei A. Avem J’-TrA-A+detA=0, adicd #-52+4=0, de unde A, =1si A, =4. Deci A” =1"-B+4"-C, unde B, C € M,(C), gi se determina pentru n= 1 gin=2. Obtinem sistemul : B+4C=A (2-1). aft .de unde B=+| =4{ 3). lorie has (2 i )sc (2 2} Prin urmare, aif 2 -1 1(1 1)_1f 244" 9-144" A’ =| +47. S| |=—| rezult (4 | (: :) (rte cia ja a __ (244m +O"=)) in ae siciobtinem lima, «tH 1 Fg Thay #241) Nm 46R1.6.21. Gasiti toate numerele naturale nenule n astfel incat n +1 si 3n +1 sa fie simultan patrate perfecte. Solutie: Daci nt+l=x"si 3nt+l=y", atunci 3x?-y?=2, ecuafie ce este echivalenti cu ecuatia Pell u?—3y? =1, unde u =F 0x y) gi vasa). Cum solutia minima pozitiva a ecuatici u? —3v? =1, este u, =2,v, =1sid =3, rezult& cA solufia general a acestei ecuatii este (u,,¥,),1 unde », =4ha+ 487 +2-WB}'] 1 == (2+V3)' - (2-73) ve 21. » oak +03)! -(2-¥3)' }ve21 Deci obtinem: my = tL (uy ty)? -1= 2h 4 sy + 2-5-4] ve, R1.6.22. Si se rezolve in M,(R) ecvatia: X" (: nn}res Solutie: Evident det(X") =0, (det X)* =0 de unde det X = 0. Fie X (: ;| cu ¢ ad ~ be = det X =0. Utilizand relatia lui Cayley- Hamilton, rezulti , ab ab), X"=(a rar{t ‘| = oar ; ‘| gi se obfine sistemul (a+d)"a=4 (1) (@+d)"b=6 (2) (a+d)"'c=8 (3)" (a+d)"d=12 (4) 471 Din ecuafiile (1) si (4) rezulta (a+d)" =16, de unde a+d =16" si atunci 2 6 (a+d)""=16" =k care fnlocuit in (1) - (4), objinem a=4, bar 8 capday. Deci,solutia ecuaticieste x=2(4 ©), a16" e X=— \k=16". , Solutia ecuatiei est ls 12 R1.6.23. Sa se determine ae Z stiind c& ecuatia x? (; we] are exact doua a solutii in M,(C). Solutie: Fie X o solutie a ecuatiei date, d = det X si t = Tr X. Atunci, cum X? 1X 4d, =O,, rezulti ok x =(1*4 3) deci = 742d +1 (am 3. Jatd trecut la urma matricelor). Daci 7a + 2d +1#0, exist 4, €C*, 4, #2, astfel incat 17 = 1} =7a+2d +1. Cum ddl x 2aet x? eel 7a )o784940. remulti de {d,,d,} unde a d} =d} =7a+9 sid, #d,. Rezulté xeli(tte -3 )afltd -3 )afted, -3 )afted, -3 s\ 3 Tard Jul 3 tard Jal 3 rata }nl 3 ate, cu tt 0} =7at2d, +1, f= =7a+2d, +11, #11, ty. . Se verificd cu ugurinfa c4 cele patru matrice sunt distincte gi sunt solutii ale ecuatiei date. Cum ecuatia are doud solutii, atunci 7a + 2d,+1=0 sau Ta+2d, +1=0, Rezultd (7a + 2d, +1)(7a+ 2d, +1)=0, deci (a+) -4(7a4+9)=0 a€ {i-3}- Cum ae Z, obfinem a = 1. Pentru a= 1, ecuatia x? (; 7] are exact doua solutii: 1/5 -3).. nell? 2) nem, 48R1.6.24. Fie re (0,7) un numir real fixat. SA se determine toate matricele t —sint Xe M,(R) care verificd ecuatia X" -(e sn } sint cost Solufie: cost —sinf . ab . Daci notim cu A= gi X= d atunci c sint cost x™=A-X=X-A bsint=-csint = **0 (qed a -b e . = deci X = 5 —asint =—dsint c=-b boa Din X"=A rezult& (det X)" =det A =1, adicd det X€ fet} @ a? +b? e {£1}, prin urmare a? +5? =1, deci exist xe R astfel caa = cos x,b =sinx si atunci X (a: “sin ‘}. sink cos x x's cosnx —sinnx\ (cost —sint sinnx cosnx | (sint cost |’ Deci nx=1+2kn,ke Z. . cosx, —sinx, Ecuajia are nn solutii X,= k= sinx, cosx, 1 eS = 1 e 5 e t+2kn 4 3-1 R1.6.25. S& se arate ci ecuatia X” -( 0 ren n> 2, nu are solufii in M,(Q). Solutie: ; 3-1 3-1 Fie X=(* >], atunci din * ys » rezulti zt 0 Ojzt z 6}0 0 2=0,1=x + 3ysideci x =|” =xt,+yA,unde A=(? | ’ 0 x43y) 27 “lo 3} Deoarece xI, yA = yA-xI,, rezulté c& X" = (x1, + yA" = iChat ytat, & 4903 a9 Dar af > deci A'=3''A,k2>1, prin urmare Xa ath +23 Ch Gy) A= ah + ifesayyt hs. Obtinem a wi . xref? 3he+30"-2'T] asics x 25, deci x8 Q, cota ce inseam cf 0” (x+3y)" ecuafia dati nu are solutii in, (Q). 2 1 a). Sa se determine matricea Xe M, (C) astfel incat XA = AX; b). Sa se rezolve in M,(C) ecuatia Z” = A. RL.6.26. Fie matricea a-( Solutie: ab 1 2Ya 6) (a bY1 2 .Fie X= LAX = XA, adic = , de 9). Fie (: a} a4, wie (0 ile ‘| (: ilo q a+2c=a de obfinem sistemul 1°" ° Acesta devine {67° 115 un obfinem si b+2d =2a+b' .cest levine d=a’ Tezul d=d ab 0b = = B= . x5 Jpaerme (2) b). Z*=A rezulté Z™ = AZ=ZA, atunci z-( arate. Cum , a 08 00 a oF B (0 a} si B"=0,,Wn22, prin urmare m4 2" = (a+ BY =e" + CaB(4 iad )-(0 i} Rezultsistemul Oo a o1 2kn ,.. 2kn fea Se amie a=cos——+isin=— + de un nab =2 p= 24. (<2 +isn 2) n n n 50R1L6.27. Fie neN, n23, Sa se determine Xe M,(R) astfel incat: 1-1 X"4x™= . +X (-, 1 } Solutie: Fie X (: ‘| o solutie a ecuatiei. Avem c X"4+X"* = X""*(X +i1,)(X -il,), deci luand determinantul ambilor membri vom avea sau det (X)=0 sau det(X +iI,)=0 sau det(X —i,)=0. in cazul det(X +é,) =0 ar rezulta (ati)(d+i) — be = 0 adic’ ad—be-1=Osia+d=0, Objinem d=-a gi be=-1—a’. Prin calcul . 2_(a’+be blat+d)) (-1 0 . Shpmem, (5 wte 0 Jes rin uma X"(X? 41,)=0),, fals. Similar avem det(X -iI,) #0. R&mfne ca det (X) = 0. Teorema lui Cayley-Hamilton, adicd relatia X? =(a+d)X —det(X)I,, ne spune ch X?=(a+d)X,X?=(a+d)*X,... Deci X"+X"™ =[(a+dy"+(a+dy]k ( 1} Notim a +d =¢ si prin jidentificare va rezulta: a(t™'+#"*)=1, b(t" 417°) =-1, c(t" +1°7) =-1, d(t”' +1"*)=1. Adundm prima gi ultima relatie si obfinem cu ajutorul functiei f R — R, S(xax"+x"7-2 Telafia f(t) = 0. Avem f' =x? (nx +n-2). Cazul I: n este par. Avem f'(x)>0 pe (0,-°) si f'(x)<0 pe (—~,0). Cum f (-1) =f (1) = 0, rezultd c& in acest caz—1 gi 1 sunt singurele ridacini ale luif. f Obfinem din relagiile precedente a, b, c¢ gi d solufiile + = 1, 1(1 -1 1{1 -l x,=4 ir=-1, x,=-4| . : a 1} ns {i | Cazul Il: n este impar. Avem f'(x)>0 pentru x # 0 si 1 este singura radacina a lui f. In acest caz unica ‘solutic este X i ; 7} 512, Matrice de ordinul n. Valori si vectori proprii 2.1 Valori proprii si vectori proprii pentru matrice patratice Fie Ae M, (C) o matrice pitratica. Definitie 2.1.1. Un numar Ae C se numeste valoare proprie pentru matricea A, daca existé un vector nenul Xe M,,(C) (matrice coloana) astfel incat AK =2X. Un astfel de vector X se numeste vector propriu pentru matricca A corespunzator valorii proprii A . Observatie 2.1.2. : 1). O relatie de forma AX =aX , X # Oy, unde AEM, (C), re C, X € M,,(C) 0 numim relatie de tip valoare proprie — vector propriu. 2). Daca X),Xp sunt vectori proprii pentru A corespunzatori aceleiasi valori proprii 2, atunci pentru orice a,,a,€C, vectorul X =a,X, + a,X, este vector propriu pentru A. 3). Multimea tututor valorilor proprii pentru o matrice A, se numeste spectrul matricei A si se noteaza cu Spec (A). Proprietate 2.1.3.; Dacé Ae M,(C), A€C este valoare propric pentru A iar X € M,, (C) este vector propriu corespunzator, atunci: a). Pentru orice ke N, numarul 4’ este valoare proprie pentru matricea A‘, iar X este vector propriu pentru A’; b). Pentru orice polinom pe C[X] numarul p(A) este valoare proprie pentru matricea p(A), iar X este vector propriu pentru p(A); c). Dacd A este inversabilé, atunci A #0 (0 matrice inversabila nu are . 1 - valoare proprie pe 0) si numarul Z este valoare proprie pentru matricea A™, iar X este vector propriu pentru A”. Demonstrafie: a). Din AX =AX , X # On, prin inductie dupé ke N* rezulta A‘X =A'X, X # Oj, care este o relatie de tip valoare proprie — vector propriu ce afirma c& A‘ este valoare proprie pentru matricea A’, iar X este vector propriu corespunzator; b). Dacd p(X) =a, +a,X +...+.a,X*, atunci p(A) = P(A): X = al, X +,AX +...4a,A'X = of, taA+..ta,A* iar de aici rezulta oX +a,AX +...4a,A'X = (a, +aA+...+a,A')X = p(a)X 52