SLIDE 1 În 

criptografie, cifrul lui Cezar, numit și cifru cu deplasare, codul lui

Cezar sau deplasarea lui Cezar, este una dintre cele mai simple și mai cunoscute tehnici
de criptare.

SLIDE 2 Cifrul Cezar este un tip de cifru al substituției, în care fiecare literă din textul
inițial este înlocuită cu o literă care se află în alfabet la o distanță fixă față de cea înlocuită. De
exemplu, cu o deplasare de trei poziții,  A  este înlocuit cu  D ,  B  devine  E  și așa mai departe.
Această metodă este numită așa după Iulius Cezar, care o folosea pentru a comunica
cu generalii săi.

SLIDE 3 În exemplul de aici cifrul folosește o rotație la stânga cu cinci poziții (parametrul
de deplasare, aici 5, este folosit drept cheia cifrării):
Normal: AĂÂBCDEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZ
Cifru : DEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZAĂÂBC
Pentru a cripta un mesaj se caută fiecare literă a mesajului în linia "Normal" și se scrie litera
corespunzătoare din linia "Cifru". Pentru decriptarea unui text cifrat se procedează invers.
Mesaj inițial: ANA ARE MERE DE LA BUNICA SA
Mesaj criptat: DSD DUÎ RÎUÎ IÎ QD GZSMHD VD

SLIDE 4 Criptarea după cifrul Cezar poate fi reprezentată folosind aritmetică modulară prin

transformarea literelor în numere conform schemei A = 0, Ă = 1,..., Z = 30[1].
Astfel, alfabetul devine o secvență de 31 de numere

SLIDE 5 Cifrul Cezar poate fi spart ușor chiar și având la dispoziție numai criptotextul. În
primul caz, cifrul poate fi spart folosind aceeași tehnică ca pentru cazul general de substituție
simplă, precum analiza frecvenței sau cuvinte șablon[12]. În timpul decriptării, este foarte
probabil ca atacatorul să observe regularitatea în soluție și să deducă că cifrul Cezar este
algoritmul folosit.
În al doilea caz, spargerea schemei este mult mai simplă. Deoarece numărul de deplasări
posibile e limitat (31 în română), fiecare din ele poate fi testată printr-un atac prin forță
brută[14].

SLIDE 6 O cale de a face un atac prin forță brută este de a scrie un fișier cu criptotextul într-
un tabel cu toate deplasările posibile[15] — tehnică numită uneori „completarea componentei
normale”[16]. Exemplul este dat pentru criptotextul „DXDHJȘUYDX”. Textul normal este
imediat recognoscibil de ochi la valoarea 5.
SLIDE 7 Cifrul Cezar este denumit după Iulius Cezar, care, conform Suetoniu, îl folosea cu o
deplasare de 3 pentru protejarea mesajelor cu importanță militară:

SLIDE 8 Cifrul Vigenère folosește un cifru Cezar cu o deplasare diferită la fiecare poziție din
text; valoarea deplasării este definită folosind un cuvânt-cheie care se repetă. Dacă o cheie
este la fel de lungă ca și mesajul și aleasă aleatoriu, atunci acesta este un cifru care nu poate fi
spart atât timp cât cheia este secretă. Cuvintele cheie mai scurte decât mesajul introduc un
șablon ciclic care poate fi detectat cu o versiune statistică avansată a analizei frecvenței[10].

SLIDE 10 „Cartea mesajelor criptografice” a lui Al-Khalil a fost prima carte

despre criptografie și criptoanaliza scrisă de un lingvist.  Lucrarea pierdută conține multe
„prime”, inclusiv utilizarea permutărilor și combinațiilor pentru a enumera toate cuvintele
arabe posibile cu și fără vocale. Criptografii arabi de mai târziu au recurs în mod explicit la
analiza fonologică a lui Al-Khalil pentru a calcula frecvența literelor în propriile lor
lucrări. Lucrările sale asupra criptografiei l-au influențat pe Al-Kindi (c. 801–873), care a
descoperit metoda criptoanalizei prin analiza frecvenței .

SLIDE 11 Al-Kindi a fost unul dintre părinții criptografiei . Bazându-se pe lucrările lui al-

Khalil (717–786), cartea lui Al-Kindi intitulată Manuscris pentru descifrarea mesajelor
criptografice a dat naștere la nașterea criptoanalizei , a fost cea mai timpurie utilizare
cunoscută a inferenței statistice ,  și a introdus câteva metode noi de spargere a cifrurilor, în
special analiza frecvenței .  El a reușit să creeze o scară care să le permită medicilor să
evalueze eficacitatea medicamentelor lor, combinând cunoștințele sale de matematică și
medicină. 

SLIDE 12 Qalqashandi a scris o enciclopedie în paisprezece volume finalizată în 1412, care

este un manual administrativ despre geografie, istorie politică, istorie naturală, zoologie,
mineralogie, cosmografie și măsurarea timpului. 

David Kahn a citat-o ca fiind prima lucrare din istoria umanității care a descris criptologia,
deoarece a descris atât criptografie, cât și criptoanaliza. Al-Qalqashandi a citat textul relevant
pentru criptologie din lucrarea lui Ibn al-Durayhim(1312–1361) care a fost cândva considerată
pierdută. Descoperirile ulterioare din Arhivele Otomane din Istanbul nu au găsit doar lucrarea
lui Ibn Duraihim, ci și lucrările lui al-Kindi din secolul al IX-lea, care este acum considerată
cea mai veche lucrare despre criptologie.