Explorările sociometrice se aplică în interiorul unui grup dat: comunitate, familie, grup

de lucru. Aceste explorări pot fi didactice sau orientate spre acţiune.

Scopul sociometriei poate fi:
 Facilitarea schimbărilor individuale sau de grup;
 Sporirea reciprocităţii, a interacţiunii sociale şi a empatiei;
 Explorarea modelului alegerii sociale şi reducerea conflictelor;
 Dezvăluirea dinamicii deschise sau ascunse a grupului;
 Creşterea coeziunii şi productivităţii grupului.
Tehnica sociometrică, descrisă de Moreno în cartea sa „Who Shall Survive?” din 1934,
necesită respectarea unor rigori metodologice, dar şi capacitatea de a descifra fenomenele
relevante. Testul sociometric măsoară relaţiile afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. El
conţine întrebări de genul: Dacă ar fi să te stabileşti într-un apartament, cu cine ai prefera să
coabitezi? Dacă echipa ta de muncă s-ar restructura, cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi în
continuare dintre actualii membri ai echipei? Cu cine nu ţi-ar plăcea?
Instructajul trebuie sa includă informații despre:
 scopul aplicării testului: li se explică membrilor grupului finalitatea aplicării testului;
 asigurarea caracterului confidenţial al testului
 determinarea situaţiei de alegere, care cuprinde: precizarea criteriului testului, ordinea
de preferinţă, limitarea sau nelimitarea numărului răspunsurilor.
În faza aplicării testului, subiecţilor li se cere să nu comunice între ei, să răspundă cu
sinceritate, prin nominalizări la toate întrebările.
Sociomatricea reprezintă un tabel cu dublă intrare, în care sunt consemnate toate alegerile
sau respingerile emise şi primite de fiecare.
Sociograma reprezintă redarea grafică a relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii
grupului. Aceasta poate fi individuală (redă situaţia relaţiilor afective doar a unui singur
membru al grupului) şi colectivă (redă situaţia dintre absolut toţi membrii grupului).
Indicii sociometrici se calculează pornind fie de la datele înscrise în sociomatrice, fie de la
cele ce sunt figurate în sociogramă. Indicii sociometrici includ:
 indicele de statut sociometric
Iss= alegeri primite de x / (N – 1) unde N este numărul de membri ai grupului
 indicele de statut preferenţial
Isp= alegeri – respingeri primite de x / (N – 1) unde N este numărul de membri ai
grupului
  indicele de putere preferenţială oferă informaţii despre intensitatea forţei de atracţie
preferenţială intragrupală; zonele delimitate de cercurile concentrice (5) ale
sociogramei desemnează zone preferenţiale diferite: subiecţii foarte populari, plasaţi în
centru au indice de putere +3, cei populari (al doilea cerc) un indice de +2, cei
acceptaţi (al treilea cerc) +1, cei izolaţi (al patrulea cerc) 0, cei respinşi (ultimul cerc)
-1.
IpG = Σ (F Ip) / N unde Ip este frecvenţa indicelui de putere preferenţială individuală, F
este numărul de membri care au același indice de putere prefențială (se afla în același
cerc) şi N numărul total de membri ai grupului
 indicele de stabilitate preferenţială a grupului evidenţiază echilibrul interpersonal
realizat în cadrul grupului sau între membrii care intră în relaţii reciproce. Cu cât un
grup va avea mai multe reciprocităţi pozitive, cu atât stabilitatea sa preferenţială va fi
mai mare.
Isp G = (Rp – Rn) /N unde Rp reprezintă reciprocităţi pozitive, Rn reciprocităţi negative, iar
N numărul de membri ai grupului

 indicele de coeziune
CG = C / N (N – 1) / 2 unde C este numărul alegerilor reciproce (pozitive) din cadrul
grupului, iar N numărul de membri ai grupului
Pe baza datelor oferite de testul sociometric se pot afla: locul individului în cadrul
grupului, expansivitatea sa afectivă (câte alegeri face din grup), gradul în care preferinţele
unui subiect sunt cunoscute de ceilalţi membri ai grupului (transparenţa relaţiilor), gradul în
care un subiect confirmă exact toate alegerile emise de toţi ceilalţi membri (transpătrunderea
relaţiilor), disonanţa sociometrică (diferenţa dintre alegerea sociometrică şi percepţia
sociometrică), tipurile de relaţii dintre membrii grupului, reciprocitatea sau unilateralitatea
relaţiilor, poziţia la nivel informal a liderului formal, liderul informal.
Limitele metodei sociometrice constau în faptul că nu există garanţia că răspunsurile sunt
omogene şi sincere (unele sunt spontane, altele generate de situaţia de aplicare a testului). De
aceea este recomandată utilizarea şi a altor tehnici care să completeze datele sociometrice (ex:
observarea conduitelor reale, notarea frecvenţei contactelor interpersonale, cercetarea
structurilor de comunicare în grup). Pentru a investiga dinamica structurii socioafective a
grupului se poate utiliza panelul sociometric, adică aplicarea repetata a testului sociometric.