Unitatea de învăţare 5.

Metode şi tehnici descriptive centrate pe relaţiile din cadrul unui

grup: tehnicile sociometrice

Tehnicile sociometrice au ca scop studiul modelelor de interacţiune într-un grup

social. Cunoaşterea interacţiunilor din cadrului grupului poate contribui la conceperea şi
implementarea unor strategii de îmbunătăţire a comunicării între membrii grupului, de evitare
a conflictelor interpersonale, de creştere a coeziunii grupului. Cel care a elaborat tehnicile
sociometrice este J.L. Moreno (Sax, 1978; Best, 1977) care în anii 1932-1938 a studiat natura
interacţiunilor dintr-un grup de eleve a unei şcoli de fete din Hudson, New York, utilizând
rezultatele pentru repartizarea acestora în camerele de cămin. Succesul metodei sale a
determinat aplicaţii educaţionale, militare, terapeutice (constituirea grupurilor terapeutice),
manageriale.
Tehnicile sociometrice au ca premisă faptul că oamenii fac alegeri interpersonale
atunci când doresc să realizeze o activitatea specifică, datorită percepţiei pozitive, negative
sau de ignorare a celorlalţi membri ai grupului. Alegerile se realizează întotdeauna pe baza
unor motive, care sunt fie obiective (de exemplu, faptul că se ştie cu siguranţă că un anumit
membru al grupului poate îndeplini cu succes o sarcină comună – datorită cunoştinţelor şi
abilităţilor sale), fie subiective (de exemplu, o primă impresie bună, simpatie spontană).
Indiferent de resorturile care determină alegerile într-un grup, între membrii acestuia se
stabileşte o reţea de legături interpersonale.

Important

Testul sociometric este instrumentul de colectare a informaţiei necesare realizării

„hărţii” relaţiilor interpersonale dintr-un grup. El specifică criteriul – activitatea sau situaţia la
care trebuie să se raporteze membrii grupului atunci când oferă numele celor cu care ar
colabora sau nu. Caracterul şi conţinutul itemilor depinde de scopul aplicării tehnicilor
sociometrice. În spaţiul educaţional, dacă nu este vorba de simpla investigare a relaţiilor
interpersonale din clasă scopul aplicării testelor sociometrice poate fi de organizare sau
reorganizare a grupurilor de lucru, identificarea elevilor cu potenţial de lider, dar şi a celor
izolaţi etc.

Testul sociometric este alcătuit din itemi care solicită subiectului să numească una sau
mai multe persoane (în ordinea strict ierarhică sau nu, în funcţie de opţiunea cercetătorului) cu
care ar prefera să desfăşoare un anumit tip de activitate şi itemi care solicită subiectului să
numească una sau mai multe persoane cu care nu ar colabora în acelaşi tip de activitate. Există
opinii potrivit cărora fidelitatea testului sociometric ar creşte dacă se cere subiecţilor să
nominalizeze cinci sau mai multe preferinţe şi respingeri din rândul membrilor grupului.
Forma de adresare a întrebărilor, prezenţa sau absenţa ierarhizării preferinţelor sau a
respingerilor şi numărul de nominalizări solicitate depind de obiectivele cercetării. Oricare ar
fi acestea, întrebările trebuie să se refere la activităţi specifice grupului, să se situeze în sfera
de interese şi preocupări a subiecţilor (Gugiuman, 1978).

Exemple de itemi de test sociometric pentru o clasă de elevi

Numeşte un coleg cu care ai merge la film (ai rezolva temele la matematică, ai merge
în tabără etc).
Numeşte un coleg cu care nu ai merge niciodată la film.
 Important

Modalităţile de organizare a datelor rezultate din aplicarea testului sociometric sunt

matricea sociometrică şi sociograma (individuală sau colectivă).

Matricea sociometrică constă într-un tabel cu două intrări, care sintetizează opţiunile
subiecţilor. Pe verticală şi pe orizontală se trece numele subiecţilor în ordine alfabetică (sau
un număr asociat numelui), iar opţiunile se înregistrează în căsuţele corespunzătoare celor
nominalizaţi („+” pentru preferinţe şi „–„ pentru respingeri). După ce au fost centralizate
datele testului sociometric pentru toţi subiecţii, se adună preferinţele şi respingerile pentru
fiecare dintre cei nominalizaţi (pe verticală), iar numerele rezultate se trec în dreptul fiecăruia,
pe două linii distincte. Astfel, se obţine poziţia sociometrică a fiecărui subiect, care poate avea
următoarele semnificaţii: persoanele care au întrunit un număr mare de preferinţe sunt
„populare” – cel puţin în ceea ce priveşte activitatea vizată, cei care întrunesc un număr mare
de respingeri sunt respinşi, iar cei care nu sunt nici preferaţi, nici respinşi (în dreptul lor în
matricea sociometrică apare cifra 0) sunt izolaţi.

Exemplu. Dacă testul sociometric aplicat ar conţine unul din cei doi itemi propuşi
anterior ca exemplu, iar rezultatele pentru un grup de zece elevi sunt cele de mai jos, să
presupunem că matricea sociometrică ar fi următoarea:

Nr. cod elevi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Preferinţe Respingeri

1 - + 1 1
2 + - 1 1
3 - + 1 1
4 - + 1 1
5 - + 1 1
6 - + 1 1
7 - + 1 1
8 - + 1 1
9 + - 1 1
10 - + 1 1
+ 0 0 0 2 0 0 1 1 5 1 10 10
- 2 1 1 1 0 5 0 0 0 0 10 10
∑ 2 1 1 3 0 5 1 1 5 1 20 20

Aşadar, elevul cu nr. de cod 1 preferă pe elevul 9 şi respinge pe elevul 6, elevul 2 preferă pe 4
şi respinge pe 6 etc. Liderul grupului este elevul cu numărul 9, care totalizează cel mai mare
număr de preferinţe, elevul cu numărul 6 este cel care înregistrează cele mai multe respingeri,
iar elevul 5 este marginalizat (nu se înregistrează în dreptul său nici preferinţe, nici
respingeri).

Important

Pornind de la matricea sociometrică, se pot realiza sociograma colectivă şi

individuală, care sunt ilustrări grafice a interrelaţiilor din cadrul grupului. Acestea folosesc
o serie de elemente grafice: săgeţi unidirecţionale pentru alegerea pozitivă sau negativă a unui
subiect de către altul sau bidirecţionale pentru alegerile reciproce, forme geometrice pentru a
diferenţia băieţii de fete etc.

Exemplu. Pe baza matricei sociometrice anterioare, sociogramele colective pentru

grupul de elevi pentru preferinţe, respectiv respingeri vor arăta ca în figurile1 de mai
jos:

Explicaţii. În sociograma colectivă din stânga sunt prezentate preferinţele celor 10 membri ai grupului din
exemplu. În sociogramele din dreapta sunt prezentate respingerile: în cercul din mijlocul figurii este plasată
persoana care a fost nominalizată de cele mai multe ori (de cinci ori, în cazul nostru), iar spre exterior sunt
plasate persoanele mai puţin nominalizate (în cazul nostru subiecţii 2, 3, 4 au fost nominalizaţi o singură dată).
Preferinţele şi respingerile pot fi reunite în acelaşi grafic, iar sociograma colectivă
poate fi realizată şi sub formă de cercuri concentrice, în care persoanele preferate/respinse în
măsură mai mare de către membrii grupului sunt reprezentate în cercurile interioare.
Indicii sociometrici nu apar ca atare în lucrările ce descriu tehnicile
sociometrice, însă pachetele software pentru prelucrarea a datelor de acest tip permit
calcularea lor. Sax (1968, p. 265) şi Gugiuman (1978, p. 178) enumeră o serie de indici /
caracteristici care ar putea fi calculaţi / calculate pe baza datelor din matricea sociometrică:
statutul sociometric (numărul de alegeri şi respingeri înregistrate pentru o persoană, care
indică autoritatea acesteia în grup), expansivitatea sociometrică (numărul de alegeri şi
respingeri emise de către fiecare subiect), alegerile reciproce, statutul sociometric perceput
(numărul de indivizi de care subiectul se crede ales sau respins, dacă testul sociometric a
inclus un asemenea item).
Avantajele tehnicilor sociometrice nu se rezumă doar la surprinderea relaţiilor dintr-un
grup. Aceste tehnici permit identificarea potenţialilor lideri, a potenţialelor surse de conflict
sau de coeziune într-un grup. De asemenea, ele pot oferi informaţii necesare îmbunătăţirii
atmosferei dintr-un grup şi a statutului membrilor grupului: spre exemplu, în cazul membrilor
izolaţi ai grupului se pot elabora strategii care să permită cunoaşterea acestora de către
membrii grupului şi valorizarea calităţilor acestora.
Limitele tehnicilor sociometrice sunt mai evident amintite în literatură decât avantajele
acestora. Astfel, Sax (1968) prezintă o serie de consideraţii cu privire la fidelitatea testului
sociometric care tinde să scadă odată cu creşterea intervalului de timp dintre aplicări şi creşte
odată cu vârsta subiecţilor. Statutul sociometric este mai stabil atunci când se folosesc criterii
generale şi se calculează pe baza mai multor criterii. Fidelitatea testului sociometric este
influenţată şi de numărul de alegeri solicitate subiectului, estimându-se că numărul acestora
trebuie să fie egal sau mai mare cu cinci. Pe de altă parte, s-a constatat că structura grupului

1
Toate figurile sunt realizate prin intermediul programului de prelucrări a datelor sociometrice SociometryPro
v.2.3, disponibil la adresa http://www.sociometry.ru/
este mai puţin stabilă decât poziţia membrilor grupului, iar poziţiile de lider şi membru izolat
al grupului sunt mai stabile, dacă rezultă din teste sociometrice care folosesc mai multe
criterii. Validitatea testelor sociometrice este greu de evaluat datorită naturii itemilor.
Validitatea predictivă a acestora este susţinută de unele cercetări care au constatat că există o
legătură între statutul sociometric de lider şi rolul de lider în anumite situaţii.
În afară de considerentele legate de fidelitate şi validitate, testele sociometrice ridică şi
alte probleme: preferinţa sau respingerea nu oferă informaţii despre motivele alegerii, statutul
de membru preferat sau izolat al grupului nu se datorează în mod necesar individului în cauză,
statutul sociometric al unui individ se poate modifica odată cu schimbarea grupului, iar
conţinutul şi modalitatea de adresare a întrebărilor influenţează semnificativ natura
răspunsurilor.
În ciuda criticilor, credem că odată cu multiplicarea şi perfecţionarea mijloacelor de
calcul şi a celor grafice, tehnicile sociometrice ar putea fi „reinventate” ca metode de
cercetare educaţională.

Aplicaţie

Elaboraţi un test sociometric şi încercaţi să îl aplicaţi într-o clasă. Pe baza rezultatelor,

alcătuiţi o matrice sociometrică şi o sociogramă individuală.

Test de autoevaluare. Selectați răspunsurile corecte:

1. Testul sociometric include:

a) itemi;
b) întrebări;
c) nominalizări;
d) afirmații.

2. Sociograma colectivă prezintă:

a) harta relațiilor interpersonale pentru un subiect al unei cercetări educaționale;
b) harta relațiilor interpersonale pentru diade;
c) harta relațiilor interpersonale pentru un întreg grup educațional de interes;
d) harta relațiilor interpersonale dintre profesor și elevi.