Cifrul Cezar

Aplicarea cifrului lui Cezar asupra unui text oarecare constă în înlocuirea fiecărei litere din textul iniţial cu una
care se află la o distanţă fixă în alfabet. Acest exemplu este cu o deplasare de trei poziţii, astfel încât B din textul
iniţial devine E în textul criptat.

În criptografie, cifrul lui Cezar, numit și cifru cu deplasare, codul lui Cezar sau deplasarea lui Cezar, este
una dintre cele mai simple și mai cunoscute tehnici de criptare. Este un tip de cifru al substituției, în care fiecare
literă din textul inițial este înlocuită cu o literă care se află în alfabet la o distanță fixă față de cea înlocuită. De
exemplu, cu o deplasare de 5 poziții, A este înlocuit cu D, Ă devine E și așa mai departe. Această metodă este
numită așa după Iulius Cezar, care o folosea pentru a comunica cu generalii săi.

Pasul de criptare al cifrului lui Cezar este de obicei încorporat în scheme mai complexe precum Cifrul Vigenère,
și încă mai are aplicații moderne în sistemul ROT13. Ca orice alt cifru bazat pe substituții alfabetice, cifrul lui
Cezar este simplu de descifrat și în practică nu oferă securitate suficientă.

Cuprins
 1 Exemplu
 2 Istorie și utilizare
 3 Spargerea cifrului
 4 Referințe
 5 Bibliografie
 6 Legături externe

Exemplu
Transformarea poate fi reprezentată printr-o aliniere a două alfabete; alfabetul cifrului este alfabetului normal
rotat la stânga sau la dreapta cu un număr de poziții. În exemplul de mai jos cifrul folosește o rotație la stânga cu
cinci poziții (parametrul de deplasare, aici 5, este folosit drept cheia cifrării):

Normal: AĂÂBCDEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZ
Cifru : DEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZAĂÂBC

Pentru a cripta un mesaj se caută fiecare literă a mesajului în linia "Normal" și se scrie litera corespunzătoare din
linia "Cifru". Pentru decriptarea unui text cifrat se procedează invers.

Mesaj inițial: ANA ARE MERE DE LA BUNICA SA

Mesaj criptat: DSD DUÎ RÎUÎ IÎ QD GZSMHD VD

Criptarea după cifrul Cezar poate fi reprezentată folosind aritmetică modulară prin transformarea literelor în
numere conform schemei A = 0, Ă = 1,..., Z = 30[1]. Astfel, alfabetul devine o secvență de 31 de numere, iar
criptarea unei litere cu poziția din alfabet x printr-o deplasare spre dreapta cu n poziții poate fi descrisă
matematic ca[2]
Decriptarea este făcută în mod similar:

(Există mai multe definiții pentru operația modulo. În operația de mai sus, rezultatul se află în intervalul 0...30.
Dacă x+n sau x-n nu se află în intervalul 0...30, atunci prin operația modulo se scad sau se adună 31 de atâtea ori
până când condiția este îndeplinită).

Metoda de înlocuire este aceeași pe întreg parcursul mesajului, de aceea cifrul este clasificat ca un tip de
substituție monoalfabetică, spre deosebire de substituția polialfabetică.

Istorie și utilizare

Cifrul Cezar este denumit după Iulius Cezar, care a folosit un alfabet cu o deplasare de trei poziții.

Cifrul Cezar este denumit după Iulius Cezar, care, conform Suetoniu, îl folosea cu o deplasare de 3 pentru
protejarea mesajelor cu importanță militară:

Dacă avea ceva confidențial de comunicat, scria încifrat, adică schimba ordinea literelor din alfabet,
astfel încât nu se putea înțelege nici un cuvânt. Dacă cineva dorește să descifreze și să înțeleagă, trebuie
să înlocuiască a patra literă din alfabet, adică D, cu A, și așa mai departe pentru celelalte. — Suetonius,
Viața lui Iulius Cezar 56 [1].

Deși Cezar a fost primul care a fost folosit cifrul într-un mod în care se poate atesta, alte cifruri bazate pe
substituție se cunosc ca fiind folosite anterior. Nepotul lui Iulius Cezar, Augustus, a folosit de asemenea cifrul,
dar cu o deplasare de unu:

Când scria încifrat, scria B în loc de A, C în loc de B, și restul literelor pe același principiu, folosind AA
pentru X. — Suetonius, Viața lui Augustus 88.

Există dovezi cum că Iulius Cezar folosea și sisteme mai complicate[3], iar un scriitor, Aulus Gellius, referă un
tratat (acum pierdut) despre cifrurile lui:
 Există chiar și un tratat scris în mod ingenios de către gramaticianul Probus cu privire la semnificația
secretă a literelor din compoziția epistolelor lui Cezar. — Aulus Gellius, 17.9.1–5.

Nu se știe cât de util era cifrul Cezar în acel timp, dar este probabil ca el să fie destul de sigur, atât timp cât
numai câțiva dintre inamicii lui Cezar erau în stare să scrie și să citească, dar mai ales să cunoască concepte de
criptanaliză[4]. Presupunând că un atacator reușea să citească un mesaj, nu există indicii cu privire la existența
unor tehnici de soluționare a cifrurilor cu substituție. Primele dovezi cunoscute sunt lucrările din secolul al IX-
lea ale lui Al-Kindi, în lumea arabă, o dată cu descoperirea analizei frecvenței[5].

Un cifru Cezar cu deplasarea de o unitate a fost utilizat la încifrarea numelor lui Dumnezeu pe spatele
Mezuzelor. Acest fapt poate fi o rămășiță din vremurile în care evreilor nu le era permis să dețină Mezuze. Înseși
literele criptogramei conțin un nume divin, care țin forțele răului la distanță[6].

În secolul al XIX-lea, secțiunea de anunțuri personale din ziare era folosită pentru schimbarea de mesaje criptate
folosind scheme simple de încifrare. Kahn (1967) descrie exemple de îndrăgostiți care comunicau secret folosind
cifrul Cezar în The Times[7]. Chiar și în 1915, cifrul Cezar era folosit: armata rusească l-a utilizat ca înlocuitor
pentru cifruri mai complicate care s-au dovedit a fi prea dificile pentru ca trupele lor să le folosească;
criptanaliștii germani și austrieci nu aveau nici o dificultate în decriptarea mesajelor lor[8].

Cifrurile Cezar pot fi găsite astăzi în jucăriile pentru copii. O deplasare de 13 este efectuată în algoritmul
ROT13, o metodă simplă de alambicare a textului de pe unele forumuri de pe Internet, dar nu ca metodă de
criptare[9].

Cifrul Vigenère folosește un cifru Cezar cu o deplasare diferită la fiecare poziție din text; valoarea deplasării este
definită folosind un cuvânt-cheie care se repetă. Dacă o cheie este la fel de lungă ca și mesajul și aleasă aleatoriu,
atunci acesta este un cifru care nu poate fi spart atât timp cât cheia este secretă. Cuvintele cheie mai scurte decât
mesajul introduc un șablon ciclic care poate fi detectat cu o
versiune statistică avansată a analizei frecvenței[10]. Deplasare în decriptare Text candidat
0 dxdhjșuydx
În aprilie 2006, capul mafiot evadat Bernardo Provenzano a fost 1 cwcgîsțxcw
capturat în Sicilia parțial datorită criptanalizei mesajelor sale scrise
într-o variantă a cifrului Cezar. Cifrul lui Provenzano folosea 2 bvbfirtwbv
[11]
numere, astfel încât "A" era scris ca "4", "B" ca "5" ș.a.m.d. 3 âuâehqșvâu

4 ățădgpsuăț
Spargerea cifrului 5 atacforțat

Cifrul Cezar poate fi spart ușor chiar și având la dispoziție numai 6 zșzbenqtzș
criptotextul. Două situații pot fi luate în considerare: 7 ysyâdmpșys

1. atacatorul cunoaște (sau ghicește) că a fost folosită un fel de ...

substituție simplă, dar nu neapărat o schemă Cezar 28 gagjmuxăga
2. atacatorul știe că s-a folosit cifrul Cezar, dar nu cunoaște
29 fzfîlțwafz
valoarea de deplasare.
30 eyeiktvzey
În primul caz, cifrul poate fi spart folosind aceeași tehnică ca
pentru cazul general de substituție simplă, precum analiza
frecvenței sau cuvinte șablon[12]. În timpul decriptării, este foarte probabil ca atacatorul să observe regularitatea
în soluție și să deducă că cifrul Cezar este algoritmul folosit.
Distribuţia literelor într-un text din limba română are o formă cunoscută şi predictibilă. Un cifru Cezar "roteşte
această distribuţie şi de aceea e posibilă aflarea valorii de deplasare prin analizarea graficului de frecvenţă
rezultat.

În al doilea caz, spargerea schemei este mult mai simplă. Deoarece numărul de deplasări posibile e limitat (31 în
română), fiecare din ele poate fi testată printr-un atac prin forță brută[13]. O cale de a realiza acest lucru este de a
scrie un fișier cu criptotextul într-un tabel cu toate deplasările posibile[14] — tehnică numită uneori "completarea
componentei normale"[15]. Exemplul este dat pentru criptotextul "DXDHJȘUYDX". Textul normal este imediat
recognoscibil de ochi la valoarea cinci. O altă cale de a vizualiza această metodă este de a scrie sub fiecare literă
alfabetul înapoi față de literă. Acest atac poate fi accelerat folosind șiruri cu alfabetul scris invers. Șirurile sunt
apoi aliniate astfel încât criptotextul să apară pe un rând, iar astfel textul inițial va apărea pe un alt rând.

O altă abordare a atacului prin forță brută este identificarea literelor conform distribuției lor în limba în care a
fost scris textul. Prin crearea graficului frecvențelor literelor din criptotext și prin cunoașterea distribuției
obișnuite, un om poate descoperi valoarea deplasării prin observarea decalajului dintre anumite caracteristici ale
graficului. Aceasta este cunoscută ca analiza frecvenței[16]. Și computerele pot determina acest lucru prin
măsurarea echivalenței dintre distribuția curentă și distribuția așteptată; de exemplu, poate fi utilizată testul chi-
pătrat[17].

Pentru texte naturale va exista doar o decriptare plauzibilă, deși pentru texte normale foarte scurte se poate să
existe mai multe versiuni. De exemplu, criptotextul UHU poate, în mod plauzibil, să fie decriptat în "ana" sau în
"bob"; similar, "PR" în "ac" sau "ce".

Criptări și decriptări multiple nu aduc nimic în plus în ceea ce privește securitatea. Aceasta pentru că două
criptări, de exemplu deplasarea A și deplasarea B, vor fi echivalente cu deplasarea A + B. În termeni matematici,
criptarea cu diferite chei formează un grup[18].