Leul, vulpea și măgarul se înțeleseseră să se facă

tovarăși de vânătoare. După ce au prins o mare

pradă, la întoarcerea din pădure, leul i-a cerut
măgarului să împartă vânatul în câte o porție
potrivită fiecăruia din cei trei parteneri.
Măgarul a împărțit cu grijă prada în trei părți
egale și le-a cerut, cu modestie, celorlalți doi să își
aleagă porția dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra
măgarului și l-a mâncat într-o clipită. Apoi i-a spus
vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.
Vulpea a așezat cea mai mare parte a prăzii într-
o grămadă uriașă și și-a oprit pentru ea doar o
îmbucătură. Mulțumit, leul i-a zis: „Cine te-a învățat,
draga mea, minunata artă a împărțirii?” Vulpea i-a
răspuns: „Am învățat de la măgar, din soarta lui
nefericită”.
Morala: Fericit este omul care învață din
necazurile altora.